vineri, 18 septembrie 2009
IT-ul pentru filologi: Fuzzy logic
luni, 13 aprilie 2009
De la joystick la usb stick
Ce este un joystick cred că ştiu şi copiii din clasa întâi, dar probabil nu mulţi dintre cei mai în vârstă. Joystickul este o unealtă foarte meseriaşă cu care poţi controla jocurile mult mai bine decât cu tastatura. Perioada lui de glorie a fost undeva pe la începutul anilor 90 când beleam ochii în Commodore C64 sau în 386. Apoi a fost tot mai puţin folosit iar combinaţia de mouse/tastatură a prins teren. De unde vine plăcerea din nume? Păi din folosinţa obiectului, monşer, la ce te gândeai?
USB-ul e altă mâncare de peşte, iniţialele lui vin de la Universal Serial Bus, unde Bus nu e autobuz, ci magistrală de date - ştiu, sună comunist ca dracu, dar nu e magistrala albastră, că nu vorbim despre bluray. Universal este, că poţi conecta la calculator orice năzdrăvănie vrea muşchiul tău, pentru că nu este port proprietar şi aici iar trebuie să vă lămuresc: port nu e port popular, nici zonă rău famată plină de curve şi marinari beţi ci o interfaţă de conexiune a calculatorului. Deci plictisitor şi nu se taie nimeni. Serial înseamnă că biţişorii merg frumos în şir indian dintr-o parte în alta, alternativa ar fi transmisia paralelă, când biţii merg mai mulţi simultan, dar atunci trebuie mai multe fire, lojic şi o mufă mai mare - dacă vă amintiţi de cablurile de la imprimantele vechi, alea erau legate pe portul paralel al calculatorului care era mare cât o zi de post ca să folosim comparaţii de sezon.
Acum că v-am luminat minţile cu usb-ul, trecem la termenul comun al celor două cuvinte: stick. La joystick era chiar un băţ din plastic un pic mai ergonomic (aveţi voie să chicotiţi), în cazul usb-stickului este vorba de o metaforă, pentru că stickul a intrat la apă şi e foarte foarte mic, ca deştu, de unde şi numele alternativ de usb thumb drive. Stickul ăsta usb nu e pentru plăceri ci pentru stocare de date, dar aia sunt convins că ştiţi deja. Probabil nu ştiţi că există şi varianta gang-bang, adică device-uri de stocare de date care se conectează simultan pe două canale usb la calculator, pentru a transmite datele mai rapid, adică două seriale în paralel, ca să ne jucăm cu noţiunile şi cu greierii voştri. pauză de chicotit intens.
La final nu pot să închei cu altă concluzie decât că usb-ul are viaţă lungă şi o să tot vedeţi noi versiuni mai rapide, spre deosebire de joystick care are utilizări de nişă şi e folosit mai rar, dar mai plăcut (pentru detalii uitaţi-vă aici şi nu veţi regreta).
marți, 17 martie 2009
IT-ul pentru filologi: legea lui Moore
Aşa pe la 1965 când marea majoritatea a lumii făcea flower-power neprotejat, unii mai geek care probabil şi acum regretă că şi-au petrecut anii ăia prin biblioteci şi laboratoare scriau la reviste. Nimic demn de atenţie, nu Playboy, nu Hustler ci doar insignifianta Electronics Magazine. Nu ştiu cu cât se vinde un număr de colecţie din Playboy, cu amprenta umedă a lui Hugh pe el, dar pentru numărul ăsta din EM Intel a plătit în 2005 10.000 de coco. N-are poze cu cei mai siecsi 10 de electronişti îmbrăcaţi doar cu letconul ci un articol scris de Gordon Moore care spunea că preconizează ca cel puţin pentru următorii 10 ani numărul de componente de pe o placă de circuite integrate să se dubleze fără costuri adiţionale la fiecare 2 ani. Şi după cum puteţi vedea şi astăzi prin prospecte, reviste şi alte oferte, acest lucru este încă valabil, ba chiar frustrant pentru unii care-şi cumpără maybachul pc-ului pentru ca după doi ani să constate că nu prea mai valorează nimic investiţia lor şi că au fost cei mai tari din parcarea reţelei pentru fix şase luni. Dar deh, ţepe se pot lua peste tot, chiar şi cu maybachul autentic sau cu bursa.
Intre timp domnul Moore a fondat Intel, o mică firmă de care nu cred că aţi auzit, că doar nu e Microsoft, Apple sau AMD (right) iar un coleg de-al dânsului a corectat un pic predicţia iniţială ajustând durata de la 2 ani la 18 luni. De atunci treaba merge ceas, cu tactul de 18 luni, respectiv 12 luni pt hard-discuri. Acum nu se mai ştie: o fi predicţie autentică, o fi regulă de aur a industriei care n-are chef să mai schimbe o constantă şi reîndeplineşte profeţia anual, nici nu mai contează, cât timp toată lumea e relativ mulţumită nu dăm tranzistorul din mână pe dioda de pe gard.
Ca să nu uit: fetelor, letconul (pronunţat letcon) este un ciocan electric de lipit. Să nici nu vă gândiţi să-l folosiţi ca placă de îndreptat părul. Rămâne temă pt acasă să aflaţi ce-i cositorul.
Gata, vă puteţi întoarce la schimb de mame.
miercuri, 25 februarie 2009
IT-ul pt filologi: sistemul binar
Mi-am propus sa incep un mic serial, despre diverse subiecte din IT explicate pe intelesul umanistilor. Va dati seama ca si eu recompilez chestii de pe alte site-uri ca nu-s enciclopedie asa ca nu ma acuzati de originalitate, dar o sa-mi faca bine sa le recapitulez si poate ne distram impreuna.
Episodul chilot: Big bang-ul sistemului binar
Oricat de moderne sunt calculatoarele, baza lor, sistemul binar, este veche de cand lumea, primele referinte la un sistem cu doua stari (adevarat, fals) se gasesc inca din antichitate cand un nene indian Pingala s-a saturat sa cante din flaut cobrei fara nici o noima si a inceput sa-si faca ganduri despre modul cum se unduieste respectivul sarpe pe muzica. De acolo a iesit un tratat de toata frumusetea despre sistemul de versificatie, silabe scurte (0) si silabe lungi (1). Probabil silabele scurte erau folosite cand sarpele dadea rateuri iar cele lungi cand isi atingea tinta.
In secolul XVI, Bacon. Francis Bacon, a dezvoltat un sistem de codificare a literelor din alfabet folosind doua stari (bat clopotele Mitica? nu bat, sefu! Deci zero). Presupun ca avea chestii de ascuns, o contabilitate dubla, ceva...cine si-ar fi imaginat ca sirul de serpisori este o factura de compensare manarita. Sau poate s-a saturat ca Shakespeare sa-i tot fure ideile.
Neamtul Leibnitz a fost primul care, tot cam in acele vremuri, a asignat simbolurile moderne 0 si 1 sistemului binar. Opera in care teoretizeaza acest lucru, fiti atenti ca e tare - asta e neamt da? - se numeste "Explication de l'Arithmétique Binaire" si probabil ii era greu sa scrie chestii stiintifice in germana, hartia si cerneala erau scumpe si cuvintele in germana kilometrice (Stellenwertsystem anyone?).
Tot un englez, George Boole, pt care mexicanii de la Los Apson aveau un mare respect concretizat in hitul anilor 60 Bule Bule, a publicat o lucrare fundamentala despre un sistem logic ce avea sa-i poarte numele - sistemul boolean, fals denumit de catre anumiti profi de informatica sistemul boulean.
Dar tata IT-ului a fost un american, Claude Shannon, care a decedat de abia prin 2001 la venerabila varsta de 85 ani. Pentru ca era un mare fan al Romaniei, s-a gandit sa marcheze centenarul revolutiei pashoptiste prin lucrarea Teoria matematică a comunicaţiilor. In ea arata cum comutatoarele electrice poti fi aranjate in asa fel incat sa rezolve probleme de logica, folosind algebra booleana. Mai mult, nenea a dezvoltat impreuna cu alti prieteni matematicieni metode din teoria jocurilor care i-au permis sa-si petreaca weekendurile in Las Vegas si sa castige sume mari de bani la ruleta si blackjack iar mai incolo la bursa.
Atentie! urmatorul paragraf nu e recomandat minorilor, gravidelor si cardiacilor:
Numerele, baza oricarei informatii, sunt codificate in sistemul binar printr-o metoda simpla: 0 este 0, 1 este 1, 2 este 10, 3 este 11. Observati ca trebuie tot mai multe cifre pe masura ce creste numarul ales a fi codificat. Fiecare cifra 1/0 este un bit. Un grup de 8 biti sunt denumiti byte, cu valoarea maxima care poate fi reprezentata 255. Un grup de 4 biti, are valoarea maxima 15 iar pt a fi mai usor de manipulat informatia si pentru a nu scrie de nebun 4 cifre se foloseste si sistemul hexazecimal, unde 10 = A, 11 = B ... 15 = F. Deci 255 ar fi FF.
Pasajul anterior n-a fost foarte amuzant, sper ca nu ati adormit. Dati repede pe Acasa Tv, delectati-va cu o telenovela pt cateva minute si o sa va simtiti ca un om normal din nou. Despre Kilobytes, Megabytes si Petabytes va las pe voi sa descifrati. Daca chiar va intereseaza bagati niste commenturi si va lamuresc, dar presimt ca nu e cazul.
In concluzie, trebuie sa retineti ca: nu e bine sa bagati mana in priza; uscatorul de par in apa - decat daca este o persoana foarte draga acolo si stiti sigur ca sunteti in testament; informaticianul de serviciu e si el om - desi nu pare; iar daca n-ati inteles aproape nimic in afara de las vegas nu incercati sa instalati windows-ul singur(a).








