O introducere în zona viticolă Bordeaux

În 1855, cu ocazia Expoziției Universale de la Paris, Napoleon al III-lea a ordonat clasificarea principalelor domenii viticole din regiunea Bordeaux. Ele sunt cunoscute sub denumirea de ”château”, deși majoritatea n-au nimic în comun cu castelele sau palatele. De vinurile ”premiers crus” ați auzit probabil prin filme: Château Lafite, Château Latour, Château Margaux, Château Mouton. Toate se află în sub-regiunea Médoc iar nouă ne-a fost recomandat pentru vizită unul din château-urile de clasa III, mai accesibil, din  aceeași zonă, ”comuna” Margaux. Despre el o să vorbesc într-un post separat.

Clasarea chateaurilor din Margaux

Ca să vă lămuresc un pic cum e cu comunele și sub-regiunile, în jurul orașului Bordeaux există trei zone principale (sub-regiuni) producătoare de vinuri: Saint-Émilion, unde se cultivă preponderent merlot; Médoc, unde cabernet sauvignon e rege și Sauternes (Graves), renumită pentru vinul alb și dulce. Dacă discuți cu un localnic o să afli că situația e mult mai complexă, că aceste zone beneficiază de un marketing deosebit și o istorie bogată, dar că găsești vinuri foarte bune în majoritatea subregiunilor mai puțin faimoase - și nu sunt puține, după cum se poate vedea în poză:

Când pui mâna pe o stică de vin s-ar putea să nu te ajute deloc informația cu sub-regiune. Majoritatea are trecută pe etichetă zona de origine controlată (AOC), care este de obicei comuna. Așadar o să găsești Chateau X din Margaux, Saint-Estèphe sau Pauillac. Doar degustarea și o oarecare cultură pot preveni o achiziție de vin de Bordeaux cu nume pompos de ”Castelul Sfântul Vasile” și gust de poșircă  - mă rog, cât de poșircă poate fi un vin din zona aceea. Mai există o informație utilă: e bine ca eticheta să conțină textul ”Mis en bouteille au chateau”. Dacă e îmbuteliat în altă parte înseamnă că strugurii au fost vânduți vrac.

La mijlocul secolului 19 a avut loc o adevărată calamitate, majoritatea viilor franceze au fost distruse de filoxera provenită din SUA, soluția fiind altoirea puținelor plante care au supraviețuit pe tulpini americane, rezistente la dăunător, metodă controversată și astăzi. Pentru a detecta eventuale probleme, în capătul rândurilor de viță de vie se plantează pe post de indicator flori sau plante mai puțin rezistente.

În încheiere, câteva poze făcute din mașină pe drumul vinului, prin regiunea Médoc, scoasă de olandezi de sub ape în secolul XVII, drum ce se întinde de la confluența fluviilor Garonne și Dordogne până în capătul estuarului Gironde. E un drum pitoresc, mai ales într-o zi însorită, ce străbate mici localități și vii presărate cu câte un chateau din loc în loc.

P.S. Nu sunt cunoscător și nici sommelier, n-am pretenția că informația de mai sus e completă sau corectă 100%, dacă găsiți erori vă invit să lăsați un comentariu.

Citește în continuare

Consumatori educați

Am stat cinci minute la Orange Shop, suficient cât să aud plângeri interesante, gen ”mi s-au gătat mega din abonamient”. În rest, din câte am văzut, deciziile de cumpărare se fac în continuare pe criterii obiective: ”vreau și eu iPhone” sau ”e alb” sau ”are ecran mare” (nu toate se referă la produsele Apple).

Citește în continuare

Treziți-mă când vine vara

Ieri ne-am uitat pe calendar și am încercat să ne prefacem că e vară, așa că am mers la Ocna Sibiului, la plajă. Între orele 12 și 15 au fost cam 15 minute de soare, în rest nori, destul de rece, vreo 22-23 de grade, rezultând gluma zilei: poți să faci insolație și pneumonie în aceeași zi? Am fost aproape de o premoniție, dat fiind că aseară am constatat că-mi curgea un pic nasul și eram, surprinzător, roșu ca racul pe piept și spate.

Citește în continuare

HBO GO

După ce au insistat vreun an de zile cu mailuri promoționale la HBO Go, cei de la NextGen s-au gândit să facă abonaților o ofertă de nerefuzat. În loc să plătești pentru acces la net 45 de lei pe lună, mai pui 5 și primești și telefonie și HBO Go. La suma de 50 de lei se aplică un discount pentru un an de zile, așa că n-ai de plată decât 30 de lei lunar. 

Am acceptat, vreau să portez numărul fix de Romtelecom, pe care dau vreo 40 de lei lunar degeaba, fiind rar folosit.  Paranteză, ăștia de la Romtelecom sunt chiar meseriași: acum vreo trei luni n-am primit factura lor. Pe următoarea factură, acum două luni, am văzut că există sume restante și le-am achitat. Între timp am mai primit o factură, pe care nu existau alte sume restante, deci sunt la zi cu plățile. Încercând să sun la taxi weekendul trecut, am realizat că postul telefonic e parțial blocat, pot doar să primesc apeluri. Nu s-au deranjat vreme de două luni să deblocheze telefonul.

Revenind la HBO Go: e o alternativă bună la vplay sau torenți - de exemplu, serialul Magic City apare în același timp cu episodul american, nu mai trebuie să-l descarci de pe net și are și subtitrare corectă. Poate fi instalat pe mai multe device-uri, merge în browser pe PC, dar are și aplicații pentru tablete Apple și Android. Am început să mă uit la serialul The Wire, nu cred că aș fi stat să iau cinci sezoane de pe net. Pe lângă serialele produse de HBO mai sunt și filmele, documentarele și concertele difuzate pe canalele lor, majoritatea disponibile pentru un anumit număr de luni, precum și posibilitatea de a urmări live postul. Sunt curios dacă merge din altă țară, ar fi o chestie bună pentru delegație sau zbor transoceanic cu wifi. Mai am 11 luni ca să mă decid dacă-și merită banii.

Citește în continuare

Saint-Émilion

După cele trei zile petrecute pe Valea Loirei am plecat mai departe spre Bordeaux. Ne-am cazat într-un hotel-boutique situat într-o zonă rurală idilică, adiacentă orașului, în mijlocul unor dealuri pline de viță de vie. Prima destinație vizitată a fost micuțul orășel Saint-Émilion, cu o populație de doar 2000 de oameni, dar cu sute de mii de sticle de vin. Localitatea e atestată din secolul al II-lea, romanii cultivau vița de vie de pe atunci.

O mare parte din spațiile comerciale din centrul orașului conțin firme care vând vin, regiunea fiind una din cele mai faimoase branduri asociate zonei viticole Bordeaux. Găsești de la sticle îmbuteliate la chateau-uri faimoase, la peste 1000 de euro bucata, până la puncte de desfacere ale micuțelor afaceri de familie, cu câteva hectare de viță. Majoritatea locurilor care vând vinurilor ”umane” ca preț oferă și posibilitatea degustării, m-am amețit ușor, la 10 dimineața, tot încercând să aleg niște sticle pe gustul meu.

Citește în continuare

Cu espresorul rămâne cum am stabilit

1. Cei de la Lidl s-au sesizat în urma postului meu de ieri, m-au rugat să le dau detalii. Le-am spus tot ce știam. Rezultatul a fost acesta:

Buna Catalin, 

Produsele comercializate in magazinele noastre sunt verificate din punct de vedere al calitatii si pana in acest moment nu am primit alte sesizari legate de produsul Lavazza, 1 kg. 

Ne pare rau pentru aceasta situatie, reprezentantii Lavazza sunt cei care vor putea lamuri cum s-a putut produce acest incident. 

Cei care sunt responsabili de acest caz si care vor putea gasi o solutie pentru tine sunt reprezentantii departamentului de calitate al companiei Lavazza cu sediul in Italia,  cu care te putem pune in legatura. De asemenea, departamentul nostru responsabil va reclama cele prezentate de tine. 

Pentru alte intrebari suntem aici. 

Multumim pentru intelegere!

Echipa Lidl Romania 

Poate am eu o zi proastă și din afară se vede altfel, dar părerea mea e că mai bine nu-mi pierdeau timpul cu o corespondență inutilă din care n-au reținut nici măcar cum mă cheamă.

2. Între timp mașina a ajuns la service și am primit niște costuri estimative: 20 euro pentru o oră de manoperă și 100 euro pentru râșniță, la care se adaugă TVA.

3. Avem 8 kg de Lavazza pe care o să o sortăm manual

Later edit: alte mizerii în cafeaua Lavazza.

Citește în continuare

Păcat că s-a ieftinit impulsul telefonic în halul ăsta

Pe lângă agasările săptămânale cu sondaje și studii de piață, mai primesc telefoane de la persoane care vor să ne cunoaștem, în contextul ”sunt de la banca/firma X și aș vrea să ne cunoaștem pentru că realizăm că nu ne-ați cerut o ofertă și dacă v-o trimitem pe email ajunge în spam, dar vrem să vă pierdem timpul și să zâmbim fals”. Disperare mare, știu, dar dacă aș petrece timp cu fiecare agent de vânzări n-aș mai apuca să lucrez aproape nimic. Așa că am găsit soluția: pe următorul o să-l invit la Oldies, vineri seara după ora 11. Măcar să dea și el o bere.

Citește în continuare