Modalităţi practice de a-ţi distruge concediul /3

Partea 3: ziua de luni n-a adus nicio problemă nouă, am stat la plajă şi am reuşit să nu ne ardem. La amiază am mâncat pe o terasă o specialitate locală între carne de mici şi hamburger, umplută cu brânză feta. Pe la ora 4 în dimineaţa următoare stomacul meu s-a răsculat. Câteva ture la baie, o apatie totală şi refacere cu ajutorul M care a aflat unde se află farmacia în pitorescul oraş labirint - adică nu i-a fost uşor să o găsească. Mă dureau toate oasele şi muşchii, toată ziua m-am simţit ca bătut cu ciocanul de şniţele dar asta nu ne-a împiedicat să facem turul insulei cu maşina, pentru că era înnorat. Ne-am pus sub un conifer pe o plajă şi am zăcut bine mersi câteva ore.

De acolo a mers totul perfect, a mai fost o mică tentativă a sorţii la întoarcere când am prins o descărcare de nori în România, cu crăci rupte şi şosea inundată, dar oricum mi-era suficient de groază de şoşele patriei ca să mai conteze. Mai trebuie spus că n-am venit pe centura Aradului?

De mâine încolo urmează părţile frumoase ale concediului.

Citește în continuare

Atenţie fetele!

Pe una din voi (nemăritată) am visat-o azi noapte gravidă. Ca să eliminăm din start comentariile: nu cu mine. 

Nu vă zic pe care. 

Citește în continuare

Modalități practice de a-ți distruge concediul /2

Episodul 2: după o noapte dormită cu intermitențe pe motiv de playback una-ntruna al accidentului, am părăsit Budapesta fără prea mari regrete dar și fără chef de a petrece încă 700 de km în mașină. Ne-am îmbărbătat cu gândul că o să fie doar autostradă și că numărul Daciilor papuc din Croația e infim. În panoplia de mici dureri s-a mai adăugat una, ori de la accident ori de la poziția la condus ori de la pernă mi-a înțepenit un pic gâtul, nu puteam întoarce capul decât din glezne (așa că m-am bazat vreo două zile pe ”liber dreapta”). Ca lupul, dacă vreți. Am devenit lup de mare sub botezul ușor ironic al lui M care n-a pățit nimic în niciunul din episoadele astea, din fericire.

Am intrat în Croația, a început ploaia și cu ea restricțiile de viteză: 100 km/h, 80, 60 iar 80 iar 60, apoi viteza melcului cu avariile pornite pentru că ploua torențial ba pe alocuri chiar cu grindină și tot așa. În loc de 7 ore am făcut vreo 10, ne-am mai și oprit pe la diverse benzinării să-mi odihnesc mintea. Când ne-am apropiat de coastă vremea s-a reparat și pe la 5 eram în Trogir.

Ne-am cazat iar seara am ieșit la masă în frumoasa cetate, am găsit o terasă decentă într-una din micile piațete, am comandat un platou de pește și niște vin și l-am devorat cu poftă - pănâ mi-a rămas un os în gât. A început distracția: drumuri la baie și încercări repetate de-al face să iasă (pe care va trebui să vi le imaginați singuri), până la urmă pot să vă asigur că după una din cele mai scumpe mese din viața mea m-am săturat cu o împletitură de 25 de cenți pentru că remediul cel mai eficient pentru os de pește este coaja de pâine.

Mâine partea 3.

Citește în continuare

Reclama, sufletul aberației

1. Reclamă la panouri solare: ”Soarele nu trimite facturi” - Grindina da, aș adăuga eu.

2. Una de pe drumul Arad - Sibiu, firmă de pavaje: ”Pavaje pentru oameni”. Creativii și-au lăsat loc să extindă businessul: ”Acum și pavaje pentru ponei, dropii și acvila mică țipătoare”.

Citește în continuare

Modalități practice de a-ți distruge concediul /1

Partea 0: fă entorsă la baschet cu 10 zile înainte să trebuiască să conduci peste 1000 km.

Partea 1: du-te cu mașina. Prin România. Ia-o pe ”centura” Aradului.

Într-o frumoasă dimineață de sâmbătă, acum aproape două săptămâni, rulam liniștit pe centura Aradului, spre Nădlac, la 11.30 trecute fix. Soarele strălucea, păsărelele cântau - nu doar în copaci ci și în capul unor conducători auto, așa cum veți vedea în continuare. Pe sensul meu de mers nicio mașină, trec cu viteză minimă de cea de-a treia cale ferată, accelerez, ajung 100 metri mai încolo la intersecția cu calea 6 Vânători - blestemați fie toți șase. În dreapta mea un tir DAF aștepta regulamentar să se încadreze în trafic. În stânga, pe contrasens, coloană de tiruri iar dintre ele, de pe 6 Vânători, îmi apare în față o Dacie Papuc. Fără să se asigure, fără să scoată doar botul de după tir ca să apuc să o văd, pentru că șoferul DAF-ului îi făcuse cu secunde bune în urmă semn că poate să se bage că nu vine nimic. Până a reacționat țăranul Tândală de la volanul Daciei, până s-a scărpinat în cap și și-a luat inima în dinți, veneam eu. Șoferul DAF-ului zice că i-a făcut semn să nu mai iasă, aiuritul peizan n-a văzut nimic dar nici nu s-a asigurat, m-am trezit cu Dacia tâindu-mi calea în aproximativ 6 metri.

Am frânat, am mai apucat să mă întreb dacă o să opresc mașina, răspunsul a fost impactul și declanșarea airbagurilor. L-am lovit în montantul lateral și l-am împins în DAF. Cât să le provoc niște stricăciuni la amândoi și să le pară rău șefilor de mașinile lor. Suficient cât să-mi distrug toată partea față a mașinii. Năuciți de la impact și de la bubuitul capsulelor explosive ale airbagurilor, cu urechile înfundante, am ieșit rapid la aer pentru că mașina se umpluse de praful detonant. Primul gând: adio concediu. Al doilea gând: wbat the fuck just happened? Al treilea gând: e cineva rânit? Era, în Dacia, pasagera în vârstă din spate se lovise la cot. Cel care călătorea în dreapta față și-a văzut moartea cu ochii dar era întreg. Mie mi se rupsese un colț de unghie de la degetul mic de la mâna dreaptă. Răzi dacă-ți arde.

Începe distracția. Toată lumea panicată că luam foc, îmi curgea lichidul de parbriz, ei credeau că e benzină. Vine un graș și ne anunță că trebuie să mutăm mașinile că altfel luăm amendă. Îi zic unde mă doare de amenda și-l trimit să-și vadă de treabă că trebuie să așteptăm Poliția, fiind accident cu victime. Și să vreau și nu puteam muta mașina, fața fiind zob. Vin rapid Poliția și Smurd-ul, o duc pe băbuța la spital, nouă ne pun etilotestul - toți trei curați - fac măsurători și trag mașinile din drum. O las pe M acolo să păzească saltelele și slipii și mă duc cu poliția la declarații. Mergem la spital și așteptăm să vedem ce are băbuța, dacă e accident cu victime și dosar penal sau nu. După vreo oră răsuflăm ușurați, nu e cu victime.  Dacă ar fi fost trebuia să-mi petrec niște zile la Arad pentru expertiza tehnică a mașinii, declarații suplimentare și alte alea. Mergem la Poliție, dăm declarații.

Până stăm acolo îmi organizez treburile, tata se oferise să vină și să-mi dea mașina lui. Vorbesc la BMW Asistență pentru platformă, de vreo 3 ori, până la urmă mă rutează la BMW Timișoara unde cineva nu dădea de transportatorul lor. Fac rost de platformă cu ajutorul unui polițist arădean. Vorbesc la BMW Sibiu să primească mașina când va ajunge seara la Sibiu. Vorbesc cu brokerul de asigurări căruia îi distrug liniștea concediului (mulțumiri Teo!).

De ce l-am făcut pe kamikaze cu Dacia țăran? Pentru că era și pentru că nu prea știa să scrie sau pe ce lume se află. Îl întreabă polițistul: unde lucrezi? Apăi nu știu, că și-a schimbat firma numele de curând. Și numele vechi? Liniște...

Se termină formalitățile după vreo patru ore, imediat după mine ajunge și platforma la locul accidentului, urcăm mașina pe ea și plecăm spre Sibiu. În primul sat după Arad ne întâlnim cu tata, facem rocada, îl lăsăm pe el să se întoarcă cu platforma și noi plecăm mai departe spre Ungaria cu mașina lui. Seara luam cina în centrul Budapestei, ușor traumatizați dar relativ întregi - am mai descoperit o vânătaie pe mâna dreaptă iar încheietura stângă începuse să mă doară de la impact.

Da, mai urmează episoade.

Citește în continuare

Viena

O să încep cu sfârșitul concediului, zilele petrecute la Viena. Stephansdom e tot acolo și tot în renovare, Sachertorte are același gust ca și acum două secole iar Sacherhotel arată la fel de kitchos ca de fiecare dată. Senzația că o parte din frumusețile de acolo ne aparțin și nouă, transilvănenilor, e și ea la locul ei. Duminică seara orașul e destul de gol, singurul loc animat este strada Graben cu terasele ei. Șopingul pe Mariahilfer e în parametri normali, mai puțin vremea ploioasă, Hofburgul la fel de sclipitor, Primăria cu la fel de multe turnulețe în schimb irish pub-ul meu preferat e închis pentru renovare. Am găsit un sushi bar și am mâncat niște hălci de pește crud pe orez, ăștia nu fac economie la carne, iar apoi am râs copios la Bridesmaids la cinema-ul englez. Am vizitat Albertina și colecția famiiei Batliner ”De la Monet la Picasso” și am admirat interioarele somptuoase ale Habsburgilor. Am stat la Ibis, care a mai spălat cu ocazia asta din proasta impresie lăsată de cel din Amsterdam: camere mari și mic dejun copios.

Citește în continuare

Micro tâmpenie

Care-i motto-ul Junilor Sibiului? Peste tot jucăm ca acasă.

Citește în continuare