Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

vineri, 31 august 2012

Senzațional! Adevărul despre izolarea exterioară a blocurilor

N-am plătit niciodată foarte mult gazul, dar anul trecut am izolat blocul, împreună cu vecinii. Pentru că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, vara asta am avut parte de-o saună de excepție. N-am aer condiționat, dar mă gândesc serios să investesc într-un aparat dacă procesul de transformare în regiune sub-sahariană continuă (și cine să-l oprească?). Da, e utilă izolația iarna, nu mai trece frigul prin betoane așa ușor, dar nici vara nu mai scoți căldura din casă. Poate, dacă nu deschizi niciodată geamul și nu aerisești, nu intră aerul cald, dar oricum n-o să poți trăi în casa aia, se face mucegai, prima regulă a termopanelor și a izolației: aerisire regulată, chiar și iarna. Așadar, dacă n-ați izolat încă și vă bate gândul, mai cugetați, nu-s doar avantaje (dar dacă izolează tot blocul nu fiți cârcotași și luați parte).

PS. Nu vă faceți nici izolație pe interior, e mai înăbușitoare, am un prieten care a comis-o (salut, P! :D )

joi, 30 august 2012

Cover: What I Miss About You

Încă e vară, merge o altă reinterpretare lounge, de data asta după Katie Melua:

Sport ist Mord

Cel mai bine sună în germană, dar nici ”sportul ucide” nu e departe de înțelesul original. Caz concret: baschetul în sălile de sport de la Gh. Lazăr sau Facultatea de Sport (chestia aia mică de pe Rațiu). În ambele locuri panourile sunt prinse în perete, ceea ce înseamnă că de la panou până la perete nu e foarte mult loc (între o jumătate și un metru), iar dacă iei o trântă s-ar putea să-ți tragi una cu capul de zid. De fapt, cam acum 10 ani, un prieten de-al meu a leșinat după o cascadorie de genul ăsta, ne-a speriat pe toți. Și-a revenit repede, i-am pus degetele la loc și n-a rămas cu sechele. Vă imaginați că baschetul se joacă în viteză, mai când dacă ești tânăr, dacă te agață careva sunt șanse mari să se întâmple un accident mai grav în aceste săli. Și totuși, nu-i pasă nimănui, fie el profesor, director, șef de catedră; se pare că există și un Dumnezeu al sportivilor, nu doar al bețivilor, altfel aveam cruci desenate pe pereți. 

Să vă spun și de unde ideea de articol: în meciul săptămânal de marți am făcut o scenă demnă de Matrix, după o încleștare pe contraatac am tras o trântă grozavă și eu și oponentul, m-am trezit zburând spre perete, aveam în fața ochilor doar pățania de acum 10 ani a prietenului, am pus mâna în parchet și am reușit să mă arcuiesc un pic, am lovit zidul cu spatele, ceea ce mi-a scos tot aerul din plămâni, dar n-am dat cu capul... am stat câteva secunde până să-mi revin din spaimă. Am scăpat cu o palmă zdrelită de la o muchie de parchet, o mână ușor umflată de la aterizare și niște zgârieturi pe omoplat. A, plus niște coaste dureroase de la un cot primit în altă fază. Bine, trebuie să mărturisesc că săptămâna trecută am luat un cot în gură, de mi s-a umflat buza vreo cinci zile și parcă acum două săptămâni mi-am scrântit ușor glezna. Ok, e o perioadă mai agitată, jucăm cu unii de jumătatea vârstei noastre, le-am putea fi tați, dar ăsta e un risc asumat :)) 

Și totuși, aș prefera să fie niște protecții pe pereți, sub coșuri, așa cum sunt îmbrăcate soclurile panourilor din Sala Transilvania. 

P.S. Vă amintiți soba de teracotă din sala Facultății de Sport? Era îmbrăcată într-un cofrag de benzi de metal, ca să nu o deterioreze loviturile de minge. Câte zgârieturi am făcut și de la alea..

miercuri, 29 august 2012

Aguardente Velha CRF

Dacă vă place coniacul, încercați și varianta portugheză: aguardente, mai exact aguardente velha, cel îmbătrânit. Am băut acum câțiva ani la un hotel de lângă Porto un păhărel cu un coleg și am deschis ochii larg de două ori: prima dată când l-am dat pe gât și a doua când a venit nota - 16 euro pt 2x40 ml. În Cascais am cerut părerea chelnerului în prima seară, ne-a recomandat CRF (Carvalho, Ribeiro & Ferreira) Reserva, ne-a plăcut, nu era foarte scump, luam câte o cinzeacă în serile cu briză. Din duty free mi-am cumpărat o sticlă pentru acasă, aproximativ 17 euro, aștept să se răcească vremea ca să-l savurez.


PS. Am mai descoperit ceva interesant la gust, în România de data asta: cârnațul Campofrio Fuet.

marți, 28 august 2012

Urmăriți gratis iTunes Festival London

Scriam acum vreo două săptămâni cum puteți să vă faceți cont iTunes în Statele Unite. Un beneficiu suplimentar ar fi faptul că puteți urmări festivalul iTunes Londra în septembrie. Platformele disponibile sunt AppleTV, aplicație iOS sau iTunes pentru Mac/Windows. O să fie 30 de zile de concerte cu artiști din diverse genuri muzicale: Bat for Lashes, Norah Jones, Noel Gallagher, Pink, Andrea Boccelli, Matchbox Twenty, Alicia Keys, Lana Del Ray sau Muse. Pentru o scurtă perioadă de timp showurile vor putea fi văzute și în reluare.

Programul complet și detalii: www.itunesfestival.com


Chitra nu știe carte


luni, 27 august 2012

Proletari din toate țările, uniți-vă! La Sinaia

Weekendul trecut am fost la Sinaia cu gașca. N-am mai dat pe acolo din 2005, n-aveam mari așteptări, doream doar să fie mai răcoare ca-n Sibiu. Și a fost: 34 în loc de 37 de grade. Și pe munte a fost la fel de cald, zicea lumea, nu prea aveai unde să te ascunzi de caniculă. 

Fostul casino
Vă spuneam că n-aveam mari așteptări, dar totuși dezamăgirea a fost cvasi-totală. Să începem însă cu părțile bune: parcul central e îngrijit, clădirea fostului casino frumoasă, Peleșul și mănăstirea Sinaia sunt dovada unei alte civilizații. Hotelul Bucegi a fost și el decent. Motivul existenței, dar și drama stațiunii ăsteia e apropierea de București, au spurcat-o și deformat-o în cele mai perverse feluri, începând cu comuniștii, bineînțeles. Clădiri mari, de beton, hoteluri amplasate ca nuca-n perete între vile seculare finuțe și de bun gust, tarabe cu ”de toate” pe marginea drumului, terase de vară zgomotoase, cu muzica de mahala urlând, băieței de cartier integrați armonios cu dihori transpirați, cu cefe groase, tricouri cu burtă, slapi sau șosete maro la teneși albi. Aproape nelipsita plasă în mână, zici că toți fac piața. Ca să înțelegeți mai bine, hitul gastronomic al verii este ciorba de fasole în pâine, scrie mare pe toate tăblițele afișate la intrarea în terasele din centru. Bineînțeles, nu-s numai mitici din ăștia, dar oamenii normali se pierd în marea de mahalagism - și nu, n-am sânge albastru, dezamăgirea mi-a fost împărtășită de toți membrii grupului. Efectiv, Transilvania te obișnuiește cu altceva.

Nu o să reiau prea mult tema chelnerilor, am avut parte de ambele categorii: servire excelentă la Irish House, deși adaptată la specificul clientelei, cu pahare din plastic, sau aroganță pe terasă la New  Montana: ”vă iau comanda în 20 de minute, precis o să ajungem să ne certăm” - până la urmă nu ne-am certat, că ne-a servit altul. Prietenii mei care au stat mai multe zile s-au plâns de indolența și răutatea personalului din mai multe locații.


Cu adevărat frustrantă e mitocănia turiștilor ajunși la Peleș. E plin de indicatoare cu „nu călcați iarba”, ”nu vă urcați pe statui”, dar nu le bagă nimeni în seamă, dacă e paznicul întors cu spatele începe pozatul sălbatic. La fel și la Babele sau Sfinxul, anunțurile care interzic cățăratul pe monumentele naturale sunt ignorate cu brio.
Oare ce scrie pe anunțul din prim-plan?
Ce scrie omul ăsta e perfect adevărat, oriunde, în România: Ghidul cocalarului - Cum ne comportăm la templul Bâlea Lac

vineri, 24 august 2012

Care-i spârla cu festivalurile medievale?

Nu pot să înțeleg atracția pentru Evul Mediu. Am eradicat holera și ciuma bubonică, s-a inventat apa caldă și pâinea feliată, șobolanii-s mai răruți și nici dragonii nu se simt prea bine, iar regina nu mai crede că e suficient să facă o baie la șase luni. Cu toate acestea oamenii se înghesuie să:

- asculte muzică la fluier și mandolină, că harpa n-o mai cară nici dracu. A apărut muzica clasică, prieteni, dacă tot vreți ceva vintage de ce nu încercați un Mozart? Din punctul ăsta de vedere e festival medieval la Sala Thalia aproape tot anul. Mi se pare mie sau muzica medievală e, hm, plictisitoare și monotonă? Dansul o să-l ignor cu desăvârșire, ce poți spune despre doi oameni care se învârt încet unul în jurul celuilalt și flexează genunchii din când în când? Bine că n-au coadă;

- vadă piese de teatru cu marionete. Nu mai suntem copii, da? Nu mă mai pot entuziasma când bucățica de câlți femeie îi dă bucății de câlți bărbat cu făcălețul în cap, strigând pițigăiat;

- se îmbrace caraghios, în colanți, deși nu toți au cojones cât bilele de rulment. Să nu uităm pelerina de ”batman, batman!”, strânsă peste chept cu colanul acela de diametrul unui pepene galben, din imitație de bronz care imită aurul. Vă rog, zburdă copiii liberi prin piață și nu trebuie chiar toți înțărcați;

- vadă lupte cavalerești, între niște domnișori cărora le e frică să nu se lovească peste dește, ce să mai vorbim de turniruri călare sau de căsăpiri cinstite cu barda;

- meargă la iarmaroc - pun pariu că o să fie exact pe tipic medieval, n-o să aibă chestii din plastic, n-o să fie standurile cu handmade-uri din restul anului iar kurtos colac găsești exclusiv la acest eveniment.

De ce vrem kitschoșenia asta la noi în oraș și de ce o încurajăm? Pentru, poate, un segment reușit într-o mare de penibil?

joi, 23 august 2012

Cover: I Touch Myself

Am găsit o fabuloasă colecție de hituri reinterpretate în still lounge/chillout. Piesa asta nu mi-a rămas în memorie, se poate să nici n-o fi auzit în interpretarea Divinyls, ceea ce face varianta nouă cu atât mai interesantă:

iRealitatea văzută din interior

Dacă și angajații Realității încep să se plângă public de profesionalismul șefilor...

Windows/Start Me Up

Am auzit Rolling Stones/Start Me Up la radio, în drum spre serviciu, și mi-am amintit că în 1995, la lansarea Windows 95, Microsoft le-a plătit acestor domni o sumă consistentă pentru a putea folosi piesa în campania publicitară masivă de atunci. Unele detalii aici. Mi-am mai adus aminte că toți detractorii Windows au avut muniție de bășcălie, datorită refrenului piesei, nefolosit în reclame, bineînțeles: ”you make a grown man cry”. Să vedem cum o să fie primit Windows 8-ul, cel fără de buton Start.

miercuri, 22 august 2012

Ați auzit de web browserul Maxthon?

Probabil că browserul actual vă e suficient, dar trebuie să știți că există și echivalentul briceagului elvețian în lumea navigatoarelor - Maxthon, cel făcut de chinezi, care implementează toate funcțiile găsite la concurență. Are până și versiuni pentru mobile. Dacă sunteți genul paranoic, care nu vrea să fie spionat de Guvernul SUA, acum aveți ocazia să vedeți cum e sub papucul Republicii Populare.

Pentru cine-i interesat, un review complet aici.

marți, 21 august 2012

Referendum invalid, cine te-a ologit?

 În redacția Turnul Sfatului cineva are insolație:


Care i-ați rupt, mă, picioarele referendumului? Băsescule, ce-ți mai place să dai în referendumuri și-n copii!

Conform DEX: invalid = (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă.
Cuvântul căutat era invalidat.

Erată: definiția de mai sus e conform DEX98, în Marele Dictionar de Neulogisme apare următoarea definiție: adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. 

Sportul, înghesuit între haine și brânză

Am mai scris de moda târgurilor de produse populare, tradiționale, bio, țărănești sau cum vreți să le spuneți. Ultimii care au avut ideea creață de a-și rotunji veniturile sunt cei de la CJ Sibiu, iar locația va fi platoul din fața Sălii Transilvania. Când a apărut prima terasă acolo am înțeles, când a apărut și a doua a fost logic, omul avea barul din sală. A treia terasă, pentru care s-au desființat niște panouri de baschet, nu mi s-a mai părut ok, dacă cel care are Iepurașul Alb vroia aer, trebuia să nu închidă terasa spațiului în care funcționează. 

La fel de amuzant e și înăuntru, când se desfășoară meciuri în sală și târguri de haine pe culoar. Să amintim și de târgurile auto, de construcții, de nunți, botezuri și cununii - și pentru astea am o oareșce înțelegere, orașul neavând sală expo.

Imaginați-vă peisajul, au mutat piața, cu tot anturajul caracteristic ei, într-una din puținele zone care se dezvoltă pe alte coordonate, între trei mini-zgârie-nori, un stadion și o sală de sport. Nu o să fie ceva temporar, din păcate, CJ a achiziționat vitrine frigorifice și va vrea să-și amortizeze investiția. În acest timp, în piața din cartierul Ștrand funcționează un magazin chinezesc. Bravo, bă!

Răspuns de la clienți

Mai există puști rockeri cărora le comandă mama postere cu Led Zeppelin, Metallica și Nirvana, de la posterland.ro, bineînțeles. How cool is that. Le-am oferit căteva insigne din aceeași categorie, bonus, și e plăcut să primești feedback:

Posterele sunt foarte frumoase si au facut un pusti fericit. Multumim si pentru insigne. 

Trebuie să remarc că în 3.5 ani de business, toți clienții, cu o singură excepție, au fost foarte politicoși, amabili și cu bun simț. Nu comandă chiar oricine de pe internet, e drept, dar e reconfortant că, în ciuda aparențelor, nu ne-am transformat într-o țară de cocalari. E drept, nici n-avem postere cu Guță.

Vândut recent

Photoshooting la piscină

Portughezii nu prea au femei frumoase, dar mai sunt și excepții. Cele acceptabile se fac model:


(Nu, n-am poză și din față)

luni, 20 august 2012

A murit Scot McKenzie

...celebru pentru piesa San Francisco, un hit al generației hippie. Dumnezeu să-l odihnească, a fost talentat. Acum să vedem câte persoane o să scrie pe blog/facebook că le cântă îngerilor. Idem pentru Tony Scott.

Din oraș

La Lili's au cafea în culorile țărilor. La România albastrul e reprezentat de lichiorul curaçao, pentru că, nu-i așa, țara noastră e faimoasă pentru citricele laraha. Probabil e criză de afinată.


Tot acolo, pe mese tronează o stupidă reclamă-concurs Ursus: ”Jeep Wrangler personalizat de artistul tău preferat”. Mie-mi place Van Gogh. Good luck with that.


La Einstein, acum vreo lună, chelnerițele aveau PDA-uri pe care notau comanda. În meniul lor se află și salată cu ingrediente la alegere. La a doua persoană de la masă care și-a comandat salată cu opt ingrediente, ce trebuiau scrise cu stilusul pe ecran pentru că nu exista posibilitatea de selecție dintr-o listă predefinită, domnișoara exasperată a plecat după o foaie și un pix. N-a fost amuzant pentru că nouă ne era foame. Aseară, nici urmă de PDA-uri.

Viața e frumoasă:

duminică, 19 august 2012

Lecturi de weekend

vineri, 17 august 2012

Azenhas do Mar

Pentru că ziua nu era încă gata, am profitat la maxim de mașina pe care o închiriasem și, după vizitele la Cabo da Roca, palatele din Sintra, palatul Queluz și Lisabona, ne-am întors lângă Sintra, la orășelul Azenhas do Mar, pe care internetul îl dădea drept foarte pitoresc, ca-n poza asta:


N-am găsit locul cu priveliștea aceasta, dar am găsit o mare agitată, un vânt puternic și un orășel turistic destul de decăzut, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne așezăm la cel mai interesant restaurant găsit și să luăm masa de seară:

Lângă plaja aproape pustie, câțiva surferi călăreau valurile 
Fructe de copac și fructe de mare

Lisabona - Oceanariumul si podul Vasco da Gama

După ce-am terminat plimbarea prin Queluz, ne-am dus la Lisabona, să vedem Oceanariumul-ul, unul din cele mai mari acvarii din Europa. Acesta se află în complexul dedicat Expo 98, toată zona respectivă fiind remodelată pentru acest eveniment, ce sărbătorea 500 de ani de la descoperirea rutei către India de către Vasco da Gama. În cinstea lui au fost botezate alte două construcții din zonă: mall-ul imens și cel mai lung pod din Europa. Ok, și un turn

Clădiri cu corn, zona Expo 98 
Nu-s mare fan acvarii sau zoo, dar cam prin toate orașele mari în care am fost am ajuns la unul. N-aș putea spune că nu mi-a plăcut Oceanariumul, te uiți la peștișori și peștoi înotând placid într-un mare bol cu apă, mai vezi diverse specii în acvarii mai mici, te bulucești cu copiii și sperii animăluțele bătând în sticlă. Cele mai haioase au fost vidrele, din alea n-am prea văzut în alte părți. Sunt niște adevărate vedete, stau tolănite pe spate, plutesc liniștite, se mai scufundă, mai fac câte o tumbă, revin la poziția de lăfăire. 

Imensiul acvariu central, vizibil de pe 2 nivele

Vidre tolănindu-se
Când ne-am plictisit de pește, am hotărât că e cazul să traversăm podul Vasco da Gama, ce se întinde peste estuarul Targusului, 17 km cu tot cu drumuri de acces. Foarte fain, trei benzi pe sens, priveliște frumoasă a Lisabonei. După tura pe autostradă de pe partea cealaltă, ne-am reîntors pe celălalt pod, 25 de Abril, deasupra portului, lângă Belem. Unde am hotărât să mergem vă spun mai târziu, încă nu se făcuse seară.

Podul Vasco da Gama

joi, 16 august 2012

Una bucată piesă faină

Văzut Being Flynn, plăcut Robert DeNiro și Paul Dano, pe ultimul îl ajută fața și vocea la roluri de june inadaptat (încă din There Will Be Blood). Descoperit piesă mișto pe generic, cântată de Badly Drawn Boy, un fel de Snow Patrol:

miercuri, 15 august 2012

România învinge Olanda la baschet

Mi-a fost dor de un meci cu miză în Sala Transilvania. Deși presa locală nu s-a omorât cu articolele despre națională și nici afișe n-am văzut prin oraș, sala s-a umplut. Nu până la refuz, dar peste 90% din scaune au fost ocupate, iar publicul a fost iarăși al șaselea jucător: am scandat, am huiduit și am împins echipa de la spate în momentele cheie. Ceea ce am văzut astăzi a fost partea bună a regulii care obliga fiecare echipă din divizia A să aibe un român în teren pe tot parcursul meciului (recent scoasă): jucători tineri care au avut maturitate în joc, au tratat foarte bine finalul de meci și nu s-au pierdut cu firea. Ca să fim cinstiți, și olandezii au avut o echipă la fel de tânără, care a greșit mai mult.


Pe sferturi, punctele marcate au fost 28-27, 17-18, 25-18 și 20-21. Am început foarte bine, ne-a intrat aproape tot, dar am și comis multe faulturi ușoare, atât ofensiv cât și defensiv. Puteam intra în sfertul doi cu 28-21, dar olandezii au avut două coșuri de 3 puncte în ultima jumătate de minut. În sfertul doi au turat portocaliii motoarele, la jumătatea lui era 36-44 și deja iluzile mi se spulberau, noi continuând seria faulturilor degeaba.  Ne-am mai revenit, iar Mandache a marcat un fabulos coș de trei puncte ce a egalat scorul, 45-45 la pauză.

Sfertul trei a fost de excepție, n-am mai faultat mult, s-a trezit și Drăgușin, am văzut scheme încântătoare între conducător de joc și pivot, a jucat mai mult și Titus Nicoară, iar oportunismul lui ne-a ajutat enorm, ne-am distanțat la 10 puncte. Mandache a mai băgat o treiță spectaculoasă, de la doi metri din spatele liniei, Silvășan, scăpat singur pe contraatac, și-a luat un capac de toată frumusețea de la un batav cu un cap mai mic ca el, dar și-a spălat păcatele cu o aruncare de trei puncte în fața următoare. Drăgușin a reușit un capac spectaculos la unul din poneii olandezi, i-a venit acestuia mingea înapoi în cap și de acolo în aut; pentru noi. Sfertul s-a terminat cu 70-63, ultimul coș al portocalelor a fost ceva ce se vede mai rar la baschet, o aruncare disperată din apropierea liniei de trei puncte, de la șold, o lumânare ce a aterizat direct în coș; plus o suplimentară pentru fault. 


Sfertul patru ne-a ridicat la toți tensiunea, speram să nu clacheze ai noștri. Dani Popescu a dus mingea cu dezinvoltură, secondat de Mihai Paul, Silvășan și Nicoară s-au luptat cu extremele, Vlad Moldoveanu a fost cel la care ajungeau toate mingile grele, dar Mandache mi-a rămas în inimă pentru risipa de efort. Atâta a fugit și s-a zbătut băiatul ăsta încât merită titlul de MVP. Revenind la Vlad Moldoveanu, trebuie spus că joacă stilul acela inteligent de baschet în care dacă adversarul mușcă la fentă te bagi sub el, arunci la coș și obții și fault. Puncte ușoare și dureroase pentru adversar. Acum a apărut și rezumatul FIBA, Mandache are 19 puncte, urmat de Moldoveanu cu 16, Silvășan cu 14, Mihai Paul 12 și Nicoară 10. De la olandezi, Norel a avut 27, Jansen 18, iar starul lor NBA, Elson, nu a strălucit ofensiv deloc, la 36 de ani i-a ajutat mai mult defensiv. 


Ultimul minut a fost cel clasic al meciurilor strânse, cu faulturi dese, pentru a permite multe atacuri echipei aflată în dezavantaj - olandezii în cazul nostru. Am tremurat, dar băieții au avut peste 50% procentaj la libere și am păstrat un avantaj confortabil. Am obținut o victorie mare, de moral, de abia aștept celelalte meciuri ale Naționalei, desfășurate luna aceasta tot la Sibiu. Bravo România!

Queluz - Palatul care a ruinat națiunea

Când citești un așa titlu e clar că trebuie să vezi despre ce-i vorba, așa că după ce-am terminat turul prin Sintra ne-am pus urcat în mașină și am pornit spre Queluz, suburbie a Lisabonei. Ceea ce inițial trebuia să fie o mică mănăstire s-a transformat într-un mic Versailles, o dată ce aurul din Brazilia a început să curgă iar Dom Pedro de Braganza a devenit prinț consort al propriei sale nepoate. Yep, exact ca-n bancurile cu poienari. Acum o aripă a clădirii este rezervată conducătorilor de state care vizitează Portugalia, dar restul e deschis publicului. Iaca pozele:






marți, 14 august 2012

Castelul Maur / Sintra

De la Palatul Pena la Castelul Maur se poate ajunge pe jos, într-o plimbare de 15 minute, sunt amplasate pe două coline alăturare. Și de aici ar fi trebuit să fie o priveliște superbă, care se întrezărea în rarele momente când s-au împrăștiat norii, dar am avut parte mai mult de vălătuci albi decât de soare. Din castelul construit de arabi în secolele 8-9 n-au mai rămas decât zidurile, plus o capelă adăugată în secolul 12, după ocuparea zonei de către creștini, totuși o tură pe fortificații e interesantă, ai senzația că ești în vârful lumii.
Coborând de la Pena
Zidul dinspre interiorul dealului
Fortificațiile exterioare 

luni, 13 august 2012

Palatul Pena / Sintra

Dacă ajungeți în Lisabona trebuie musai să faceți o excursie până la Sintra. O jumătate de zi s-ar putea să nu vă ajungă, sunt cel puțin cinci palate importante și vreo două muzee. Cum noi am închiriat mașina doar pentru o zi și voiam să vizităm și alte localități, am decis să vedem cele mai reprezentative două obiective turistice din Sintra: Palatul Pena și Palatul Maur. 

Deși se află la doar 18 kilometri de mare, Sintra e ”la munte”, sunt vreo 10 grade diferență între temperatura de la malul mării și cea din vârful dealului. Imaginați-vă o Sinaie mai intortocheată, cu palate frumoase, drumuri înguste și abrupte, care fac serpentinele dinspre Păltiniș să pară autostradă.  Comparația cu Sinaia nu e forțată, aici venea familia regală portugheză să scape de soare. Senzația e foarte interesantă, cum te apropii de baza muntelui, brusc, căldura verii face loc rapid unui aer umid și răcoros. Dacă urci până la castelul Pena, monument UNESCO, cocoțat în vârful unui pisc, s-ar putea să te trezești direct în nori, așa cum am avut noi norocul, caz în care n-o să vezi nicio priveliște superbă ci doar o ceață lăptoasă. Cine are chef de istoria completă, e invitat pe Wikipedia.
Imagine de sus, fotografiată de pe un poster 
Castelul din nori 
Una din porțile superbe, arhitectura e un amalgam foarte atrăgător
Influențe maure
Priviți detaliile arhitecturii
Una din cele mai mișto terase 
Tot muntele e un parc superb, cu arbori seculari

sâmbătă, 11 august 2012

Artmania - Die Toten Hosen

Nu m-am îndurat să dau 200 de lei doar ca să-i văd pe ei, așa că ne-am așezat la Leonidas și am consumat o tărie potrivită cu seara (mai) răcoroasă de azi. Ultima jumătate de oră am petrecut-o lângă zidul bisericii unde s-au strâns vreo sută de oameni ce priveau pe unul din ecrane concertul - asta dacă vreți să știți unde să stați mâine seară. Au cântat toate piesele faine pe care le cunoșteam (Pushed Again, Alles aus Liebe, Zehn kleine Jägermeister), unele necunoscute insipide, niște coveruri și vreo două mișto pe care nu le știam (identificat doar Steh auf, wenn du am Boden bist). Nu mi s-a părut că au fost prea mulți spectatori plătitori.
Poză de pe FB
Playlistul furat de pe FB de la Bebe :)
Amuzant când la bis a coborât solistul în public și l-a pus pe unul din primul rând să traducă din germană în română: ”am venit de 24 de ore și încă nu știm cum se zice prost (noroc) în românește”. Tipul s-a emoționat și a zis că au venit de 24 de ore și încă nu știu să zică prost în germană.

vineri, 10 august 2012

Marley

Am văzut aseară recentul film documentar despre viața lui Bob Marley. Interviuri cu prietenii, familia, imagini de arhivă, tot tacâmul. Inițial am crezut că n-o să rezist, are două ore jumătate, dar a fost captivant și emoționant. Am înțeles și nevoia jamaicanilor de rasta, Zion și un erou neimplicat politic, cu melodii și versuri care să le dea un pic de speranță că pot să iasă din sărăcia lucie și criminalitatea ridicată a mahalalelor.

joi, 9 august 2012

Ne plac, dar nu vin pe la noi


Oficiul Turistic Român din Viena are pagină pe Facebook, unde vedem că ”1,700 likes, 514 talked about it, 0 were here”. Nu se încumetă nimeni să meargă la Oficiu sau în România? :D

Smashing Pumpkins - Oceania

Sunt fan Smashing Pumpkins din '96, de când mi-a dat un coleg de liceu să ascult casetele lui cu Mellon Collie and the Infinite Sadness (menționez doar Tonight, Tonight, 1979 și Bullet with Butterfly Wings). Apoi am tocit Siamese Dream, Disarm mi s-a părut genială (noroc cu postul ăsta că mi-am reamintit de ea) iar Today e de căpătâi. Dacă sunteți prea tineri sau le-ați ratat, puneți mâna și dați click pe ele.

După care s-a cam dus naibii totul, Billy Corgan s-a certat cu restul membrilor formației și, chiar dacă el era compozitor, vocalist, vioara întâi, doi și trei, n-a mai urmat nimic genial - până în 2012 când a scos Oceania, album de care m-am apucat în scârbă, sub dezamăgirea compozițiilor din ultimii 16 ani, dar care m-a cucerit și-l ascult de două săptămâni zilnic, când lucrez sau ud grădina. Preferatele mele: My Love is Winter, One Diamond, One Heart, Pale Horse și Inkless (cu primele două versuri geniale):


Așa că, dacă tot a întrebat Brylu pe blog pe cine am vrea să vedem la Artmania, răspunsul meu e clar: pe SP.

miercuri, 8 august 2012

Suck the cat

Așa traduce Google Translate expresia ”țâță de mâță”, folosită uzual în programare când îți iese treaba. Aka ”parfum”. Eu aș zice că ”kitty titty” sună mai bine.

Profi - cu unelte pe măsura numelui


marți, 7 august 2012

Articol scris în dorul lelii

Tudor și Răzvan au mai făcut una mișto pentru Sibiu. De fapt două, cuplate. Partea întâi a fost întâlnirea cu bloggeri intitulată Prin Sibiul Meu Baroc, care a generat o grămadă de postări laudative despre oraș în blogurile celor invitați, iar a doua parte a fost o întâlnire cu Cezar de la ImperatorTravel, care a povestit despre ”axa răului”. Prezentarea din urmă a avut loc duminică seara. Duminică a fost 5 august.

Tribuna a publicat în ediția tipărită de luni (6 august) un miniarticol sub semnătura A.C. în care invitau la acest eveniment ”duminică, 6 august”. Nu numai că era tardivă invitația, dar și data era greșită. Se poate și mai rău: în varianta de pe site invitația este pentru ”luni, 6 august”. Sper că le-a zis Tudor thanks for nothing.

True story din Maternitatea Sibiu

O prietenă gravidă se internează în spital cu complicații, la început de luna a 6-a. Una din asistente o ”încurajează”: ”na lasă că faci altul, ești tânără, așa a vrut Dumnezeu”. O săptămână mai târziu, complicațiile se agravează, finalizate cu naștere prematură. Asistenta e alături de pacienta speriată: ”eu ți-am zis că așa o să se întâmple, nu te mai necăji”. Medicii fac minuni, copilul trăiește, deși îl așteaptă minim două luni de incubator. Proaspăta mămică se întâlnește cu asistenta binevoitoare pe coridor: ”ce face micuța, trăiește?”. Când o să fie pe picior de plecare din spital, prietena are de gând să meargă la respectiva și să-i mulțumească pentru suportul moral și optimismul insuflat.

luni, 6 august 2012

FB ar trebui să mai dea câte un ”ping” userilor

Nu-i un pic creepy când Facebook îți sugerează să adaugi ca prieten pe cineva care a decedat acum mai bine de jumătate de an? E drept,  mult mai creepy ar fi să răspundă la friend request respectivul.

Da, Facebook s-a gândit și la asta. Pe ei nu-i presează nimeni să actualizeze listele.

Estoril

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, datorită neutralității Portugaliei, Estoril a devenit centrul regilor exilați sau refugiați, inclusiv Carol al II-lea a trecut pe acolo, fiind chiar locul unde a murit și a fost îngropat până la reînhumarea din 2003 în România. Din acel moment s-a transformat într-o destinație la modă, construindu-se cazinoul și circuitul auto. În prezent nu mai are gloria de altădată, fiind o stațiune liniștită, cu câteva baruri și restaurante pe plajă și alte câteva în jurul cazinoului. Cine vrea distracție merge în Cascais, că-s doi kilometri între ele. 

Parcul din fața cazinoului, singurul loc cu adevărat frumos din Estoril
(poză cu telefonul)
Când am început să prospectăm concediul, am ales ca destinație inițială Estoril. După ce ne-am făcut temele pe net ne-am dat seama că nu prea ai ce face acolo, așa că ne-am reorientat. Sunt multe hoteluri mari, unele vechi și majestuoase, altele mai decăzute, capacitatea de cazare e mai mare decât în Cascais însă lipsește total viața de noapte, chiar și sub forma pașnică a unei piețe în care cântă o formație niște cover-uri.

Hotel Palacio, primul de 5 stele al Portugaliei,
a contribuit la creșterea faimei orașului
Cazino-ul a ajuns ruda de la țară a celor din Vegas, are câteva mese de poker, blackjack, ruletă și mai puține slot machines decât are Vegas-ul în aeroport. Circuitul auto și-a pierdut în 1997 poziția din calendarul Formulei Unu, acum sunt curse moto sau auto din campionate inferioare. Oamenii cu bani îi sparg în alte părți.


Gara e amplasată chiar în fața parcului cazinoului iar liniile de tren despart centrul de plajă, pentru a ajunge de la una la alta trebuie să treci prin pasajul subteran al gării.


N-am petrecut mult timp în Estoril, ne-am dus într-o seară și ne-am plimbat de la gară până la cazino. N-are centru vechi, totul gravitează în jurul cazinoului și parcului din fața lui. Am întrebat pe cineva unde-s restaurantele, ne-a zis că pe plajă, am găsit totuși unul în coasta cazino-ului și am mâncat acolo. Apoi ne-am mai plimbat un pic și ne-am întors în Cascais să bem ceva.