Lidl și Lavazza, un parteneriat pe cinste

Pentru că am fost copii buni, am primit de la șefu' un espressor Jura, state-of-the-art. În prima lună ne-am făcut cafea cu entuziasm și dependență, ceea ce ar fi continuat și în lunile următoare, dacă nu aflam de oferta Lavazza de la Lidl, un kilogram la 50 de lei. După prima serie de boabe introduse în mașină, s-a blocat râșnița - am găsit cu surprindere un bolovan de mărimea unei boabe de cafea. După vreo oră de muncă migăloasă l-am scos, dar, fiind o mașină intelijentă, râșnița s-a decuplat de la angrenajul care o punea în mișcare, ca să nu-l ardă. Așa că a trebuit să o trimitem la service, la București. Costurile esitmate sunt cam așa: vreo 70 de lei curierul, 20 euro ora de manoperă (2-3 ore, cică) și, eventual, o râșniță nouă (100 euro). Mulțumim, Lidl! Mulțumim, Lavazza!

Continuarea aici.

Later edit: râșnița a trebuit înlocuită, i s-au rupt niște dinți motorului care o angrena, distracția a costat 700 lei.

Citește în continuare

Rața tv

De câte ori dau pe Duck Tv îmi trec prin cap niște întrebări: oare cei care fac animațiile acelea sunt stresați? Ajung obosiți acasă după serviciu? Ce se joacă în timpul liber? Au un șef nașpa? Se îmbată ca orbeții la Christmas Party? Se pot uita la un curcubeu fără să-l urască? LE PLAC COPIII?

Citește în continuare

Château de Villandry

Un castel relativ obscur, ultimul pe care l-am vizitat, a avut șansa de a fi cumpărat de doctorul Joachim Carvallo în 1906, acesta punând pasiune, bani și efort în crearea unor extraordinare grădini în stil renascentist. A ajuns astfel unul dintre cele mai renumite châteauri, cu o armată de grădinari care schimbă bianual decorul. Eco, bineînțeles. 

Clădirea în sine nu e deosebită, interiorul este refăcut, există și o pinacotecă, dar piesa de rezistență e grădina, așa că vă las cu pozele:

Citește în continuare

Dacă beți și vă urcați pe biță, măcar alegeți un drum drept

Azi, pe la ora 17, mergeam liniștiți cu automobilul pe strada Cristianului când vedem în față o mașină oprită și pe contrasens un bărbat căzut de pe bicicletă. Cum cei din Dacia din față tocmai se dădeau jos, am oprit, am sunat la 112 și ne-am dus să vedem ce-i cu omul. În cele câteva minute până când a sosit ambulanța și poliția ne-am dat seama că domnul era beat muci și nu reacționa la voce. Am încercat să-l mutăm pe trotuar, dar am renunțat, nu știam ce ”daune” are. Se lovise la cap și sângera, se formase o baltă de sânge sub el. Din spusele celor din Dacie, biciclistul venea pe sensul celălalt de mers, la vale, pierduse controlul bicicletei, se izbise de bordură și se împrăștiase pe asfalt. Dumnezeul bețivilor a fost la post și de data aceasta, nu era nicio mașină în spatele lui și a avut noroc că s-a izbit de bordură, putea să o ia pe contrasens și să intre în fața mașinii. Am aflat ulterior că avea 60 de ani, iar după bormașina pe care o purta la el se pare că s-a cinstit cu vreun amic, după ce meșteriseră ceva. Tipic.

S-a strâs lume ca la urs și a început să fie interesant, ca de obicei în astfel de cazuri. O donșoară aflată pe bancheta din spate a unui taxi ne-a aruncat din mers ”comunicați cu el” iar un alt deștept i-a luat pulsul, deși omul mișca ușor dintr-un picior, nu chiar în bătaia vântului.

După ce-a venit ambulanța, l-au pus pe targă și i-au acordat primul ajutor, polițistul a luat datele celor din Dacie, care se grăbeau, așa că ne-a rugat pe noi să stăm ca martori, să-l ajutăm cu măsurătorile. S-a dispersat lumea, a rămas doar salvarea, poliția, bicicleta și bmw-ul nostru cu avariile pornite. La un moment dat am avut o revelație, era aproape ca la accidentul de la Arad, când treceau diverși tâmpiți și ziceau cu satisfacție că am distrus mașina din cauza vitezei. M-a bufnit râsul, precis și cei care se holbau din mașini credeau că ”tâmpitul cu bmw” l-a lovit pe bietul biciclist.

Seara am mai dat o tură pe la Poliție ca să semnăm declarațiile, am aflat că omul este bine, are doar un traumatism cranio-cerebral și niște escoriații.

Citește în continuare

Bac cu proști

La începutul săptămânii presa urla că subiectele de la Bac sunt foarte ușoare și că o să treacă tot prostul. Tot prostul și părinții lui nu știau asta, au plătit unor profesori/diriginți/inspectori niște bani buni pentru a facilita obținerea diplomei mult visate. 

Pentru că prostia nu are limite, o proastă a fost dată afară din examen pentru că a fost prinsă cu o ciornă scrisă de altcineva. Mama proastei, altă proastă cu pene, s-a autodenunțat - îi dăduse șpagă proastei de dirigintă pentru ca micuța proastă să-și ia Bacul.

Nici privații cu pile nu-s mai puțin proști, portalul realizat de Siveco ba merge, ba nu.

Acum procurorii îi plimbă pe micuții proști, pe părinții lor isterici și pe colegii nevinovați, pe la Parchet, fix ce le lipsea în timpul examenelor. E momentul ca și televiziunile să dea dovadă că sunt pline de proști, alături de tanti Cati Andronescu și de Ponta.

La Sibiu, inspectorul de religie ia 500 de euro șpagă și o împarte cu un administrator de cantină, pentru că și educația trece prin stomac, nu doar dragostea și glonțul. În locul lui aș fi tăiat chitanță și aș fi spus că-s bani de rugăciuni.

Bă, da' mai puteți?

Citește în continuare

Reglați-vă unghiurile sau ușurați punga

Postul lui Julius pe Daily Cotcodat a picat la fix, tocmai ce-am pățit-o și eu. 

Înainte de concediu m-am dus la service să-mi completeze uleiul la motor (am schimbul de ulei inclus). Deși eram pe fugă și era aproape de ora închiderii, oamenii au zis că se uită un pic și la mașină. Au descoperit că frânele pe spate erau destul de uzate, mi-au recomandat să le schimb dacă o să parcurg mulți kilometri. I-am ascultat.

5600 de kilometri mai târziu, întors acasă, ies într-o zi de la serviciu și dau, întâmplător, cu ochii de anvelopele de pe față, care se prezentau în halul acesta, ambele fiind identic uzate pe exterior:

Pe exterior se văd aproape sârmele, n-a mai rămas nimic din șanțuri

Mă apucă dracii, arăta clar a problemă de unghiuri. Mașina fiind în garanție nu văzuse decât service-ul autorizat al firmei. Urma să plec peste două zile la Budapesta, dacă nu observam problema și plecam în halul acela la drum ne puteam trezi prin pomi.

A doua zi de dimineață m-am dus cu o falcă în cer și una în pământ la service. Nu parcursesem mai mult de 25-30.000 de km cu anvelopele respective. Omul s-a uitat pe înregistrările tehnice, a văzut că reglajele la unghiuri fuseseră făcute cu vreun an jumătate în urmă. Mi s-a explicat că mașina are brațe independente, la fiecare groapă există riscul să se modifice geometria. În plus, anvelopele (Continental) aveau 4 ani, moment în care proprietățile cauciucului se schimbă, vedeam pe cele din spate cum se desprind bucățele foarte ușor.

A trebuit să-mi cumpăr patru cauciucuri noi. Ei au verificat direcția, totul era ok, au reglat unghiurile și de acum înainte, cel puțin până străzile din Sibiu și drumurile din Ro nu vor ajunge la un nivel acceptabil, voi repeta procedura înainte de orice drum lung. O mențiune specială pentru groapa din mijlocul podului de după Deva și un gând bun celor care ar trebui să o repare.

Citește în continuare

Locul unde e înmormântat Leonardo da Vinci

La invitația lui Francis I, Leonardo și-a petrecut ultimii trei ani din viață într-un micuț castel (Clos Lucé) aflat la 500 de metri de Château d'Amboise, conectat de acesta printr-un tunel. N-a venit cu mâna goală, a adus cu el trei opere de artă - una din ele fiind Mona Lisa, dacă vă întrebați cum de nu e expusă în Italia.

După moarte, omul de geniu a fost îngropat în Capela Saint-Hubert din interiorul castelului roial:

Citește în continuare