Thanks for nothing, Romtelecom!

Primită ieri, 7 mai 2013, în ușă. Pentru că dincolo de mulțumiri, dincolo de cuvinte frumoase, primii 'jdemii de clienți n-au fost interesați de o geantă și le-a mai rămas în stoc. Dacă era tigaie cu preț redus era altă poveste.

Citește în continuare

Numere cu ghinion

• Pentru că inițial sistemul ne-a alocat scaune pe rânduri diferite, când am zburat de la NY la Austin am cerut tipei de la checkin-ul United Airlines să ne dea locuri împreună, mie și colegului meu. Ne-a dat, pe rândul 37. Intrăm în avion, trecem printre aproape toate scaunele, ajung în dreptul rândului cu numărului 30 și văd că se cam termină avionul, era ceva dubios, mai erau fix 6 rânduri. Îi zic colegului că am încurcat-o, nu există rândul 37, să vezi de nu zburăm ori pe aripă ori la business class din cauza asta. Mai înaintăm un pic, ca să vorbim cu stewardesa, și observăm că nu exista rândul 33. Am presupus că o fi și ăla cu ghinion, până am dat peste explicația asta:

There is a row 33, however it is only on the 753. This is because row 33 is an exit row and no other narrow body aircraft in the fleet has this additional exit. In the new row numbering system, all exit rows are numbered the same for fleet commonality purposes. Rows 7, 20, 21, and 33 are all exit rows in the fleet.

• În ascensor la hotel. Apăsăm pe butonul pentru etajul 13. O americancă face conversație, ceva de genul ”vai, etaj cu ghinon!”. Zâmbim de complezență, apoi îmi pică fisa și-i spun și numărul camerei: 1313! Eram deja cazați de câteva zile și nu remarcasem detaliul ăsta.

Citește în continuare

Uscător cu limite

Ghinion pentru cei care au ”decât” una:

Citește în continuare

Lecturi de weekend

• Interviu cu Horace Dediu, analist IT de origine română;
• Ce spune poza de profil despre tine;
• Cică dominația Gazprom a cam încetat;
• Kareem Abdul-Jabbar despre lucruri care l-ar fi ajutat dacă le-ar fi știut la 30 de ani;
• O comunitate de ruși ortodoxi trăiesc în Alaska ca în secolul 17. În Alaska, nu Siberia, da?
• Despre TAG Heuer, cu admirație. Cam bullshit;
• Cele mai bune 100 de restaurante din lume - 2 sunt în Sibiu. Glumesc.

Citește în continuare

Vise, taică, vise de sirenă gravidă!

Am primit niște dropsuri mentolate la conferință. Nimic deosebit, doar că au prea mult lirism pe ambalaj, te gândești de două ori dacă să le guști:

Probabil i-ar fi plăcut și lui Vasile Roaită.

Citește în continuare

N-o să-ți vină să crezi unde se ascund meleoane de lilieci

Vă ziceam că ăștia din Austin au slogan cu keep it weird? Un principal punct de atracție în fiecare seară, începând din luna martie, e podul de peste lacul Lady Bird, prelungire a bulevardului ce duce spre Capitol, adică super central. Ditamai construcția sub care se ascund circa 1,5 milioane lilieci în lunile de vârf, cea mai mare colonie nord-americană. Ne-am dus și noi într-o seară să admirăm priveliștea, ne-am plantat pe pod și am așteptat asfințitul. Au început să iasă micuțele creaturi flămânde, în căutare de insecte, n-aveau treabă cu noi, și au tot ieșit, vreo jumătate de oră, de ne-am plictisit, ba chiar a și început să pută după ele. Deh, stați voi cu încă un milion de suflete sub un pod și vedeți dacă-i ușor.

De încălzire, o poză cu podul și bulevardul,
observați Capitolul în depărtare și oamenii din dreapta

Alți cetățeni, strânși pe malul lacului.

Batman, Batman!

Lilieci plecați la vânătoare, adică norul ăla de peste copac 

O imagine furată de pe net, că e greu să pozezi chestii mici care se mișcă repede, seara:

(C) johnclarkeonline.com

PS. M-a distrat clipul lui Eftimie, de aia titlul.

Citește în continuare

De ziua muncii

Povesteam într-o zi cu o asistentă, trecută de la Spitalul Județean la maternitatea privată a doctorului Vonica. Printre altele, m-a făcut să realizez poziția majorității angajaților la Stat, ce trăiesc în bula lor, rupți de dinamica vieții competitive. Eu mă gândeam că o să fie o grămadă de cereri de mutare din mizeria Spitalului Județean într-un loc de muncă privat, până la urmă, dacă apare ceva nou, cei buni se înghesuie să prindă startul și să fie acolo de la început, dar se pare că oamenii-s foarte precauți. Pe lângă faptul că din punct de vedere profesional ar fi o limitare (nu se ”execută” decât nașteri), dar în condiții excelente, cu aparatură de cinci stele, angajații își pun problema dacă nu vor fi concediați, se tem un pic de lucrul cu un patron căruia chiar îi pasă de cum își fac treaba. Așa că tot mai bine e în sectorul cu stres puțin. Mă gândesc că mulți nici nu și-au mai actualizat cunoștințele, dacă o firmă își permite să retehnologizeze și instruiască, la Stat se lucrează în multe cazuri cu aparatură depășită.

Bineînțeles, s-ar putea să mă înșel, să fie o maximă competență în zonele patronate de Stat și eu să mă trezesc dimineață într-un fel de Elveție sau Austrie în care doctorii vorbesc românește. Oh, wait...

Poate vreți să recitiți și pamfletul de anul trecut, cred că e încă actual.

Citește în continuare