- Am jucat în Faust, zice el.
- Serios? Ce rol?
- Eram două din cele patru mâini care ieșeau din dulap la final.
vineri, 4 iunie 2010
Discuție cu un actor
Trei surori
...dar nu de Cehov, ci de Lia Bugnar și cum bine sintetiza un prieten, despre o frigidă, o nebună și o curvă. Am fost miercuri seara la ”teatru”, adică etajul clubului Zebrano, devenit săptămâna asta loc de artă. Piesa ”Fir'mituri” a teatrului Luni de la Green Hours, București, ne-a încântat. Nu durează decât o oră, dar ești în continuu ping-pong între răs și plâns. Remarcabil este că atât regizorul cât și scenaristul joacă în piesă și deși folosesc masculinul, nu sunt Vlad Ivanov. El este doar cireașa de pe tort, total opus rolului din ”4,3,2”, adică un pămpălău sentimental
Nu vă povestesc prea multe, au făcut-o alții deja:
joi, 3 iunie 2010
Songs to remember
O piesă aproape perfectă: solo de chitară magnific, killer bass, voce ușor răgușită, versuri sexy:
Concerte de cumpărat
Ai fost la un concert și vrei să-l ai amintire? N-ai fost și vrei să auzi ce-ai ratat? Până acum aveai două/trei variante: ori ascultai o înregistrare făcută cu reportofonul de un amator, făceai rost de un bootleg semipro
(în cel mai bun caz înregistrat direct din soundboard) sau așteptai să apară înregistrarea oficială, după terminarea turneului, dacă casa de discuri considera că merită să scoată un album live. Am descoperit o altă variantă:
simfylive.com. Nu e gratis, ba unele concerte sunt destul de scumpe, dar dacă e musai, merită.
Mi-am luat Mark Knopfler, Live în London, concert la care vroiam să merg și eu dacă aș mai fi prins bilete, dar o să-l văd la Madrid, la sfârșitul lui iulie. Până atunci mă delectez cu înregistrarea, e decentă, la 320kbps, e făcută acum patru zile, în 30.05, arhiva a avut 250MB și a venit în 5 minute.
Ce mi se pare foarte tare este că poți cumpăra imediat după concert înregistrarea, pe usb stick, de la fața locului!
miercuri, 2 iunie 2010
Mari sibieni
Frumoasă inițiativa lui Tudor și a lui Răzvan Pop. Nu m-am băgat și eu în proiect pentru că blogul meu se axează pe experiențele personale și am considerat că sunt bloguri comunitare mai potrivite pentru asta dar le mulțumesc că m-au luat în calcul. Dacă-mi permiteți un pronostic, Sami von Brukenthal o să-i bată prin knock-out pe toți ceilalți, avem cea mai mare moștenire de la el. Pe locurile 2 și 3, din rațiuni afective, mari români care au poposit în Sibiu: Gheorghe Lazăr și Lucian Blaga. Dacă ar fi să alegem mari rășinăreni care de abia au așteptat să o taie prin lume: Goga și Noica Cioran. (Dacă tot m-a corectat Corne, am găsit și un mare păltinișean)
PS: Dacă era și Ghiță Mureșan sibian, intra în concurs? :D
marți, 1 iunie 2010
Pacientul englez
Poate mergeți și voi săptămâna asta la teatru și dați peste vreo piesă la fel de interminabilă ca filmul din titlu, o capodoperă a plictiselii. L-am văzut la cinema, renumita sală Pyramid, unde prin nouăzecișiceva erau ziua proiecții de film și seara chefuri cu manele. Îl urăsc cu sentimentul sincer al omului înalt care a trebuit să stea pe un taburet trei ore și să suporte nu doar tortura lipsei de acțiune ci și efectele gravitației. Când aud de el îmi vine să pun mâna pe topor și cred că de atunci simt o repulsie pentru deșert, nici când am fost în Tunisia nu m-au interesat excursiile în Sahara.
Twitter and me
Am auzit că unii din voi mă urmăriți pe Twitter. Vă place cum scriu? Eu nu știu ce postez ... pentru că nu sunt eu și n-am cum să mă uit, n-am cont pe Twitter! :)))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
