Cuvântul lunii pe dexonline: plagiat

Pe dexonline.ro există mai nou o secțiune cu cele mai frecvente cuvinte căutate. ”Plagiat” e cuvântul lunii. Haios, dacă e la mișto. Trist, dacă sunt atâția oameni care nu știu ce înseamnă - în acest caz fiind extrem de mulți cei care nu știu să caute pe net.

Citește în continuare

Guents dy Rincon - Muzică cabo verde în Lisabona

I-am văzut și înregistrat când am fost în Lisabona prima dată. Cântau în Praca do Comercio, pe malul Tagus-ului,  era soare și o atmosferă chill-out superbă.

I-am revăzut, cu multă plăcere, săptămâna trecută. De data asta erau în piața Luis Camões. M-aș fi așezat la o terasă, dar erau pline toate în jur, așa că i-am ascultat în picioare și le-am cumpărat cd-ul. Artiști stradali, dar foarte talentați, inclusiv iTunes le recunoaște piesele de pe cd. Să nu mai vorbim că e plin YouTube-ul de înregistrări cu ei, i-au filmat turiștii într-o veselie. Despre muzica Cabo Verde aici.

Două străzi mai jos, era un party sponsorizat de o băutură energizantă. Asta-i Lisabona:

Citește în continuare

Mici detalii arhitecturale drăguțe în Portugalia

Multe ferestre aveau doar jumătatea de jos acoperită cu obloane. Nu știu tradiția, dar ni s-a părut extrem de haioasă și interesantă fereastra micuță a unei mansarde, decorată cu niște jumătăți de obloane pe măsură:

Alt detaliu simpatic - grilajul cu steluțe de mare:

Citește în continuare

Portugalia - mijloace de transport

Din România, cea mai rapidă și comodă modalitate de a ajunge în Portugalia o oferă cele două curse disponibile recent între Otopeni și Lisabona, una cu TAP Portugal și cealaltă cu Blue Air. Zborul durează aproximativ 4 ore iar prețul biletelor e undeva la 250 euro de persoană. Probabil cu Blue Air, dacă iei din timp, o să fie mai ieftin, problema lor a fost că au băgat zborul relativ târziu și neanunțat. 

Odată ajuns în Lisabona ai mai multe variante, unele ușor mai complicate pentru că aeroportul nu are stație de metrou sau tren, doar autobuz:

• pentru stațiunile din apropiere (Estoril și Cascais) puteți să închiriați o mașină, să plătiți pentru transportul direct la hotel (cu Echorent costă 50 euro pentru 4 persoane, microbuz cu șofer) sau să mergeți cu autobuzul/taxi la gara Cais do Sodré și să luați trenul spre Cascais (sub 3 euro tichetul one-way, mai multe despre acest tren la finalul postului);
• pentru alte orașe (Porto sau regiunea Algarve) puteți lua Alfa Pendular-ul, un tren rapid tip ICE/TGV din stația Entrecampos. Detalii aici. Am înțeles că un tichet până în Algarve e 20 de euro.

Noi trebuia să ajungem în Cascais și am decis să nu închiriem mașină, ne-ar fi trebuit una prea mare ca să încăpem patru persoane cu bagaje, dar cei de la Echorent au asigurat transportul cu 50 de euro. Cursa  TAP pleacă din București la 6, deci am fost la aeroport la 4, nu mai avea nimeni chef la aterizare să caute autobuzul potrivit, să meargă la gară și de acolo cu trenul spre stațiune. A fost un pic mai scump, dar dacă însumezi toate biletele și timpul pierdut, la patru persoane a meritat. 

Într-o zi am vrut să vizităm regiunea așa că am închiriat o mașină, au aranjat cei de la recepție, am avut un Chevrolet Aveo pentru 24h cu 55 euro plus benzina. Tariful pentru 1-3 zile e cam la fel la toate firmele, dacă închiriezi pentru mai mult timp scad prețurile. Sunați din timp, însă, mașinile disponibile pentru perioade lungi se dau cu luni înainte.

Cea mai confortabilă metodă de transport între Cascais/Estoril și Lisabona este trenul de coastă. Oprește într-o grămadă de gări micuțe, e mai mult un fel de metrou de suprafață, dar în 40 de minute face toată linia, stația terminus Cais do Sodré e chiar în zona turistică a capitalei portugheze. Un tichet dus-întors pentru o zi costă sub 5 euro, poți întrerupe călătoria într-o stație intermediară (Belem, de exemplu) și continua mai târziu. Biletul fizic e un card RFID, care se poate refolosi/încărca la automatele de bilete - pentru mai multe tipuri de transport.

În Lisabona, dacă vrei senzații tari, ia tramvaiul 28E, traversează majoritatea cartierelor ce merită vizitate iar traseul printre dealuri și văi e senzațional. Nu costă mult și se poată achita și la vatman. Orarul și stațiile le găsiți aici, inclusiv PDF. La 600 de metri de Cais do Sodré e piața Luis Camões unde oprește 28E-ul.

Pentru mai multe informații trimiteți-mi un email sau lăsați un comentariu (deși am scris cam tot ce știam) sau întrebați-le pe fetele de la Transilvania Booking, vă ajută cu plăcere.

Citește în continuare

Înapoi din Portugalia

Am ajuns acasă. A fost cel mai fain concediu din viața mea, m-am relaxat și nu m-a bântuit nicio problemă, deși o delegație acolo e relativ easy-going, o tolăneală de 8 zile nu se compară. 

Deși are statut de țară semi-exotică, mai ales datorită distanței, mai nou există două curse directe București - Lisabona, așa că nu mai e așa complicat sau indecent de scump de ajuns acolo. Ca să știți totuși unde mergeți, trebuie să realizați că Portugalia e țară la ocean, că Atlanticul e rece atât la Lisabona cât și în Algarve. În jurul Lisabonei temperatura apei are cam 19 grade vara, iar în Algarve un pic mai mult, dar nu-i călâie. Temperatura aerului e mai mică momentan decât în România aflată sub caniculă, acasă erau constant peste 30 de grade, acolo între 25-30 iar seara bate o briză destul de rece, se fac cam 18-20 de grade. În consecință n-a fost nevoie să pornim aerul condiționat și s-a putut dormi fără discomfort termic. Așadar dacă vă luați un plovăr cu voi și vă consolați cu ideea că o să faceți baie în piscină, restul e perfect. 

Mâncarea e relativ ieftină, cel puțin pentru Europa de Vest, între 10-15 euro un fel principal, un vin bun îl găsești la restaurant cu 20 iar în supermarket cu mai puțin de jumătate din preț. E mult mai bună decât cea din Spania, mai ales în zonele preponderent turistice. Dacă nu vă luați cea mai ieftină bombă de hotel vechi, nu cred că o să fie probleme, dar documentați-vă pe Tripadvisor înainte, am auzit niște francezi care închiriaseră o casă cu piscină și au constatat că n-are piscină. Eu, personal, n-am stat decât în hoteluri curate și decente de câte ori am fost acolo. 

A ieșit exact cum am conceput pe hârtie vacanța, iar în zilele următoare o să revin cu niște detalii organizatorice care poate au să vă fie de folos vreodată. 

Citește în continuare

Alarma antiaeriana

Scris pe ipad, asadar scuzati formatarea:

Cum stateam la plaja pe fabuloasa terasa a hotelului, la etajul 5, la ora 12 fix se aude o alarma antiaeriana puternica. Aviatie inamica? gandesc prima data. Slabe sanse. Alarma de tsunami? N-a fost cutremur. Incendiu! Faceam planuri cum inmoi prosopul in piscina si fugim pe scari la vale. Dar de ce nu se agita nimeni? Ok, o fi exercitiu...

A doua zi la fel, la 12 fix iar suna antiaeriana. In urmatoarele zile la fel. In excursie la Sintra a sunat la 1. Am ajuns la concluzia ca asa marcheaza ei inceputul pauzei de masa.

Citește în continuare

Cum alegi o valiză bună. Sfaturi de călătorie cu ea.

Sunt diverse promoții la hipermarketuri, de genul ”trei valize la 99 lei”. Mai gândiți-vă, înainte de a le cumpăra: 

• am un set similar, am plecat o dată într-o delegație scurtă și am băgat doar strictul necesar în valijoara de aproximativ 40 de cm. Când am scos-o din portbagaj am rămas cu mânerul în mână;
• dacă vreodată stați lângă geam în avion și nu vin bagajele în container ci fiecare separat, uitați-vă la hamalii sictiriți cum le aruncă pe banda transportoare sau în cala avionului. Un geamantan ieftină nu rezistă mult la un asemenea tratament, recomand hard-case-urile (plastic solid), o dată m-am trezit cu toate carcasele de dvd-uri fisurate. Un hard-case costă individual mai mult de 99 lei, dacă găsiți la promoție asigurați-vă că are mâner și balamale solide;
• cele mai rezistente sunt hard-case-urile complete, pentru că există unele cu material moale, cauciucat, în jurul fermoarului - zona respectivă se comprimă sub greutatea altor bagaje, rigiditatea generală a valizei e compromisă din cauza ei și va ceda prima;
• să aibe mâner rigid - mă repet, unui prieten i-a cedat mânerul valizei la tranzitul din Munchen, i-a căzut eticheta cu destinația și nu i-a ajuns la Amsterdam. Și-a recuperat-o după două săptămâni, la Sibiu, după ce și-a belit concediul. Dacă știți că o parte a valizei e mai puțin rezistentă, nu lăsați personalul de la check-in să vă pună eticheta bagajului în acea zonă. Păstrați biletele și copia etichetei de bagaje lipită de ele până vă vedeți cu geanta în mână la destinație și faceți un control sumar că e intactă. Puteți cere despăgubiri de la compania aeriană dacă există deteriorări;
• aveți bani de o valiză premium, probabil vă luați Samsonite - dacă zburați pe curse de business sunt șanse mari să mai fie oameni cu modele identice, puneți un element de identificare pe exteriorul geamantanului vostru, o panglică sau un autocolant;
• e bine ca valiza să aibă pe exterior o zonă cu etichetă de identificare a proprietarului, completați-o și scrieți-vă numărul de mobil sau puneți o carte de vizită (caz în care nu vă recomand să puneți cheile de la casă în bagaj);
• e de preferat ca geamantanul să aibe încuietoare, nu vă bazați totuși prea mult pe ea, s-ar putea la destinație să-l descuiați și să găsiți o notă bilingvă cu salutările Bundespolizei. În unele țări e chiar interzis să vi-l încuiați (de ex. SUA). Problemă care declanșează conflictul intern al călătorului român, cu structură duală: dorința de a nu avea probleme cu autoritățile pe o parte și frica de hoții din bagaje de pe Otopeni pe altă parte (frază formulată la mișto). Eventual folosiți serviciul de înfoliere, existent în multe aeroporturi.

Dacă puteți urma sfaturile de mai sus nu o să pățiți ca un profesor sibian venit din delegație în State, acum mulți ani, care la aterizare și-a găsit lucrurile aruncate în altă valiză jerpelită pentru că a lui cedase.

Citește în continuare

Urmașul peștelui de sticlă de pe tv

... adaptată noi generații de televizoare și monitoare plate, vă prezint păsărica supărată:

Mileu n-am avut la dispoziție, dar se poate pune un background cu răpirea din Serai.

Citește în continuare

La indian

Nr 253 suna periculos

Citește în continuare

Upgrade memorie MacBook

Pentru că 4 GB erau cam puțini pentru dezvoltare sub Lion și utlizat concomitent și mașina virtuală cu Windows 7 sub Parallels, am vorbit cu cei de la Sobis să-mi caute încă 4 GB compatibili cu Mac-ul meu. Au găsit la Kingston, ieftin și de calitate. Am dus laptopul la ei, se demontează rapid, au curățat ventilatoarele de praf și au instalat memoria. Cam așa arată interiorul unui Mac: chestia aia neagră și mare din stânga e bateria, garantată 2000 de cicluri de încărcare completă. După 2,5 ani, a mea are peste 500 de cicluri, a scăzut durata de viață doar când am trecut de la Snow Leopard la Lion, să vedem dacă Mountain Lion o să fie mai puțin energofag. Dacă aveți Lion, vă recomand un upgrade la 8 GB de memorie și eventual un scump hard disk SSD.

Citește în continuare

Nume neaoșe, românești

Greșit, în orice limbă:

Citește în continuare

Lecturi de weekend

• Poți stinge un foc cu ajutorul sunetului;
• Hyde Park, Londra. Concert Bruce Sprinsteen cu Paul McCartney invitat. Poliția le taie sonorul pentru că au depășit ora limită cu treizeci de minute;
• Complot nazist de asasinare a lui Churchill - cu un baton exploziv de ciocolată;
• Cele mai frecvente trei minciuni ale ”experților” social media;
• Pilot de teste Formula1 conduce pe Spa-Francorchamps cu o cameră fixată pe un ochi. Pe ploaie, cu 274 kmh;
• Jocul video potrivit te face un șofer mai bun - scris de un pilot Indy;
• Cum se capturează sunetul Jocurilor Olimpice;
• Jeremy Clarkson e cel mai bine plătit star BBC;
• Aspid GT-21 Invictus, o supermașină frumoasă;
• O să alergăm vreodată 100 metri în 9 secunde?
• Steve Wozniak e tatăl tuturor geekșilor. Ce cară în rucsac.

Citește în continuare

Sibiu Rally@Eurosport in Portugalia

Stam pe o terasa in Cascais si pe un ecran ruleaza de 10 minute rezumatul raliului Sibiu pe Eurosport. Sunt impresionat, imagini foarte frumoase si profesioniste, inclusiv cu centrul vechi. Un prieten ii povesteste cu mandrie chelnerului cu care s-a imprietenit in ultimele 10 zile ca e orasul nostru. O formatie canta live in fundal iar noi savuram un vin rosu.

Citește în continuare

Phishing și spam

Sunt în situația comică de a primi atât mailuri de phishing care impersonează Banca Transilvania, cât și mailuri de la Banca Transilvania, care mă avertizează să nu le cred pe primele. Ambele tipuri vin de câteva ori pe săptămână, așa că intră în categoria spam - nu mi se pare cea mai bună idee să-ți agasezi clienții, chiar și datorită unor intenții bune.

Cireașa de pe tort, acum mă avertizează și când deschid pagina de internet banking.

Citește în continuare

Concediu. Portugalia

A venit momentul să văd Portugalia și ca turist, așa că de mâine dimineață până sâmbăta cealaltă am de gând să lenevesc cu grație pe plaja din Cascais, să citesc, să-mi răsfăț papilele gustative și să descopăr Lisabona. Avionul pleacă de dimineață din București, acum o tăiem spre Capitală. Am pregătit o grămadă de postări, unele mai lungi, altele mai scurte, în măsura în care o să am timp și chef mai raportez și de la fața locului. Ne vedem la referendum! :))

Citește în continuare

The Sweet Hello, The Sad Goodbye

Am cumpărat bilete la concertul Roxette de la Cluj, dar le-am dat pentru că a doua zi la 6 dimineața trebuie să fim la Otopeni iar ultimul avion Tarom decolează prea devreme din Cluj pentru a-mi fie util și nu-s pregătit să fac drumul respectiv noaptea, cu mașina, după o zi plină și obositoare. Next time.

Piesa de mai jos a fost una din favoritele mele, n-am înțeles niciodată cum de n-a fost inclusă pe un album, ci distribuită doar ca B-side. Dacă stau să mă gândesc, a fost una din primele melodii descărcate de pe internet, nici măcar nu era la modă formatul mp3, ci mp2 (circa 1997/98). Și-au dat și ei seama de greșeală și au scos un remix modern la ea:

Citește în continuare

The Newsroom

Au reînceput serialele mai puțin plicticoase de vară: Breaking Bad și Suits, plus unul scris și produs de Aaron Sorkin - The Newsroom, care e bun, serios și totodată amuzant. Dacă filmul despre Facebook nu m-a încântat, aici înțeleg de ce Sorkin e considerat un mare scenarist iar Jeff Daniels face rolul vieții lui. Mostră din episodul pilot:

Dacă vreți și un film alternativ despre război, recomand Resistance.

Citește în continuare

RDS, un pas în urma tehnologiei

Eram ieri la o caserie RDS, iar în fața mea la coadă era o familie proaspăt posesoare a unui iPad cu suport 3G. Le trebuia un microSIM și un contract de transfer de date în rețeaua RDS. Doamna de la casierie înțelege că e un iPad, dar insistă să i se arate totuși tăvița SIM-ului, pentru a vedea ea de care e. Era micro, normal. N-aveau, au avut acum vreo două luni și nu știu când primesc. ”Mai treceți”, vine răspunsul ei. 

Clienții insistă, pot să taie ei sim-ul, ca să-l facă microSIM? Cele două angajate RDS neagă, deși înlocuirea unuia masacrat costă doar 5 euro, așa că operația ar putea fi încercată. Pe mine mă mănâncă solzii și le zic că da, se poate tăia, știu eu un prieten care a efectuat operațiunea asta cu succes. Angajatele insistă în continuare că nu. Nu mă bag mai adânc în discuții, le sugerez oamenilor să caute pe net (iaca aici dovada că se poate). Clienții insistă totuși să nu rămână în aer, să li se ofere o oarecare rezolvare, un sfat, o urmă de interes față de problema lor, amenință chiar că reziliază contractul pentru restul serviciilor și trec la concurență. Li se scrie pe o foaie de hârtie numărul de telefon al serviciului clienți, ”să sune acolo”. Pleacă bosumflați.

Îmi aduc aminte de momentul de acum un an și ceva, când am vrut decodor HD. Au primit câteva, s-au epuizat repede, m-au anunțat telefonic după câteva săptămâni că au mai primit un mic lot. Nu înțeleg de ce e atâta dezinteres și limitare în a vinde niște servicii cu valoare adăugată celor mai buni clienți, practic nu-și cumpără extra-urile acestea un pensionar ce-a optat pentru pachetul de bază, ci un client potent financiar, pentru care se bat toate firmele. Dacă tot ai investit în infrastructură atât HD cât și 3G, de ce mama naibii te poticnești taman când să scoți banii de la clientul final. 

Din păcate nu cred că-i o meteahnă doar a respectivei companii, ci întreaga industrie se complace și are ca motto ”să vindem scump servicii perimate” - o să mai dau un exemplu în curând.

Citește în continuare

Unde-i zoom-ul în Word 2010?

Primești un document Word cu o poză și vrei să faci zoom, ca să vezi mai bine ce scrie în ea. Până la Office 2007 era simplu, dădeai click în meniu sau toolbar și ajungeai la funcția dorită. De la Office 2007 încoace, Microsoft s-a hotărât să ne simplifice munca, a mutat slide-ul de zoom. Incredibil câtă lume nu-l vede și caută disperată prin meniu, ba chiar găsește soluții alternative, mai complicate, cum ar fi zoom din Windows sau mărit textul întregului document, modificări din Page Layout, toate frustrante și cu efecte limitate.

E jos, în dreapta. Mic și insignifiant. La fel și în Excel.

Citește în continuare

Cum să slăbești fără să te torturezi prea tare

La fiecare e altfel, ce a funcționat la mine: în ianuarie, constatând că am 98 de kile și nevrând să trec pragul de 0,1 tone, mi-am luat bicletă. Am scris atunci despre asta. Șapte luni mai târziu cântarul arată un frumos 93,5. Bicicleta n-a ajutat prea mult, deși am pedalat conștiincios de două-trei ori pe săptămână câte 40 de minute. Reformulez: n-a ajutat pentru că nu se consumă suficiente calorii încât să-ți permiți și-o masă de seară și să și dai jos. După câteva luni aveam 96, iar scăderea cea mai importantă s-a întâmplat în cele două săptămâni de delegație în Portugalia, când am mâncat doar la mic dejun și amiază, fără dulciuri și cu puțin alcool. Cum spuneam, pe lângă seara de baschet, mă dădeam cu bicicleta în fața televizorului de alte două-trei dăți pe săptămână, dar nici nu mă abțineam să mănânc. Nu m-am îngrășat, dar nici n-am slăbit semnificativ. E mult mai greu să nu mănânci dacă faci efort intens.

Apoi a venit vara și canicula, nu mai îmi trebuie mâncare seara, dar nici chef de bicicletă pe căldura asta nu mai am - totuși dau jos cam un kilogram pe săptămână, în condițiile în care în weekend nu mă torturez, dacă ieșim în oraș mănânc ceva ușor și beau vin. Am renunțat în schimb la dulciuri, cola și bere iar înghețată mănânc cu măsură. Dimineața nu beau decât o cafea cu lapte, așa-s obișnuit, dar masa de amiază e sfântă în continuare, conține minim două feluri și e luată în familie, ca să nu neglijăm aspectul social, plus că la maică-mea și bunică-mea e singurul restaurant de cinci stele Michelin din Sibiu. Privat, ce-i drept. Poate contează și că am 1,88 metri și că astea nu-s kile de supraponderal, ca să le dai ușor jos, la început, prin simpla abținere de la sucuri carbogazoase și eliminatul a două mese din cinci. Sunt kile de om cu constituție normală, cu muncă sedentară, unde pașii sunt mici și anevoioși.

În câteva zile o să plec în concediu, am de gând să mă bucur de tot ce au strugurii și oceanul mai bun de dat, în orchestrația culturii portugheze. Nu cred că o să mă întorc mult umflat, dar sunt pregătit să o iau de la capăt dacă trebuie.

Citește în continuare

Chestie de nuanță

UE și SUA fac presiuni asupra Ucrainei ca să-l elibereze pe fostul prim-ministru Iulia Timoșenko și asupra României ca să nu-l grațieze pe fostul prim-ministru Adrian Năstase.

Citește în continuare

Lecturi de weekend

• Nouă locuri de văzut înainte să dispară;
• Ce pantofi merg bine cu pantaloni scurți? 
• Designerul Dan Crețu transformă fructe în obiecte încântătoare vizual;
• Scanner cu laser care știe instantaneu tot ce porți la tine, la nivel de moleculă;
• Evoluția Mac OS de la versiunea I la X, în imagini;
• De ce nu arată în realitate burgerul de la McD ca în reclame;
• Ce să nu faci la o întâlnire de afaceri;
• Aeroport nou lângă Madrid, inaugurat în 2009, abandonat în 2012;
• Gadget care costă 39 dolari și nu face nimic - dar într-un mod funny. Vreau unul. De văzut video;
• Doriți să publicați aplicații pentru Windows Phone? Învățati din chinurile altora;
• Un articol lung, dar concis, sintetizează bine situația politică actuală din Ro.

Citește în continuare

4,5495

Acum vreo două luni mă enervam că la hotelierii din Timișoara prețul rezervării era în euro iar dacă vroiai sa plătești în lei (pentru factura pe firmă) îți băgau un curs de schimb de 4,60 lei pentru un euro. Azi presimt că au un curs de vreo 4,80. Mă bucur că n-am rate, dar sunt trist că trebuie să schimb bani pentru concediu. Vă mai amintiți când v-ați dat ultima dată în leagăn și viața era simplă?

Citește în continuare

Agenție gay-friendly

Întrebare serioasă într-o vineri treișpe: dacă o agenție de orice fel și-ar face reclamă cu textul din titlu, ați intra în ea? V-ar fi frică să fiți catalogați drept ”minoritar” ori ba?

Citește în continuare

Killer nun

Mergeam într-o zi liniștit prin oraș, pe banda a doua, normal, că așa merg toți sibienii, banda întâi e bandă de avarie și depășire, urcam panta Alba Iulia spre Prefectură, când văd cum din stânga, de la Școala 15, se bagă o mașină. Nimic anormal până acum, există o a treia bandă, de intrare, gândită exact pentru acest lucru. Doar că sinucigașul șofer nu rămâne pe banda a treia, nu cedează trecerea, mă trezesc cu el în față pe banda a doua. Din fericire prima bandă era liberă așa că trag dreapta, evit să ne pupăm, trag o înjurătură în gând și mă uit să văd cum arată iresponsabilul. N-avea urechiuțe (vorba unei prietene) ci doar tichie neagră, deci nu-i Batman ci călugăriță.

Acum câteva seri, pe Teclu, stradă cu sens unic, valsa printre benzi un ditamai SUV-ul în fața mea. Alt participant la trafic îi dădea semnale luminoase ca să se încadreze pe o bandă și să nu blocheze toată strada. Ignore total. Măgăoaia a mers așa până pe 9 Mai, unde devine drumul drept, n-a îndrăznit nimeni să depășească și să riște să-și rașcheteze mașina. La semafor ne-am uitat la șofer, îl bănuiam mort de beat. Nu era beat și n-avea urechiuțe nici de data asta. Nu știu dacă era aceeași călugăriță, însă trag concluzia că slujitoarele Domnului sunt foarte nerăbdătoare să-și întâlnească Mântuitorul.

Citește în continuare

Cum să faci să-ți pară frig afară

O metodă ar fi sauna. Alta, mai sofisticată, implică niște meciuri de baschet într-o sală de liceu, dacă se poate cu niște băieți cu 10 ani mai tineri. După 90 de minute de galop de sănătate, transpirat și aproape leșinat de efort, ieși la aer. Pare răcoare. Te urci în mașină, termometrul arată 31 de grade. Te miri.

Citește în continuare

Tamburetul

Pe o terasă cu fotolii, în Piața Mică. Chelnerița, amabilă:

- dacă e nevoie vă mai aduc un tamburet;

- un ce? fac eu pe nedumeritul ca să văd dacă chiar mi-au auzit urechile ceea ce cred că a zis.

- un tamb... ăăă, un scaun din ăla mic.

Citește în continuare

6 ani de blog

Hehei, ce trece timpul, dragii moșului :)

• Acum şase ani porneam primul blog, pe platforma Yahoo360. Primul post;
• În 2009 m-am mutat pe Blogspot. Nu exista modalitate de transfer automată, aşa că am adăugat toate posturile vechi cu copy/paste. Acesta a fost primul post pe noua platformă. Ulterior am cumpărat şi domeniul actual.

Culmea, încă-mi place să scriu despre toate prostiile. Mulţumesc că vă pierdeţi timpul pe aici.

Citește în continuare

Leonard Cohen - A Remarkable Life

Tocmai am terminat de citit această biografie a unuia dintre artiștii mei favoriți. Din păcate nu e scrisă de vreo persoană apropiată cântărețului, mai mult se bazează pe interviurile luate de presă de-a lungul anilor și pe câteva interviuri făcute personal de Anthony Reynolds cu prieteni și colaboratori ai lui Leonard, așa că nu pătrunde adânc în spatele cortinei ci descrie mai mult evoluția vizibilă și contextul înregistrării fiecărui album. Cohen e gentlemanul perfect, care n-a iscat polemici ci a dat dovadă de curtoazie chiar și atunci când managerului său i-a furat 5 milioane de euro. Studiile filosofiei zen, rădăcinile evreiești altoite pe educația canadiană și sensibilitatea poetică au format acest pachet atemporal care este Leonard Cohen.

Lansat ca poet și novelist, având o oarecare notorietate în cercurile literare din Canada, dar lefter,  tânărul de 32 de ani decide să plece în State, la Nashville, pentru a deveni cântăreț de country. Până atunci cochetase cu muzica doar în mini-turnee în care își însoțea recitarea poeziilor de acordurile unei chitare, procedeu care-i va defini o mare parte din cariera muzicală. Faima a venit mai mult din rândurile intelectualilor, succesul în State nu s-a concretizat decât recent, dar Europa i-a acordat întotdeauna atenție și dragoste. Financiar s-a stabilizat destul de târziu, și-a cumpărat dintr-o moștenire o casă pe insula grecească Hydra și a stat câțiva ani într-o mănăstire de lângă Los Angeles, iar atunci când nematerialistul Cohen s-a întors în lumea materială a aflat că managerul lui i-a tocat toți banii. 

Norocul i-a surâs din nou datorită unui fan, promotor de concerte, care l-a convins să facă un turneu, iar informațiile următoare s-ar putea să vă intereseze pentru că vine în România a treia oară, în septembrie. Pentru a reintra în formă și a se simți confortabil cu formația, repetițiile au durat două luni jumătate, i-au costat pe promotori trei milioane de dolari, fără a avea vreun contract semnat sau certitudinea că v-a fi vreun turneu; totul a fost lăsat la latitudinea lui Cohen. Primul set de spectacole a avut loc în 2008 în Canada, în locații de 700 de persoane, iar de acolo totul a prins proporții astronomice, ajungând la stadioane ca O2 în Londra, cu încasări anuale între 21-36 de milioane de dolari. Deși Leonard e trecut de 75 de ani, se ține bine, un show durează aproximativ trei ore și vă recomand călduros să nu ratați ocazia de a-l vedea.

Citește în continuare

Lecturi de weekend

• Arta manipulării foto;
• Cum să înveți o limbă străină - sfaturi de bun simț;
• Ceasuri;
• Cum folosesc grănicerii americani tehnologia pentru a combate traficanții;
• Ce semnifică mai exact descoperirea bosonului Higgs. Într-un minut;
• Un frumos tabel comparativ între funcțiile iOS6, Android 4.1 și Windows Phone 8;
• 7 moduri tâmpite de a te îmbăta fără a bea alcool. Nu încercați acasă;
• Cum s-a strecurat câteva luni un fost angajat Apple în firmă pentru a-și termina proiectul.

P.S. Vi se par interesante propunerile? Să mai continui și weekendurile viitoare?

Citește în continuare

Ieri am avut replica la mine

• Ieri dimineață opresc cu nesimțire în fața singurul loc liber din parcarea Centrului de Afaceri. Primul, lângă intrare. The big cahuna spot. Persoana căreia urma să-i dau ceva mă aștepta deja pe trotuar. Cobor, îi dau ce aveam de dat, moment în care băiatul de la pază, aflat în apropiere, începe să-mi vorbească. Mi-era clar ce vroia, așa că i-o tai scurt, în drum spre mașină: ”până iese șefu' de la bulău am plecat”;
• prietena mea îmi ține un scurt discurs referitor la egalitatea între sexe. Răspuns: ”egalitate pe naiba, doar unul dintre noi poartă inel de logodnă”.

Citește în continuare

Bosonul şi românii

La Geneva, CERN anunţă o descoperire dodoloaţă. În acest timp, România arată ca o tabără medivală de corturi, avem până şi nebun nominalizat pentru rolul lui Ţepeş, mai rămâne să intre peste inamici şi să le taie jugulara noaptea, în somn. Unii au preocupări micro, ca în "subatomic", noi avem probleme macro, ca în "vai, a ajuns euro 5 lei". Unii au trecut de postmodernism, alţii reinventează Renaşterea o dată la patru ani iar copiştii şi marinarii sunt încă piloni ai societăţii..Europa ne priveşte în continuare ca pe nişte semibarbari necesari pentru a apăra graniţa de est a lumii civilizate iar noi le confirmăm preconcepţiile cu fiecare ocazie. Civilizaţie, decenţă şi bun simţ sunt concepte pe care politicienii noştri le mimează doar în campania electorală, în rest absolut toţi se pişă în capul celor care i-au votat. Trăim timpuri interesante, dar parcă ne-am cam săturat.

Citește în continuare

Neagu Djuvara - O scurtă istorie a românilor

În timpul turelor la Timișoara am ascultat împreună cu colegul meu acest audiobook. Ne-a plăcut, l-am devorat cap-coadă și nu-i foarte scurt, are 10 părți. A fost un refresh al celor învățate în timpul școlii, având bonus o pomenire a lui Michael Jackson și o punere la punct a celor care zic că românii au tulit-o din Transilvania vreo mie de ani. Vă fac doar curioși, puneți mâna și citiți. Cartea e tradusă în germană și engleză, așa că o puteți face cadou cuiva interesat de istoria țării noastre, vreunei rude plecate sau vreunui străin care și-a găsit iubirea vieții pe aici. 

Există și o întâmplare haioasă, când am povestit celor din birou de ea ne-a întrebat un coleg sas pur-sânge: concluzia e că ne tragem din daci și romani? I-am răspuns, râzând, în cor: tu nu!

Citește în continuare

Concurs TransilvaniaBooking: 5 nopți la Costinești moka

Cazare în vilă de trei stele, mic dejun inclus. Regulamentul concursului și detalii găsiți aici:

www.facebook.com/transilvania.booking

P.S. Apreciez un retweet :) senchiu

Citește în continuare

A fost feeric!

La genul acesta de evenimente e cu fițe, mai ales dacă vin oameni importanți de la București. De data asta însă nu m-a deranjat nimic, a fost toată lumea relaxată și ne-am distrat de minune, chiar dacă unii creatori au fost mai îndrăzneți sau au repetat aceeași temă la nesfârșit (nu-mi iese din cap Inxs - By my side). Trendurile din vara asta sunt galben whisky și negru cuba libre. Iar condimentele puicuțelor, pe alea le-ar purta oricine! Am salivat lângă ele. Cel mai mult mi-a plăcut defilarea gagicilor în costume de baie, în curtea interioară. S-au străduit, chiar dacă a fost iarbă. N-au făcut mofturi nici când noi am băut un whisky fin și le-am dat grătar cu mujdei, nici la pokerul pe îmbrăcatea, că se lăsase frigul. A fost feeric, la cabană.

Citește în continuare