Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

vineri, 27 februarie 2015

Apple și neobosiții speculanți

De vreo șase ani urmăresc știrile despre firma Apple, cunoscută pentru secretomania premergătoare lansării unui produs nou, și am descoperit două categorii de specialiști care o dau constant în bară:

1. Analiștii financiari: bursa ar trebui să fie cel mai cinstit mecanism de stabilirea a valorii unei firmei, pe baza cererii și ofertei reale, fundația capitalismului, nu? Pentru că oamenii simplii n-au timp, cunoștințe și resurse ca să urmărească piața, există analiștii, care fac previziuni, estimând prețul diverselor acțiuni pe baza unor informații. Cred că aceste previziuni, dacă sunt concertate, pot influența opinia publică și bursa. 

În cazul Mărului Mușcat, singurele informații cât de cât credibile vin de la furnizorii asiatici sau sunt extrapolări ale situației pieței și jucătorilor din ea. Anunță o firmă producătoare de memorii că a semnat un contract baban cu un client nespecificat? Ar putea fi Apple, să ajustăm prețul. Anunță Samsung că lansează o generație nouă de telefoane? O să fie mult mai reușite ca iphoanele, să ajustăm prețul.

Apoi vin raportările trimestriale, descoperim că Apple are 89% din profiturile de pe piața telefoanelor mobile, o duce mai bine ca niciodată, dar nu-și pune nimeni cenușă în cap (ce urcă trebuie să și coboare la un moment dat), începe următorul ciclu: Apple e prea dependentă de profitul din vânzarea telefoanelor mobile, tabletele nu se mai dau ca pâinea caldă, o să cadă în cap, prevedem că acțiunile o să scadă vertiginos:


Cum ziceam, după șase ani de alarme false, neavând acțiuni Apple, pot râde cu detașare de habarniștii ăștia. Nu zic, s-ar putea să scadă acțiunile, dar nu cred că din motivele stabilite de ei, între ce văd și ce pricep ”specialiștii” și ce se întâmplă în spatele cortinei e o mare diferență.

2. Jurnaliștii IT: în căutarea următoarei știri spectaculoase se fac atâtea speculații despre produse nelansate, atâta cerneală se consumă și atâtea taste se uzează, se scot din context și se răstălmâcesc fraze, încât a început să fie obositor acest hype fomistic. 

Nu mai citesc despre următoarele iphoane, nu mă interesează cum cred unii și alții că au să arate (chiar dacă randările sunt spectaculoase), nu-mi pierd timpul cu speculații despre tv-ul, ceasul sau, ultima bombă!, mașina Apple. Când au să ajungă pe piață am să citesc review-urile unor jurnaliști de încredere și eventual am să aștept una-două generații până se maturizează produsul, înainte de a decide dacă merită cumpărat. 

E o diferență între cult și apreciere pentru design, funcționalitate și raport preț-performanță.

miercuri, 25 februarie 2015

Șocant: Tom Petty și Sam Smith nu s-au țigănit

Habar n-am dacă a fost știre și în România, dar în State a făcut ceva vâlvă faptul că piesa ”Stay With Me” a lui Sam Smith pare a fi extrem de similară cu hitul lui Tom Petty ”I Won't Back Down". Nu vi se pare? Nici eu n-am înțeles înainte să ascult mashup-ul ăsta:


Ca urmare a scandalului, Tom Petty a fost creditat drept co-autor al piesei ”Stay With Me”. Bineînțeles, presa în căutare de senzațional a făcut vâlvă, așa că Tom Petty a ieșit cu o declarație de mare lord și le-a închis elegant gura:
About the Sam Smith thing. Let me say I have never had any hard feelings toward Sam. All my years of songwriting have shown me these things can happen.  Most times you catch it before it gets out the studio door but in this case it got by. Sam's people were very understanding of our predicament and we easily came to an agreement. The word lawsuit was never even said and was never my intention. And no more was to be said about it. How it got out to the press is beyond Sam or myself. Sam did the right thing and I have thought no more about this. A musical accident no more no less. In these times we live in this is hardly news. I wish Sam all the best for his ongoing career. Peace and love to all.


marți, 24 februarie 2015

Tensiunea reală la priză în centrul Sibiului

Practica te învață că (mai ales) în România e musai să-ți protejezi serverele și echipamentele electronice cu dispozitive UPS (sursă neîntreruptibilă de curent), din cauza inconsistenței rețelei electrice. O dată ce ți-ai cumpărat un UPS nu poți sta liniștit prea mult, curentul începe să lucreze împotriva lui ca picătura chinezească, așa că la intervale regulate UPS-ul trebuie verificat și la maximum cinci ani bateria schimbată.

Nu toate UPS-urile sunt egale, există cele comune, pasive, care intră în funcțiune doar când curentul se întrerupe sau iese din parametrii nominali și cele mai scumpe, active, care filtrează curentul constant, la echipamente ajungând tot timpul valorile optime.

Un alt factor care trebuie luat în calcul e temperatura: dacă e prea cald în camera serverelor transformatoarele încep să se umfle și la un moment dat crapă.

Cu toată protecția (pasivă), ne-au clacat de-a lungul ultimilor zece ani câteva echipamente de rețea deloc ieftine. Pentru că am achiziționat de curând un astfel de UPS activ, cu funcție de monitorizare, vă prezint situația liniei electrice din centrul Sibiului, zonă cunoscută pentru vechimea rețelei și fluctuațiile curentului.

Înainte de grafice, încă un pic de teorie: 
- începând de la începutul anilor 2000, 220-ul clasic a fost înlocuit de 230V, în toată Europa;
- tensiunea e o mărime sinusoidală, povestim aici despre maximele ei; 
- se consideră că tensiunea reală este în parametri dacă valorile ei sunt în plaja de +/- 10% față de tensiunea nominală de 230V, deci orice valoare între 207 și 253 e tehnic ok, dar asta nu înseamnă că dacă tensiunea e constant aproape de extreme durata de viață a echipamentelor electrice nu se diminuează.
Alte informații pe tema aceasta găsiți aici.

Spre surpriza mea, în ultima lună UPS-ul a raportat doar un singur incident de ”low input voltage”. Valorile reale se încadrează în plaja 212-236V.

În timpul weekendului valorile sunt apropiate de 230V, iar luni dimineața (23.02) la ora 8:00, când vine lumea la serviciu, crește consumul și scade voltajul spre 216V.

Duminică la amiază - luni dimineața
Pe la ora 16 românul rupe poarta și merge acasă, se mai uită la tv până la ora 22 și apoi se culcă,  iar tensiunea urcă în timpul nopții în jurul valorii nominale:

Luni dimineață - marți dimineață
Concluzie: deși momentan nu sunt fluctuații mari în rețea, faptul că în timpul zilei tensiunea e destul de apropiată de limita inferioară s-ar putea să vă uzeze mai accentuat echipamentele electrice, dacă știți că sunt sensibile vă recomand un UPS activ/online.

luni, 23 februarie 2015

What to expect when she's expecting

Contrar legendelor urbane (că n-am auzit pe nimeni să încerce din astea la țară), n-am avut ”probleme” cu poftele neveste-mii în sarcină, adică nu m-a trimis noaptea după căpșuni, brânză de capră sau ouă fierte cu sos dementă de mentă. Pe altă parte, nu-mi era greu să dorm în mașină două ore și să zic că n-am găsit, dar n-a fost cazul, deși unele dintre prietenele ei au fost dezamăgite, i-au spus să profite cât poate.

A trebuit să schimb totuși o chestie: parfumul. Tocmai îmi cumpărasem dintr-un aeroport, la ofertă, o sticlă de 125 ml, care mi-ar fi ajuns cel puțin doi ani. I l-am dat să-l miroase, i-a plăcut. Două două zile a aflat că-i gravidă iar în săptămâna următoare deja nu-l mai suporta. Poate nu s-a înțeles: și când l-a mirosit prima dată era gravidă, dar nu știa. 

Am ajuns să mă parfumez zilnic pe casa scărilor înainte de plecare, apoi să mai deschid o dată ușa apartamentului ca să las sticluța pe masă. După alte câteva zile am primit un parfum de la ea.

joi, 19 februarie 2015

Recomand: mobilă la comandă Stolz & Bauer

Vă recomand călduros firma de mobilă la comandă Stolz & Bauer Sibiu. Sunt prieten de mult timp cu patronul, ne-a făcut de-a lungul anilor atâtea lucruri în casă, de la praguri și uși de debara până la întregul mobilier al camerei unde am home-office-ul încât pot să garantez pentru prețul cinstit, seriozitatea, calitatea și atenția la detalii a proiectelor în care se implică. Ultimul atribut e de dorit atunci când îți faci mobilă la comandă, mai ales dacă nu te pricepi la aspectele tehnice și trebuie să ai încredere că ce-ți propune specialistul nu e varianta ușoară pentru el ci soluția optimă pentru tine.

Cea mai recentă colaborare: am extins biblioteca din brad făcută acum trei ani cu niște corpuri noi, necesare datorită reorganizării pe motiv de barză și pachețel de primăvară.


Alte detalii și portofoliu găsiți în pagina lor de Facebook și pe site.

luni, 16 februarie 2015

O bandă de spărgători de locuințe acționează în Sibiu

Pe 6 februarie, un hoț sare gardul și intră în casa unui sibian ce avea musafiri și ușa descuiată. Fură o poșetă din hol, mai valoroasă pentru actele din ea, decât pentru banii din portofel. Unul dintre polițiștii chemați spune că Poliția cunoaște identitatea infractorului, care mai dăduse două alte spargeri în zonă, în aceeași seară.

Pe 13 februarie, un prieten postezează pe FB că i-a fost spartă locuința în timp ce se afla la restaurant cu soția. Când au plecat de acasă au văzut un dubios în colțul străzii vorbind la telefon, se pare că sunt doi care fac echipă: unul culege ponturi și stă de șase, iar altul comite spargerea. Și în cazul lor erau oameni în casă, bunica cu copilul, din fericire hoții n-au intrat decât la parter iar aceștia erau la etaj. Polițiștii le-au spus că știu identitatea unuia dintre infractori, a amanetat un inel cu buletinul.

Am două întrebări:
1. cum de nu reușește Poliția să-i prindă de mai bine de o săptămână dacă se laudă că le cunoaște identitatea?
2. de ce nu avertizează oamenii prin mass-media sau fluturași (pe sistemul prevenirii spargerilor auto) că există o bandă de spărgători în acțiune? Probabil asta ar însemna să-și recunoască incompetența.

Până una-alta, mai ales dacă stați la casă, închideți bine ușa seara, vedeți dacă stă cineva la pândă când părăsiți locuința și nu lăsați valori în hol sau la vedere.

marți, 10 februarie 2015

Invenții care ne fac lumea mai frumoasă

În prima noapte cu bebița (a.k.a. "pachețel de primăvară") în casă am fost un pic stresați, a strat trează până la 1.30, apoi am preluat-o eu și mi-a dormit pe piept o oră, după care iar a început agitația și pe la 3 am trezit-o pe maică-sa să o ducă la fast food. 

Pe la 3.30 deja se instalase paranoia - dacă nu primește suficient lapte??? așa că masculul casei s-a apucat de sterilizat recipente și de fiert apă pentru lapte praf. Nu mi-a plăcut cum se prezenta ibricul, l-am spălat de două ori, apoi am decis că mai bine fierb apa la microunde (a doua zi am achiziționat un ibric de email, numai al ei). Pe cutia de lapte praf scria a se fierbe apa 5 minute, după 3 a explodat - apa, nu cuptorul. Ce era să fac, am curățat și cuptorul. 

Următorul pas a fost să aștept să se răcească apa rămasă la 40 de grade, ca să pot prepara lăpticul, ceea ce-a mai durat încă vreo 15 minute. Încă nu m-am prins care-i cel mai bun mod de a verifica temperatura apei din pahar, eu am turnat într-un alt recipient și am măsurat cu termometrul de baie. Probabil tot antebrațul rămâne baza.

Într-un final, după vreo 30-45 de minute de pregătiri și niște tutoriale pe YouTube, când să-i dăm să mănânce cu lingurița, prunca dormea dusă. 

N-am mai pățit dinastea de atunci, dar ca să nu mă prindă următoarea criză de la 4 dimineața nepregătit, am cumpărat cea mai bună inveție după apa caldă, pâinea tăiată felii și scărpinătoarea de spate: apa pentru bebeluși. Trei lei litra, da-și face toți banii - nu mai trebuie fiartă.


Am ascuns-o bine, să nu o bea musafirii. Mai trebuie doar să mă prind cum să o încălzesc cel mai eficient până la exact 40 de grade.

luni, 9 februarie 2015

Maternitatea Polisano

Mă știți că-s cârcotaș, dar n-am decât cuvinte de laudă pentru ce se întâmplă în Spitalul Polisano. Am apreciat atât serviciile medicale cât și modul în care toți oamenii de acolo se poartă cu tine. Portarul te ajută să chemi liftul, domnișoarele de la "recepție" sunt calme și politicoase, deși au de-a face cu o mulțime de oameni, unii de-a dreptul scandalagii sau mârlani (un domn relativ în vârstă i-a spus unei doamne care aștepta la coadă să se târască mai încolo, cred că a văzut că mă uit urât la el și s-a liniștit), asistentele sunt foarte săritoare iar medicii prietenoși și fără aroganța pe care o urăsc atât de mult în spitalele de stat.

Toate aceste servicii costă, și nu puțin, dar am plătit bucuros și n-am simțit nicio secundă că nu primesc un serviciu de calitate pentru banii mei. Bine, mai mult nevastă-mea s-a bucurat de atenția lor, că nu-s căluț de mare să nasc eu, dar ce scriu e bazat atât pe impresiile ei cât și pe observațiile mele din orele petrecute la controale, discuții, naștere și recuperare.

M-a impresionat și modul modern de construcție al clădirii, felul în care sunt structurate etajele, cu circuite bine făcute: partea de primire e separată de zonele restricționate, ai acces la birourile asistentelor și medicilor fără să treci pe lângă sălile de operație sau saloanele celor internați. Atenția la detalii: pe toate culoarele prin care ar putea circula pacienți operați există balustradă și, din loc în loc, scaune. Rețelistica modernă, prevăzută din construcție, ce converge în rack-uri mascate în pereți și internet wi-fi gratuit în toată clădirea. Saloanele sunt la standarde de hotel: doar două locuri în cameră, pat reglabil pe mai multe axe, televizor, baie proprie, dulap cu cheie, sistem de chemare a două asistente, una pentru mamă, alta pentru copil, climatizare. Nu are sens să vorbim de dotările de specialitate, cum ar fi aparatură de monitorizare a fătului și ecografie.

Nu a trebuit să venim cu absolut nimic de acasă, au furnizat ei tot: de la pijamale la halat, de la creme și loțiuni la ceai de stimulare a alăptării, de la pamperși la hăinuțe pentru nou născut. Mâncare de calitate, trei mese pe zi. Când a fost nevoie să fie schimbată o pijama, a fost adusă una curată în cinci minute.


Am înțeles că exista un zvon prin oraș, cum că la Polisano s-ar putea face doar cezariene. Greșit. Se pot face atât nașteri naturale, cât și cezariene, la termen sau programate. Există medic de gardă non-stop, iar dacă e cazul acesta mai cheamă un coleg de acasă. Dacă dorești să naști cu medicul tău (de exemplu în cazul cezarienei programate), plătești extra. Despre nașteri înainte de termen nu știu mare lucru, dar doamna doctor Ognean face parte din medicii spitalului.

Îmi povestea cineva că în altă parte n-a putut să-și vadă copilul trei zile după naștere, aici nici nu se pune problema de așa ceva, îl vezi din primul minut, apoi ți-l aduce la terapie intensivă la alăptat, iar de când te mută în salon stă cu tine.

Durata de spitalizare diferă în funcție de tipul nașterii: trei zile pentru naștere naturală și cinci pentru cezariană, dar se poate prelungi în caz de icter sau dacă analizele indică risc de infecție.

În ultima vreme au mai scăzut și prețurile, probabil datorită renovării Maternității de Stat, și cred că suntem cu adevărat norocoși să avem, în sfârșit, un spital la standarde europene în Sibiu și să nu fim nevoiți să ne stresăm suplimentar nevestele gravide cu o călătorie la Cluj sau Brașov pentru a ne aduce copiii pe lume în condiții decente.

P.S. Nevastă-mea zice că am pus prea puțin accentul pe resursa care face diferența: oamenii. Asistentele și doctorițele i s-au părut nemaipomenite. Le multumim din tot sufletul.

vineri, 6 februarie 2015

Salutări din postnatal

O s-o mai țin o perioadă cu subiecte de genul ”mama, casnica și copilul”, pentru că n-am ce altceva raporta din concediul în jurul casei. Din fericire, în faza asta inițială, toată lumea doarme decent noaptea.

Ieri, pentru prima oară, dacă nu mă înșeală memoria, am făcut ochiuri. Nu pentru mine, că eu nu mă prea înghesui la micul dejun, pentru aia mică, să o învățăm să mănânce sănătos. Abia aștept să vină luna martie să o trimit și cu gunoiul. 

Alte realizări notabile: am băgat la spălat un rând de haine, am șters praful, am schimbat trei pempărși și am spălat vase de vreo patru ori. Cam atât, nu mai pot să stau, trebuie să mă duc să-mi ung mâinile cu cremă, detergentul ăsta îmi strică manichiura.

P.S. zice lumea că fetițele nu fac caca, ci inimioare roz. E adevărat, doar că au omis un amănunt: le mitraliază.

joi, 5 februarie 2015

Parcare pe banii altora

Dacă tot sunt în concediu, am zis să mă duc la Lidl (în Turnișor) la o oră potrivită pentru casnice, înainte să iasă toată populația de la serviciu. Ajuns în parcarea magazinului, am avut surpriza să descopăr că n-am unde lăsa mașina, toate locurile marcate și nemarcate fiind ocupate. Am avut noroc și a plecat cineva relativ repede, am putut parca. 


M-am gândit că o fi vreo promoție la tigăi și tot Sibiul stă la coadă, așa că am intrat cu emoție în magazin - nu știi de unde poate să-ți sară în cârcă un pensionar surescitat și bănuitor că o să-i răpești visul. Aiurea! nu era aproape nimeni, se auzea doar bip-ul scannerelor de la case. Și am înțeles ce înseamnă să fii afacerist: și-a tras Ilie sediu de bancă, dar nu și locuri de parcare pentru angajați.

miercuri, 4 februarie 2015

Mămici, întrebare

Dilema de la 3 dimineața:

Ce-i mai indicat să molfăie bebele, nasturii de la pijama sau părul de pe piept?

marți, 3 februarie 2015

12 ani la TimeLine

Am recitit ce-am scris în 2013, la aniversarea de zece ani. Nu s-au schimbat lucruri fundamentale,  ne-am continuat progresul tehnic, însă am evoluat și ca echipă - ceea ce a constituit o provocare și un efort mai mare decât rezolvarea aspectele inginerești ale unui proiect. Pentru mine acesta a fost highlight-ul și mândria ultimului an, e satisfăcător când îți iasă un program ție, personal, dar mult mai spectaculos când se combină toate părțile într-o aplicație complexă și inovatoare. Vă recomand încă o dată ideile de management al proiectului pe care le-am sintetizat aici, s-au dovedit eficiente.


Suntem baza tehnică a unui concern care deservește prin filialele din Germania, Slovacia și India peste 700 de clienți, fiecare cu 4 până la 100 de posturi de lucru, iar responsabilitatea pentru buna funcționare a operațiunilor zilnice ale acestora e mare, greșelile noastre i-ar costa comenzi de materiale scumpe, salarizări și facturări eronate sau oprirea liniilor de producție ale clienților lor din domeniul automotive, chestii cu care nu te joci într-o lume just-in-time.

Sediul din Sibiu
Avem o echipa faină și venim cu plăcere la serviciu, suntem doar 14, dar fiecare are sarcini multiple și cred că ne comportăm ca un startup, ceea ce înlătură în mare măsură monotonia. Nimeni nu e betonat într-o nișă plicticoasă, apare regulat ceva nou: încercăm să sintetizăm niște procese noi de business, mergem la conferințe ca să vedem cum evoluează industria, organizăm noi conferințe pentru managerii de proiect și clienți, implementăm la clienți cheie sau facem prezentări pentru a-i câștiga (avem câțiva și în Ro), ba facem design grafic și expunem la târguri, ori chiar traducem. În mod curent, zi de zi, conversăm în trei limbi: engleză, germană și română. 

Așadar suntem destul de pretențioși la angajare și greu găsim absolvenți de IT care să știe atât bazele tehnice, plus câteva noțiuni economice, una-două limbi străine și, pe lângă faimoasa privire de câine lup a injinerilor, să aibă capacitatea de a conversa și lucra în echipă, a înțelege niște cerințe complexe și a avea răbdarea și conștinciozitatea necesară încheierii unei sarcini fără supraveghere constantă.

E ridicol să te bați singur cu cărămida în piept, știu, însă chiar râdeam săptămâna trecută cu un coleg, povestind că e greu să explici părinților sau prietenilor (non-IT) ce faci tu exact 8 ore la lucru, când ”stai în fața unui calculator”, ce consum intelectual implica asta și cum schimbi contextul tot la câteva minute sau ore, în funcție de telefoane, mailuri, sistemul de raportare a erorilor și restul sarcinilor curente. Invidiem uneori paznicii de noapte, dar niciodată în ziua de salariu.

La mulți ani, colegi!

Mai multe informații despre noi găsiți aici, iar una din broșurile în limba română se poate vedea aici.

luni, 2 februarie 2015

Cum poți face bani grei dintr-o bucată de trotuar

Tot la două zile, pe trotuarul de pe strada Independenței, colț cu Gimnasticii, apare indicatorul pus de cei care ridică mașini. Îi bănuiesc că au senzor în asfalt sau stă o băbuță pitită după perdea și îi sună când parchează vreun nefericit. În caz că n-ați avut ghinionul să căutați un loc de parcare pe acolo într-o dimineață de zi lucrătoare, vă spun eu că e extrem de greu să găsești ceva liber, fiind un hotspot medical în zonă: spitalul de stat, spitalul Polisano, Facultatea de Medicină.


Situația e dubioasă pentru că mai jos cu doi metri, așa cum se vede din poză, trotuarul e amenajat ca loc de parcare. Întrebarea e: de la ce moment începem să ținem cont de specificul zonei și transformăm un cash cow al serviciului de ridicat mașini într-o hașură, un avertisment, o indicație vizuală, ca să nu mai muște oamenii grăbiți și cu suficiente probleme pe cap? 


Am întânit de multe ori avertismente scrise pe coli A4, băgate în țiplă, legate de copac, probabil puse de locatari sau de șoferi pățiți. Culmea, nici acelea nu rezistă mult.