Cum era să nu mai vând mașina

O colegă de serviciu susține că i-am făcut un preț bun pentru mașină: 15.000 euro. Eu zic că nu-și aduce bine aminte, dar asta nu a oprit-o să mi-o coacă. În vinerea în care am avut ofertele de 11k și eram aproape sigur că o să o dau așa, am mai făcut o strigare în firmă, poate o vrea careva la aceiași bani, chiar mi-am dorit să o ia un cunoscut. N-a vrut nimeni. 

A doua zi, după ce trecusem prin tot procesul de testare și mă aflam la biroul de intermediere acte cu clientul, tocmai semnasem contractul de 10 secunde când primesc un sms de la colegă: ”ne-am hotărât să cumpărăm mașina cu 12.000”. Aproape mi s-a făcut rău, nu neaparat pentru bani ci pentru toată complicația prin care trecusem, când puteam să o dau mult mai simplu. I-am scris că s-a vândut și i-am spus și clientului că tocmai primisem o ofertă de 12k.

Am avut totuși o bănuială, după câteva secunde îi scriu din nou: glumești?

Răspunsul: trecuse întâmplător prin dreptul biroului de intermediere acte și văzuse mașina parcată taman sub semnul acestuia, făcuse conexiunile și s-a gândit că e amuzant să-mi scrie. Poate îl trimiteam pe om acasă. Bineînțeles, nu i-am mai zis nimic acestuia...