marți, 18 ianuarie 2011

Eu am râs, n-am zis nimica

Cunosc, tangențial, o domnișoară ce posedă rara calitate de a purta tot timpul un zâmbet pe buze. De câte ori ne salutăm sau schimbăm câteva cuvinte o face cu un surâs, atitudine care n-are legătură cu persoana mea ci se manifestă la contactul cu fiecare cunoscut. Mi-a trebuit destul mult timp să înțeleg că nu-i suficient să fii bine pregătit profesional dacă ești introvertit, dacă n-ai încredere în tine sau dacă nu știi să interacționezi cu oamenii. În unele domenii mai ai o șansă (IT-ul fiind unul dintre ele, plin de șoricei), dar altele implică o comunicare constantă și o personalitate plăcută. Nu mai vorbim despre sentimentul de încredere generat.

Dar adevărata artă este să nu pierzi zâmbetul atunci când ești stresat și asediat de probleme - teorie de doi lei, știu, dar mă lovesc prea des de oameni speriați ca să nu profit de ocazia inspirației și să o subliniez și eu. (Hmm... oare sunt speriați că mă lovesc de ei?)

Gata, fug la oglindă să-mi exersez rânjetul.

5 comentarii:

  1. Eu stiu ca n-o cheama Shnucky dar in ziua de azi mai poti sa bagi mana-n foc pentru ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Vrei sa ma ard?!!
    Cu siguranta nu o chema Shnucky!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ne stim. Poate as putea spune ca avem prieteni comuni, dar atat.
    Iti citesc blogul de multicel, scri frumos si ma amuzi. :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.