Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

marți, 31 august 2010

Smithsonian Institute

Între Capitol și Washington Monument, pe pajiștea aia denumită mall, se află o adunătură de clădiri impozante construite cu scopul de a găzdui muzee din cadrul Smithsonian Institute. Dacă aveți copii și au ajuns la o vârstă la care înțeleg rolul unui muzeu ar fi bine să faceți un efort și să-i duceți o săptămână în Washington. Știu cum sună, dar merită sacrificiul financiar iar o săptămână e minimul pentru a vedea în liniște tot ce s-a strâns acolo. Există și o parte bună: intrarea este gratis. A doua parte bună: nu cred că mai există în lume un asemenea centru muzeal, grupat, iar acest lucru vă scutește de plimbări între diverse orașe sau locații. În zilele următoare o să vă prezint muzeele vizitate.

luni, 30 august 2010

Parchez ca un bou

... și de azi înainte o să fiu pedepsit. Repetă. 

Stimate bou, frau vacă, tocmai mi-am comandat autocolante care să dea de știre lumii că tu, boul, respectiv vaca,  vrei să-ți semnalizezi condiția și faci tot posibilul ca să blochezi intrarea în curte și să-mi strici mie ziua. Azi am făcut 20 de manevre ca să pot intra pe jumătate de poartă, cu spatele, pentru că un fraier cu Logan de Bucale a găsit de cuvință să blocheze cealaltă jumătate. Pe lângă stresul că aș putea întârzia la masă (eu când sunt flămând sunt nervos) cauzat la plecare, la sosire am avut un stres și mai mare datorită acelor manevre imposibile făcute cu senzorii de proximitate urlând și cu alte mașini așteptând finalul manevrelor mele chirurgicale.

Aștept cu nerăbdare ca Tudor și TipăreșteAcasă să găsească lipiciul ăla potrivit, rezistent la orice în afară de flex și să-mi livreze comanda. Moarte boilor! 

Nu le plângeți de milă, imbecilii nu au nici o scuză și-și merită soarta, poarta de la curte e deschisă iar înăuntru se văd mașini parcate.

Presedinți jucând poker

Mai exact foști președinți republicani jucând poker, o celebră serie de tablouri de Andy Thomas. Eu nu știam că-i așa celebră (sau că există) până nu am văzut una din picturi în vitrina unei galerii din Georgetown. Prețul? Nu mai știu, nu rețin sume cu multe zerouri. Există și varianta cu biliard, probabil pentru cei mai puritani. 

Georgetown

În călătoria anterioară în State am descoperit că Abercrombie and Fitch au niște super tricouri, dintr-un material gros și foarte moale - din întâmplare am dat peste una din mărcile cult americane, din păcate prea puțin interesată de extindere în Europa (un magazin la Milan și unul în Londra). În tura aceasta am intrat pe site-ul lor ca să văd unde e cel mai apropiat magazin și așa am ajuns în Georgetown, de care vă povesteam că exista deja acolo înainte ca să fie înființat Washingtonul. Acum a devenit cartier al DC-ului și se afla la jumătate de oră de  mers pe jos de hotelul nostru, așa că ne-am făcut timp sâmbătă seara pentru două ore de plimbare pe acolo. Foarte pitoresc, case micuțe transformate în magazine, plin de mașini și turiști iar pe străzile adiacente multe restaurante. Un mic mall interesant doar prin arhitectură, vizibil într-o poză mai jos.Găsit Abercrombie, luat tricouri, intrat apoi la Banana Republic și Tommy Hilfiger, celelalte două mărci populare locale, dar deși America e mai ieftină, acest lucru se întâmplă mai ales în mall-urile gigantice de la periferii, nu în boutique-urile din zonele turistice.


duminică, 29 august 2010

Poza de la miezul nopții

US Capitol, tavanul National Statuary Hall:

vineri, 27 august 2010

Cam pe acum...

... o tai la un chef monstru sau la relaxare, încă nu m-am decis, că doar la mine au început ieșirile de miercuri. Sper să arate ca în poze: http://www.cheilecibinului.ro/galerie-foto
See ya Sunday!

Foenix@Oldies

Mulțumită Stelei, concertul Phoenix a început mai târziu decât trebuia, doar la 11.30. Mulțumită lui Tătărușanu și elvețienilor a început totuși cu bună dispoziție. Denumirea din titlu este cauzată de prima parte a set-list-ului, au fost vreo 6 piese din repertoriul internațional până să ajungă domnii să cânte prima piesă neaoșă. De fapt per total au fost doar vreo 6-7 piese Phoenix, restul muzică în engleză. Plus Nicu Covaci răgușit, așa că vocalul a fost susținut mai mult de alți doi domni pe care nu-i cunosc. Fie vorba între noi,  în afară de cel menționat mai înainte doar Ovidiu Lipan la tobe mai aduce a monstru sacru. Dar poate mă înșel, n-am înțeles nimic din ce-a vorbit Covaci la microfon, inclusiv prezentările (răgușeala, deh). Nemulțumire după un concert moka? Un pic, aș fi vrut să aud mai multe piese de-ale lor, dar pot să înțeleg că o prestație într-un bar aduce mai mult a jam session și că oamenii au dreptul să cânte ce vor ei din moment ce au venit fără nici o obligație financiară. Da, ați înțeles corect, a fost cadou pentru cei de la Oldies și mai departe, de la ei către noi - Phoenix a cântat gratis. Dacă partea vocală n-a strălucit în schimb solo-urile la chitară ale lui Covaci și recitalul lui Țăndărică la tobe au fost la înălțime, încă un motiv să-mi fi dorit mai multe piese ... când o să învăț să mă mulțumesc cu puțin? Deși ca timp, n-a fost deloc puțin, a durat până la ora 2, e drept, cu o pauză mai scurtă și una mai lungă. Nu-mi cereți coerență, mă bucur că am putut să mă dau jos din pat azi dimineață.

Union Station

Situată lângă Capitol și deschisă în 1908, gara centrală din Washington a devenit de-a lungul timpului mai mult un mall pentru turiști decât un loc pentru călători - deși încă mai sunt 100 de trenuri pe zi. Pe peron nici nu poți ajunge, sistemul este similar celui din aeroporturi: treci prin poarta de securitate doar dacă ai bilet iar bagajul îl predai unui ghișeu  de check-in. Subsolul este un foodcourt imens, cu tot felul de fast-food-uri, de la Taco Bell la McDonalds, o jumătate din parter conține cafenele stilate iar alta magazine. Noi am luat masa la un fastfood japonez, chicken teriyaki cu orez, no biggie, plus un cănceu de Cola pentru hidratare. Nici nu mă mir că am venit cu vreo două kile în plus acasă, deși am mers toată ziua pe jos.


joi, 26 august 2010

Songs to remember

Ce face chitaristul de la Smashing Pumpkins când nu e ocupat cu rockul alternativ - tribut Serge Gainsbourg:

Asculta mai multe audio Muzica

Plus încă una produsă tot de el, cu vocal Michael Stipe (REM):

Sfatul consumatorului: verificați-vă comanda

Ar trebui să mă învăț minte și de fiecare dată când cumpăr mâncare de la vreun fast-food cu drive-in să verific ce-i în pungă înainte de a ajunge acasă. Aseară îmi era poftă de o salată cu ton dar am constatat, la domiciliu, că primisem o salată caprese. Nu-i bai, e bună și aia, dar prefer să mănânc ce am eu chef nu ce crede vânzătorul că mi-ar plăcea sau ce au ei momentan gata pregătit. Nu e prima dată și nici McDonalds singurul loc unde pățesc așa ceva, odată am ajuns acasă și am văzut că Crispy Strips luate de la KFC nu aveau și sosul de usturoi - ăsta chiar e motiv de nervi, puiul ăla n-are sens dacă nu e tăvălit prin pasta de usturoi! Dacă stau bine să mă gândesc cred că mi-au dat și un strip prea puțin...dar poate sunt eu paranoic :)) Mai am una: și acum când ajung prin aeroportul din Düsseldorf mă uit urât la automatul de cola care mi-a mâncat fisa de 2 euro - ultima!

PS: Un pont: dacă aveți chef de pizza mare și decentă, Oldies este locul potrivit. Pentru 12 lei primesti una de peste 500 de grame iar cu 18 lei iei una de 760g!

PPS: TransAgape nu mai e non-stop, închide la 12, așa că adio sandwich la 3 dimineața.

Phoenix@Oldies Tonight

Surpriză dn partea băieților de la Oldies, miercuri seară au definitivat acordul pentru un concert Phoenix joi, 26.08.2010, ora 22, intrarea liberă!
Mai e ceva de spus?

miercuri, 25 august 2010

Piața muncii. Cerere și ofertă

Caută un prieten sys-admin, minim 3 ani experiență. Anunț pus pe multe site-uri ce conțin cuvântul ”jobs” în ele.
Primește o cârcă de CV-uri de la tot felul de disperați care n-au nici cea mai mică idee cu ce se mănâncă postul ăla dar spamuiesc probabil fiecare ofertă nou apărută:

Ricardo-**** *****
19 ani, Bucuresti
Liceul Teoretic Mihai Eminescu , Calarasi
Necalificati/Liceu, Filosofie
aptitudini: Actor amator timp de 4 ani , ma pricep foarte bine la calculatoare 
Când o să fie momentul să intri pe serverul din Noua Zeelandă ca să configurezi baza de date sub Linux pune de-o scenetă mă băiete...

Site-urile astea ce păzesc, ele ar trebui să-ți ușureze procesul de recrutare nu să te facă să-ți bagi picioarele...

O zi bună pentru presă

De obicei nu citesc prostiile astea, dar azi au reușit să mă distreze câteva titluri:

  1. Madalina Manole sculptata in 50 de kilograme de sapun.
  2. O autostrada din nordul Chinei e blocata de un ambuteiaj de 10 zile. Se avanseaza cu un kilometru pe zi.
  3. Japanese sumo wrestlers find iPad best for large fingers.

marți, 24 august 2010

Vechea carpetă cu Răpirea din Serai nu vă mai satisface?

Vreți să reveniți în trend iar peștele de sticlă de pe plasmă nu mai e suficient? Doriți un aer proaspă în sufragerie? Acum puteți să provocați invidia oricărei vecine cu noua carpetă ce înfățișează Capitolul, cumpărată nu de la un bazar dubios ci direct la US Capitol Shop, adică de la mama ei, locul pe lângă care parlamentarii americani trec zilnic, în drumul lor spre toaletă!


Library of Congress

Lângă Capitol și legată de acesta printr-un spațios tunel subteran se află Biblioteca Parlamentului (clădirea Jefferson). Și acolo accesul este gratuit, există un scurt film de introducere și un tur cu ghid, îți arată holul impunător precum și sala de studiu în care nu ai voie să faci poze pentru că deranjează cercetătorii, apoi poți explora singur restul clădirii. Oamenii se laudă că la finalul construcției au returnat 200.000 de dolari Parlamentului, n-au mai știut ce să facă cu ei, caz singular în istorie. La noi n-am auzit pe nimeni să se plângă de așa ceva, inventa cineva pe loc o mătușă bibliotecară, un program cornul și laptele pentru cercetași sau cumpărau o tribună de pe care să se facă lectură cu publicul. 

Biblioteca propriu-zisă nu se mai află în această clădire, există un întreg complex și alte locații în care e adăpostit fondul de carte, în Jefferson Building a rămas doar muzeul, inclusiv colecția originală donată de Jefferson pentru a mai face rost de niște bani la bătrânețe și pentru a re-dota biblioteca pierită într-un incendiu. Ce mai trebuie să știți este că în somptuoasa sală de lectură se desfășoară diverse evenimente ce omagiază artiști celebri, de exemplu Paul Simon a primit acolo în 2007 premiul Gershwin și a susținut un mic concert.  

Acum în cartea de onoare o să puteți găsi și un scurt text românesc :)


luni, 23 august 2010

Apple și guvernul

Tocmai am citit articolul acesta, în care se scrie cât de bine merge vânzarea de produse Apple către guvernul SUA și corporații și mi-am adus aminte de o discuție la Techwave. Un integrator de servicii cu relații de afaceri cu o structură guvernamentală este sunat de un oficial și este întrebat dacă poate face niște programe pentru iPad. Omul răspunde că da, poate face, dar ce se întâmplă cu toate standardele și tehnologile de securitate care sunt de obicei implementate în produsele guvernamentale și pe care platforma respectivă nu le suportă? Răspunsul a fost ceva de genul: forget about them, we just want the thing.

The US Capitol

Clădirea Congresului este una din cele mai frumoase și mai vizitate din Washington. Punct. Început de compunere.

Pentru a evita statul la coadă se poate face rezervare pe internet pentru un tur la o anumită oră. Centrul turistic este imens, inaugurat în decembrie 2008, se intră după un control de securitate și trecerea prin detectoare de metal și conține inclusiv un muzeu al Capitolului, cu multe informații despre sistemul legislativ și diverse legi semnificative promulgate de-a lungul anilor. Foarte interesant este procesul de transformare a unei propuneri legislative în lege, mai ales datorită posibilităților nenumărate de a ”cădea” (în comisii, într-unul din plenuri, la președinte) dar și datorită posibilității de a fi promulgată chiar și atunci când președintele și-a exprimat veto-ul, dacă există susținerea a două treimi din totalul parlamentarilor (pentru detalii căutați pe net după ”how a bill becomes a law”). 

În fiecare din cele două aripi se află câte o cameră legislativă iar în mijloc, sub cupolă, există doar o singură încăpere înaltă - Rotunda, locul unde au loc funerariile de stat. Tavanul ei conține o frescă pictată de Brumidi iar pe pereți sunt reprezentate diverse scene definitorii pentru poporul american. Nu vă plictisesc cu detalii, ca de obicei Wikipedia e mama tuturor informațiilor.

Vizita începe cu un film de 13 minute ținut în unul din cele două cinematografe ale centrului turistic în care este prezentată istoria clădirii, apoi ți se oferă un sistem audio wireless, te preia un ghid și începe turul ... dezamăgitor de scurt. Prima dată ești dus în criptă, o sală perfect normală situată dedesubtul Rotundei, nimic spooky. Aici trebuia să fie înmormântat Washington, doar că domnul acela a avut alte planuri cu cadavrul său așa că în loc de rămășițe se află doar o stea desenată pe podea, centrul administrativ al orașului, care împarte DC-ul în patru segmente (inegale ca mărime). Fiind plin de turiști, trebuie să te înghesui cu turma ta într-un colț, simultan se află cel puțin 3-4 grupuri în același loc, din această cauză și calitatea deosebită a pozelor.

După criptă urci în Rotundă, impresionantă, ți se povestesc toate cele, apoi te muți în National Statuary Hall, fosta sală a House of Representatives, mutată deoarece tavanul curbat generează niște ecouri perturbatoare. Aici se află o colecție de statui, fiecare stat a donat două, cu personalități din respectiva zonă. Interesant este că datorită acestor proprietăți acustice, atunci când ești amplasat într-o laterală a camerei auzi cu acuratețe discuțiile din partea diametral opusă. După ce ai văzut și această cameră turul se cam termină, doar dacă e zi de lucru poți să asiști la o sedință a uneia din Camere, din balconul vizitatorilor. Cum eu am vizitat sâmbăta, nu am avut acest privilegiu. Așadar dezamăgitor pentru că tot turul, fără film, ține 20 de minute și conține doar 3 încăperi, mai mult durează așteptarea...


duminică, 22 august 2010

Poza de la miezul nopții

Kick-ass Inception

Brylu s-a declarat entuziasmat de Inception. L-am văzut și eu la Washington, la un IMAX (nu 3D) și pot să confirm că este un film bun iar DeCaprio nu mai e fătălăul de odinioară (remember Tom Hanks? și el a devenit un actor onorabil la un moment dat). Are însă câteva inconsistențe la final, sau n-am priceput eu totul, dar vreau să-l mai revăd ca să-mi clarific intrebările. 
Partea cu Kick-ass din titul se referă însă la alt film, cu supereroi, dar genul Watchman, adică supereroi umani. Foarte amuzant, îl recomand mai ales pentru elementul cel mai surprinzător - fetița. Următoarea Natalie Portman (peste 5 ani, dacă nu sunteți belgieni) dar ... altfel, nu vă zic nimic, uitați-vă la film :)

sâmbătă, 21 august 2010

Mochete, eu nu am mochete

Pentru formația DJ Project totul a început și s-a sfârșit acum mulți ani, când cineva a avut inspirația de a compune prima piesă de succes. De atunci, periodic, o tot trag la xerox, o reambalează și o lansează pe piață. Cel mai recent hit este Regrete cu fabulosul refren ”regrete, eu nu am regrete”. Le dau, gratis, niște sfaturi pentru direcții următoare: ținând cont că muzica e la fel, trebuie să schimbe doar versurile. Dacă în muzică nu inovează, nu văd de ce ar face-o în cuvinte, așadar refrenele următoare pot să fie identice, cu mici schimbări în funcție de locul unde e concertul:
- egrete, eu nu am egrete - pentru zoo Băneasa;
- șosete, eu nu am șosete - prezentare de modă Botezatu;
- pensete, eu nu am pensete - căminul cultural din orice sat;
- trompete, eu nu am trompete - megamix versus ”I like the trumpet”
- rachete, eu nu am rachete - cu asta dau lovitura, merge și la afterparty la BCR Open și la aniversarea micilor aeromodeliști.

vineri, 20 august 2010

Să ne distrăm cu Sibiu 100%

Uitându-mă prin pdf, ca să văd ce frumos îl laudă pe Tudorache - bravo rockere, tot e bine că scrie de tine și nu că și-o luat doctoratul soră-sa, ca acum câteva numere, știre de larg interes local - am citit niște titluri haioase: pagina 13 - Ce modalitate să folosesc pentru a-mi convinge mai ușor fetița de 3 ani să se îmbrace?
Stimată doamnă, arătați-i articolul de la pagina 3: Atenție la pedofili!

De ce e musai ca cei 10 mari sibieni să fie morți

Nu e evident? Dacă îl votați pe ... să luăm un nume la întâmplare ... Iohannis - îl votați pentru ce a făcut bun pentru oraș până acum. Dar dacă peste un timp vopsește toate băncile din oraș în culorile Germaniei și îi face soclu la BMW în Piața Mare? Îl scoateți de pe listă?

PS. La Carabulea nu v-ați gândit?

joi, 19 august 2010

Songs to remember

Una din cele mai bune piese Groove Armada:

Lincoln Memorial

Monumentul dedicat celui de-al 16-lea președinte american este probabil cel mai cunosc din Washington. Am văzut niște poze de la începului secolului trecut (circa 1920) și efectiv pare construit în câmp. În fața lui, pe locul unde acum se află Reflecting Pool, erau doar bălării, dar asta doar pentru câțiva ani, până în 1923, pentru că și ”balta” aparține aceluiași concept. Ținând cont că monumentul dedicat soldaților din WW2 a fost terminat doar în anii 2000 iar Washington Memorial a fost construit în 1884, vă puteți imagina ce părăsit arăta National Mall-ul în diverse perioade de timp și câtă răbdare au avut americanii ca să-l ”mobileze”.

Văzut la tv îți dă impresia că în interiorul lui ar trebui să mai fie ceva, că după trepțile și coloanele impozante ar trebui să fie mai adânc, dar nu este, e doar statuia lui Lincoln în mijloc iar pe pereții laterali sunt discursuri faimoase ale celui onorat. Este deschis non-stop, de fapt nu are nici o ușă sau gard care să-l protejeze, așa că totdeauna este o mare aglomerație de turiști acolo, iar panorama spre Washington Memorial este perfectă, inclusiv reflecția în bazin.

Despre Reflecting Pool, oricât de frumoasă ar părea, vreau să vă zic că pute destul de tare, iar tânțarii și musculițele roiesc în jurul ei în număr atât de mare încât nu poți deschide gura, trebuie să respiri pe nas și să vorbești printre dinți. Nu glumesc, e nenorocire, mai ales la asfințit - dar merită, priveliștea spre ambele monumente este deosebită.



miercuri, 18 august 2010

The Roast of David Hasselhoff

Comedy Central are un program în care ”onorează” o celebritate printr-un program de o oră în care diverși prieteni își bat joc de el în cel mai amuzant mod cu putință. Amuzant pentru public, bineînțeles.
Cea mai tare arsură:
You will always be Mitch from Baywatch to me. This is a show that did for lifeguards ... what skin cancer did for lifeguards...What we remember most about you are Pam Anderson's tits.

National World War II Memorial

Între Washington Memorial și Lincoln Memorial se află WWII Memorial, construit foarte recent, între 2001 și 2004. Piața ovală este înconjurată de stâlpi din granit, în mijloc este un bazin cu două fântâni iar pe latura spre Lincoln Memorial se află Freedom Wall, un perete cu 4048 de stele din aur, fiecare reprezentând 100 de soldați americani morți în război. În momentul vizitei mele o rățușcă își curăța penajul în bazinul din fața zidului. La fel ca în Londra, parcurile din Washington sunt pline de veverițe.

marți, 17 august 2010

Deviata...

Cred că cele mai frumoase poze în concediu le-a făcut Alina. Meritau toate puse la miezul nopții, dar sunt ale ei așa că nu mă bag. Le puteți admira pe DeviantArt:

Washington Monument

În continuarea Casei Albe și a parcului prezidențial se află National Mall - iar mall nu în sensul de shopping mall ci semnificând zonă deschisă, parc. Pe acest teren se află cele mai importante monumente ale orașului: Washington monument, Lincoln monument, Jefferson monument, toate muzeele Smithsonian și Capitolul.  

Washington monument, un obelisc, este cea mai înaltă structură din oraș, construită între 1848 și 1884, mai înalt decât catedrala din Köln, deși mie nu mi se pare. Primul lift a fost cu aburi și dura 20 de minute ca să ajungă în vârf. Transporta doar bărbați, pentru că era considerat nesigur. Restul detaliilor, ca de obicei pe Wikipedia:


luni, 16 august 2010

Purification Garcia

Nu-i așa că numele ăsta sună foarte amuzant? E o casă de modă ce vinde produse inclusiv la El Corte Ingles și de câte ori treceam pe lângă standul cu brandul ăsta mă amuzam copios, inventam tot felul de alternative ca Desalinizacion Fernandez sau Fermentacion Lopez. 

Nu știu prea multă spaniolă dar de pe website am înțeles că numele aparține unui emigrant în Spania, creator de modă. N-am înțeles dacă e bărbat sau femeie, știe cineva? Purification to y'all!

Washington - o scurtă istorie

Înainte să continui prezentarea monumentelor din capitala SUA o să vă prezint pe scurt câteva detalii despre istoria orașului, sunt interesante. 

În momentul realizării primei uniuni, formate din 13 state, capitala era la Philadelphia. La scurt timp s-a decis din motive politice și de securitate realizarea unui nou oraș care să deservească funcțiile politice și administrative. Au urmat multiple discuții, compromisuri iar în final, în 1790, s-a hotărât ca Virginia și Maryland să renunțe la bucăți din teritoriul de pe malurile fluviului Potomac iar președintele Washington să aleagă locația potrivită. Constituția Statelor Unite specifica și dimensiunile districtului: un dreptunghi cu latura de 10 mile. În 1792 s-a definitivat prospectarea teritoriului și s-a ales zona potrivită, unde s-a înființat District of Columbia. De ce Columbia? pentru că așa se numeau Statele Unite în acea perioadă în mediul poetic, derivație latină de la Columbus. 

În zona aleasă pentru D.C. existau două orașe: Georgetown (în Maryland) și Alexandria (în Virginia). Între acestea s-a trecut la construcția unui nou oraș, capitala, denumit City of Washington. Planificarea arhitecturală a acestuia a fost dată unui emigrant francez, L'Enfant, care a desenat orașul după modelul Parisului. În noiembrie 1800 a avut loc prima sesiune a Congresului în noua locație, marcând începului funcționării Capitalei.

În 1846, după lungi discuții și nemulțumiri, cetățenii orașului Alexandria au primit dreptul ca orașul lor să fie retrocedat statului Virginia, motivele principale fiind faptul că nu aveau drept de vot iar arondarea către DC le-a produs un declin economic. În urma acestei decizii toată partea aflată la sud de Potomac a fost retrocedată Virginiei iar DC a pierdut forma de pătrat.

În urma extinderii noului oraș, Georgetown a devenit cartier iar la 1871 fuziunea a devenit oficială, City of Washington, Georgetown și Washington County contopindu-se sub denumirea DC. Deși odată cu acest act   denumirea Washington și-a încheiat în mod legal existența, zona a continuat să fie cunoscută drept Washington, DC.

Pentru mai multe informații Wikipedia vă stă la dispoziție iar pentru bucățile triviale și romanțate vă recomand cartea The lost symbol a lui Dan Brown.

duminică, 15 august 2010

Poza de la miezul nopții

Reflecting Pool and Lincoln Monument: