Romaniacs again

Astazi s-a terminat editia de anul acesta a Red Bull Romaniacs. In mod original premierea s-a facut pe acoperisul unui spital in constructie (well, mai bine zis abandonat). Initial planul era ca premiantii sa urce pe rampa exterioara si sa coboare prin interior dar datorita ploii a devenit prea periculos asa ca s-au inversat sensurile.
Am avut noroc de o priveliste excelenta de la geamurile firmei, asa ca va invit sa vedeti cateva poze in albumul Romaniacs (dupa cele de la deschidere) pe site-ul calint.photoshop.com

Citește în continuare

La Puerta del Cielo

Enigma a scos un nou album - Seven Lives Many Faces. Nimic deosebit, aproape toate melodiile sunt in stilul lor (lui?) obisnuit, pana la una: La puerta del cielo.
Am gasit-o deja pe Imeem si sper sa mearga embed-ul

The producer and responsable of ENIGMA, Michael Cretu, lives in Ibiza, an island.
His house and studio are near a place of extreme beauty, in a povoation named Santa Agnès.
That place, where you can see a beautiful maritime landscape, is known by 'Ses Portes Del Cel' (Las Puertas Del Cielo).
It was that place that inspired Michael Cretu.

The lyrics are a popular song from Ibiza, using of course the ibicencan language (a dialect of catalã)
Allà baix dins es canal
en es peu de sa muntanya
pareix que sent picarols
suaus si es mou sa manada.
Dins es cantar des riquets
es mussol crida a sa calma
i aquella olor que em pareix
de sa palla huminada.

LA PUERTA DEL CIELO - ENIGMA

Citește în continuare

Romaniacs!

Baietii astia-s chiar nebuni. Am vazut la cazaturi in cap azi cat sa sperie un spital intreg.
Detalii pe redbullromaniacs.com

Mai multe poze: calint.photoshop.com

Citește în continuare

Adopt...somethin'!

E plin netu de intiative laudabile de adoptie. Pe prima am vazut-o in SUA, se numeste Adopt a Highway si ofera companiilor posibilitatea de a sponsoriza intretinerea unei bucati de autostrada primind in schimb posibilitatea de a-si afisa numele si logo-ul pe panouri publicitare de-a lungul acelei bucati de drum (si avantaje conexe bineinteles).

In Romania exista cel putin una de care am auzit: Adopta un rau. Scopul ei mi se pare mai important; poate si pentru ca pet-uri ca pe Olt n-am vazut la nimeni, poate si pentru ca nu prea avem autostrazi.

Daca va uitati la poza de mai sus, sa stiti ca nu e facuta in Romania ci este o bucata de drum care duce la Marele Canion, are vreo 10 mile, e o crima impotriva rinichilor sa conduci pe ea si banuiesc ca este o bucata de autostrada adoptata de Romania.

Citește în continuare

Scafandrul, dushul si ardelenii

Motto: "Ce cauta neamtu' in Bulgaria?"

Pentru ca plaja din Spania era catalogata ca "blue flag" existau musai si dusuri, pe care le foloseam dupa o baie in mare ca sa ne clatim de sare. Intr-unul din aceste momente ude mai ca am exclamat ca-n reclama "batman, batman" privind cu stupoare la o aratare in negru cum face dush. Nu era batman, nu era ninja, nu era popa, era un scafandru, care (spre amuzamentul mea de ignorant) facea dush in echipament complet. A intrat sub dush, si-a pus gluga in cap si a inceput sa se spele. Pe costum. Ochelari, tub si labe nu avea, dar totusi mi s-a parut amuzant. Apoi a plecat in treaba lui si cateva minute mai tarziu au aparut vreo 10 scafandrii care lipa-lipa, in sir indian, au intrat in apa - astia n-au trecut pe la dush. Ca i-o fi fost cald asteptand restul pinguinilor, ca isi spala costumul de sare, nu am cum sa stiu, dar oricum privelistea a fost amuzanta. Daca n-as fi fost si eu sub dush i-as fi facut o poza ("scafandru spalandu-se"). Cum era sa le zica instructorul: baieti, doi cate doi la dush, spalati-va reciproc pe spate?

Citește în continuare

Why topless should be forbidden

Citește în continuare

Spania - 1

Gata si concediul...am fost in Spania, langa Barcelona, la Lloret del Mar. Organizat (Romantic Travel), cu avionul (Blue Air), cu ghizi si tot tacamul pt ca n-am dorit decat sa ne relaxam in acest concediu. Ceea ce am si facut.
Decolarea s-a facut de pe Baneasa si a trebuit sa ne prezentam acolo la o ora inumana: 6.30. Asa ca am mers cu o zi inainte la Bucuresti si ne-am cazat la un hotel din Pipera, o vila convertita in hotel. Frumos, spatios, aproape de aeroport si de noul mall Baneasa Shopping City.
Aeroportul Baneasa este o frumusete de cladire, foarte ergonomica, daca ne raportam la standardele secolului 19. Vorba sefului meu: pana si Mombasa are un aeroport mai bun. Am trecut relativ usor de check-in si controlul de frontiera si ne-am pus pe asteptat. Spre surprinderea mea avionul decoleaza la ora stabilita, 8.30. Cam aici s-au terminat surprizele placute. Aterizam la Arad, escala prevazuta in program, mai incarcam ceva pasageri si realimentam. Apoi inainte de decolare ne anunta stewardesa ca datorita faptului ca suntem la capacitate maxima va trebui... (eu in sinea mea, shit,nu lasati bagajele aici!) ... sa aterizam si la Timisoara pentru a realimenta si acolo. Singura explicatie logica pe care am gasit-o a fost ca pista de la Arad nu suporta asa o greutate mare la decolare. Asa ca am decolat de la Arad si am aterizat la Timisoara, probabil cel mai scurt zbor reusit din istoria aviatiei romanesti moderne (pt alea nereusite intrebati la Balotesti). Dupa inca o jumatate de ora in Tm am decolat spre Barcelona.
Prin ce difera low-costul de zborurile normale? Pai la low-cost primesti "decat" apa, mancare sau alte bauturi sunt cu bani, scaunele sunt relativ inghesuite (dar am vazut si conditii mai rele la ne-low-uri cu avioane mici), aeroporturile alese sunt pe cat posibil mai ieftine, deci mai nasoale, planul de zbor este relativ, adica se pot produce intarzieri (nu-ti garanteaza ca prinzi o legatura cu alt zbor nici macar daca e operat tot de ei). Si, defect suplimentar pt ca era o cursa eminamente turistica, e plin de aplaudaci! Genul ala care cand zice stewardesa ca aterizam si la Tm fac "huuu" ca pe stadion si cand aterizeaza avionul aplauda.
Odata ajunsi pe aeroportul din Barcelona ne-am intalnit cu ghidul, ne-a impachetat in autocar si dusi am fost. Doua ore mai tarziu am ajuns si noi la hotelul nostru din Lloret, ultimii din autocar. Ne alesesem cea mai indepartata statiune.

Restul mai tarziu. Cuvant cheie: sangria.

Citește în continuare