Dacă Google ar crea o dudă cu echipa României...

În mod normal logo-ul ăsta poartă numele de doodle, dar la ocazii din astea, speciale (*), merge și dudă. E, dacă Google ar sărbători echipa de fotbal a României în forma ei actuală, cam așa cred că ar arăta prima pagină a google.ro:

________________

* special as in special olympics. Grecii cu olimpiada, românii speciali 

Citește în continuare

The Straits, o trupă de cover-uri umflată cu pompa de organizatori

Am auzit de câteva ori pe RockFm reclama la concertul The Straits, ce va avea loc la Sala Palatului pe 1 decembrie. Mi se pare publicitate mincinoasă, ținând cont că pe fundal se aud piesele originale, cu vocea lui Mark Knopfler, iar cineva care nu știe prea multe despre trupă ar putea crede că e un mega-eveniment. Dar nu e, e doar o trupă de coveruri, în care se întâmplă să activeze doi oameni (un clăpar și un saxofonist) care au cântat la un moment dat alături de membrii de bază ai trupei Dire Straits. Prezentarea concertului pe eventim.ro poate fi trecută chiar la înșelăciune, marșează pe interesul publicului pentru show-ul Mark Knopfler din primăvara trecută.

Scurt refresh: sufletul DS e Mark Knopfler, compozitorul, chitaristul și vocalistul trupei. Alături de el în formula originală erau David Knopfler la chitară ritmică, John Illsley la bas și Pick Withers la baterie. Să zici că Alan Clark ”primul clapar al trupei (...) a avut o influenta imensa asupra stilului Dire Straits” e ori prostie, ori minciună, mai ales că trupa cânta rock și instrumentul predominant era chitara. Asta nu înseamnă că Clark e un muzician prost, a avut rolul lui în formație, ci că umflă PR-ul - e ca și când ai zice că The Beatles au avut succes din cauza tobelor lui Ringo.

Alături de Clark se mai află Chris White ”responsabilul cu fascinantul sunet de saxofon din Dire Straits”. Câte piese cu saxofon cântate de DS știți? Eu îmi amintesc de vreo două. Ceilalți membri ai trupei n-au treabă cu DS. Poate au vreun văr care avea un cumnat care a copilărit în același oraș cu mătușa vitregă a lui MK.

Deci da, vine o mega trupă. Luați-vă bilete între 345 si 65 de lei, că merită. O să aveți un surogat de chitară și de voce, dar hei, clapele și sax-ul o să sune beton! Rock on! Probabil tanti care a scris recenzia asta la concertul MK din primăvară o să fie mulțumită. 

După mine, prețul corect ar fi fost 50 de lei, n-ar fi dezvoltat așteptări nerealiste de la public, s-ar fi simțit lumea bine și ar fi fost mulțumită de banii dați. Și, apropo, în 2012 The Straits au concertat la Peninsula, la Tg. Mureș. N-am găsit nicio recenzie pe net, însă există filmări. Oamenii cântă decent, dar nu sunt Dire Straits:

Citește în continuare

iGO, un dezastru tehnic și de PR

După mai mult de o jumătate de an de când a apărut primul beta și la vreo lună dupa versiunea finală de iOS7, marțafoii care produc iGO au reușit în sfârșit să lanseze o aplicație compatibilă, în care să meargă și in-app purchases. Doar că... nu prea funcționează. Dar să o luăm cătinel. 

Episodul anterior aici. Rămăsesem în așteptarea aplicației noi. A apărut, am instalat-o. Am reușit să descarc doar una din hărțile cumpărate, cea a Germaniei. Pentru Italia și Spania nu pornește download-ul, deși am încercat de vreo cinci ori, în zile și pe wirelessuri diferite. La fel, accesarea contului personal nu merge - acesta e important ca să pot descărca și pe alte dispozitive hărțile cumpărate.

Am primit un email de la ei, cum că după trecerea la iOS7 au deblocat conturile (n-au zis niciodată înainte că ar fi blocate), să încerc cu un username și parolă oferite de ei și, dacă am probleme, să le dau detaliile tehnice exacte (oră, ip, cont etc). În buna tradiție IGo, bineînțeles că nu mergea contul. Le-am trimis detaliile tehnice. 

Mi-au trimis după câteva zile o altă parolă. Nu mergea nici asta. Cât de greu e să bagi singur datele în sistem și să vezi dacă funcționează? Îți trebuie doar un simulator și aplicația. S-a împlinit anul de când corespondez cu ei și nu-mi trimit decât sugestii tâmpite, mai mult ca să răspundă ceva decât ca să ofere o rezolvare. Le-am mai scris un email, la nervi. L-am șters. Le-am scris unul chiar un pic mai decent:

Marie,
no, it doesn't work. Moreover, the maps cannot be downloaded, they appear in the list but nothing happens after I press the download button, no progress occurs.
I've given up on your sadistic customer support, have you realised that we started this conversation/torture one year ago?
I don't want to hear from your again, don't reply with the usual crap, please forward my email to a superior that understands what is going on and can provide an honest answer.

Au răspuns cu același text standard, au să trimită problema la tehnic. De 10 zile e liniște. N-am de gând să-i las așa, nu doar pentru că e dreptul meu de cumpărător să pot folosi ceva pe ce-am dat bani buni, dar și pentru că mi se pare incredibil să scapi nepedepsit când ai angajați atât de incompetenți și de indolenți.

Dacă vreți să vă distrați și cruciți, intrați pe pagina lor de FB și citiți comentariile utilizatorilor revoltați. Atâta feedback negativ nu cred că încasează multe firme. Mi-a plăcut ăsta:

In sept. 2014 iOS8 is coming. Just for your information and preparation...

Lumea e la capătul răbdării și pe bună dreptate. Nu înțeleg însă cum de nu a apărut nimic în presa tehnică internațională ceva pe tema asta.

Citește în continuare

După fotbal și ciclism, urmează baschetul

Există o parte pozitivă în baschet: mulți antrenori români de 30-40 de ani, care sunt serioși și dedicați meseriei. Atât. Restul e putreziciune, pentru că ei luptă cu o caracatiță a cărei tentacule sunt adânc înfipte în politică, de unde-și trage fonduri pentru echipă, influență și spăgi pentru arbitri. Câștigătorul competiției se cunoaște în fiecare an și e același. Asesoft.

Mitică a zburat de la Ligă, cu ajutorul lui Ponta. La Ciclism, Eduard Novak are parte de un puci, la care pun umărul și oameni din Ministerul Sportului. În 2 decembrie urmează alegeri la Federația Română de Baschet, unde echipa cea mai valoroasă, cea mai iubită de arbitri și cea mai urâtă de public (toate-ntr-una ca șamponul) îi aparține lui Sebastian Ghiță, țuțăr de-al lui Victoraș. 

Pe lângă sponsori, o mare parte din fondurile multor echipe de baschet vin de la primării (CSM) și universități (CSU), deci tot de la Stat și Guvern. Să-i spunem partea stabilă, pe care te poți baza mai mult decât pe fluctuațiile economiei. Unele dintre cluburi fiind conduse în mod feudal, aproape lăsate moștenire din tată în fiu (cele mai vizibile clanuri: Vulc la Sibiu, Ziguli la Pitești), n-o să riște prea mulți controale și tăieri de fonduri, așadar au să voteze ”pentru binele baschetului”. 

Carmen Tocală, fostul președinte FRB, a fost promovată în MTS pe post de secretar de stat, interimatul fiind asigurat la Federație de oamenii ei. Câteodată doamna Tocală merge la meciurile Asesoftului alături de Ghiță și Ponta, iar la un moment dat exista un zvon cum că mașina pe care o conduce e înmatriculată pe una din firmele lui Ghiță. O recentă declarație de-a ei, ușor ilogică, legată de Eduard Novak găsiți aici. 

FRB e o cloacă în care se învârt aceiași oameni de acum 30 de ani. Se schimbă între ei, fac alianțe de moment și se înjură în privat. Nu există transparență și multe decizii sau implementări de reguli se fac după ureche (consultați arhiva și editorialele TotalBaschet). Se autodenumesc ”marea familie a baschetului românesc”, dar li se potriveștemai bine motto-ul ”la vremuri noi, tot noi”. 

Concluzia? Nu cred că are nimeni speranțe de mai bine, cel puțin până când Ghiță o să înfunde pușcăria. Sunt convins că o să vină și ziua aceea.

Citește în continuare

Grecia-România (și retur) la JustBeerPub

Mâine seară toată lumea o să fie în oraș, cu ochii pe Echipa Națională. Vă dau un pont: mergeți la Just Beer Pub, puteți sărbători calificarea cu o bere excelentă sau puteți să înecați amarul cu una la fel, dar mai neagră și mai tare :)

Pagina eventului și detalii despre rezervări aici.

PS. Acum câteva zile a avut loc o degustare de bere englezească despre care puteți citi în Turnul Sfatului. Au să repete acțiunea în curând.

Citește în continuare

Oleacă de photoshop între vecini

Sătui să o vadă zilnic pe doamna cu Matizul cum se chinuie să parcheze, ocupând câteodată două locuri prețioase, colegii mei i-au făcut o schemă, foarte respectuoasă, pe care i-au amplasat-o pe parbriz. A funcționat... de atunci doamna nu mai parchează în zona clădirii noastre.

P.S. În dreptul porții verzi din dreapta se poate parca, vecina n-are intrarea în curte amenajată (sau mașină).

P.P.S. fără legătură: AMR 3 luni până la V-day

Citește în continuare

Părinții, netul și filmulețele funny

Tot mai multe categorii de populație descoperă internetul. Circuitul e același: începe cu o adresă de email, prin care își trimit cu entuziasm filmulețe funny, într-un final ajungând la finețuri gen filme-pe-net, musai cu subtitrare, dacă-s bărbați, respectiv rețete-pe-net sau seriale-pe-net, dacă-s femei.

În cadrul unei firme de consultanță pe care am vizitat-o săptămâna trecută în Germania lucrează atât fondatorul ei, cât și soția lui plus unul din fii. Doamna se află în stadiul incipient, trimite la toată familia (soț și trei ficiori) lucrușoare amuzante pe email.

După o zi lungă de ședințe, ne-am dus seara la restaurant, tot grupul. La un moment dat mă îndrept spre baie, unde m-am intersectat cu acest domn foarte cumsecade. În timp ce priveam faianța de pe perete, îl aud râzând undeva în spate. Nu era momentul să mă întorc să văd ce naiba face, dar mi s-a părut dubios, mi-au mers rotițele în gol câteva secunde, până când l-am întâlnit în camera adiacentă, în fața unei chiuvete, uitându-se la mobil. Mi-a arătat o reclamă trimisă de nevastă-sa.

Două zile mai târziu, la masa de amiază, fiu-so ne povestește cum îl spamează maică-sa cu mailuri amuzante, cu conținut pe care el l-a văzut deja acum 4-5 ani. În plus, dacă nu-i dă feedback, îl oprește când îl vede prin birou și-l întreabă dacă i-a plăcut ce i-a trimis. Nu prea vrea să-i spună de fiecare dată că-s chestii vechi - și ea este o doamnă foarte cumsecade și nu vrea să o supere - așa că-i dă reply cu un smiley și atunci are liniște. L-am întrebat dacă a primit și el reclama văzută la restaurant. Bineînțeles că n-o primise. Nu știu ce l-a pus pe gânduri mai tare, că are maică-sa mai multe liste de distribuție, în funcție de conținut, sau că și părinții se distrează de aceleași tâmpenii ca și noi.

Citește în continuare