Un client și-a pierdut acum două zile hard-disk-urile serverului. Nu în sensul că nu mai știe unde le-a pus, ci i s-au stricat. M-a sunat să-i instalez baza de date pe alt calculator, ceea ce aș fi făcut cu plăcere, dacă ar fi avut copie de siguranță. Yep, date ajunse în Nirvana. E drept, aveau backup, dar nu și pentru folderul în care arhivam eu fișierele. Informația aceasta se pierduse pe traseul dintre mine, client și furnizorul lor de servicii IT, responsabil cu arhivele. Am găsit mailul în care le detaliam procesul, așa că n-au decât să lămurească ei cine e de vină. Probabil în acest moment cineva se chinue încă să recupereze informația de pe hard-disk-uri defecte. Din fericire am o copie locală veche de două săptămâni, făcută cu alte scopuri, așa că nu pierd un an de muncă ci doar 10 zile.
În ultimii 10 ani am avut două experiențe nefericite cu benzile de backup. La o inundație severă, în care ne-a plouat fix pe server, prin tavan, am restaurat informațiile din copiile aflate pe stațiile de lucru pentru că banda de backup nu mai mergea. La serverul următor, am renunțat după o perioadă să mai facem backup pe niște benzi foarte scumpe pentru că nu terminau până dimineață, deși lucrau toată noaptea. Nu eram niciodată siguri dacă avem informația corectă și completă. Soluția care ne scutește de probleme e un set de 4 plus 4 hard-disk-uri de 1 TB și un
cradle USB în care le montăm. Primele patru sunt folosite de luni până joi, iar celelalte patru în fiecare vineri din lună. În plus, cel mai recent hard-disk de backup de vineri e luat acasă de un angajat, adică ajunge off-site. În caz de incendiu devastator sau cataclism, pierdem maxim o săptămână de informații, probabil mult mai puțin pentru că parțial datele se află și pe laptopuri care nu rămân în firmă.
O problemă acută în România e stricarea UPS-urilor, datorită rețelei electrice mizere pe care o avem. Fluctuațiile de tensiune și celelalte depășiri ale parametrilor nominali duc la uzura bietelor echipamente care se chinuie să mențină situația în limite acceptabile. Uneori UPS-urile decedează tăcut, iar atunci încep să se prăjească serverele. În cazul unui client, acum 12 ani, s-a dus o matrice raid de hard-diskuri.
Vă puteți feri de toate aceste probleme cu un pic de disciplină:
- faceți backup des și nu-l lăsați în același loc cu sursa primară de date;
- verificați backupul, încercați să restaurați din când în când informația de pe el, simulați o catastrofă;
- opriți curentul și încercați să vedeți cum se comportă serverele, cât le ține UPS-ul pornite.
Pentru uz privat există câteva alternative simple și relativ puțin costisitoare:
- hard-disk-uri externe;
- stick-uri USB (dar aveți grijă să nu le pierdeți!);
- hard-disk-uri sau NAS-uri legate la router, adică backup în rețea. Apple MacOS oferă TimeMachine, program care știe să facă backup incremental pe un hard-disk legat la un router wireless
Airport Extreme/TimeCapsule.
Niște poze antologice
aici.
P.S. Dacă țineți laptopul în standby și-l luați de pe birou, asigurați-vă că hard-disk-ul e oprit iar capetele parcate, folosiți mai bine opțiunea hibernate. Știu pe cineva căruia i-a căzut geanta când îl căra și i s-a stricat HDD-ul. Idem, nu-l plimbați cu avionul pornit și nu-l dați la bagajul de cală. Avantaj tablete și SSD-uri, n-au părți în mișcare.
Postări
