Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

miercuri, 30 septembrie 2009

Teo - mare domn

Mă roagă Monica să-l ajut pe Teo, nu să treacă strada, ci să-i modific blogul pentru a apărea reclama la noul magazin virtual al Monicăi & Corne. Asta pentru că eu mă ocup de chestiile mai grele de pe blogul lui Teo, el e patron şi nu-şi bate capul cu detalii. Nu ştiu cum se face, dar încep să am cam mulţi prieteni patroni şi directori, care nu se mai coboară la munca de jos, respectiv învăţat chestii noi. Mă rog, treacă de la mine, de data asta cu multă satisfacţie, pentru că Teo a zis da ca primarul, adică n-a ştiut ce fel de anunţ o să pună pe blog. Şi ce frumos merge religia mână în mână cu bancul lui cu constructori...

călin: na că ţi-am sfinţit blogul
teo: baaaaaaaa
teo: asta-i magazinul online??

Am râs cu lacrimi...

Let it be

Dacă vreţi să vă distraţi de moda anilor 80 şi de unii nut-case din lumea showbiz-ului, priviţi videoclipul. Este făcut pentru o cauză nobilă, muzica sună bine, dar unele dintre aceste respectabile vedete arată a precursori emo:

Antivirus la tot cartierul!

Microsoft mai face o chestie pentru "comunitate" şi se mai pregăteşte să distrugă o branşă, după cea a browserelor - oferă un antivirus&antimalware gratuit: Microsoft Security Essentials. Merge cu orice computer pe care se află Windows XP, Vista sau 7 dar...trebuie să fie o versiune autentică, adică să aibă Microsoft Genuine Advantage instalat pentru a confirma acest lucru.

Dacă doriţi să treceţi la Windows 7 şi nu ştiţi dacă PC-ul vostru e destul de bun, Microsoft oferă un tool pentru a testa acest lucru: http://www.microsoft.com/windows/windows-7/get/upgrade-advisor.aspx

marți, 29 septembrie 2009

Din rata de Kioln

Aka Blue Air. Au adus nişte Boeing 737 fourth-hand din America, le-au spălat, au mai înghesuit nişte scaune ca să fie siguri că dacă ai peste 1.80 stai confortabil cu genunchii în rinichii celui din faţă, nu s-au zgârcit la piloţi dar stewardesele-s cam nătânge. La fel şi ăia de la logistică, mentenanţă, management sau cum s-o numi departamentul care se ocupă de numerotarea locurilor din avion şi relaţia cu aeroporturile.

Povestea începe relativ simplu: avionul adus din State n-are rândul 13 ... şi se complică pe parcurs: sistemul de booking al aeroporturilor nu ştie că Blue Air are avion de la unchiul din America, aşa că asignează bilete acolo. Călătorii ajung la rândul 12, se uită după 13, dau de 14, se întorc iar spre 12, se uită pe bilet, fac un control mental dacă nu s-au tâmpit ei brusc, dacă au ochelarii pe nas şi dacă apa minerală băută în aeroport nu conţinea cumva vodkă. De obicei răspunsul la toate aceste întrebări e satisfăcător, aşa că încep să urle după stewardesă, în timp ce în spatele lor coloana de pasageri se opreşte din înaintare - şi ştim cu toţii că lucrul acesta calcă pe nervi personalul de bord. Aşa că imediat încep să se audă din difuzoare glăscioarele poliglote care roagă bizonii să nu mai blocheze culoarul pentru a permite înaintarea confraţilor de turmă. Personal aş dori să îi roage să nici nu mai aplaude la aterizare, dar se pare că acest lucru nu contravine niciunei norme aeronautice (încă, pentru că tocmai mi-a venit o idee).

Dar să revin la turma noastră: stewardesa vine cu o soluţie ingenioasă - se miră că nu există locul 13, ceea ce nu îi creşte prea mult cota în ochii mei, ba chiar mă nelinişteşte uşor. Până la urmă cealaltă stewardesă are şi ea o idee genială: îi pune pe pasageri să stea pe rândul 12, nu după vreo schemă logică ci doar pentru că pe 14 sunt deja eu. Următorul blocaj are loc un minut mai târziu, când, cine ar fi crezut, apar pasagerii care aveau loc pe rândul 12. Noroc că sunt nişte olandezi şi nu se iau de guler cu cei care le ocupă fraudulos locul; ghinion pentru că nu se înţeleg cu românii "pe-timpul-meu-se-studia-rusa-la-şcoală". Aşadar se recurge tot la stewardesă, dar ea a plecat de la locul conflictului pentru că nu s-a gândit că ar putea avea cineva locuri pe 12. Logic.

După alt blocaj, alt anunţ de "înaintaţi înainte", apare şi stewardesa şi îi direcţionează pe olandezi la coada avionului. Notă personală: sunt convins că dacă erau negri, nu apreciau să fie trimişi în spatele avionului (autobuzului) dar ea nu şi-ar fi dat seama oricum de gafa istorică. Oamenii sunt înţelegători şi se duc în spate, aşadar toată istoria asta umflată de mine se termină decent, fără ţâpurături şi bătăi.

În încheiere vreau să vă vând un pont: dacă mergeţi la toaletă, aveţi grijă că pe la 1.80 metri înălţime pe peretele din stânga este amplasat un dispozitiv de împrospătare a aerului care mi-a făcut surpriza să-mi pulverizeze o doză de parfum în ureche. Să zicem că n-a fost cel mai bine ales moment pentru asta, aşa că n-am apreciat bonusul.

A prophet

Premiul cel mare al juriului la Cannes 2009. Diferenţă ca de la cer la pământ între el şi Prison Break sau The Escapist (de ăsta aţi auzit?). Durează "numai" 3 ore, este despre un tânăr arab ajuns într-o închisoare franceză iar profeţiile sunt induse doar de droguri. Este povestea transformării lui dintr-un infractor juvenil într-un şef mafiot, jongleriile la limită cu arabii şi corsicanii, totul prezentat într-un mod realist şi fără emfaza filmelor americane. Pe IMDB scria cineva "Best.Movie.Ever". N-aş crede, dar este undeva sus.

luni, 28 septembrie 2009

Concerte 2010

E cam devreme, dar ce să-i faci, evenimentele interesante trebuie urmărite din timp. Aşadar pentru 2010 mi-am propus să văd şi vă recomand şi vouă:
- turneul Mark Knofler: iniţial am vrut să iau bilete la Londra, la Royal Albert Hall, una din cele mai celebre săli de concert din lume, dar biletele la toate cele cinci (5!) concerte de acolo s-au epuizat rapid, se mai găsesc doar locuri la galerie, cu vederea obturată de diverse elemente arhitecturale. Aşa că am renunţat la Londra şi am luat bilete la Madrid (sper să mai circule Blue Air şi la anul) pentru că doar astăzi a început pre-sale-ul prin site-ul oficial, aşadar am prins bilete cu loc undeva în primele 14 rânduri, printre die-hard-fans. 29 iulie 2010. Odată trece!
- în august, respectiv septembrie, puteţi merge la U2 la München sau Viena, noi se pare că o să ansamblăm o gaşcă mare şi o să ne mobilizăm cu toţii. Deocamdată au fost anunţate doar locaţiile (pentru mai multe info intraţi pe eventim.de), urmează pre-sale-ul. U2 a reinventat conceptul de show cu a lor scenă 360, ce se roteşte, vizibilă din orice punct al stadionului. Mai multe detalii în filmuleţul de mai jos:


Leul românesc

Repet: LEUL românesc. Aşa-i că nu v-aţi gândit niciodată de unde până unde ajungem noi să ne denumim moneda naţională leu? Că doar nu suntem ţară bananieră, lei nu avem decât la zoo şi nici la capitolul fosile nu cred că stăm foarte bine. Mergea mai bine zimbrul sau bourul, ca pe timbre, nu? Zimbrul nou, zimbrul vechi, o mie de zimbrii, paritatea zimbru-euro, banul putea fi pui de zimbru sau zimbrocentul etc.

Nici eu nu mi-am pus întrebarea aceasta din senin ci m-a întrebat un neamţ cum se numeşte moneda naţională a României. Am vrut să-i traduc numele ei în germană dar mi-am dat seama că mai bine mă abţin, altfel dau naştere la întrebări cărora nu le pot răspunde.

Wikipedia ne lămureşte:
"În secolul al XVII-lea, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau imprimat pe ei un leu. Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani."


PS. Astăzi fără glume cu Botswana

duminică, 27 septembrie 2009

Poza de la miezul nopţii


Pentru că am petrecut un weekend frumos la Perla Păltinişului astăzi o să pun nişte poze de acolo. Nu vă obosesc cu instantanee standard de cabane ci cu modul în care şi-au decorat terasa, plus un platou tradiţional.









Metoda de a nu te îmbolnăvi

...este...să ai deja toate bolile din lume :)
dar probabil nu merge mână în mână cu viaţa veşnică.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Cum să micşorezi factura la gaz

Îmi vine factura de gaz pentru luna august, când n-am dat deloc pe acasă: 2.38 lei. În plic mai era un fluturaş intitulat "Cum puteţi reduce valoarea facturii de gaz?". O, da!

vineri, 25 septembrie 2009

Din presă

Studenţii la medicină postează pe Twitter simptome ale pacienţilor. Atenţie când mergeţi la ginecolog sau aveţi o toxinfecţie urâtă, că poate v-o vedeţi pe net :))

Cum şi-a luat România merişoarele de aur în turism:

Fata care s-a jucat cu focul

Am terminat săptămâna trecută volumul 2 al trilogiei Millennium. Mi s-a părut mai bun decât primul volum. Scrie bine Stieg Larsson şi îmi pare rău că a dat colţul, mai puteam citi nişte cărţi din astea. N-am să vă descriu romanul dar, ca un bun român, o să insist asupra criticii:

Ce m-a făcut furios este traducerea, ca şi prima dată, e frustrant ca o traducătoare şi doi corectori să n-aibă o minimală cultură sportivă, muzicală sau tehnică. V-am spus deja de "crosa de baseball" din primul volum, acum au făcut-o bărbat pe Debbie Harry, solista de la Blondie, şi au transformat o unitate de dischete ZIP în CD. Alte exemple nu-mi amintesc acum (pentru că nu mi le-am notat, nu pentru că n-ar exista) dar toată lectura este stricată de senzaţia de amatorism a traducerii. Poate exagerez, dar mi-am jurat în barbă, ca alt (faimos) turc, că volumul trei o să-l cumpăr în engleză. Singurul lucru care mă împiedică e faptul că ar arăta frumos toate trilogia împreună în bibliotecă. Mă mai gândesc. Până atunci vă invit să le citiţi, dar nu în româneşte.

Turcu 4 president

Am ajuns la ştirile nemţeşti. Chiar dacă nu cunoaşteţi limba, măcar o să mă vedeţi în poză. Distracţie plăcută!

http://www.einslive.de/wahl09/show.jsp?id=cdce289ea192fda47b2da5a63701d5ae

joi, 24 septembrie 2009

Jderul

Pentru că ne merge mintea la prostii, mai ales Alinuţei, dintr-una în alta am inventat o nouă etichetă pentru tineretul român. După ponei, vă prezentăm noua invenţie în materie de slang: jderul. Eticheta poate fi lipită oricărui mascul în tricou strâmt, tuns scurt şi, esenţial, cu o înălţime sub 1.70. Adică 70% din generaţia de 20 de ani actuală.

Chiar aşa, ce drac de adaptare la mediu o mai fi şi asta, de mai nou majoritatea tinerilor sunt scunzi? O fi efectul Cernobîl, o fi de la criza continuă? A, ştiu! Au făcut toţi gimnastică când erau mici! Şi au fost şi bolnavi! În curând "sârma băă!" o să devină un arhaism...

Ora de germană

La nemţi sunt duminică alegeri. Neinteresant. Am rămas însă cu informaţia că la ei nu se zice "limbă de lemn" ci "discurs de tablă". Plouă - nimic nou. Şi copiii "lor" scuipă pe stradă. Obişnuit - mai ales că erau cam bronzaţi, deci turci. Femeile de la hotel au revenit cu concluzia că Turcu e un nume comun în România, ca Schmidt la ei. Le-am contrazis, nu e nici comun, nici celebru. Pot să creadă în coincidenţe? Un coleg mi-a povestit cum a băut 15 halbe de bere şi i-a fost rău trei zile. După primele 10 s-a uşurat pe duba poliţiei. Poliţiştilor dinăuntru nu le-a plăcut. N-am intrat în detalii.

Am ascultat o piesă la radio, mai veche, dar haioasă. Nu o ştiam. Cei care cunosc un pic de germană o să se distreze cu versurile :)




miercuri, 23 septembrie 2009

Plină lumea de Turci

Mai exact de colegul meu Gabi Turcu şi de mine. Le-am derutat pe nemţoaice, săptămâna trecută a fost Gabi în Germania iar acum am eu "onoarea" să stau la Home Hotel. Azi dimineaţă la micul dejun m-au întrebat cele două femei care se ocupă de hotel dacă suntem fraţi, pentru că săptămâna trecută când l-au văzut pe Gabi s-au mirat cât de mult m-am schimbat (eu am mai stat de vreo 2-3 ori la hotelul acesta) şi până la urmă, după deliberări, au ajuns la concluzia că totuşi nu putem fi aceeaşi persoană. Le-am explicat că se poate şi mai rău, nemţii de la firmă când au auzit prima oară de colegul meu au crezut că m-am însurat şi mi-am angajat nevasta cu mine :))

Desktop Earth


Am găsit un articol despre un interesant program care îţi pune pe desktop o imagine cu Pământul văzut din satelit la acel moment din zi şi din an. Se bazează pe imagini de înaltă rezoluţie luate de NASA, ţine cont şi de anotimp, aşadar unele părţi vor fi câteodată acoperite de zăpadă şi poate fi configurat să arate şi norii.
Este gratis şi se poate testa şi online.
http://codefromthe70s.org/desktopearth.aspx

marți, 22 septembrie 2009

Burrito


Duminică am făcut experienţe culinare. Alina vroia să gătească ceva, aşa că i-am sugerat să încerce mâncare mexicană, mai exact burrito. O fi mâncarea mexicană nepretenţioasă însă ne-a luat două ore toată treaba, pentru că m-am implicat şi eu, deşi iniţial speram că pot să-mi văd de Jay Leno în linişte. Dar a meritat, pentru că nu există un restaurant mexican decent în Sibiu.

Întâi a trebuit să facem "clătita", adică tortilla din făină. Aici am cam dat chix, mi-a ieşit ca dracu de groasă, deşi am întins aluatul ăla cu făcăleţul de mi-a venit acru. Mă rog, trebuie să mai exersez. Data viitoare o joc în picioare ca să se înmoaie.

Ingredientul principal al reţetei noastre este carnea de pui, mai exact pulpe dezosate şi fără piele, care se taie cubuleţe şi se pun la fiert într-o oală, 45 de minute, împreună cu ardei, roşii, ceapă, usturoi, sare şi piper după gust.

Apoi se fărâmiţează carnea de pui cu furculiţa. Dacă n-aveţi furculiţă puteţi mesteca fiecare bucată, aşa cum o pasăre îşi hrăneşte puii :)

La final mai trebuie să faceţi şi nişte sos. Se poate face salsa, cu o grămadă de plante prin el şi cu chilli. Nu ştiu exact ce intră în el pentru că eu eram atent la copt tortille şi l-a făcut Alina. Plus că interesul meu a fost pentru sosul guacamole, pe bază de avocado şi lime. Al treilea sos e doar clasica smântână acră. Am mai combinat nişte fasole bătută cu o conservă de iahnie şi nişte usturoi şi a iesit o chestie mortală.

Produsul final arată aşa. De tortilla n-am fost deloc mulţumit dar restul produselor au avut un gust genial. Cu ocazia astea vreau să-mi exprim satisfacţia pentru că azi o să vă plouă şi vouă în gură, nu doar mie când mă uit pe blogul lui brylu respectiv băgătorului.

luni, 21 septembrie 2009

Amazon Price Guarantee

Amazon are o chestie faină, sistemul de garantare a preţului. Dacă comanzi un produs care nu este încă disponibil şi îi scade preţul până în momentul livrării, primeşti diferenţa de bani înapoi. În cazul meu am comandat Dan Brown - The Lost Symbol. Cartea era iniţial 20 de lire, dar redusă la 10, aşa am făcut comanda. Pentru că am făcut comanda la începutul lunii şi cartea a apărut doar în 15 septembrie, între timp s-a redus preţul la 5 lire! Ceea ce chiar este o afacere, sunt curios cât o să coste cartea când va fi lansată în România - şi nu vorbim de paperback ci de ediţia hardcover, ditamai volumul de 400 de pagini. De ce am comandat în lire? Pentru că la momentul actual preţul în această valuta este mai favorabil unei conversii în lei decât euro. Începe să-mi placă tot mai mult Amazon...


Chioln

adică Köln. Chioln pentru chilotul de la Blue Air. Am mai scăpat odată cu bine, de data asta am zburat cu o vechitură de Boeing 737 cu rânduri de scaune îngrămădite. Măcar am avut o aterizare reuşită, marcată de aplauze, ceea ce totdeauna reuşeşte să mă binedispună. Aşadar săptămâna aceasta o să vă scriu din pribegie.
Oare mai au cei de la Home Hotel perniţele acelea negre din piele? Stay tuned and find out!

Konopizza

Poate aţi auzit sau chiar aţi fost deja la rulota care vinde pizza în con. Un tip de fast-food mai special. Ingenioasă forma de con, e ca şi când mănânci o îngheţată, doar că n-are sens s-o lingi că nu se topeşte. :) Momentan găsiţi rulota la spălătoria de lângă Naf-Naf sau în alte locaţii dacă este un eveniment deosebit. Preţul unui con este 11-12 lei, depinzând de tipul de pizza ales. Încercaţi, că nu e rea!
Până e gata site-ul în româneşte vă puteţi documenta pe www.konopizza.it

PS. Dacă sunteţi interesaţi de franciză vorbiţi cu Petre, patronul, îl găsiţi probabil pe lângă rulotă.

duminică, 20 septembrie 2009

Poza de la miezul nopţii


Clubbin, pubbin

Am umblat un pic în nopţile acestui weekend. Vineri am fost pe terasa de la Caro, unde acum 4 ani găseai loc la acel moment al săptămânii doar cu rezervare. Acum era goluţ cam la jumătate din mese. Aşa că dacă v-aţi săturat de puburi afumate puteţi merge acolo că e spaţiu berechet. Apoi ca de obicei în Fellini, că-n altă parte nu prea avem unde. Aceeaşi senzaţie de gară preorăşenească. De săptămâna viitoare revine karaokele, şi-au dat şi ei seama că trebuie să schimbe ceva. A, nu s-a deschis Imperium, a fost amânat evenimentul. Ca niciodată, la 1 am plecat acasă, m-a ajuns oboseala unei săptămâni grele.

Sâmbătă am mers şi noi în Kapital, aka Gaudi 2, că e tot a fraţilor Mara. Acelaşi stil glam-kitch, adică sclipici şi plastic, ca şi în Cotton şi Zebrano. Parcă totuşi dintre astea trei Zebrano e amenajat cu cel mai mult bun gust. Kapitalul îşi trăieşte momentele de glorie efemeră, toate mesele rezervate, toţi centimetri pătraţi de spaţiu ocupaţi, plin de lume. N-au garderobă, un mare minus. La plusuri trecem catwalk-ul de peste bar, spaţiul generos, prelata ingenioasă de pe tavan, faptul că au făcut în camera de sus (fosta cameră de proiecţie) bar şi lounge. Seara a început cu o pană de sunet, cam 15 minute am ascultat paraziţii în boxe, nu formaţia ci ăia electrostatici. Apoi a început muzica, noi am stat sus la balcon şi am avut grijă să nu ne cadă hainele de pe balustradă sau să ţinem bine de pahare ca sa nu cadă în capul celor de jos atunci când trecea cineva pe lângă noi şi ne lovea peste coate. La 1 n-am mai rezistat, nici muzica nu era cine ştie ce, nici faptul că ne aflam la înalţime şi ne tâmpeau stroboscoapele şi laserele nu a ajutat, ne-am dus în Old Friends, unde am mai stat o oră la poveşti cu prietenii aflaţi acolo. Apoi ne-am mutat în Oldies unde era nebunia de pe lume, se dansa în draci, pe scenă, pe scaune, fiecare pe unde apuca. Plin ochi. Am stat până la patru.
Tip: încercaţi Salitos Mojito, este o bere deosebită.
Tip2: am trecut pe lângă Red Carpet, au o terasă frumuşică, cel puţin aşa pare din maşină.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Cel mai frumos filmuleţ cu copii - ever!

Nu ştiu la voi cum e, dar Alinutza mea încearcă tot timpul să-mi arate filmuleţe cu copii sau cu animale, câteodată chiar cu copii şi animale! I-am pus interdicţie pe subiectele astea, dar ieri i-am făcut o surpriză. I-am arătat eu un filmuleţ cu un copilaş şi culmea, nu i-a plăcut! Oare de ce? Ia vedeţi şi voi (de la minutul 1:10 încolo), mie mi se pare very sweeeeeet.

Plasme-LCD

Din când în când îmi mai cer prieteni părerea despre achiziţia unui televizor. De fiecare dată îi îndrum spre un amic care se ocupă cu aşa ceva, de la care am cumpărat şi eu. Preţurile sunt mai mici decât în marile magazine de electrocasnice. Dacă sunteţi interesaţi, asta-i adresa: www.plasme-lcd.ro. Factură, garanţie, tot ce trebuie.

vineri, 18 septembrie 2009

Accept tranzacţia

În ultimele două luni am fost de două ori la bancă şi de două ori la case de schimb valutar pentru a cumpăra euroi. După cum ştiţi nu e prea bun cursul aşa că probabil vă daţi seama că a fost musai.
În fiecare din aceste două dăţi la bancă am scris frumos "accept tranzacţia" şi am semnat. Am întrebat-o pe tanti casieră de ce. Mi-a spus că sunt noile reguli, ca urmare a scandalurilor cu comisioanele de la casele de schimb valutar. Deja v-aţi prins că la casele de schimb valutar, în nici una din vizite n-a trebuit să accept tranzacţia, nu? Aşadar, cei de la bănci, care oricum erau corecţi, au mai crescut un pic nivelul de pastă de pix consumat, timp pierdut la ghişeu, număr de foi tipărite şi alte alea.

IT-ul pentru filologi: Fuzzy logic

Aţi spus vreodată "e ca p*la de frig?" Dacă da, welcome to fuzzy logic.

Conceptul a fost definit în anii 60, de un bărbat respins de cea pe care dorea să o ia de nevastă pe motiv că ar fi "cam scund".O fi fost el cam scund dar nu era şi cam prost, aşa că pe lângă coşurile pe care a trebuit să le trateze în continuare cu metodele generaţiei flower-power domnul acesta a pus bazele teoriei fuzzy, adică "în pâclă". Fuzzy logic (FL) nu e o chestie recomandată ardelenilor, nouă ne place calea oablă denumită ştiinţific "logică binară", dar te poate scoate din rahat, mai ales când vrei să faci din el bici şi nu ştii cum să-l poleieşti cu aur ca să nu fie dracul atât de negru (ex: "proiectul nu a fost un eşec total").

Aşa cum vă spuneam mai sus, FL este destinată mai ales femeilor, care ştiu cam ce ar vrea, dar nu cu exactitate. Când vorbiţi de un făt frumos, care să fie înalt, să fie bogat şi să apară pe un cal alb marca BMW, nu definiţi cu exactitate cât de înalt, cât de bogat şi ce tip de bmw trebuie să aibă. Ba chiar mai tăiaţi din pretenţii pe unele coordonate (de obicei înălţimea) dacă este dotat corespunzător pe celelalte. Acest fel de logică neclară îmbracă ca o mănuşă nu doar creierul consoartelor noastre ci şi ... ventilatoarele şi frigiderele, de unde unii mai misogini ar putea trage concluzia că locul femeii este în bucătărie. Şi în cazul electrocasnicelor se poate folosi un raţionament de tip "dacă este foarte frig închide ventilatorul / dacă este frig redu viteza ventilatorului / dacă este foarte cald măreşte la maxim viteza ventilatorului" fără a defini intervale exacte, ceea ce le face mai uşor de utilizat de către voi, dragele noastre.

În concluzie, când mergeţi să vă cumpăraţi următoarea maşină de spălat pe care scrie "sistem FL", să ştiţi că nu înseamnă că e optimizată pentru pulovăre pufoase ci că are un progrămel care decide în funcţie de caz cât şi ce să facă. Nu intru în detalii pentru că maşina de spălat este o enigmă pentru mine.

joi, 17 septembrie 2009

De prin Grecia

Că tot nu v-am mai chinuit de mult cu amintiri din Grecia, câteva fragmente:

  • insula Zakynthos se laudă cu cel mai bătrân măslin din lume, vechi de peste 2000 de ani, pe care noi nu l-am văzut, că nu ne-am dus în concediu ca să vedem copaci şi nici să facem grătar, aşa că n-am avut nevoie de lemne de foc. Dar v-aţi fi distrat să citiţi în ziare că nişte români le-au pus măslinul pe foc ca să prăjească nişte mici, nu? (am găsit o poză aici );
  • broaştele alea, săracele, maram protejate, dar totuşi, culoarul de aterizare al avioanelor trecea exact peste zona lor de plajă! Ce-i place broaştei îi place şi pilotului. Un mic accident aeronautic şi adio specie protejată. Cred că n-ar plânge nimeni după copiii ăia tâmpiţi de englezi din avion ci după broscuţe. Dă Doamne să ajungă şi poneiu Albion specie pe cale de dispariţie!
  • tot de broaşte, că v-am zis că am fost să le vedem. Ei bine, acolo unde am fost noi şi restul turiştilor nu era rezervaţie dar totuşi era o broască. Doar una. Cred că o plantau acolo dimineaţa, o legau cu nylon de vreun bolovan de pe fundul apei şi o lăsau să se bălăcească toată ziua ca să aibe cui să facă turiştii poze. Seara veneau şi o duceau la culcare. Era chiar ciudat: cam în acelaşi loc, zilnic, doar o broască - şi sunt vreo 400 în total. Ori era domestică, ori îi plăcea carnea de om, ori avea vedetismul în sânge, ceva era spooky. La anul o marchez cu un x cu vopsea roşie.

I-au tăiat boaşele lui Corneluş

Să te ştie lumea drept solistul de la Soundgarden, să ai o voce care trece prin patru octave ca raţa prin apă, să câştigi premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock cu Black Hole Sun, să fii al 4-lea în lista de solişti heavy-metal din toate timpurile şi să ajungi în 2009 să te pună capră Timbaland şi să cânţi aşa, ba chiar să şi declari că e un nou vârf al carierei:

miercuri, 16 septembrie 2009

IAA Frankfurt

Am fost acum câţiva ani la salonul auto IAA Frankfurt, ediţia actuală are loc chiar acum. Merită văzut, pentru că e altceva decât SAB-ul bucureştean.Un foto remember:






Sweet Home 3D

Pentru că aproape toţi avem veleităţi de decorator de interior, vă prezint un program gratuit care se ocupă exact de acest lucru: Sweet Home 3D. Vă definiţi în 2D dimensiunile camerei, uşile, ferestrele şi apoi începeţi să amplasaţi mobila. La final vizualizaţi în 3D ca să vedeţi dacă mai aveţi loc de bibliotecă ca să spălaţi geamurile sau de jacuzzi ca să udaţi plantele :))
PS. nu l-am folosit aşa că dacă sunteţi interesaţi de el trebuie să învăţaţi ce înseamnă RTFM.

Thinking outside the box @ 82

Duminică am luat masa în familie iar tata a spus un banc "fetelor" (aşa cum le place lor să se auto-alinte când ies la plimbare): bunica-mea de 82 de ani şi sorei ei aflată în vizită la noi. Bancul e relativ vechi, dar ele nu-l ştiau, urmăriţi-l încă o dată cu mine că e haios:
Un jurnalist intreaba directorul unei case de nebuni, care este testul ce se efectueaza pentru a externa un bolnav.- - Umplem cada cu apa, punem alaturi o lingura si o cana. Si ii propunem bolnavului sa goleasca cada de apa. Jurnalistul, zambind, spune: - Orice om normal ar lua cana...
Moment la care intervine energic bunică-mea şi foarte serioasă spune că un om normal ar scoate dopul, replică care era de altfel chiar poanta bancului. M-a lăsat paf, mai ales că nu cred că eu atunci când am auzit bancul am stat să mă gândesc care ar fi varianta corectă. Thinking outside the box la 82 de ani... :)

marți, 15 septembrie 2009

Uprising

Muse revin cu un nou album, The Resistance. Primul single, Uprising, e numa' bun de autostradă, noaptea. Vorba lui Peter: zici că e Marilyn Manson.

Printcenter.ro a lipsit de la ora de mate

Cât costă 1001 fluturaşi? Cât costa 100 fluturaşi?

Căutarea zilei: fructe de călin

Fructele de călin se folosesc mai ales în tratamentul impotenţei (don't ask), scot argintul viu din piatră seacă, dezleagă căsnicii (again, don't ask). Dar atenţie! trebuie folosite doar fructele orijinale de călin, adevăratul fiu al mamei Omida şi never-ever nu vă atingeţi de fructele de cătălin că orghiţi.
PS. Nu conţine emulgatori.

Din autobuz

Mi-a povestit un prieten o discuţie la care a asistat într-un autobuz bucureştean:
Tatăl, către fetiţă: stai cuminte!
Fetiţa îl ignoră.
Tatăl: stai cuminte că te pedepsesc!
Fetiţa: nu!
Tatăl: de ce?
Fetiţa: că nici tu nu asculţi de mami!
Tatăl: cum n-ascult de mami?
Fetiţa: n-asculţi! Ţi-a zis să nu mai faci pipi în chiuvetă şi n-ai ascultat!
Rumoare...

luni, 14 septembrie 2009

Imperium Pub reloaded

Poate nu ştiaţi, dar Imperium Pub a fost în renovare. Wanda zice că vineri se redeschide, cu barul mutat în sala din spate, o scenă mai mare şi mai multe evenimente (de genul stand-up-comedy). Formaţia Imperium Band va suferi şi ea câteva modificări - oare şi maestrul Lache, febleţea Alinei (*)?. Mai multe nu ştiu deocamdată dar o să vă raportez de la faţa locului :)
(*): Faza cu Lache, toboşarul, domn respectabil: după un concert, Cosmin Cruţiu & Imperium Band au stat cu noi la masa. Alina a scăpat un porumbel gen "nu ştiu câte are", referindu-se la mine şi la ceva absolut inofensiv, de care nici nu-mi mai aduc aminte, iar Lache a prins ideea din zbor şi tot restul serii a tachinat-o că nu ştie câte am. Vă mai zic doar că e foarte bine că în Imperium nu se serveşte masa, altfel maestrul L s-ar fi ales cu o furculiţă înfiptă în cap şi nu de către mine.

Curierul

La Posterland avem contract de expediţie cu o firmă locală de curierat, noi pregătim coletele, sunăm după curier, el vine şi ia pachetele apoi le duce la firmă şi ei le livrează clienţilor din România. Acum vreo două săptămâni ne transmite curierul că din motive de criză şi pentru a păstra preţurile neschimbate, se modifică sistemul şi dacă avem mai puţin de cinci colete pe zi va trebui să-l căutăm noi pe el în oraş, nu va mai veni el la noi să le ridice. Deh, economie de timp şi benzină pentru ei.
Bon, apare prima livrare după acest moment, întâmplător m-am ocupat eu de ea. Sun la curier să văd pe unde mişună, îmi zice că e în drum spre Sebeş, să duc coletul la firmă direct. Mă duc la firmă, îmi convenea mai mult fiind relativ aproape, lângă gară, predau pachetele unei doamne de la birou şi o întreb dacă pe viitor pot să le duc lor pachetele direct decât să caut curierul prin oraş. Ea se miră, zice că da, e posibil, dar de ce să nu le dau curierului dacă tot e plătit pentru asta şi vine să le ridice. Moment în care începe să pâlpâie beculeţul roşu la mine-n cap. Adică cum, nu s-a schimbat sistemul, nu trebuie să ducem noi coletele, dacă-s mai puţin de cinci? Ea, mirată, zice că nu ştie nimic despre asta, aşa că stabilim să se informeze şi să ne dea de ştire. Răspunsul primit pe mail în aceeaşi zi confirmă că nu s-a schimbat nimic la preluare. Aşteptăm cu drag următoarea întâlnire cu curierul, între timp am avut de-a face doar cu colegul lui.

Los abrazos rotos

...adică Broken Embraces, filmul cel nou al lui Pedro Almodovar, cu Penelope Cruz. După ce-am vizionat două comedii stupide americane, Year One şi Observe and Report şi m-am chinuit cu jumătate din District 9, a fost plăcut să dau peste un film european coerent şi necontaminat de efecte speciale şi scenarii kitchoase. Personal cred că spaniolii au la momentul actual cea mai bună industrie de film din Europa sau ştiu cel mai bine să o marketeze. Spun asta cu gândul şi la Orfelinatul - film thriller/horror de excepţie, care bate la fund orice Friday 13th sau orice alt film al genului produs de americani în ultimii ani - părerea mea, că doar la politică, sport şi filme toţi ne pricepem. Vroiam să-l elogiez şi pe Guillermo del Toro, dar mi-am dat seama că el e mexican, deşi cu strânse legături cu Spania, aşa că-l includ doar tangenţial la motivele pentru care respect cinematografia spaniolă.
Vreau să vă recomand şi un film românesc altfel: Weekend cu mama, al lui Stere Gulea. Sfârşitul te lasă cu gura căscată.
Următorul pe lista de văzut: Un prophète, film francez ce a câştigat Grand Prix-ul la Cannes.

duminică, 13 septembrie 2009

Poza de la miezul nopţii


Astăzi una pe care o pregătesc de vreo două săptămâni: clădirea Parlamentului din Budapesta, la înserat.
Bonusul este pe blogul Alinei: cochilia melkului.

Old Friends

Am călcat şi eu aseară pentru prima dată în pub-ul Old Friends din Piaţa Mică. M-am simţit foarte bine pentru că am fost între prieteni, la propriu, şi pentru că am băut un coniac home-made în Vrancea, absolut genial, trataţia patronului. Prea multe de povestit nu-s, trebuie vizitat, nu descris. Plus că-s un pic mahmur, motiv pentru care am primit o poreclă nouă de la afurisita de Alinuţa: Coniac Barbarul.

vineri, 11 septembrie 2009

Pierdut sens unic, îl declar nul

V-am mai tot povestit aici de nesimţiţii care intră din partea interzisă pe sensul unic de pe Berăriei. Săptămâna asta am văzut culmea tupeului: eram două maşini pe Berăriei, una pe fiecare bandă, aşteptam să intrăm pe Bd. Coposu, eu ca să o iau la stânga, celălalt la dreapta. Noah, aşa cum stăteam noi într-un mic V, fiecare cu maşina puţin întoarsă spre direcţia în care vroia să iasă, înspre noi vine de pe Coposu un ciumec cu microbuzul, trece printre maşinile noastre şi-şi continuă drumul pe interzis!
Nu înţeleg de ce nu stă poliţia acolo ca să-i amendeze, n-o fi criza suficient de mare încă?

Surprize, surprize

Ca om de IT vă pot spune că e imposibil să prevezi toate combinaţiile posibile din constelaţia harware-software actuală. Aşa că din când în când mai apar probleme, rateuri, show-uri date peste cap, sabotaje şi alte chichiţe care fac mai interesantă viaţa unui administrator de sistem. Captura de mai jos este de pe unul din ecranele modernului muzeu din abaţia Melk, cu complimente din partea Windows-ului. Nu e unicat, am văzut din astea inclusiv în terminale aero foarte respectate, aţi fi uimiţi să constataţi ce Windows 95 "antic şi de demult" se ascunde în spatele unor plasme ce afişează programe de zbor cu grafică modernă.
Unul dintre cele mai penibile sabotaje a avut loc acum un an la unul din marile târguri IT din State, când un om aflat în public s-a apucat să bruieze nişte prezentări de produse cu ajutorul unei "telecomenzi" ce interfera cu sistemul video. Tehnicienii n-au ştiut ce i-a lovit când taman în mijlocul show-ului le-au picat toate monitoarele iar speakerul a trebuit să improvizeze. După câteva zile însă s-a lansat spre vânzare device-ul respectiv şi au aflat şi ei că nu echipamentul lor era de vină.

joi, 10 septembrie 2009

Fred Falke

Azi vă ofer multă muzică. Am descoperit un remixer foarte bun: Fred Falke. Am pus ieri o piesă de la The Gossip, ascultaţi cum sună remixul:


La fel, U2 remixat:

So far from the Clyde

Dacă vă place Brothers in arms o să iubiţi şi piesa asta. Aţi mai ascultat vreo baladă pentru o navă dusă la dezmembrări? :)



Versurile: http://www.mark-knopfler-news.co.uk/lyrics_GL.html

Ţestoasa, foca şi ...

Pe Zakynthos sunt două specii protejate: ţestoasele "caretta caretta" şi focile "monachus monachus". Nu mă întrebaţi de ce le-au denumit aşa, mie mi se pare o lipsă de inspiraţie, dar încep să bănuiesc unde se afla Ţiriac ăl bătrân când l-a conceput pe Ion Ion.

miercuri, 9 septembrie 2009

Posterland - acum şi cu reclamă

De astăzi am dat drumul unei campanii de reclame online, prin Google AdWords, pentru posterland.ro. Dacă vedeţi reclama pe vreun blog sau pe Google daţi-mi şi mie de ştire vă rog :)

Heavy Cross

The Gossip sunt un grup indie american un pic atipic, pentru că au o solistă care cântăreşte cam cât restul formaţiei la un loc, dar asta n-o împiedică, ba chiar ... vorba aia, să-i trăiască plămânii! Tocmai a apărut noul album "Music for men", cel anterior ("Standing in the way of control") mi s-a părut unul dintre cele mai bune albume din 2006 şi l-am ascultat intens, mai ales la volan. Şi-au păstrat stilul, bazat pe ritm, killer bass şi voce puternică, dar melodioasă. Primul single, Heavy Cross:

Odă pentru TransAgape

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine după o noapte de stat în oraş mă ia cu ameţeală şi cu foame. Cu ameţeala n-am nici o treabă, e indusă, dacă pot să zic aşa, dar foamea îmi roade stomacul şi-mi strică plăcerea ameţelii. Aşadar trebuie tratată, dar cum? La McDonalds de obicei e coadă la drive-in, la KFC e coadă cât la trei McD-uri, ambele variante au costuri mari, să saturi ditamai animalul nu e uşor, plus taxiul. Mai rămân ceva bodegi non-stop gen LaCai şi ElGringo dar acolo durează multicel servirea iar la BigMama nu mă risc, prefer să-mi pută hainele a fum decât a prăjeală iar mâncarea nu m-a convins în rarele ocazii din trecut când am ajuns p-acolo. Mai rămâne Simpatico, pentru care am o afinitate deosebită de când am văzut răsăritul pe terasa lor, dar nu e în drum. Aşadar rămâne relativ new-entry-ul non-stop TransAgape din Ştrand, de la care poţi cumpăra faimosul sandwich cu 3.5 ron, care satură bine şi nu goleşte buzunarele crizate. E drept, efectul de saţietate e dat mai ales de chiflă, nu de conţinutul, relativ sărac, dar bine ascuns sub un strat de maioneză şi ketchup - dar la banii ăia e păcat să criticăm. Plus că se poate încălzi acasă, la microunde. Kudos!

marți, 8 septembrie 2009

Border reiver

Primul single de pe noul album Mark Knopfler, Border reiver, se poate asculta acum online. Destul de bună piesa.
http://stream.officialcommunity.com/markknopfler/audio/9wq6hoKrjc.mp3

PS: "before you ask, a 'reiver' was someone who carried out raids over the northern English/Scottish border to plunder and steal cattle, i.e. a border raider."

Dicţionar modern

Ultralingua, suita mea favorită de dicţionare pentru calculator a ajuns la versiunea 7. Astăzi când m-am uitat pe pagina lor să văd ce e nou m-a bufnit râsul: pe lângă respectabilele dicţionare, au scos şi o versiune Klingon-English! Dicţionarul are aproximativ 1000 de cuvinte şi trebuie să fi fost niscaiva cerere din moment ce l-au realizat. Am găsit cadoul perfect! :))

"Studies show adoption of alien languages greatly boosts standardized test scores in multiple subjects, in addition to improving job prospects later in your career"

Pe lângă engleză şi operare pc, ăsta o să fie noul MUST. Ia să văd eu cine vă mai angajează în 10 ani dacă nu vorbiţi klingoneza!

http://www.ultralingua.com/en/klingon.html

Keine Touch

Reclamă de pe net:

Aşa-i cu creativii ăştia din publicitate, care lucrează în echipă şi ştiu fiecare câte o limbă. La final iese o ciorbă. Pentru continuarea campaniei ar putea încerca cu "Keine kleine Mouse dans ma baguette", "Insekt inside", "Davai un argent aber c'est fucking good".

Piţurcă lover boy

Stând aseară cu Alinuţa de poveşti am ajuns la concluzia că probabil unul dintre cele mai aiurea lucruri care ţi s-ar putea întâmpla ar fi să te înşele prietena cu Piţurcă.

luni, 7 septembrie 2009

Easy Hotel

Aţi locuit vreodată într-o cutie de chibrituri? :) Dacă vă luaţi cameră la EasyHotel în Budapesta o să aveţi ocazia. Localizat aproape de centrul istoric, pentru 34 de euro pe noapte primiţi o baie din plastic (nu cada, toată baia) montată în cameră, un cuier cu un umeraş (nix dulap), un bec şi nişte cearşafuri relativ curate dar totuşi cu nişte fire de păr pe ele (WTF? o fi fost cameristul mai păros). Are tv şi internet, dar fiecare din acestea se plăteşte, telecomanda te mai costă 7 euro şi nici netul nu e ieftin. Mic dejun nu există. Un basic hotel, la preţ de hostel. Pentru ce ne-a trebuit nouă a fost aproape ideal, aşa că dacă vă bate gândul să încercaţi puteţi face rezervare pe www.easyhotel.com. Sunt prezenţi şi în alte oraşe din Europa.
Admiraţi pozele, mai mult de atât n-am putut fotografia, eram la distanţa maximă faţă de peretele opus :))



Budapesta

V-am epuizat nervos cu Melku? Am pierdut cititori? Era prea frumos ca sa nu-l descriu în serial. Oricum, s-a terminat acel episod, după ce-am plecat de acolo am ajuns la Budapesta, unde am avut ceva de furcă cu GPS-ul şi cu podurile lor, pentru că cel pe care mă tot trimitea navi-ul era închis în acea zi şi m-am trezit faţă în faţă cu nişte muncitori disperaţi care-mi făceau semne să dau înapoi, că deh, dacă nu cunoşti oraşul forţezi. Dar cum n-a mers, a trebuit să mă întorc, să-l ignor pe Marcel (vocea navi-ului) şi să mă ghidez după malul Dunării spre următorul pod, supraaglomerat tot din cauza celuilalt. Aşa am făcut cunoştinţă cu podul cu lanţuri. Ajunşi pe malul corect, am găsit rapid piaţa Oktogon lângă care aveam hotelul, căruia o să-i dedic un post special, mai târziu. Am parcat maşina, ne-am instalat în cameră şi am ieşit la plimbare, în zona comercială şi istorică de pe malurile Dunării. Apoi am luat o cină pe una din terasele din zona gării centrale: o combinaţie de tapas ca antreu şi o supă gulaş, decente ambele, plus nişte bere locală. Oraşul nu ne-a plăcut la fel de mult ca Praga, dar nu există termen de comparaţie cu Bucureştiul. Bulevarde largi cu copaci vechi şi înalţi, curăţenie, magazine şi terase decente, clădiri istorice frumos luminate, trafic rezonabil chiar şi luni dimineaţa. Au totuşi mai mulţi cerşetori şi homeleşi ca în alte capitale, mai ales lângă gară. După trei ore de plimbări şi poze ne-am retras în cameră iar luni dimineaţa am luat micul dejun, destul de scump, pe una din terasele din apropiere, după care ne-am urcat în maşină şi am plecat spre Sibiu, că eram deja cu shoppingul făcut în Germania.










Ghandi

În ultima vreme am observat că nu mai am răbdare la filme şi mă gândeam că am o problemă. De fapt cred că industria asta are o problemă, pentru că am văzut prima parte dintr-un film excelent: Ghandi, care m-a captivat complet. Este făcut în 1982 dar putea la fel de bine să fi apărut şi ieri pentru că nu conţine nici o secvenţă perisată. Subiectul e clar, viaţa lui Ghandi, dar descrisă inteligent şi profitând de şarmul lui Ben Kingsley, câteodată sfios, dar tot timpul deştept şi demn, care a şi luat Oscar-ul pentru interpretare. În total filmul a primit 8 premii, dar nu pentru meritele cinematografice merită văzut ci pentru povestea omului despre care se vorbeşte.

duminică, 6 septembrie 2009

Poza de la miezul nopţii

Primăria nouă din München - nouă pentru că a fost finalizată în 1909 - se află în aceeaşi piaţă cu cea veche de la 1480. O mare parte din monumentele din Marienplatz au fost distruse în timpul războiului şi reconstruite după el.

Berlinezii au adoptat o altă strategie cu a lor Gedenknis Kirche:

Gloria

Îmi place formaţia Bere Gratis, mai ales de când am fost în primăvară la concertul lor în Atrium. Apoi am aflat că era un fel de repetiţie cu public pentru concertul de la Bucureşti care a aniversat 10 ani de existenţă. Acum acest concert se poate cumpăra, a fost scos un CD dublu cu înregistrarea lui plus câteva piese bonus, album intitulat Live X. Gloria este piesa care deschide concertul, piesă ce va fi şi pe următorul album "Pe marele ecran". Sună bine, e un pop-rock matur şi articulat, mie-mi place mai mult ca orice altă piesă românească de anul acesta.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Manelizare

Dacă vă mai zice cineva că e mişto în Fellini vineri seara întrebaţi-l de când n-a mai fost. Aseară era ca la zoo, la maimuţe. Parcă toate cursele preorăşeneşti opresc în faţa localului şi însetaţii intră să se adape. S-a ajuns la o manelizare infiorătoare. Vreo două ore am stat şi am băut ca să-mi relaxez muşchii feţei, că eram încruntat şi fără chef - şi n-am mai prea freceventat cluburile în ultima lună! Oi fi eu mai cu fiţe, dar parcă nu-mi plac oamenii care au cămaşa descheiată până la buric...ca să li se vadă maieul şi nici ăia care la ora 12 chiuie şi dansează cu gesturi de Vali Vijelie. Ce-i şi mai trist e că poneii ăştia de 20 de ani nici nu-şi dau seama ce ridicoli, superficiali şi manelizaţi în esenţa lor au devenit, par toţi traşi la xerox, doar fiţe ieftine, cămăşi negre, ceasuri mari şi tărtăcuţa goală. Despre fete nu comentez, dar nici ele nu-s mai breze. Singurul loc (pe care-l ştiu eu) unde te mai poţi simţi bine, asculta şi vedea altceva. rămâne Oldies. Da, nu săriţi, mai sunt câteva puburi şi e foarte bine aşa, doar că eu nu le frecventez (încă) şi nu pot vorbi din experienţe. Dar am să caut alternative, Fellini a fost consumat de propriu lui succes, nici 10% din oamenii de acum 6 luni nu mai vin. Vine toamna şi se re-aşează lucrurile la locul lor. Să vedem cum o să arate Imperium după renovare.

PS. Tudor, stop dreaming.

The Lost Symbol

Pe 15 septembrie apare noul roman al lui Dan Brown şi este o mare isterie în jurul lui. Ca să nu scape pe net înainte de termen a fost ţinut sub cheie, cică doar şase persoane din editura care l-a produs au avut acces la textul complet! Într-una din aceste zile Amazon avea un anunţ mare pe homepage în care făcea reclamă cărţii şi scria că în depozitul lor în care sunt păstrate copiile cărţii până la data oficială de lansare se poate intra doar cu două chei, fiecare ţinută de altă persoană. Sper să merite tot circul, pentru că mi-am precomandat-o, e lectură bună pe avion. Dacă tot îmi precomandasem albumul lui Knopfler care apare în 14 septembrie am zis să profit de ocazie şi să împart taxele de expediere, aşa că am făcut comandă comună la ambele obiecte. Livrarea în Germania, că am drum pe acolo şi e mai ieftin şi mai de încredere.

Cioran

În librăria din clădirea primăriei vechi din Marienplatz, în buricul Münchenului, Cioran e la loc de cinste.

vineri, 4 septembrie 2009

Turcu@Melk

M-am născut în secolul greşit. Mi-ar fi plăcut să fiu boier, să ies dimineaţa pe terasa conacului, în faţa unei grădini cam ca asta, să-mi beau cafeluţa uitându-mă la iobagii care trebăluiesc pe plantaţie. Să am un scrib care să bloguiască în locul meu, în hol tablou cu mua cu tricorn în cap, călare pe armăsarul botezat Vasile, statuie ecvestră şi budă în curte.
Să nu uit să joc la loto ... şi să-mi dau două palme să-mi revin. Lăsaţi că dau eu, nu vă deranjaţi!

Români@Melk

Astăzi termin cu Melku. Mai am două chestii de zis şi gata. Prima:

Când intram în grădina abaţiei, un cuplu mai în vârstă, tot de români, dă să intre şi el, dar aşa, boulean, fără să plătească bilet şi fără să se uite spre ghişeu. Taxatoarea le taie calea şi îi întreabă în germană dacă au bilet (Haben Sie Tickets?) Românca îşi întreabă soţul: ce-o zis? câte ore stăm? hai să plecăm că aici se plăteşte!

Eu zic că între ticket şi tichet nu-i aşa o mare deosebire, nici măcar de pronunţie, de unde o fi tras doamna concluzia că-i întreabă de ore? Unde se plăteşte vizita la oră? Hehe, un răspuns ştiu şi eu.

ESO@Melk

Panouri despre ESO (European Organisation for Astronomical Research) lângă biblioteca Melk. Cam câte "lăcaşuri de cult" româneşti cunoaşteţi în care religia coabitează cu ştiinţa?

Melk - parcul

Ultima parte a serialului despre Melk este dedicată frumosului parc alăturat abaţiei. Acesta are un pavilion foarte cochet, cu terasă, unde se poate bea o cafea, mânca o îngheţată şi asculta muzică clasică. Am uitat să vă zic că tot complexul se află pe un deal ce domină oraşul vechi, care merită şi el o vizită dacă aveţi timp.





joi, 3 septembrie 2009

I'm fakin' it



Am văzut o reclamă ciungă la McDonalds pe o clădire din Budapesta şi m-am gândit că s-ar potrivi de minune pentru Becali, doar cu o simplă modificare:

Melk - capela

Postul acesta nu are nevoie de cuvinte: