Priceless

Acum un an şi un pic vă povesteam (aici) cum ne blochează vecinul poarta firmei, până l-am dezvăţat, cu greu. Între timp şi-a făcut omul parcare în curte şi a modificat bordura aşa încât poate să-şi bage maşinile în ea, aşa că n-am mai avut treabă unii cu alţii. Până într-o zi de decembrie, când bate cineva la uşă. Deschid. Vecinul, calm şi amabil, nu furios şi arogant ca atunci când îl deranjam să-şi mute maşina din poarta noastră. "Nu ştiţi a cui e maşina aia gri cu număr de Cluj care-i parcată în poarta mea?". Deja, în gând, mă tăvăleam pe jos de râs. Nu era a noastră maşina, normal.

Citește în continuare

Popa cu botezul, la firmă

Apare dom' părinte, facem cruce regulamentar, pupăm crucifixul, botează vreo trei camere, ratează una. Unul din colegii care-şi are biroul acolo îl roagă să boteze şi camera lui, ceea ce se şi întâmplă. Apoi o colegă, în glumă, zice: "n-ar fi bine să botezăm şi camera serverelor?"

Ajutorul de popă, dornic să ajute, prinde ideea din zbor şi zice: "care, cea din dreapta?".

Îl opresc la timp. Camera serverelor e plină de echipamente electronice, hardiskuri de backup şi o grămadă de prize, numai apă lipseşte, aşa că le sugerez să facă o excepţie şi să nu se atingă de camera aia, funcţionează mai bine nebotezată.

Ştiu pe cineva care nu mai primeşte popa cu botezul de când i-a făcut băiţă la laptop într-un an. Poate a venit momentul ca în ianuarie să ne acoperim cu folie tv-ul şi alte electrocasnice din casă, ca atunci când ne pregătim de zugrăvit.

Citește în continuare

Hidrocentrala Tarniţa

Mi-a povestit un prieten de acest megaproiect ce va costa peste 1 miliard de euro. Din câte am înţeles, deocamdată se află în faza de atragere a investitorilor, iar durata efectivă de construcţie va fi de 5-10 ani. 

După cum probabil ştiţi, consumul de energie maxim se realizează pe timpul zilei, noaptea el scade dramatic, iar acest lucru duce la o problemă fundamentală: pentru că energia produsă nu poate fi înmagazinată, tot ce ajunge în reţea ori este consumat ori se pierde. A doua problemă este că toate tipurile de echipamente producătoare de energie depind de ceva: termoenergia de disponibilitatea cărbunelui, hidroenergia de disponibilitatea apei, energia nucleară de nivelul Dunării pentru asigurarea răcirii reactoarelor, energia eoliană de existenţa vântului. De aici rezultă că singura relativ stabilă şi dependentă în orice condiţii este energia termică: cărbunele poate fi stocat iar dacă condiţiile meteorologice nu permit funcţionarea cu celelalte metode, putem porni termocentrala. Această metodă este poluantă şi UE ne obligă să reducem/închidem termocentralele, aşa că există un scenariu în care ne pierdem independenţa energetică, pentru că dacă nu o să mai putem produce constant va trebui să să suflăm în palele elicelor, să turnăm apă în Dunăre sau să importăm, iar acest lucru nu se face aşa simplu.

În acest context intervine rolul hidrocentralei Tarniţa: are acumulare prin pompaj. Adică apa care este folosită ziua pentru producerea energiei este stocată la baza lanţului de hidrocentrale şi pompată noaptea, când oricum energia nu costă aproape nimic şi este neutilizată, înapoi în vârful dealului pentru a fi refolosită a doua zi. 

Ideea nu-i nouă, studiile au început în 1975, iar prin 1985 s-a ajuns la concluzia că lacul Tarniţa este ideal ca rezervor inferior. De atunci s-au întâmplat diverse chestii, la relanti, pentru că e superscump. Proiectul are şi site: www.tarnita-lapustesti.ro

Citește în continuare

Fotoghicitoare Milano. Sunt curios, help.

În piaţa Domului, deasupra Galeriilor Vittorio Emanuele II, există o mică construcţie, gen studio, modernă şi în totală contradicţie cu restul arhitecturii, dar care totuşi nu face o discrepanţă mare. Are cineva habar ce e acolo? M-am uitat pe Google Maps, dar nu e marcată.

Later Update: mulţumită lui Băgă, am aflat că este un faimos restarurant de doar 18 persoane: http://www.electrolux.co.uk/Cube/Milan/

Citește în continuare

Milano / Shopping

Să începem anul într-o notă de optimism, cu informații despre shopping. Pentru că tocmai se încheie concediul de iarnă, trebuie să ne gândim deja la următorul, să nu ne lăsăm dărâmați de lunile de muncă ce vor urma până la vară. Unii dintre voi mergeți la ski, așa că următoarea pauză o să vină repede, dar pentru restul, o călătorie la Milano o să vă refacă moralul, nu neaparat și contul din bancă. 

Când am spus că mergem la Milano, absolut toată lumea a replicat: la shopping? Nu ne-am dus acolo axați pe cumpărături, e păcat că orașul acesta frumos are în primul rând aura unei locații de shopping, pentru că și ca turist e foarte interesant și plăcut, dar se poate face shopping foarte bine la Milano. Bani să ai. În fiecare oraș mare există zone comerciale abundente, din acest punct de vedere magazinele de pe Buenos Aires din Milan nu diferă de cele din centrul Madridului, Vienei, Londrei sau Berlinului. Diferența este făcută de faptul că Milano este casa majorității marilor creatori de modă italeni, pe câteva străzi există o concentrație de magazine de lux cum se întâlnește în puține orașe din lume. Bineînțeles, în jurul caselor de modă italienești au venit și cele de altă naționalitate și s-a creat acest pol, comparabil, din ce am văzut eu, cu Zürich, Las Vegas sau, parțial, Düsseldorf. E propice și nivelul de civilizație, cultură și bunăstare al milanezilor, totul e amenajat cu bun gust și fără excese țipătoare sau kitsch.

Hotel Armani, 7 stele

Culmea ironiei e să mergi la Milano și să n-ai nevoie de nimic, dar am intrat în câteva magazine ca să mă uit după o vestă de iarnă, matlasată. În primul boutique în care am intrat am găsit una albastră, simplă, exact cum mi-aș fi dorit, cu excepția prețului: 910 euro. La Martina avea ceva similar, cam pe la 320 euro. I-am întrebat dacă e cusută cu fir de aur. Până la urmă am găsit una faină la Massimo Dutti, cu un preț din două cifre, dar pentru M. Dutti nu trebuia să mă avânt mai departe de Cluj sau Timișoara. 

N-o să vă spun prea multe despre window shopping, pozele de mai jos prezintă mai bine atmosfera de pe străzile cu magazine de lux.

Via Spiga

Via Montenapoleone

Un loc în care am vrut să intru, pentru comparație, a fost magazinul american Abercrombie & Fitch, nu-s prezenți în multe locații din Europa. A fost singurul loc unde era coadă la intrare, trebuie să aștepți la rând până ieșeau oameni. Așa că prima dată n-am stat, dar am trecut întâmplător a doua zi prin fața lui, am văzut că nu mai e coadă și am intrat. Prețurile pe care le știam eu, în dolari, au fost transformate în euro și s-a mai pus ceva deasupra, așa că A&F nu prea merită, decât dacă n-ai drum în State sau nu poți cumpăra de pe net.

Fiecare oraș mare are un centru comercial de lux, milanezii au La Rinascente, chiar lângă Dom. Șapte etaje de shopping, gourmet food și un bar cu vedere la Dom, cu unul din cele mai bune espresso-uri pe care le-am băut vreodată.

Nespresso e prezent cu trei magazine, foarte aproape unul de celălalt și e popular, chiar dacă Italia e patria Lavazza. M-a surprins, un pic.

În concluzie, Milano e locul unde poți face foarte bine shopping, dacă ești interesat de lux, altfel la fel de bun e oricare oraș mare, mărcile medii și ieftine sunt aceleași ca peste tot.

Citește în continuare

www.posterland.ro împlinește azi trei ani

Pe 1 ianuarie 2009 www.posterland.ro se lansa online. În acești trei ani am rămas singurul site de profil din România, ba chiar am devenit cel mai mare magazin de acest gen, online sau offline. Produsele noastre se găsesc în cele mai de succes puburi, baruri și restaurante din Sibiu precum și din alte locații din țară: baruri, sports-bar-uri, puburi; probabil chiar mai multe decât știm, pentru că în majoritatea comenzilor  făcute online nu cunoaștem scopul achiziției. Mulți copii s-au bucurat de insignele și autocolantele noastre, mulți fani Star Wars, Marilyn Monroe sau Michael Jackson și-au tapetat camerele cu imaginile preferate, mulți oameni au avut parte de surprize plăcute de ziua lor, primind produse de calitate. 

Vă mulțumim că ați fost clienții nostri, că ne-ați recomandat prietenilor, că ne-ați dat add sau like pe Facebook sau pentru simplul fapt că ați intrat pe site-ul nostru. La mulți ani, să prosperăm împreună!

Citește în continuare

O filosofie de succes

Când am citit cartea despre Steve Jobs mi-am notat niște idei despre filosofia Apple, nu foarte neobișnuite, dar destul de greu de pus în practică și de menținut, iar acest lucru îl știți dacă lucrați într-o firmă care produce ceva. Poate au să vi se pară interesante:

Markkula wrote his principles in a one-page paper titled “The Apple Marketing Philosophy” that stressed three points. The first was empathy, an intimate connection with the feelings of the customer: “We will truly understand their needs better than any other company.” The second was focus: “In order to do a good job of those things that we decide to do, we must eliminate all of the unimportant opportunities.” The third and equally important principle, awkwardly named, was impute. It emphasized that people form an opinion about a company or product based on the signals that it conveys. “People DO judge a book by its cover,” he wrote. “We may have the best product, the highest quality, the most useful software etc.; if we present them in a slipshod manner, they will be perceived as slipshod; if we present them in a creative, professional manner, we will impute the desired qualities.”  

Atop the brochure McKenna put a maxim, often attributed to Leonardo da Vinci, that would become the defining precept of Jobs’s design philosophy: “Simplicity is the ultimate sophistication.”

Citește în continuare