luni, 19 iunie 2017

Kings of Leon la București

N-am să scriu mult pentru că am descoperit un articol similar pe bunescu.ro și o să vă invit să-l citiți pe acela. Noi am stat însă în tribună, perpendicular pe scenă (în spatele porții adversarului, cum ar veni), pe rândul cinci de jos în sus, adică a fost un fel de peluză mai înaltă, cu scaune.

S-a auzit perfect, pentru că aveam linia a doua de boxe (delay line, am învățat ieri de la profesioniști) chiar în față, dead center. Am luat o mică țeapă la Red Hot Chilli Peppers, când am stat undeva sus, în inelul al doilea, la 45 de grade față de scenă și s-a auzit oribil din cauza ecoului, așa că am învățat lecția.

Am prins concertul LP din deschidere, tipa are o voce foarte bună și merită văzută/ascultată cu orice ocazie.


Ce n-a fost perfect: organizarea.  Cozi la jetoane, cozi mai mari la mâncare, cozi la băutură, cozi la baie, plus că trebuia să cumperi multiplu de patru jetoane (7,5 lei fiecare) și nu ți le preschimbau înapoi în bani la final. Însă problema principală au fost locurile, scaunele din sectorul nostru erau marcate fără nicio noimă, ca în poza de mai jos. A trebuit să întrebăm agenții de pază în care parte ar trebui să fie locul 1 și să numărăm noi ca să descoperim pe ce scaune stăm. Bineînțeles, alții au crezut că se numără din partea cealaltă și s-au pus incorect, s-au creat tot felul de discuții și permutări, unele mai amicale altele un pic mai nervoase. 


Cu ocazia asta am descoperit că vânduseră locuri și pe primele rânduri din spatele acelor chioșcuri, deși nu vedeai nimic de ele dacă ședeai sau chiar din picioare, dacă erai mic de statură. 


Nu pot să estimez numărul de participanți, cert e că n-a fost sold out. Așa că s-a stat până la urmă unde s-a vrut, inclusiv pe scări, iar multă lume a văzut concertul din picioare, dansând și țopăind pe muzică - atmosferă faină.

Concertul KOL a început la 9:25 și a durat 90 de minute, au cântat majoritatea hiturilor alerte și vreo două trei piese mai lente, din motive de logistică și tras răsuflarea. Mi s-a părut că au cuprins esențialul și dacă îl mai lungeau era cu piese de umplutură (au omis totuși Closer). Am stat destul de departe de scenă iar pe cele trei ecrane nu a fost o filmare naturală a acțiunii ci o înglobare a artiștilor în diverse secvențe procesate video, dar nu pot să mă plâng, am mers pentru show, nu ca să văd cum își șterge solistul transpirația. Poate înțelegeți mai multe din filmări. Interacțiunea cu publicul a fost destul de limitată, au zis că e prima dată când vin aici, nu li se întâmplă des să cânte într-un oraș nou, dar că au să revină. Au avut momente când au lăsat publicul să cânte versurile și lumea s-a descurcat cu brio, nu ne-am făcut de râs.



Panorama de final:



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.