M-am autoconvins că-mi trebuie pantaloni de toamnă așa că am dat o tură pe la mall să văd ce găsesc. La Bigotti cam bate vântul: câteva cămăși, câteva perechi de pantaloni subțiri și mărimi mici. Ar trebui să-i împuște cineva ca să nu se mai chinuie. Sunt răutăcios pentru că era singura ancoră de normalitate din mall-ul ăla, ba chiar aveam card de fidelitate, făcut cu ocazia unor cumpărături pentru o nuntă. Aia e altă poveste: cardul respectiv expira după un an dar am fost bombardat cu sms-uri mult timp după. Am aflat la o achiziție ulterioară că plasticul pe care scria clar că ”expiră la data de” era de fapt pe viață și că eu aș fi beneficiat de reducere dacă îl aveam la mine. Normal că era acasă, îngropat într-un sertar. N-am suferit prea tare pentru neacordarea reducerii dar am ținut minte schimbarea de politică, de la avântul boom-ului până la umilința crizei.
Probabil vă gândiți la Steillmann. Și eu mă gândesc la Steillmann des când merg la mall, dar nu foarte plăcut. Am cumpărat o dată o cămașă de vară, albă, a ieșit apretul din ea la prima spălare, a devenit galben-pătat. Le-am dus-o să o vadă, au dat din umeri, am luat-o acasă și am făcut-o cârpă de praf. Magazinul lor era singurul loc unde am văzut pantaloni decenți dar la prețuri indecente, peste 300 ron. Dacă aș avea încredere în calitatea lor poate aș da banii ăștia dar la 350 lei ”decent” e prea puțin, trebuie să-mi placă al naibii de mult. Așadar pas.
S-a deschis C&A. De fapt o chestie mai mică ca C&A-urile pe care le știam eu, un fel de mini-C&A în care n-au încăput decât produsele ieftine, pentru tineri. Singurii pantaloni mai de Doamne ajută erau din catifea raiată, în rest plin de blugi.
O altă chestie nouă e Musse, dar și acolo majoritatea hainelor sunt pentru băiețași. In and out.
M-am autoconvins că nu-mi trebuie nimic, mă plictiseam doar.
Postări
