The pussy mobil

Astăzi ne-am trezit la aeroport 6 persoane cu o singură maşină. Aşa că am mai închiriat una, pentru că de la Viena la clientul din Slovacia sunt 2 ore de mers. Ce-am închiriat? Un Fiat 500. Mică, roşie, drăguţă şi înghesuită. Am intrat trei persoane în ea, cu tot cu bagaje, dar a trebuit să rabatăm jumătate din banchetă şi s-o încărcăm până în tavan. Are bordul roşu, lăcuit şi a căpătat rapid porecla de "pussy car".

Între scaune are un slot USB lângă care scrie "Designed for Windows Mobile" iar în el se bagă un stick ce conţine hărţile de navigaţie. Am încercat să pornim GPS-ul, am "pedalat" prin meniu până la "introducere ţintă" şi am aflat că o destinaţie nouă se poate băga doar dacă maşina stă pe loc. Atunci am apăsat tasta Windows de pe volan (nu e glumă, chiar are aşa ceva!) şi s-a activat comanda vocală. Am spus "navigare" şi "destinaţie nouă" şi ne-a replicat iarăşi că nu putem introduce o destinaţie nouă în timpul mersului. Cam stupid. În timp genial a fost că i-am umplut rezervorul cu 20 de litri şi că opreşte automat motorul la semafor, pornindu-l apoi la demarare! E drept că de ăia 14-15.000 de euro cât costă poţi să-ţi iei o maşină adevărată, dar dacă căutaţi un pussy mobil, ăsta este ideal.

Citește în continuare

Petiţie aprobată!

Călătoreşti cu avionul, cei de lângă tine aplaudă o aterizare reuşită iar acest lucru te enervează? Acum ai posibilitatea să-ţi spui părerea despre acest lucru! Semnează petiţia de mai jos:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p69654055.html

Citește în continuare

FC Armenia

Salutări dintr-un hotel de tranzit de lângă Viena. Pentru că dimineaţă trebuie să mă întâlnesc cu alţi colegi care vin din Germania, ca să plecăm spre Slovacia, am optat pentru un hotel din apropierea aeroportului. Are supermarket, Burger King, restaurant, loc de joacă şi privelişte la autostradă. Deci booring. Măcar e WLAN gratis în restaurant.

Am mai avut o experienţă interesantă în avion: am zburat împreună cu o echipă de fotbal din Armenia! Adică nişte ficioraşi negricioşi şi subţirei, plus câţiva domni la fel de negricioşi dar deloc subţirei. Ce căuta armeanul în România, nu ştiu a zice, dar au fost gălăgioşi. S-au tot mişcat prin avion, au făcut poze, au necăjit stewardesele - ba unul chiar a cântat un pic. Ştiţi că eu am o problemă cu aplaudatul la aterizare - no să vedeţi cum aplaudă o echipă armenească de fotbal!

Citește în continuare

Pe picior de plecare

Bietul Tudor n-are noroc, dar vă salut eu din aeroport, direcţia Slovacia via Viena. Austrian nu e lowcost aşa că zboară chiar dacă suntem doar câţiva pasageri. S-au mai schimbat chestii prin aeroport, a apărut un băruleţ în zona de plecări, acum ceva vreme a fost un Redal Cafe aici dar n-a rezistat mult. Sper că News Room Caffe să aibă o soartă mai bună. Altă noutate este fastfoodul din zona publică, aşa că tot aeroportul miroase a mâncare gătită. Dar pentru cine...că bate vântul pe aici.

Citește în continuare

The Lost Symbol

Am terminat lectura cărţii lui Dan Brown şi pot să zic că a fost agreabilă ... dacă se oprea cu 100 de pagini înainte de final rămânea un roman care nu încearcă să-şi depăşească condiţia de thriller. Trecând peste criticile celor care cunosc Washingtonul şi au remarcat erorile factuale ale autorului, care pe mine nu mă interesează deloc, probabil cea mai mare critică ar trebui să fie chiar sfârşitul. Dacă te chinui să scrii o carte poliţistă e păcat s-o iei pe arătură la final. Nu vă dau detalii pentru că probabil o să o citiţi. Merită, dacă doriţi o lectură alertă şi relativ uşoară, iar dacă aţi citit vreun alt roman Brown o să ştiţi exact la ce să vă aşteptaţi, mai ales din punct de vedere al construcţiei intrigii. Este deja-obişnuitul ghiveci de simbolism, istorie, religie, arhitectură, practici oculte şi romanţă (cu sensul de relaţie sentimentală superficial tratată), Ah, da, şi MASONERIE, că doar asta e tema centrală. Am auzit că versiunea românească costă 100 RON. N-aş zice că merită, dar dacă o să o găsiti la un preţ mai accesibil poate fi o lectură din care să mai aflaţi una-alta, cineva de la Caţavencu zicea că o carte de Dan Brown conţine material cât pentru un doctorat şi cam are dreptate.

Citește în continuare

Poza de la miezul nopţii

Este o perioadă calmă aşa că vă mai plictisesc cu câteva poze de pe coasta Zakynthosului:

Citește în continuare

Club report

Din motive obiective weekendul acesta a fost "cu băieţii". Vineri am ţinut o masă regală (12 persoane) la Oldies şi ne-am trezit cinci, aşa că am început să facem cadou scaune. Oamenii zic că Oldies trebuia să fie pub şi-a ieşit club, dar pub-urile bune pe care le-am văzut eu în alte ţări erau la fel de pline de oameni veseli şi îngrămădiţi în toate colţurile, aşa că eu zic că Oldies este doar un pub de succes. După o noapte de retromusic am intrat şi prin Fellini dar acolo mai era extrem de puţină lume, dansau chelneriţele. Sâmbătă am luat-o de la capăt, tot cu Oldies, n-am mai ţinut masă aşa că ne-am trezit 14 în picioare. Logic. Am stat la bar şi am disperat chelneriţele care trebuiau să facă pârtie printre noi. N-am rezistat decât până la ora 2 pentru că locul devenise o saună gigantică, era aglomerat şi plin de fum. Ne-am despărţit, unii au mers la Fellini la karaoke (în premieră seara de karaoke s-a mutat sâmbata) iar alţii la Liquid. În ambele părţi destul de puţină lume, aşa că ne-am reunit la Zebrano - unde era plin. Le-am terminat stocul de Salitos Mojito, Corona şi apoi ne-am resemnat cu Salitos Tequila, dar a fost doar vina lor că stau prost cu aprovizionarea. În concluzie lumea se distrează, s-au închis terasele şi au revenit puburile şi cluburile la putere.

Citește în continuare