Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Lecturi de weekend


A fost o săptămână bună, am avut timp și de citit. Lista e lunguță, dar o public la prima oră, ca să aveți timp tot weekendul:
Mențiune specială: noul business al lui Orin. Sau hobby. Oricum s-ar numi, e mișto: orinartsandcrafts.blogspot.ro

vineri, 28 septembrie 2012

Nu cred că o să câștig


Pe baza afecțiunii pentru vinurile tinere (sună tres belgique, I know :)) acumulată în Portugalia, mi-am permis să-mi dau și eu cu părerea:
Green Bat for the New Moon

Nu? Dacă vinho verde e luat...

4 ani de Oldies Pub

Poate ați observat că Oldies Pub-ul din Centru a fost închis în ultimele două săptămâni. A fost renovat, preschimbat, îmbunătățit. Adio masa critică, o să apară o capră critică sau colțarul critic, rămâne de văzut, în orice caz nu o să ne mai găsiți chiar în același loc, am mutat x-ul un pic mai departe de boxe. Dacă sunteți curioși să vedeți noul look, poftiți în acest weekend, e mare party cu ocazia a patru ani de puburi Oldies în Sibiu și doi ani în locația curentă. Deseară o să fie un concert surpriză, iar mâine va cânta Trupa Veche. Weeekeeeend!


joi, 27 septembrie 2012

Java și centralele nucleare

Instalam un update la Java, când aceste cuvinte 


mi-au adus aminte de altele din License Agreement-ul lor de acum 10 ani, când încă firma se mai numea Sun, nu de Oracle:

This software is not designed or intended for use in on-line control of aircraft, air traffic, aircraft navigation or aircraft communications; or in the design, construction, operation or maintenance of any nuclear facility.

Între timp, s-a mai schimbat situația, acum n-ai voie ”decât”: design, construction, operation or maintenance of any nuclear facility. 

A fost mare amuzament la vremea respectivă, un thread exemplificativ aici. Poate-s eu elitist, dar n-aș vrea să am în mașină ceva ce nu-i ok pentru centrale nucleare.

PS. Dacă nu apreciați umorul de ITiști, măcar stați calmi, aveți mașini sigure.

Mumford&Sons - Babel

Marcus Mumford si "fiii" formează una din cele mai bune formații noi. Englezii cântă un folk-rock greu de localizat după stil (datorită influențelor de rock alternativ) și instrumentelor atipice (banjo și mandolină). Au un sunet plin, piese elaborate, în unele din ele sunt aproape zece persoane pe scenă, iar tempo-ul în crescendo surprinde prin momentele foarte intense pe care le produce.

I-am remarcat în primăvară, când The Cave a ajuns și la noi, pe radio Guerrilla, iar în 24 septembrie s-a lansat albumul nou, Babel. Mi-e greu să aleg două piese, tot albumul e original, melodios și alert.

Below My Feet:

I Will Wait:

Dacă vă place, ascultați și Babel, Whispers in the Dark, Hopeless Wanderer sau Lover of the Light.

miercuri, 26 septembrie 2012

Orange, minte-mă frumos!

S-ar putea să fi făcut greșeala să-mi dau acceptul pentru a primi mizerii de genul ăsta, cel mai probabil însă nu. Orange se reinventează, în noi feluri, manelistice. Dacă vroiam să știu răspunsul corect întrebam niște fete, nu o portocală.

FB Question for Dummies

Din când în când mă adaugă ca prieten pe Facebook diverse persoane. Unele au numele real și câteva poze vizibile și-mi pot da seama dacă le cunosc, pot să accept sau să refuz. Dacă poza de la profil e foarte mică și singura vizibilă iar numele persoanei e ”Ion Ionel” sau ”Adela Ade”, accept prietenia, mă uit la poze, de obicei decid că nu le cunosc, așa că dau rapid unfriend. Sunt nedelicat? 

marți, 25 septembrie 2012

Am câștigat!

Când am văzut biletele frumos aranjate în stivă am simțit o furnicătură, am avut o presimțire. Am luat unul din ele și l-am completat cu grijă. Wow, îți dai seama dacă câștig? O să dispară toate grijile. Trei zile m-am gândit numai la asta, dar într-un final am uitat. Apoi sună telefonul. Număr necunoscut. Inițial n-am vrut să răspund, cine știe cine o fi și mă deranjează din lucru. Am răspuns totuși. Nu s-a prezentat, dar îmi știa numele, știa unde depusesem biletul. Am câștigat!! Yeah! Am pus mâna pe telefon și am sunat: ”Tanti mama lu' fina mea, o iei pe fina mea și mergeți la circ!”.

luni, 24 septembrie 2012

Frank Ocean - Pyramids

Frank Ocean e un tânăr cântăreț american de RNB, necunoscut în Europa (nu-l ajută nici că a anulat turneul cu Coldplay), dar piesa asta, mai ales în varianta live, cu solo-ul de chitară al lui John Mayer, e superbă:


Idei în dialog


x: Mă arde un pic stomacul
y: Să-ți dau ceva... homeopat?!
x: Vorbește frumos cu mine, da?

duminică, 23 septembrie 2012

Lecturi de weekend

vineri, 21 septembrie 2012

Dave Matthews Band - Away From The World

Gusturile americanilor în materie de muzică sunt ușor diferite față de europeni, dar Dave Matthews Band are fani pe ambele continente. Eu n-am fost unul din ei, îmi plăcea mai mult remixul Tiesto la The Space Between, însă într-un moment de slăbiciune am hotărât să ascult Away From The World, noul lor album. Mi-a plăcut, cu toată vocea squeaky a solistului.

Recomand Sweet:

You know the feeling when you're in too deep / 
And then you make it out, the taste so sweet
And I'm too old to wanna be younger now / 
But if I could I'd turn it around



și The Riff:
you stay with me that don't mean we have to stay the same
Remember how we used to dance baby / just like it was everything
Remember how we used to kiss baby / kiss like it was everything

joi, 20 septembrie 2012

Giratorii - the good, the bad, the ugly

După cele două-trei săptămâni de ”giratoreală intensă” la Sibiu, fiecare băștinaș care a scos capul din casă și-a format o părere. Asta-i a mea:
  • the good: traficul auto e mult mai fluent, cu strada Banatului Șaguna devenită sens unic ajung în timp record la lucru dimineața, chiar și la ora 8;
  • the bad: trebuie să fiu mult mai atent, nu mai pot să moțăi relaxat la semafor și să rânjesc fără griji ascultând Radio Guerrilla. Trebuie să mă încadrez pe banda corespunzătoare, să cedez trecerea pietonilor care nu mai sunt dirijați de vreo culoare roșie și pot traversa când vor ei, în funcție de curaj și inconștiență. Din punctul ăsta de vedere ei și bicicliștii sunt total dezavantajați de giratorii, unii sunt chiar atât de dezorientați încât și dacă oprești la trecere nu se avântă;
  • the ugly: pericol de accident sporit, trebuie să am grijă la taximetriștii care vin de pe foste drumuri cu prioritate și nu cedează trecerea la intrarea în giratorii, de bivolii care se mișcă ca ochiul mortului, ba se mai și opresc în rotund, însă cel mai neplăcut aspect este indus de cele două benzi ale giratoriilor: atunci când ești pe banda întâi și vrei să continui drumul spre stânga, iar cel de pe banda a doua vrea să iasă, poate da peste tine. Din acest motiv toată lumea a dezvoltat un sistem informal de avertizare, se semnalizează stânga până ajungi în punctul unde ieși. Plus claxon, kile de claxon și carne. Dacă ar fi giratoriile mai goale, să poți schimba banda în timp ce ești în ele, ar mai merge, dar nu e cazul, la ore de vârf. Nu văd nicio soluție practică la problema asta, ci doar multă atenție și noroc. 

miercuri, 19 septembrie 2012

Review iOS6 (pentru România)

Astăzi o să apară noua versiune a sistemului de operare pentru dispozitive mobile de la Apple. Dacă aveți minim un iPhone4 sau un iPad2 beneficiați de upgrade gratuit. Am instalat acum o săptămână versiunea Golden Master, care ar trebui să coincidă cu versiunea finală, dacă nu se descoperă buguri între timp, pe un iPhone4 și un iPad3 și astea-s concluziile:

  • există măcar un bug, la trimiterea de sms-uri. S-a manifestat o singură dată. Mi-a pierdut conexiunea cu rețeaua Orange și a trebuit restartat telefonul;
  • ca să lămuresc partea cu România din titlu: aplicația Google Maps a fost înlocuită cu hărți dezvoltate de Apple și subcontractorii săi, toate orașele sunt încă acolo, dar nu știe numele străzilor decât în câteva metropole: București, Cluj, Brașov. Lipsesc, de exemplu, Sibiul și Timișoara. Probabil un update la nivelul serverelor o să fie suficient, nu va trebui instalată o altă versiune de sistem de operare pentru a adăuga aceste detalii, hărțile nefiind stocate local;
  • partea bună: a apărut funcția de hărți 3D, la nivelul centrelor câtorva orașe cunoscute, am încercat New York, Roma, Las Vegas. Am testat-o pe iPad și e superbă, randează orașele ca-n jocurile pe calculator, poți schimba perspectiva și elevația cum vrei;
  • funcția Do Not Disturb, mi-e foarte utilă. Când sunt în ședințe pun telefonul pe silent cu vibrație iar noaptea pe silent fără vibrație, acum pot să las modul silențios cu vibrație pentru meetinguri și să activez DND-ul seara, nu mai trece nicio notificare oricum ar fi setată soneria. Se pot configura și excepții, dacă doriți să vă poată suna familia sau prietenii;
  • AppStore-ul nu mai cere parola la instalarea și update-ul aplicațiilor gratuite, i-au schimbat și layout-ul, dar nu pot să zic că-mi place;
  • lipsa aplicației YouTube nu mă deranjează deloc, ar putea scoate și Videos;
  • Safari aduce un mod full screen, dar numai când e ținut orizontal, ar fi fost util și-n poziție verticală după părerea mea;
  • altă chestie utilă în Safari, dacă n-ați instalat Pocket: paginile stocate în Reading List sunt salvate local, pentru citire în mod offline;
  • o chestie faină: când sună telefonul, poți refuza apelul cu mesaj sau poți adauga din ecranul de refuz un memento, ca să suni înapoi;
  • să nu uit: au integrat Facebook, la fel cum au integrat Tweeter în versiunea anterioară, adică peste tot. No biggie.
Ar mai fi de menționat Passbook pentru tichete electronice și Shared Photo Stream cu care poți da acces altor utilizatori la anumite poze ale tale.

PS. Dacă sunteți dezvoltator și ați realizat ceva cu API-ul pentru hărți Google în versiunile anterioare, respectivele comenzi merg în continuare, dar nu se mai deschide aplicația Google Maps ci Safari, pe site-ul maps.google.com.

marți, 18 septembrie 2012

Despre societate, la alții


Din discuțiile ultimelor luni cu rudele din Germania:
  • ca și în America, au ziare stradale, vândute de șomeri sau cei fără adăpost. Acestea nu-s un fel de ”De toate pentru toți”, ci tratează problemele celor care le vând. Pentru a le spori abilitățile financiare, trebuie să le cumpere cu banii jos, pentru o fracțiune din prețul de vânzare (50%). De obicei aceste publicații sunt scrise chiar de ei sau de ziariști, pro bono;
  • mulți oameni renunță la apartenența religioasă, pentru că taxele sunt foarte mari: cam 75 de euro pe lună, de persoană.  Mai ales cei tineri nu consideră că trebuie să plătească 1000 de euro pe an pentru așa ceva;
  • povești cu cât de corupți sunt politicienii, cât de plictisiți sunt funcționarii publici și cât de incompetenți sunt unii doctori există și la ei, dacă diferă ceva e, probabil, doar cantitatea lor.
Maastricht: fostă biserică, actualmente librărie

luni, 17 septembrie 2012

Culmea vanității pe FB

Să-i scoți pe toți cei o mie de prieteni din News Feed și să te uiți doar la posturile tale.

Tenismeni în dialog

Sora bunică-mii, săsoaică, 80 de ani, stabilită în Germania de 35 de ani, venită în vizită: Călin, de ce l-au arestat pe Țiriac?
Io, după pauză de cugetare: .... pe Năstase!
Ea: când? că acum două săptămâni l-am văzut la televizor la un meci de tenis!
Io: nu pe Ilie Năstase, l-au arestat pe Adrian Năstase, fost prim-ministru!
De ăsta nu i-a mai păsat.

vineri, 14 septembrie 2012

A Separation

Am văzut în sfârșit A Separation. N-am avut chef de el multă vreme, mă gândeam că o se semene cu Incendies. Nimic mai fals. M-aș putea întinde la epitete, dar vă zic doar atât: deștept și foarte puternic. Nu într-un mod fizic, nu e cu bătăi, violență, sânge, e o poveste cu oameni normali, demni și relativ politicoși. Filmul are două ore, dar nu e lungit, e o tensiune constantă de-a lungul lui și nu-s cadre în care să simți că se trage de timp. Actorii joacă excelent iar Iranul prezentat acolo e o țară ca oricare alta, cu elemente specifice, dar nu extraterestră sau extrem de religioasă. Faptul că beșina de Midnight in Paris a lui Woody Allen a luat Oscarul pentru scenariu nu e decât o dovadă clară de politizare a acestor premii, cum să recunoști o capodoperă dacă provine din Axa Răului. De fapt filmul ăsta spală imaginea unei țări fără să se chinuie, se vede că-i făcut de profesioniști și nu are scop propagandistic. Deși e doar un film și n-am habar cum se desfășoară viața cotidiană a iranianului de rând, nu pot decât să mă întreb cum ar fi arătat o situație de genul ăsta în România, dacă nu cumva suntem mai needucați, isterici și bădărani decât unii pe care-i considerăm ”niște desculți”.


Alt film pe care vi-l pot recomanda, cu o distribuție de excepție, e The Best Exotic Marigold Hotel. O mare parte din marii actori britanici ce se apropie de vârsta a treia joacă în el: Judy Dench, Tom Wilkinson și Bill Nighty, la fel de lord ca totdeauna, plus alții cărora nu le știți numele, dar o să le recunoașteți fețele și e încântător să-i vezi împreună.

joi, 13 septembrie 2012

Reduceri ”back to school”

Cu ocazia începerii anului școlar am redus prețurile la produsele destinate adolescenților. Pe posterland.ro, în secțiunea ”articole cu reducere de peste 50%”, găsiți postere de toate mărimile, inclusiv 3D, seturi de insigne și autocolante cu Hannah Montana, Cam Rock, High School Musical și Twilight.


Vă recomand și harta politică a lumii (100x140 cm), singura bucată rămasă în stoc.

La tuns - sfaturi pt bărbați

Un mic ghid, inutil și la mișto, am făcut niște note mentale ieri, în timp ce mă tundea o domnișoară, n-o cunoașteți:
  • stăpânește limbajul de specialitate: de exemplu, spune că vrei ”cu bordură jos” (la ceafă, bă)  și ”pierdut sus” (sub parietal), dacă le inversezi o să te trezești cu freză de rapper cu chică;
  • evită frizerița aia sașie, măcar pentru că n-o să știi dacă indică perciunii sau cărarea de pe mijloc;
  • nu pomeni de ”freză modernă”, mai ales dacă-i orașul mic, s-ar putea să tundă doar maneliști;
  • nu-i spune să facă ce freză crede ea/el de cuviință, fanteziile de păr-stilist au să ducă la tuns chilug sau bătaia de joc a prietenilor;
  • nu te tunde la un băiat pe care-l știe toată lumea după diminutiv;
  • verifică dacă ți-a făcut perciunii egali;
  • nu te tunde la un domn în vârstă, mai ales dacă sunt vremuri cu politică agitată, s-ar putea să gesticuleze cu briciul în mână (ca-n filme) sau să vă certați;
  • dacă ai peste 30 de ani: tunde-ți sprâncenele (oamenilor le plac cei cu două sprâncene, nu cu una gigant); peste 40 de ani: tunde și părul din nas; peste 50 de ani: și părul din urechi;
  • clasic, dar nemuritor: dacă nu ești în trecere prin orașul ăla, lasă bacșis;
  • nu te tunde la cineva cu parkinson, chiar dacă oferă reducere.

Doamnelor și domnișoarelor: care-s regulile la voi?

miercuri, 12 septembrie 2012

Doi omi și 360 cai

Aveți o încercare să ghiciți care-i Ambasadorul Germaniei și care-i designer de haine.


Furată de aici.

Primul nostru app - online

După cum ziceam mai demult, ne-am apucat de aplicații pentru mobile. Ne-am focalizat exclusiv pe iPad, are un ecran suficient de mare pentru ce vrem să facem și e încântător. Primul app, un CRM ce se leagă la baza de date TimeLine Enterprise, e live în AppStore, îl găsiți aici. Poate fi testat de oricine, se leagă la o bază de date demo, în cloud. 


Am avut un pic de emoții, în primul rând pentru că nu folosim mediul de dezvoltare Apple și am înglobat câteva controale 3rd party, așa că nu știam dacă va obține ușor aprobarea spre publicare, apoi și pentru că procesul de înregistrare și trimitere spre testare a fost stufos și complex. După prima reușită altfel se vede viața, va urma în curând versiunea a doua și Mobile Factory, o aplicație pentru a vedea cum merge producția, inclusiv cu date în timp real de la mașinile care-s conectate la terminale/server. Pentru mai puțin de trei luni de muncă a două persoane, începând de la 0, e ceva.

Idei în dialog

x: cum te pregătești pentru lansarea iPhone5?
c: ?? deschid laptopul și mă uit
x: ce vroiam de fapt să întreb: dacă ți-l iei pe ăsta nou, ce faci cu telefonul vechi?
c: o să-l dau prietenei mele
x și y (simultan): pot să fiu eu prietena ta?
c: piți masculine ce sunteți!

marți, 11 septembrie 2012

Redesign - mențiuni

Pentru că se pare că nu toată lumea înțelege: posturile în Timeslide sunt aranjate după perioade de timp, atâtea câte încap într-un segment. Un segment conține postul cel mai recent în stânga, cu poză (dacă există) și fontul cel mai mare, plus alte două coloane în dreapta, cu posturile în ordinea publicării lor. Așadar în dreapta sus găsiți totdeauna cele mai recente postări.


Dacă folosiți un browser mai vechi și nu se încarcă bine pagina, în banda neagră de sub numele blogului se poate da click pe Timeslide și alege varianta Classic, mai ”standard”.

La sugestia unor cititori, am modificat tema pentru mobil, ca să meargă de exemplu și Cha-Cha-ul :).
Vă mulțumesc pentru feedback!

Încă există o problemă, pe care am raportat-o, nu redirectează calinturcu.net la www.calinturcu.net, va trebui să scrieți inclusiv partea cu www când accesați blogul, cel puțin deocamdată.

Redesign

Nu-mi doream musai o schimbare pe blog, deși a trecut suficient timp de când am conceput tema anterioară. Problema este că s-au schimbat lucruri sub capota Blogger și unele chestii nu mai pot fi aplicate temei mele antice. Ieri, din joacă, am dat un click prea mult și în loc de preview a apărut tema modernă online. M-am panicat o secundă, dar ca orice informatician ce se respectă, mi-am dat seama că am backup, care chiar a mers, însă acum mi se pare foarte anacronică tema anterioară. Am revenit la tema modernă, care, deși nu-i în latină și se mișcă un pic mai greu, are un aspect mult mai fresh.


Aștept feedbackul vostru, să știu dacă vă irită, dacă nu vă merge bine, dacă vă plăcea cea anterioară mai mult etc. Mulțumesc.

luni, 10 septembrie 2012

Holurile Sălii Transilvania, transformate în depozit

Ce frumos e să mergi la baschet și să vezi România cum joacă! Te simți european de la intrare:



Vitrinele nu le-am mai pozat, erau vârâte după scări. S-ar putea amortiza investiția în băncuțe mai repede dacă ar face acolo, în hol, pe model Casa de Cultură, un club. Poate chiar în sală, dacă e cerere. Aș vrea să știu părerea pompierilor, dacă se pot organiza evenimente în siguranță când căile de acces din sală, de la parter, sunt blocate.

Ia să vedem un pic cum stă treaba:
- suporteri nemulțumiți (je);
- vânzători nu doar din județ, cineva a cumpărat roșii de Olt de acolo;

Fain!

De ce nu-i bine să-ți apară massmedia la nuntă

Mă amuză nunțile de fițe, toată lumea epatează, se aruncă cu meleoane, se cumpără toalete fastuoase, se merge la solar, mass media preia avenimentul, fotoreporterii fac poze frumoase... doar că ei nu-și pierd timpul cu Photoshopul:

vineri, 7 septembrie 2012

Centrul vechi, București

Când am trecut ultima oară, în 2006, pe la Hanul lui Manuc, zona era înghețată în perioada comunistă, puteai face filme ”de epocă” liniștit acolo, așa că surpriza revederii a fost mare, chiar dacă toată lumea vorbea de schimbarea ei. Mi-a plăcut mult partea de lângă BNR, cea liniștită adică, conține multe restaurante și baruri decente, cu prețuri ca în Sibiu - ceea ce nu înseamnă decât că Sibiul e un oraș scump. Dacă vreți totuși șă rupeți lanțul și să dați pe o prăjitură cât pe o pizza, mergeți la Chocolat, lângă Carul cu Bere. Prietenii mei cu rezidența la Viena zic că la produsele gastronomice de vârf prețurile sunt cu 25% mai mari decât în capitala Austriei - vorbim de chestii comparabile, gen prăjituri franțuzești, nu ciorbă de burtă, da? :)



 Cel mai mult și mai mult mi-au plăcut cerșetorii, adică lipsa lor, cine știe asaltul la care e supus la terasele Sibiului, o să înțeleagă. La fel de interesate sunt și inițiativele ”retro” ale micilor întreprinzători ambulanți care dau savoare zonei (cum ar fi cântărețul la vioară) sau ricșa tocmită de un celebru restaurant (căruia momentan îmi scapă numele) ca să te ducă la el. Mi-au mai plăcut Irish Pub-ul și Sushi Ko, restaurantul japonez. Nu m-a impresionat Hanul cu Tei al lui Ilie Dumitrescu, pentru că la terasa din curte venea din când în când o miasmă de canal și pentru că nu-i renovată clădirea. La Lacrimi și sfinți n-am intrat decât ca să privim decorul, eram cu burta plină, dar am auzit că se mănâncă foarte bine. Vechile clădiri ale băncilor sunt foarte frumoase, renovate și iluminate.

Clădirea CEC-ului în fundal

Viața de noapte acolo e total diferită de cea din centrul Sibiului, vă spuneam că mi-a plăcut partea dinspre BNR, unde noaptea nu urlă muzica, spre deosebire de partea cealaltă unde e o cacofonie de zgomote, fiecare crâșmă încearcă să-și acopere vecinele, mi-a adus aminte de zonele turistice pentru ponei englezi ale Greciei. La fel de neplăcut e că și-au întins terasele până pe mijlocul străduțelor, a rămas doar o potecă pentru trecători. Am intrat scurt la Bordello's, dar era prea plin și noi prea obosiți pentru a rămâne, locul a fost însă recomandat călduros de toți prietenii care au petrecut acolo.


Normal că nu totul e roz, multe din clădiri stau să se dărâme, cu buline roșii, mari, la vedere, în unele părți e șantier, în altele au rămas magazinele antice, cu pantofi ieftini sau rochii de mireasă kitsch (zona nu are încă reputație de shopping mall istoric). Puține case sunt renovate corespunzător, în majoritatea s-a spoit parterul de câtre cei care au închiriat, dar dacă-ți ridici privirea dai de ferestre sparte sau tencuială căzută. Pe lângă securizarea zonei, pavarea ei și amplasarea stălpilor de iluminat eleganți nu știu ce-a mai făcut Primăria. 


Mai sunt și din astea
Într-o după-amiază călduță e o oază de liniște în Bucureștiul agitat, dar seara lucrurile sunt taman invers. Așadar, chestie de gust, e un început, dar mai e mult de lucru până la transformarea capitalei noastre într-o destinație turistică pentru milioane de oameni.

joi, 6 septembrie 2012

Mark Knopfler - Privateering (și concert la București)

Dacă urmăriți blogul, știți că-s fan MK (ex Dire Straits). Pe 2 septembrie și-a lansat noul album, dublu, intitulat Privateering. Douăzeci de piese, plus încă un cd cu melodii mai vechi, interpretate live, dacă cumpărați ediția de lux.

Albumul e un amalgam de piese cu influențe americane și englezești, combinație plăcută de blues și instrumente celtice, cu versuri de povestitor, ce trebuie ascultate și înțelese pentru a putea pătrunde în esența cântecului. Pe lângă felul cum mânuiește chitara, acest aspect al melodiilor lui Knopfler îmi e cel mai drag, versurile deștepte, departe de frivolitatea pop-ului.

Din fericire, cineva le-a încărcat deja pe YouTube, așa că titlurile următoare conțin link către piese. De departe, cea mai emoționantă e Dream of the Drowned Submariner, îmi amintește de Brothers in Arms și So Far from the Clyde. La capitolul blues, Miss You Blues, Go, Love și Dont Forget Your Hat sunt aproape clasice, iar în Corned Beef City și I Used to Could arată că încă se știe cu chitara, rock on! Yon Two Crows e o baladă superbă, cu ocazia asta am învățat ce înseamnă ”yon”, Seattle nu-i rea nici ea, iar Radio City Serenade ar putea fi folosită într-un film de dragoste, are un superb aranjament la final. Versurile le găsiți aici.

Deseară, când o să fiți mai relaxați, luați la rând piesele și dacă găsiți ceva ce vă place, lăsați un comentariu sau dați un like, pentru artist :) Începeți cu asta:


Ca de fiecare dată, albumul e însoțit de un concert. Vă recomand călduros să mergeți să-l vedeți, debutul turneului o să fie chiar la București, la Sala Palatului, pe 25 aprilie 2013, eu deja am fost la două concerte după anterioarele lansări de album și o să merg și de data aceasta, la Budapesta, pentru că pică sâmbăta. Dacă doriți să luați bilete, mâine dimineață e presale-ul prin site-ul oficial.

Plus un interviu din Telegraph

miercuri, 5 septembrie 2012

Maraton umanitar pe Transfăgărășan

Sâmbătă, 8 septembrie, are loc pe Transfăgărășan maratonul umanitar Transmaraton. Organizatorii au primit aprobarea să închidă șoseaua pentru acest eveniment, se anunță o întrecere serioasă și poate doriți să mergeți să-i susțineți pe concurenți. Există o probă de ultramaraton de 70 de kilometri și una de semimaraton de 21 kilometri, la aceasta din urmă s-a înscris și prietenul meu Mihai. Pe lângă latura competitivă a concursului există și latura umanitară, toți participanții adună donații pentru diverse proiecte propuse de organizatori. Mihai susține Hospice, centrul de îngrijire paliativă la domiciului pentru copii și adulți bolnavi de cancer, iar participarea lui este o garanție pentru mine că merită să ne implicăm. Dacă doriți să contribuiți financiar sau să citiți informații suplimentare, accesați acest link: 

marți, 4 septembrie 2012

Dark Shadows Into the White

Se vede că a venit toamna: pleacă cocorii în țările calde și filmele bune scot căpșorul pe dvd. Am văzut, după ceva vreme, două care nu numai că nu m-au plictisit teribil, dar sunt chiar recomandabile. Unul e cu mult negru, celălalt cu mult alb:

1. mie nu-mi place Johnny Depp prea tare și nici filmele lui Tim Burton nu m-au entuziasmat în general, dar îi admir cinematografia și cromatica folosită. Nu știu dacă jumătatea de sticlă de vin roșu a ajutat, dar duminică seara m-am simțit bine văzând Dark Shadows, posibil și din cauza muzicii rock a anilor 70 de pe coloana sonoră. E o comedie despre un vampir, un pic mai cool decât restul porcăriilor cu băutori de sânge.


2. în timpul WW2, un avion de vânătoare german și unul englez se doboară reciproc deasupra Norvegiei. Supraviețuitorii din ambele tabere se întâlnesc în aceeași cabană de pe munte, unde vor lupta împreună pentru supraviețuire și vor deveni prieteni. Povestea e bazată pe un caz real iar Elena vă recomandă și ea filmul Into the White, i-a transmis președintele Norvegiei că-i mișto.

Știți bancul cu căruța, coasa și motocicliștii fără cap?

Există și varianta modernă. La un moment dat venea un autobuz pe contrasens, mai să spargă șoferul lemnele cu fruntea, ca-n filmele cu karate:

luni, 3 septembrie 2012

Vinul nu știe carte

Vinuri de cramă naturale, doar la Sibiu:

RHCP live@Arena Națională

Am fost la Rolling Stones acum cinci ani, pe fostul 23 August, ultimul concert înainte de demolare, iar RHCP au fost primii artiști ce au concertat pe Arena Națională; deși nu mi-am propus să ”închid cercul” iată că s-a întâmplat totuși. Fain stadion, deși se vede că e lucru românesc, făcut fără perspectivă: parcare nouă, de 1600 de locuri, total insuficientă, dar totuși neaccesibilă. Alte locuri de parcare, ioc. De fapt durerile cu Bucureștiul sunt multe și vechi, de la ora făcută pentru a ajunge de la capătul autostrăzii până în Romană, în condițiile în care Capitala cică e ”goală”, la semnalizările defectuoase a aproape orice: linia de metrou, direcția spre Arenă, wc-uri. Pe lângă parcările cvasi-inexistente, metroul s-a închis la ora 11, chiar la terminarea concertului, business as usual, să lăsăm cei 45.000 de fraieri pe care i-am rugat să nu vină cu mașinile să se descurce. 


Concertul a fost reușit, deși stadionul suferă la capitolul acustică - ecoul e impresionant iar la un eveniment sportiv cred că se face o atmosferă de excepție, și acum a fost la fel, problema e că sunetul e afectat de multitudinea de suprafețe (2 inele de tribune plus copertina). Timpul ne va lămuri dacă putea sunetistul să facă mai mult sau locația nu e propice pentru muzică. Stând în tribuna din dreapta scenei, foarte departe de cortul sunetistului, nu-mi făceam probleme că o să se remedieze ceva, dar, deși prima piesă a fost o cacofonie de sunete venite din toate direcțiile, totuși ulterior s-a îmbunătățit situația. N-a fost ideală, dar a fost mai bună decât se deduce din înregistrările de mai jos. Până la urmă a fost concert rock și volumul contează, nu stă nimeni să asculte fiecare notă clar.


Trebuie spus că albumul Californication a fost unul din preferatele mele, l-am ascultat zile întregi pe repeat, Stadium Arcadium mi s-a părut o porcărie, iar I'm with You a prins și el zile în playlist, așa că aveam o oarecare idee despre ce se va cânta și am recunoscut majoritatea pieselor, în afară de vreo patru mai funk, restul mi-au plăcut toate. Under the Bridge, unul din hiturile generației MTV din care fac parte, a fost cântat cu tot stadionul și a fost cel mai tare moment al concertului, mi s-a ridicat părul pe mână. Situația s-a repetat și la Californication, iar Scar Tissue, By the Way și The Adventures... urmează în top. Băieții sunt profesioniști și talentați, trecând peste noul look de anti-star, trucker/hillbilly al lui Anthony, mi-au plăcut și pasajele dintre piese și intro-urile, dueturile instrumentale. L-am apreciat mai mult pe Flea live decât în înregistrări, are un killer bass în aproape toate melodiile. Show-ul s-a terminat relativ surprinzător, după o oră și 50 de minute, un singur bis, fără să cânte Snow. Spre comparație, Leonard Cohen, la 78 de ani, trece de 2 ore jumătate, iar Bruce Springsteen a stat pe scenă trei ore. La alții nu-mi aduc aminte cât a durat, dar peste două ore pare să fie norma, mai ales când biletele sunt scumpe. Ca să parafrazez niște review-uri de gadgeturi: a fost un show corect, afectat de probleme de sonorizare, în care artiștii nu s-au omorât cu firea, dar nici spectatorii n-au gustat toate piesele. Nu-mi pare rău de bani, dar a doua oară nu cred că m-aș mai duce.


duminică, 2 septembrie 2012

Istoria submarinelor militare

Dacă vă place istoria sau vă fascinează submarinele, vă recomand o carte. Cu poze, relativ ușurică și nu extrem de complexă, e o lectură plăcută de weekend:


Două linkuri: de cumpărat fizic (Amazon) sau o variantă pdf (Rlslog).