Aka Blue Air. Au adus nişte Boeing 737 fourth-hand din America, le-au spălat, au mai înghesuit nişte scaune ca să fie siguri că dacă ai peste 1.80 stai confortabil cu genunchii în rinichii celui din faţă, nu s-au zgârcit la piloţi dar stewardesele-s cam nătânge. La fel şi ăia de la logistică, mentenanţă, management sau cum s-o numi departamentul care se ocupă de numerotarea locurilor din avion şi relaţia cu aeroporturile.
Povestea începe relativ simplu: avionul adus din State n-are rândul 13 ... şi se complică pe parcurs: sistemul de booking al aeroporturilor nu ştie că Blue Air are avion de la unchiul din America, aşa că asignează bilete acolo. Călătorii ajung la rândul 12, se uită după 13, dau de 14, se întorc iar spre 12, se uită pe bilet, fac un control mental dacă nu s-au tâmpit ei brusc, dacă au ochelarii pe nas şi dacă apa minerală băută în aeroport nu conţinea cumva vodkă. De obicei răspunsul la toate aceste întrebări e satisfăcător, aşa că încep să urle după stewardesă, în timp ce în spatele lor coloana de pasageri se opreşte din înaintare - şi ştim cu toţii că lucrul acesta calcă pe nervi personalul de bord. Aşa că imediat încep să se audă din difuzoare glăscioarele poliglote care roagă bizonii să nu mai blocheze culoarul pentru a permite înaintarea confraţilor de turmă. Personal aş dori să îi roage să nici nu mai aplaude la aterizare, dar se pare că acest lucru nu contravine niciunei norme aeronautice (încă, pentru că tocmai mi-a venit o idee).
Dar să revin la turma noastră: stewardesa vine cu o soluţie ingenioasă - se miră că nu există locul 13, ceea ce nu îi creşte prea mult cota în ochii mei, ba chiar mă nelinişteşte uşor. Până la urmă cealaltă stewardesă are şi ea o idee genială: îi pune pe pasageri să stea pe rândul 12, nu după vreo schemă logică ci doar pentru că pe 14 sunt deja eu. Următorul blocaj are loc un minut mai târziu, când, cine ar fi crezut, apar pasagerii care aveau loc pe rândul 12. Noroc că sunt nişte olandezi şi nu se iau de guler cu cei care le ocupă fraudulos locul; ghinion pentru că nu se înţeleg cu românii "pe-timpul-meu-se-studia-rusa-la-şcoală". Aşadar se recurge tot la stewardesă, dar ea a plecat de la locul conflictului pentru că nu s-a gândit că ar putea avea cineva locuri pe 12. Logic.
După alt blocaj, alt anunţ de "înaintaţi înainte", apare şi stewardesa şi îi direcţionează pe olandezi la coada avionului. Notă personală: sunt convins că dacă erau negri, nu apreciau să fie trimişi în spatele avionului (autobuzului) dar ea nu şi-ar fi dat seama oricum de gafa istorică. Oamenii sunt înţelegători şi se duc în spate, aşadar toată istoria asta umflată de mine se termină decent, fără ţâpurături şi bătăi.
În încheiere vreau să vă vând un pont: dacă mergeţi la toaletă, aveţi grijă că pe la 1.80 metri înălţime pe peretele din stânga este amplasat un dispozitiv de împrospătare a aerului care mi-a făcut surpriza să-mi pulverizeze o doză de parfum în ureche. Să zicem că n-a fost cel mai bine ales moment pentru asta, aşa că n-am apreciat bonusul.
Postări
