Lecturi de weekend prelungit

• Londra a reactivat şi modernizat aeroportul Southend, e deservită acum de şase;
• Bing s-a reinventat, doar pentru americani deocamdată, pe a treia coloană îţi arată rezultate sociale, de la prietenii de pe Facebook;
• În 2010 americanii şi israelienii au lansat un virus sofisticat împotriva unei centrale nucleare iraniene. Din păcate pentru ei infecţia s-a răspândit la nivel global. Un inginer de top de la F-Secure, firmă producătoare de antivirus, explică de ce nu a fost detectat prompt Stuxnet;
• Mai vechi, pe LonelyPlanet: Romania’s top 5 World Heritage sites;
• Tot ce v-aţi dorit să ştiţi despre hard-urile SSD;
• Bonus, de la Bobu: Cei 999 de dolari care lipsesc din banii voştri şi ai părinţilor voştri. Cum s-a transformat un libret de economii de 1.000 de dolari în 1977 într-un dolar în 2012

Citește în continuare

Statistică de pus pe gânduri

Populaţia activă a ţării este de 6,6 milioane. Din aceştia doar 4 milioane lucrează cu forme legale. Mai mult de o treime lucrează la negru şi ne mirăm că fondul de pensii sau sănătatea sunt în budă. Patru milioane ţin în spate, într-un fel sau altul, restul de 15 milioane. Gândiţi-vă şi înspăimântaţi-vă.

Citește în continuare

#FITS - ziua 9

Ieri a fost soare la Sibiu. E breaking news. Am stat pe terasă la Amber, ne-am delectat cu o cafea și am văzut repetițiile spectacolului de teatru stradal Invazia. Seara l-am prins doar la final, dar am constatat că Piața Mare era plină. La fel și după amiază, Bălcescu era ca promenada litoralului în vârf de sezon, nu doar pentru că galopau Caii din Menorca.

La ora 20 am avut o scurtă întânire cu o parte din bloggerii acreditați la festival și cei sibieni, apoi mulți dintre noi am mers la cel de-al doilea spectacol de dans al Vertigo Dance Company- Null. Dacă vineri au mai rămas scaune goale, sâmbătă sala a fost arhiplină, probabil s-a răspândit zvonul frumuseții dansului anterior. Null n-a fost la fel de dinamic ca Mana, nici muzica n-a fost la fel de alertă, a fost un alt gen de show imaginat tot de Noa Wertheim, sunt convins că o să-i facă Cristina o descriere la fel de frumoasă ca și celuilalt. Pentru că m-a urecheat Gabriela pe FB, azi menționez muzica ambelor piese, e genială.



Seara ne-am încheiat-o în Music Pub, la concertul The Mono Jacks și Grimus. Sunt fan al primilor iar pe ceilalți i-am auzit pentru prima dată live, nu sună rău.

Pentru mine FITS 2012 se încheie aici, azi plec la relaxare și loc cu verdeață, unde nu există întristare și internet, două zile la cabană vin la fix după toată nebunia din ultimele două săptămâni, cu delegații, muncă  ziua și multă cultură noaptea. Probabil am să scriu niște concluzii când mă întorc, dacă o să mai fie cazul. 

Citește în continuare

Noblesse oblige

Ministru + Cultură + Scuipat = Diaconu.

Citește în continuare

#FITS - ziua 8

Ieri a fost o zi reușită. În primul rând mexicanii de la ”Son del Monton” ne-au delectat cu dansuri și cântece tradiționale, spălând impresia de nepotrivire artistică lăsată de celelalte două trupe mexicane văzute anterior. Așa cum ne-au explicat, Mexicul e un mix de rase (aztecă, maiașă, spaniolă) și culturi, fiecare regiune are stilul ei aparte, oamenii de la oraș nemaifiind în contact cu muzica regiunilor rurale. Sună familiar, nu? Ne-au mai spus că la ei dansul e un mod de a flirta, ne-au făcut demonstrații, ne-au vorbit despre rolul improvizației în muzica oamenilor simpli și le-au zburat mâinile pe corzile celor cinci chitare de toate dimensiunile și formele. Me Gusta!

De la ora 21 s-a umplut Casa de Cultură, israelienii de la Vertigo Dance Company ne-au uimit cu cea mai bună reprezentație văzută la festival anul acesta. Dansul lor e fluid, puternic, în sincron total și aproape hipnotizant. Îmi lipsesc epitetele corespunzătoare, dar toată lumea a ieșit încântată, zâmbind, din sală, aplauzele au fost pe măsură. Am găsit pe net dansul, dacă n-aveți chef să-l vedeți pe tot, uitați-vă măcar la final, de la minutul 43 încolo.

Dacă vă pare rău că i-ați ratat, încercați să veniți deseară la cel de-al doilea spectacol al lor - Null.

Citește în continuare

Kumm@Oldies Pub

Nu ştiu dacă Kumm e mai fain ca Byron sau invers, ambele m-au câştigat de fan. Acelaşi prieten al meu şi-a cumpărat şi de data asta cd-ul cu ultimul album al formaţiei, dar i l-am deturnat eu. Numele formaţiei înseamnă "nisip" în tătară, ei cântă majoritatea pieselor în engleză, deci e o alegere nefericită. Aveau şi magneţi de frigider de vânzare, dar dacă ai prieteni anglofili ce te faci?

Mi-a plăcut că au doi solişti şi repertoriu vesel şi alert, cu pasaje la muzicuţă şi saxofon. De fapt solo-ul de saxofon a fost aşa fain şi cu aşa nişte note ciudate, încât mă aşteptam să apară un cerb lopătar atras de boncănit la uşă. Fiind puţini, şi de data aceasta, n-am primit bis, dar au cântat fain 90 de minute, cu atitudinea aia de bad rocker, care fumează şi bea pe scenă. Megalike pentru "Mister Superman". N-am filmat cele mai reprezentative piese, majoritatea au fost în engleză şi un pic mai zgomotoase (ceea ce e bine):

Citește în continuare

#FITS2012 - Cuarteto de Guitarras de la Ciudad de México

Am mers cu mari aşteptări la concertul de chitară al mexicanilor de la "Cuarteto de Guitarras de la Ciudad de México", ţinut în biserica de la Cisnădioara. Nu atât pentru ei cât pentru loc, are un farmec aparte, mă aşteptam la ceva special. S-a înghesuit lumea la intrare, s-a umplut mica biserică, dar pe parcursul celor 70 de minute jumătate din spectatori au plecat. Pe bună dreptate. Să înduri frigul, curentul, să stai în picioare pentru un spectacol plictisitor e cam mult. Au cântat compoziţii moderne, care n-au pus în valoare nici talentul lor, nici acustica locului. Imaginaţi-vă patru oameni, fiecare pişcând o coardă la interval de 2 secunde. Au fost şi momente din acestea, prea multe, din păcate. Păi ori suntem mariachi, ori nu mai suntem. Menţionez şi traducătoarea, sper că impromptu, care nu înţelegea jumătate din cuvintele mexicanului, la un moment dat omul a început să ne vorbească direct, în engleză. 

Compoziţiile nu mi-au transmis nimic, am fost pe altă lungime de undă. Ultima piesă a mai spălat din impresie, din fericire am înregistrat-o, mi-ar fi plăcut să fie tot concertul aşa:

Apoi s-a mai produs o surpriză, au sărit siguranţele şi am rămas în întuneric, luminaţi doar de lumânările de pe scenă, aşa s-a cântat bisul. Doar chitare şi greierii, fermecător.

Later edit: mostră de piesă care nu ne-a plăcut

Citește în continuare