Se uita spre mine. Ii zambesc si o chem cu miscarea clasica a degetului aratator. Se preface mirata, isi indreapta mana spre piept si misca din buze “cine, eu?”. "Da, tu" dau eu din cap. E micuta de inaltime, dar bine proportionata, par carliontat ce-i curge pe umeri si un zambet frumos si alb. Dupa ceva timp o sa aflu ca m-a vazut la caminul de batrani cand i-am dus matusei mele, care lucreaza acolo si e colega cu ea, patul pentru bolnavi in care l-am ingrijit pe bunicul meu. Se pare ca tristetea de pe fata mea in momentul acela, cand ma pregateam de despartirea de un om care a insemnat mult pt mine, a impresionat-o....
Suna a romantza dar nu e. A fost doar inceputul unui lung sir de sms-uri agramate.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.