duminică, 28 februarie 2010
Sindromul cozii la români
Ce face românul când descalecă din autobuzul care l-a plimbat de la avion la terminal? Se pune unde-i coada mai mare, la controlul pașapoartelor. Din obișnuință probabil. Se îmbulzesc toți șmecherii să scape cât mai repede și aleargă să fie ei primii, căci văd că e coada lungă și rost de așteptat. Așa că nu citesc ce scrie deasupra ghișeului, respectiv ”all passports”. Apoi când văd că ăia care merg mai agale și care mai deschid ochii ajung la ghișeul pe care scrie ”EU Citizens”, unde e gol, pentru că rușii încă nu-s în EU, deși sparg la bani în draci prin Viena, e prea târziu, deja s-a format coada și aici.
vineri, 26 februarie 2010
Saab și Hummer
Am auzit la radio că autoritățile chineze au respins achiziția Hummer de câtre o firmă de-a lor. În schimb Saab a fost cumpărată de o firmă olandeză. Oare ce firme olandeze care-și permit asemenea achiziții știu eu, că doar nu ar fi cumpărat-o vreun coffeeshop din Amsterdam? Este Philips care ar putea face un Saab Ambilight, Sense and Simplicity, cu niște ”lava lamps”, ba chiar și o ediție specială pentru medici, echipată de divizia de aparatură medicală. Din moment ce toate mașinile exotice au ajuns taman bune pentru școala de șoferi de ce n-ai merge la un control ecografic efectuat într-un Saab 9-3 Aero Cabrio?
Poate că totuși Philips nu cumpără Saab, ci DeBeers, faimoasa firmă de bijuterii. La fiecare inel de logodnă, un Saab gratis! Eeh? Sau poate se extinde KLM, începe să-și producă propriile avioane. Sau poate ING descoperă că e mai ieftin să fabrice ei mașini decât să cumpere limuzine pentru directori de la alții. Dar dacă se bagă Heineken? O să se inventeze etilotestul la oglinda retrovizoare, dacă n-ai băut o gură de bere de-a lor nu te poți urca la volan. Dacă simte miros de Ursus îți face mașina o criză de personalitate și te reclamă că conduci băut.
Revenind la Hummer, dacă nu-l vor chinezii, eu l-aș vinde la Swarovksi. Îmi și imaginez o mândrețe de mașină țiclam, îmbrăcată toată în diamante industriale, pentru pitzi și băieței din ăia cu geacă cu blăniță. Șvarovșki Benz! Lux și stil!
joi, 25 februarie 2010
Fotopeint, fotoșop și-o mitică
Problema: de trimis fișier grafic pentru imprimare pe banner la București. Destul de mare, 2 metri pe 60 centimentri, adică un fișier baban. Am întrebat dacă să trimit fisierul Photoshop la o dimensiune mai mică și îl scalează ei. Răspuns: nu, trimiteți în format Corel sau PDF.
Bon, convertit fișier la Corel Photo-Paint, 90 mega, pus pe transfer.ro.
Răspuns vacă cu cabină:
”stimate domn, nu vreau in corel fotopeint ci in corel pur si simplu, sau PDF, de fapt printul se face din PDF!”
Corel pur și simplu, o fi Corel Draw, care-i pentru desene, nu pentru poze, cum am eu de trimis.
Fotopeint e PhotoPaint așa cum corect îi scriam cu 5 minute înainte dar efortul era prea mare.
Acum trimit PDF de 230 MB.
Și anul ăsta tot știfturi cumpărați?
...pe post de mărțișoare. Dacă v-ați săturat de kitch, vă recomand mărțișoarele artizanale făcute de Ana-Maria:
http://anamic.wordpress.com/2010/02/21/martisoarele-promise/
http://anamic.wordpress.com/2010/02/21/martisoarele-promise/
Cred că le găsiți de astăzi și pe Bălcescu.
miercuri, 24 februarie 2010
Luna icosaedrică
Când am auzit prima dată piesa Alinei Manole și am început să ascult versurile am crezut că a reînceput să cânte una din fetele de la Andre. Versuri un pic tâmpițele, dulcici, pe alocuri stupide, cu o rimă facilă, dacă o cânta una din pupezele amintite mai sus precis era desființată. Culmea e că dacă nu te cramponezi de versuri și te obișnuiești cu ele, piesa sună bine, merge de Dragobete, că doar e folk :))
marți, 23 februarie 2010
Inferno!
Dacă vă pricepeți la ski, sunteți aerodinamic și puteți coborî în mare viteză o pârtie, înscrieți-vă la concursul de la Bâlea Lac și mai vedeți voi cum deschideți parașuta la sosire. Dacă se poate intra în comă cu sania, de ce să fie schiorii mai prejos? Și pentru privitori poate fi plin de adrenalină pentru că schiurile nu-s legate de picior ca roțile mașinilor de F1 de cadru așa că dacă auziți un ”duck!” e cazul să vă trântiți pe burtă, probabil pe zăpadă.
Comunicatul oficial îl găsiți la Brylu pe blog: http://www.brylu.ro/inferno-la-balea-lac/
Iarna e aproape ca vara
Cum iarna trecută n-a fost cine știe ce zăpadă prin Sibiu iar cauciucurile mele de iarnă erau uzate, am decis ca iarna aceasta să fac un experiment și să nu-mi cumpăr altele noi, ba chiar nici să nu le pun pe cele de iarna pe mașină, așa că am umblat cu cele de vară. Am vrut să văd dacă o să-mi pară rău că n-am dat 1200 Ron pe cauciucuri, riscul principal fiind un accident cu daune care să mă coste mult mai mult. M-am bazat pe următoarele:
- că nu prea stă zăpada prin Sibiu
- că nu o să ies cu mașina din localitate
- că am cauciucuri de vară noi
- că am două săptămâni de concediu în decembrie și trei de delegație în ianuarie așa că nu o să circul prea mult.
Rezultatul e că am mers toată iarna cu mașina cu tracțiune spate, cu excepția a 6 zile când a nins puternic și m-am dus cu taxiul la lucru, costul unei curse fiind de 6 lei. N-am făcut vitejii în trafic, am mers încet și cu grijă, dar mi-am facut treaba
Trebuie să menționez că am zgâriat un pic aripa mașinii, dar nu ca urmare a zăpezii, ci a unei nopți nedormite (Oldies, deh), a doua zi la amiază am dat cu spatele și n-am sesizat că senzorul de parcare urlă decât în momentul în care am intrat într-un panou de semnalizare lucrări apă-canal ce în mod normal nu rezida acolo. No biggie :)) dar voi nu faceți ca mine, luați nisip, lopățică și cauciucuri regulamentare!
luni, 22 februarie 2010
Tineretul de azi
A fost un prieten la Oradea weekendul ăsta, cu treabă. Omul, treizeci plus, singur, fără obligații. Merge cu încă doi amici la Felix la baie, stau ei în jacuzzi, apar două puștoaice, întră și ele în bazin, se holbează la ei o perioadă, se intorc la un moment dat cu spatele, sușotesc și la final îi întreabă: de unde sunteți? Este începutul unei frumoase prietenii de weekend din care au rezultat, pe lângă pupături și niște dialoguri care te pun pe gânduri:
- de unde sunteți?
- de la Gorj
- câți ani aveți?
- 18, răspund ele în cor
- câți ani aveți?
- 18, răspund ele în cor
- și ce faceți aici?
- am venit cu o prietenă, că iubitul ei e polițist de frontieră
- ați plecat de mult de acasă?
- de vreo săptămână, că am mai fost și pe la deva, arad, pe la prietene
- și părinții voștri știu?
- mama știe, că ea ne acoperă, tata știe că suntem în excursie cu clasa
...
- veniți deseară la film?
- n-am fost niciodată. așa, din ăla cu ecran mare pe perete?
Nu s-a ajuns prea departe, dar continuarea, azi dimineață, dă fata beep:
- ce faci? sunt la școală, mă gândeam la tine!
(alte trei fraze)
- faci te rooog ceva pt mine?
- să vedem
- nu-mi iei te rog o cartelă de 3 euro?
Se pare că fata vrea să vină la facultate la Sibiu. Știți cum sunt genialii ăștia din Oltenia, cu 10 pe linie la liceu, poate și reușeste.
Multiparker. Madrid
Un filmuleț de prezentare pentru un sistem de parcare subterană automată, avand ca avantaj optimizarea spațiului, pentru că se renunță la căile de acces, iar ca dezavantaj principal faptul că dacă se strică ai pupat cămila și ai devenit pieton.
Referitor la acest dezavantaj, cineva mi-a povestit cum și-a lăsat mașina într-o astfel de parcare din Dusseldorf iar la plecare era defect sistemul așa că a trebuit să meargă acasă cu taxiul, pe banii companiei care administra parcarea, bineînțeles. Locuia într-un orășel din apropiere așa că distracția a costat 50 de euro. Defecțiuni dese, calea spre un faliment rapid.
Câteva date tehnice despre parcarea din film:
- capacitate de 155 de locuri
- maxim 3 minute timp de recuperare a mașinii
- 2 porți de acces
Ceva asemănător există și în industrie, nu pentru mașini ci pentru materiale și produse finite: depozite robotizate. Au o poartă de intrare și una de ieșire iar tot ce se întâmplă în interior e controlat de un robot și un sistem informatic, care știe în ce locație e amplasată marfa.
duminică, 21 februarie 2010
Atomic
Dacă vreți să transpirați instantaneu vă recomand următoarea rețetă:
- țuică de 30 de ani
- chilli con carne fierbinte și picant
Scoate argintul viu, desface farmece, scapă de impotență, reface căsnicii, împacă pe cei certați, alungă blesteme și cel mai important: lecuiește de băutură și mâncare!
PS: acum să vezi hituri pe google
vineri, 19 februarie 2010
Nu uitați de lansarea sibiuonline.com
Detaliile le-am postat acum două zile:
http://www.calinturcu.net/2010/02/sibiuonlinecom.html
Dacă vreți să bem o bere împreună sau să câștigați chestii, ne vedem după 10 seara în Bohemian Flow.
Eu nu încep devreme
Întâmplător, o să postez pe același subiect cu Tudor. Nu avem aceeași femeie de servicu, dar tocmai am avut o discuție savuroasă cu a noastră:
Ea (despachetând hainele de muncă): încep să-mi rămână toate hainele mici
Eu: poate le speli prea tare
Ea: ba nu, cred că încep să iau volum în greutate
Beat this, Tudorache!
Notă: pe lângă micile glume, la care participă, pentru că are simțul umorului, am o mare simpatie pentru ea și o admirație imensă pentru felul cum își face treaba
Notă: pe lângă micile glume, la care participă, pentru că are simțul umorului, am o mare simpatie pentru ea și o admirație imensă pentru felul cum își face treaba
joi, 18 februarie 2010
Songs to remember
Piesa asta am auzit-o prima dată în serialul ”6 feet under”. Ca pentru multe altele, am căutat pe Google după versuri și am ajuns la ea. E interpretată de Blue Oyster Cult, o longevivă formație americană formată în 1967 și care mai cântă și astăzi. (Don't fear) The Reaper a apărut în 1976 și este singura lor piesă pe care o știu.
Classic rock, eternal love baby! Can you dig it?
miercuri, 17 februarie 2010
Merișor, cinste cui te vinde
În 26 ianuarie am comandat niște cabluri pe apcom.ro, site-ul distribuitorilor autorizati Apple România. Numărul comenzii era 2204. Ieri, 16 februarie, am comandat un mouse, numărul comenzii a fost 2208. Ca peste tot, începutul de an e destul de liniștit, n-au avut decât trei comenzi în 20 de zile. Sper că au fost bune, deși e acolo un tip foarte blazat, când îi cer niște informații răspunde aproape monosilabic.
Exemplu de dialog pe email, cred că îl taxează cineva la cuvânt când folosește tastatura sau se antrenează pentru vreun festival de haiku, depășește cu puțin 17 silabe:
Eu: Buna ziua, revin cu o intrebare: aveti si Parallels 5 de vanzare sau doar 4? Eventual versiunea educationala? Cu multumiri,
El: Buna ziua, Avem Parallels 5.
Eu: cat costa? si care sunt versiunile disponibile? pe site n-am gasit decat informatii despre versiunea 4.
El: Pretul este acelasi
Damn. La număr ăsta de comenzi se pare că eu îi plătesc o mare parte din salariu așa că ar putea fi mai elocvent :))
Coadă de maimuță
Sună cineva să ne trimită o ofertă, îi dictez la telefon adresa de email, ceva de genul
bla bla ăt gulu gulu punct info
La final, o mică pauză la telefon apoi aud întrebarea
și a rondul unde e?
Data viitoare o să încerc
bla bla coadă-de-maimuță ăt a-rond gulu gulu dot punct info
Cu dedicație, Guță, coadă de maimuță, nu facem embedd că nu punem manele pe blog:
http://www.trilulilu.ro/luckhass/1a39a5dddaf95e
marți, 16 februarie 2010
Sibiuonline.com
Vineri seară la ora 10 în Bohemian Flow va avea loc relansarea portalului Sibiuonline.com, al cărui partener a devenit și posterland.ro. Vor fi concursuri de dans, tombole, DJ Maverick, iar printre premii sunt și cinci calendare oferite de noi. Mai multe surprize și noutăți vor veni odată cu lansarea site-ului. Intrarea este liberă, toată lumea este invitată, fetele primesc chiar și o băutură din partea casei.
Teaser-ul îl găsiți aici: www.sibiuonline.com
MBP - după câteva săptămâni (2)
O altă chestie drăguță este Dashboard, un fel de Widgets din Windows, dar care se afișează pe ecran doar când dorești și-ți poți configura ce să prezinte: eu am vremea, calculatorul, dictionarul și calendarul.
Am mai pus Xee - un fel de IrfanView, VLC pentru filme în locul QuickTime și Google Chrome în loc de Safari.
Bineînțeles, sunt și câteva minusuri: nu există shortcut sau opțiune de Cut pentru fișiere. Doar Copy&Paste sau drag&drop cu mouse-ul, N-am instalat Office for Mac, iar OpenOffice este destul de lent, dar asta nu e vina Apple. La fel, Yahoo Messenger 3 cam se închide singur, dar este încă beta și tot nu-i vina Apple. În schimb Mac OS vede rețelele Windows și citește de pe partiții NTFS în mod nativ iar ajutat de un mic utilitar poate să și scrie pe ele. La fel de enervant este și faptul că aproape toate operațiile care în Win se fac cu tasta Ctrl sub Mac OS se fac cu tasta Command, echivalentul tastei Windows. Este enervant mai ales când folosești și Windows în paralel și trebuie să te gândești în ce sistem de operare te afli, ca să faci combinația corectă - afectează productivitatea. Era enervant la început că nu există tastă pentru maximize, dacă aplicația nu are implementată funcția altfel, în mod implicit ți se mărește fereastra doar pe verticală. Acum nu mai consider că aș avea nevoie de ea, din cauza rezoluției bune pot să afișez mai multe programe în paralel. N-are nici combinația Ctr - Alt - Delete ca să blochezi computerul când pleci în pauza de masă, trebuie să configurezi screensaver-ul cu parolă. Poți în schimb să beneficiezi de funcția colțuri active, când staționezi cu mouse-ul mai mult într-unul din colțurile ecranului îți pornește operațiunea configurată, eu lansez în dreapta sus screensaverul, mai comod ca apăsarea a trei taste, plus parolarea întră după 5 minute, ca să nu te enerveze în pauzele scurte.
Următorul pe lista achizițiilor: mouse-ul MagicMouse cu multitouch, bluetooth.
Păcat că-s așa indecent de scumpe, altfel v-aș invita să treceți pe Mac-uri, dar cred că și Vaio e bun, nu Teo? :)
luni, 15 februarie 2010
MBP - după câteva săptămâni (1)
Mi-am dat seama că nu m-am mai distrat așa bine cu un computer de la primul 386, Commodorele 64 nu se pune că pe ăla doar mă jucam. A revenit entuziasmul de a încerca chestii noi, la fel ca și atunci. Photoshopul pentru grafică, Ableton Live Lite pentru muzică, XCode pentru programare, până și urâtul iTunes a devenit acceptat pentru că nu există Winamp sub Mac OS și pentru că este integrat cu tastele de volum, forward, play/pause și cu telecomanda - căci mi-am luat și telecomanda pentru prezentări. O altă mare realizare, pentru că m-a scutit de restarturi, nu pentru că ar fi fost greu de instalat, a fost Parallels 5 prin care pot să pornesc Windows 7 direct din Mac OS. O alternativă la mult mai cunoscutul software de virtualizare VMWare, dar mai rapidă. Ba chiar are și o funcție de transparență care ascunde interfața Windows-ului iar aplicațiile par că rulează direct sub Mac OS. Sexy, dar mi se termină perioada demo și va trebui să platesc 280 ron pentru licență.
Îmi place foarte mult ecranul, are niște culori foarte vii, m-am obișnuit și cu rezoluția monstruasă de 1920x1200, chiar am reînceput să mă uit la pozele vechi pentru că arată mult mai bine afișate pe el. Referitor la rezoluție, cei de la Apple au implementat mult mai bine decât Microsoft funcția de ClearType, adică dacă dorești să schimbi rezoluția la una care nu este nativ suportată de ecranul LCD îți ajustează fonturile ca să se vadă bine. Cât am rulat programe la 1600x1200 în Windows 7 am constatat că-mi dispărea un l de pe ecran la fiecare cuvânt cu 2 de l în componență, de exemplu pull se vedea pul, în editor de text cu font variabil, gen Arial sau Tahoma! Gesturile multitouch sunt iarăși ceva cu care te obișnuiești fără să-ți dai seama, mai ales când esti mobil și nu ai mouse-ul la tine. Totul este foarte bine gândit și integrat, sistemul de operare stabil, fără erori, programele care se instalează foarte ușor, la fel și hardware-ul, toată experiența îți oferă un sentiment de plăcere a lucrului.
- mâine partea a doua -
duminică, 14 februarie 2010
sâmbătă, 13 februarie 2010
Pisi și fumatul
Pisi se mai prostește din când în când prin Oldies și cere câte o țigară de la prietene, pentru impresia artistică, la fel cum noi fumăm trabuc o dată la șase luni. Aseară au venit fetele care fac promoții la țigări exact când pisi era cu paiul în mână. O întreabă fata cu promoția: sunteți fumătoare? Răspunsul, la fel de aiurit: nu!
vineri, 12 februarie 2010
Deprimare pe toate fronturile
Eu vă pun muzică deprimantă iar Brylu ne arată moartea căprioarei, fără partea, utilă, cu ”plângeam, mâncam, plângeam”. Tudor de trei posturi e mai depresiv și enervat ca de obicei, Brunette n-a mai postat de-o veșnicie iar Nicolle vrea să închidă taraba (inside info, de la blogmeet). Jeanina ne vorbeste de rahați de câine și cred că l-a ucis și îngropat pe Băgă, că nu l-am văzut să mai miște de când s-a luat de ea. În plus ne apropiem și de triunghiul morții, dacă nu știți ce-i ăla citiți aici.
Români Jamaica
... și nu rom jamaica, pentru că n-a cântat Connect-R ci El Negro, aseară, în Oldies, la concurență indirectă cu Mărgineanu din Atrium. M-am dus pregătit pentru un tribut Bob Marley și am fost pe jumătate dezamăgit pentru că au cântat doar câteva piese ale acestuia, intercalate în repertoriul propriu. Acest Gheorghe Marley, cum l-a poreclit un prieten, are voce dar din păcate nu prea are ce cânta, El Negro nu are multe piese de succes. Îți trebuie geniu și multă iarbă ca să faci ceva deosebit, BM le-a avut pe ambele, dar acum că s-au închis magazinele de vise începe să fie tot mai sumbru viitorul și doar faptul că știi să sufli bine în trompetă nu prea ajută la performanța artistică. Ca să nu mai frec menta cânepa de pomană pe aici: concertul a fost ok, pentru 15 lei cât a fost biletul am primit 90 de minute de muzică și priveliștea unor gruppies dansând, dar n-am primit No woman, no cry. Preferam să coste 20 și să o cânte și pe asta.
joi, 11 februarie 2010
Songs to remember
Astă seară Peter Gabriel - Mercy Street. Îmi place de mult timp piesa, nici nu este foarte nouă, ci din 1986. De fiecare dată când am ascultat-o m-au frapat versurile, iar acum, dacă m-am hotărât să scriu despre ea era momentul să-mi fac temele și așa am mai descoperit încă o poveste tragică, deși nu vroiam să vă deprim iarăși :)
Melodia este dedicată poetei Anne Sexton iar titlul este omonim cu piesa acesteia din 1969. Personalitate controversată, abuzată de părinți în copilărie, rămâne orfană când barca în care se aflau aceștia se scufundă, are câteva tentative de sinucidere iar ultima îi reușește, dar nu înainte de a primi un premiu Pulitzer pentru versurile profund autobiografice. Întreaga poveste și legătura cu versurile melodiei aici, în comentarii.
Melodia este dedicată poetei Anne Sexton iar titlul este omonim cu piesa acesteia din 1969. Personalitate controversată, abuzată de părinți în copilărie, rămâne orfană când barca în care se aflau aceștia se scufundă, are câteva tentative de sinucidere iar ultima îi reușește, dar nu înainte de a primi un premiu Pulitzer pentru versurile profund autobiografice. Întreaga poveste și legătura cu versurile melodiei aici, în comentarii.
Premiat la karaoke
Nu eu, că n-am voce, dar un amic a câștigat aseară locul doi.
Un voucher.
De 30 de euro.
La un salon de înfrumusețare.
N-a vrut să meargă să-l ridice.
Până la urmă la insistențele celor din jur, care au fost mai atenți când s-au anunțat premiile, s-a dus.
A câștigat un epilat permanent.
L-a donat la prima donșoară care i-a ieșit în cale. S-o fi bucurat?
De ce nu mai pot să ascult Dan Spătaru
Aseară la karaoke în Oldies a fost și o piesă de-a lui Dan Spătaru, cea cu rândul patru și banca de la geam, iar eu am avut un flashback. Era prin anii 90 și mergeam în Germania în vacanță la rude cu autocarul. Șoferul era mare fan Dan Spătaru așa că vreo 36 de ore, cât a durat drumul, am ascultat aceeași casetă, un best of. A fost ca un experiment din ăla militar tâmpit făcut de americani la Guantanamo, încercați să dormiți pe muzica lui DS și apoi să vedem dacă-mi dați dreptate. De atunci, când aud ”Trecea fanfara militară” îmi vine să pun mâna pe topor.
miercuri, 10 februarie 2010
Znoave despre și cu doctori
Am văzut pe blogul lui Brylu că a scris Deleanu în Turnul Sfatului despre bloggeri. Nu despre menționarea băgătorilor și a lui Tudor (bravo) vreau să vă spun ci despre comentariul scris de Mortyse:
”Tot de ras, da un gugal cu softpedia Viata in spital - e un nene acolo care povesteste intr-un fel de nu prea poti citi la serviciu sau cu multi oameni pe langa tine daca tii la imaginea ta de om cu toate sinapsele presupuse intregi :)”
Așa că am căutat și am dat peste
și într-adevăr, la ce povești cu doctori și pacienți sunt acolo, îți trebuie o căldare de popcorn și mult timp liber ca să savurezi toate cele 72 de pagini - and counting.
PS. Fascinant articolul lui Brylu despre acvila țipătoare mică. O să vadă el adevărată țipătoare mică în câteva zile. E de Pullizer. Spuneți acvilă țipătoare mică fără să vă bufnească râsul, mai ales la o conferință de presă. Astea cântă oare și karaoke?
http://www.turnulsfatului.ro/2153/acvila-ţipătoare-mică-se-protejează-de-la-sibiu.html
PS. Fascinant articolul lui Brylu despre acvila țipătoare mică. O să vadă el adevărată țipătoare mică în câteva zile. E de Pullizer. Spuneți acvilă țipătoare mică fără să vă bufnească râsul, mai ales la o conferință de presă. Astea cântă oare și karaoke?
http://www.turnulsfatului.ro/2153/acvila-ţipătoare-mică-se-protejează-de-la-sibiu.html
Direcția Județeană de Statistică
Din când în când primim câte un fax de la autoritatea menționată în titlu. De obicei îl aruncăm direct la coș. Acum se pare că ne-au trimis un formular despre cuantumul salariilor în 2009 și pentru că n-am răspuns la el ne-au sunat azi să ne întrebe de sănătate. Am vrut să o intreb pe doamna de ce vrea să se oftice. De fapt nu-i iau in serios de acum câțiva ani când ne-au trimis un fax referitor la consumul anual de combustibil al firmei. Cum acolo erau întrebări gen ”câte tone de păcură ați folosit anul trecut?” am tras un WTF și l-am aruncat. După vreo două luni a sunat o doamnă înțepată că de nu le-am trimis răspunsul. Păi bine doamnă, ce firmă de programare consumă tone de păcură și huilă? De uraniu nu întrebați nimic? Dar mașină pe firmă sau centrală nu aveți? Avem, dar nici alea nu consumă tone, vreți răspunsuri cu multe zerouri după virgulă? Până la urmă le-am trimis ceva, dar numai așa, din milă. Dacă am fi o societate interconectată și-ar putea extrage informațiile, măcar cele despre fondul de salarii, direct de la Finanțe. Aștept cu interes chestionarul pentru apicultori.
marți, 9 februarie 2010
Pomul
Pentru că azi n-am nici timp nici inspirație o să răspund la întrebarea Jeaninei referitoare la pomul de duminică noaptea în acest post. De fapt, așa cum se vede mai jos, nu e doar un pom, ci mai mulți. Se află în micuțul sat de pescari Canidelo, situat între Vila Nova de Gaia (Porto) și Atlantic. Despre Portugalia aș putea scrie la nesfârșit dar am tot făcut-o așa că vă invit să căutați prin arhiva pe 2007/2008.
luni, 8 februarie 2010
Băgă intră în civilizație
Domnul Teo, aka Băgă, a descoperit site-ul Muvix.ro, așa că în loc să pirateze ca toți oamenii se uită la filme pe bani. E plictisit de cele două antene de satelit cu care prinde doar vreo mie de canale, lui îi trebuie site de filme legal și cool, cu Silverlight și alte imitații de Flash. Cine știe, probabil nu e așa mare gama de filme românești pe sateliții ăia. Așadar mă sună azi să mă întrebe dacă merge să lege laptopul la receiverul lui bengos cu mufă usb și prin ăla să se uite la tv. Hă? Hă? Când mi-am revenit din năuceală am reușit să aflu că portul usb al respectivei instalații era pentru introdus stickuri, nu pentru scos filme, așa că teoretic avea dreptate, doar că filmele de pe muvix, nu se descarcă ci se văd in browser, deci nu pot fi puse pe stick și transportate. Iar portul usb nu-i ieșire multimedia, deci nu merge să legi laptopul și să scoți filmul direct în el.
Așa că i-am sugerat să-și cumpere un cablul normal, VGA, cu care să lege laptopul direct la monitor, adică tv plasmă. Laptopul avea port VGA, cu 15 pini, deși el numărase 20, dar televizorul nu, doar scart și hdmi. Complicat. Așa că abandonăm laptopul lui și îl luăm pe al nevestei la întrebări, care avea pe lângă mufa VGA încă o chestie pătrățoasă cu trei grupe de pini și o fantă, deducem noi că ar fi o mufă DVI. Deja viitorul sună mai bine, între DVI și HDMI se poate face legătura, fiind amândouă contemporane și digitale. Pleacă Teo la mall, cumpără cablu, dar nu testează, că a dat peste un afon în ale tehnicii. Vă povestește el detaliile. Ajuns acasă, leagă cablurile și mă sună.
Eu: ce windows ai?
El: 7
Eu: a, mișto, dă click dreapta pe fundal și alege Screen resolution
El: n-am decât Properties
Eu: mă, tu ești sigur că ai Windows 7 și nu XP?
El: aa, da, Windows XP am, eu mă refeream la Windows Explorer 7.
Eu: nu mă, ăla e Internet Explorer. Dă-i pace. Dă click pe Properties...
Până la urmă extindem desktopul și pe monitorul numărul doi, adică tv-ul și după lungi explicații reușește să tragă fereastra cu IE pe ecranul doi ca să vadă filmele mari și late.
La final zice Teo:- Mă, dar n-are sonor.
Pe mine mă apucă un râs isteric, normal că n-avea sonor, că doar ne-am concentrat pe imagine. Și râd, și râd, mai să cad sub scaun în timp ce Teo urla în telefon: nu mai râde mă, nu mai râde! Nu râdeam de el, ci de prostia mea, dacă el a zis ”cum pot să văd filme pe tv” trebuia să mă gândesc că vrea poate să le și audă.
Așa că i-am recomandat să mai dea o tura la mall, dupa alt cablu. Noroc că avea unul prin casă.
Așa că i-am recomandat să mai dea o tura la mall, dupa alt cablu. Noroc că avea unul prin casă.
duminică, 7 februarie 2010
Poza de la miezul nopții
Astăzi un mic colaj, făcut din plictiseală, cu un pomișor văzut în Portugalia.
Boyz, boyz, boyz, Zabrina si comunizmul
Dacă mai nou ne acoperim golurile de cultură muzicală în Oldies, redescoperim tot felul de piese uitate dar care au făcut istorie la timpul lor. Ce altă piesă mai reprezentativă pentru visele la decadența imperialistă ale omului gri trăind în comunism decât ”Boys, boys, boys” poate să existe? Din câte îmi amintesc eu, deși aveam între 10 și 13 ani când se difuza, era piesa cult a momentului la cei care aveau video (bineînțeles că nu la tv dragi ponei) și se bătătoreau benzile VHS (și nu numai) vizionând-o...
N-am mai revăzut-o din perioada aceea dar îmi aminteam cu claritate cum iese Sabrina din piscină și-și ridică sutienul, împreună cu conținut, așa că atunci când a întrebat Alina cine cântă i-am recomandat videoclipul, altfel neavând nici un farmec. L-am vizionat împreună și am descoperit, în hohotele ei de râs, că, biet copil fiind, n-am remarcat următoarele:
- sabrina are râs de cal;
- pretena sabrinei are păr sub braț (minutul 2:32)
- sabrinei i se văd aureolele (boreale) în repetate ocazii ba chiar și ștuțul la un moment dat.
În rest e la fel de mișto ca atunci ba chiar începe să mi se facă dor de vară. Și eu vrea valet îmbrăcat complet care să-mi aducă o sangria la piscină.
sâmbătă, 6 februarie 2010
Pastă de usturoi de 12 ani
Aseară am fost în Oldies, ca de obicei. A fost ca un fel de mini blogmeet, cu Aly și Nicolle. După ce-am plecat de acolo și am lăsat-o pe Nicolle să se distreze și pentru noi ca doar ea nu se grăbea nicăieri, n-avea decât un examen azi la 8, ne-am dus la KFC. Ca urmare, azi dimineață m-am trezit cu o Sahara în gură, se pare că single malt de 12 ani combinat cu crispy strips cu pastă de usturoi nu-i mixul câștigător. O să renunț la pui.
7 ani de TLBS
La 1 februarie 2003 a fost prima zi de lucru la Timeline. Deja la ora 10 mă durea capul iar pauza de cafea a venit ca o binecuvântare. Îmi aduc aminte că una din parolele cele mai haioase și, cică, ușor de ținut minte, pe care le-au pus nemții era: CdaAA4 (Calin drives an Audi A4).
O poză (extrem de reușită) de atunci, pe care cred că am mai postat-o:
vineri, 5 februarie 2010
De ce Romania este singura tara latina care nu are traditia carnavalurilor stradale?
Titlul aparține unui articol de pe Hotnews.
Răspunsul meu: pentru că noi putem să ne p*ș*m pe stradă și fără pretexte din astea absurde.
Noutăți posterland.ro
Am băgat marfă în magazinul nostru virtual www.posterland.ro:
- postere Twilight / New Moon, Inglorious Basterds, Harry Potter, The Joker, Chat Noir
- postere 3D Hannah Montana, Harry Potter și High School Musical
- calendare 2010: Jack Daniel`s, The Godfather, Spiderman, AC/DC, Metallica, Twilight
- rame din lemn pentru postere maxi și 3D (la prețuri de excepție!)
Posterele cu Twilight și Inglorious Basterds sunt excelente. Dacă sunteți mai pretențioși uitați-vă și în secțiunea tiparea de artă, găsiți produse care arată foarte bine înrămate.
joi, 4 februarie 2010
Songs to remember
Am văzut de curând filmul Amelia, despre faimoasa doamnă Earhart. Mă aşteptam să găsesc şi piesa următoare pe coloana sonoră, dar n-a fost să fie.
Heather Nova - I miss my skies (Amelia Earheart's last days)
Urkunde
Obișnuit fiind cu cuvintele compuse ale limbii germane (că doar e faimos bancul cu Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater și dacă nu-l știți îl găsiți aici), prima dată când am văzut scris pe o diplomă Urkunde am descompus în Ur care înseamnă (printre altele) vechi și Kunde - client, ajutat și de logică, pentru că diploma respectivă era oferită de o Cameră de Comerț prin anii 80 și se referea la o firmă înființată în 60. Adică client vechi, am dedus eu. Acum când am văzut diploma primită de Timeline de la cei din Berlin pentru ERP of the Year pe care scria tot Urkunde, mi s-a părut dubioasă logica mea, nefiind clienți așa vechi și neavând nici un motiv să fie scris acest lucru cu majuscule pe mijlocul foii. Așa că am întrebat un prieten și coleg sas care se afla întâmplător mai aproape ca dicționarul și care m-a lămurit: Urkunde înseamnă diplomă, pur și simplu. Excepție, coincidență sau schimbare de sens în timp? Doar Hottentottenstottertrottelmutter... poate să știe.
miercuri, 3 februarie 2010
First among equals
Îmi place cum scrie Jeffrey Archer așa că de câte ori găsesc o carte de-a lui o cumpăr. Îmi place și Jeffery Deaver, cel cu Bone Collector și le-am pus romanele celor doi pe un singur rând în bibliotecă, așa că e o inflație amuzantă de Jeff(e)r(e)ys, cineva poate crede că e obsesie. La Dresda am găsit într-o librărie o reeditare a cărții lui Archer scrisă în 84, parțial pe baza experienței sale în Parlamentul Britanic peste care a brodat o ficțiune sănătoasă despre patru politicieni și carierele lor. Cartea oferă o perspectivă intimă asupra jocurilor puterii, prieteniei dintre opozanți politici sau antipatiei dintre susținătorii aceluiași partid, asupra faptului că nu tot ce e în fața camerei de filmat și a opiniei publice este real și o recomand celor care vor să înțeleagă un pic mai mult din politică fără a se implica direct.
marți, 2 februarie 2010
Times.ro and again
După poveștile cu băieței care au cancer la creier și îi putem salva trimițând mailuri mai departe la toată agenda iar Microsoft, Yahoo, Google sau Guvernul Hondurasului vor dona câte un cent pentru fiecare din aceste mailuri, mai nou circulă alte znoave care au ca sursă articole de pe times.ro iar titlul mesajelor e de obicei "doar la noi se întâmplă". Acum câteva săptămâni eram anunțat că o să pună impozit pe sex premarital, azi am primit că România a trimis un batalion de vânători de munte în Tahiti în loc de Haiti. M-am amuzat, times.ro pare un site drăguț, un fel de Cațavencu dar total diferit și mult mai prost, așa că vă rog, dragi prieteni, nu mai puneți boticul, chiar dacă PDL-ul e la guvernare :D. Orientați-vă spre impozite, că vă trece râsul.
Paradisul. Taman în Letonia
Am primit aseară pe email un ppt despre proiectul Amatciems din Letonia. Pe scurt, este vorba de o localitate plasată într-un decor superb și care iese în evidență prin faptul că nu iese în evidență, dacă îmi e permis jocul de cuvinte retard. Toate construcțiile sunt făcute în așa fel încât să se armonizeze cu decorul, n-o să vedeți vilă roz sau verde țiclam. Din câte observ nici măcar asfalt nu prea este.
O să înțelegeți mai bine intrând pe site-ul lor; uitați-vă la galeria foto și fugiți spre cea mai apropiată agenție loto.
luni, 1 februarie 2010
Orice prost poate face muzică
Adică și eu. Ieri m-am jucat o jumătate de oră cu Ableton Live Lite 8, program de făcut muzică primit odată cu placa de sunet externă pe care am luat-o anul trecut ca să pot scoate sunet digital pe 6 canale în decodorul extern. Mă rog, prostii de-ale mele, revenind la muzică, uitați ce-a ieșit. Pe boxe suna mai bine, văd că Trilulilu l-a comprimat tare și a ajuns să sune ca pe HC85. Ideea e că dacă poți să înveți în 30 de minute un program și să faci o piesă folosind bucăți preînregistrate, cu un mic efort, timp și ceva scule pro plus o voce cât de cât melodioasă reparată de calculator prin părțile esențiale, iese o piesă de club numai bună pentru topuri - cu condiția să nu te pune nimeni să cânți live :D.
Maltratați-vă urechile aici:
Asculta mai multe audio Blog
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
