CaNicuLa bolovanilor

Dea dea, stiu ca toti stati cu geana pe blogul meu sa va povestesc cum fu la Rolling Stones (ampreluatlegaturaVali).

Deci fu, deci se duse, deci nu-mi pare rau, deci nu fu chiar cum ma asteptam sa fie dar merita.
Am plecat pe la ora 12.15 din Sibiu cu masina personala, tatal personal si varul personal. Varul asculta hiphop, tata asculta rock iar eu ascult tot ce misca (macar o data); doar ProTV te asculta ce vezi - si-i multumesc pt poanta ieftina din titlu ca altfel nu faceam legatura intre Nicu (tata) si canicula.

Traficul pe Valea Oltului a fost in parametri obisnuiti, adica aglomerat dar fara blocaje iar aproape 4 ore mai tarziu am ajuns la portile Capitalei, 41 de grade afara, motiv suficient sa te bucuri ca s-o inventat AC-ul. Am plantat masina iecsact in Piata Hurmuzachi (mare caracter, ciudat nume, cine fu oare nenea Hurmuzachi?) in parcarea OTP Bank si declar cu usurare ca tot acolo am gasit-o dupa terminarea concertului - nu ca m-as gandi sa vin la Bucale fara CASCO, dar sa pleci cu patru roti si sa te intorci cu trinu nu e idealul meu de calatorie reusita). Booon, deci la ora 17:15 eram in parcare, inspiram aroma tare a mandrului orasul. Aproape de ora 18 eram deja pe stadion, bineinteles fara sticla de apa predata la intrare si la fel ca noi, pe stadion era si soarele. Umbra era dupa stadion asa ca acolo am stat pana la ora 20, pe o bordura, citind presa, ascultand concertele Iris si Charlattans si asteptand sa scada temperatura si sa nu mai ne bata reflectorul natural in cap. Concertele de deschidere au fost modeste, Iris ca ei, Charlattans neimpresionant. Vreau sa multumesc firmei StarFoods pentru geniala idee de a amplasa baxurile cu chipsuri in asa fel incat sa-mi asigure un pic de umbra, chiar daca nu am consumat multe produse de la ei eu fost la fel de importanti pt mine ca si Coca-Cola. La ora 20, finally, soarele trecu sub rama stadionului si am putut sa ne punem si noi in tribuna si sa asteptam civilizat ora 21:30 pe scaune. Locurile noastre au fost la tribuna 2, vis-a-vis de tribuna oficiala, vizibilitate buna, in laterala scenei.

Concertul a inceput cu o proiectie pe ecranul din spatele scenei, un filmulet cu "bang-ul" cosmic, terminat cu o jerba de artificii si aparitia pe scena a stonshilor. Prima piesa, "Start me up" m-a facut sa simt ce-o simtit Windows 95 cand o fost prezentat. In prima parte a show-ului au fost cateva melodii bune si cateva modeste, de exemplu cea de pe ultimul album si a doua cantata de Keith Richards asa ca spre jumatatea spectacolului eram un pic dezamagit. Sa-l vezi pe batranelul de 63 de ani, Jagger, cu buricul gol, unduindu-se ca o adolescenta pe manele e totusi ceva. Keith mi s-a parut charismatic si cool, cu ranjetul de betiv drogat care nu prea stie pe ce lume se afla, frazele cam poticnite si tzigara in coltul gurii, dar care isi stapaneste meseria la perfectie. Ronnie si Charlie n-au facut show, au fost discreti in prezenta. La primele cuvinte ale lui Mick in romaneste am zis ca wow, ce mishto, s-a deranjat sa memoreze cate ceva pentru bastinasi, dar apoi cand deja exagera cu romana de pe prompter mi s-a parut un pic penibil datorita regiei, momentul culminant fiind prezentarea deja faimoasa a canterei de la backing vocals, Lisa: "ce rochie frumoasa dar ce papuci ieftini". Cand ma gandesc ca spune aceste lucruri in toate limbile tarilor pe unde au concert ma cam dezumflu, pentru ca am mers sa vad ceva live nu regie dusa la perfectiune. Asta nu le scade cu nimic din meritul artistic dar ma gandesc la Knopfler, Clapton sau Gilmour care canta natural si fara regie. Vorbind de Lisa, tipa are plamani si stie sa-i foloseasca, a avut un duet cu Jagger de nota 10, o melodie dedicata lui James Brown care a entuziasmat sala. La jumatatea spectacolului, Jagger si-a prezentat trupa si apoi s-a retras pt doua melodii, cantate de Keith, apoi la intoarcere a inceput show-ul adevarat. Doar melodii una si una, highlight-urile mele fiind Satisfaction pe scena mobila ajunsa in mijlocul stadionului (cu mama ascultand la telefon) si Simpathy for the devil cu stilul ei deosebit. La final, bisul a fost scurt: Brown Sugar - "and elvis has left the building", hura si la gara, fraierii or ramas se se uita la artificii si la panglicile portocalii care au umplut scena iar baietii si-or luat talpasitza dupa fix 2 ore. Problema tehnica: aveau un panou video care afisa si alte culori decat cele dorite dar pana la urma au remediat problema. Mishto: logo-ul trupei - gura cu limba, gonflabila, imensa, umflata si dezumflata in timp record, intre piese. Scena: faina, dar am vazut si mai bune (Pink Floyd - Pulse). Efectele pirotehnice: slabutze, dar nu pt ele am venit. Atmosfera: cam seaca. Cateva panouri cu mesaje de la fani, "Ronnie we love u" - ma asteptam si la un "Radautzii va iubeste" dar n-a fost sa fie. Un prieten care a fost si la Metallica si George Michael zicea ca "ordinea ar fi Metallica (trupa si public dezlantuite), GM (show f. bun si muzical si scenografia), RS (Jagger in forma si cam atat)". Personalitati in sectorul meu: unul din gemenii Baniciu/Vintila, Chilian si Ciovica. Cam ca peste tot, unde e multa publicitate si abunda superlativele esti un pic dezamagit de evenimentul in sine. Sau poate doar eu, ca-s mai pretentios. In concluzie: a fost un show bun, pe alocuri excelent, si-a meritat banii dar masina de marketing cam exagereaza si nu neaparat in favoarea muzicii.

Show-ul s-a terminat la 23:20, afara s-a "racorit" la 30 de grade iar intoarcerea spre casa a fost lipsita de incidente, pe la ora 1:15 am reusit sa iesim din Bucuresti iar la 5 dimineata adormeam in patul meu visand coloanele de camioane.