Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

marți, 27 noiembrie 2012

Partea bună a hărților Apple

Știți tot scandalul cu hărțile Apple în iOS6. Știți și că în România sunt doar vreo câteva orașe care au numele străzilor vizibile în aplicația aceasta, restul au doar geometria, de nu poți căuta o adresă, inclusiv în Sibiu. Există însă și o parte pozitivă: sunt vectoriale, adică necesită mai puțin trafic de date pentru a fi descărcate față de cele bitmap, iar din această cauză se ”cachează” în memoria telefonului o bucată mai mare de hartă. 

Exemplu practic: în Manhattan intram din când în când la Starbucks pentru cafea și net gratis, îmi încărcam mailurile și mă uitam pe hartă, pentru orientare. O dată care am avut surpriza să pot naviga în toată zona Central Park fără conexiune la net, pe baza hărții deja descărcată. 

O altă facilitate utilă, deși încă nu e implementată în România, e cea de crowdsourcing, adică culegere de date de la participanții la trafic și marcarea zonelor unde se circulă greu sau încet. Google a implementat-o în hărțile disponibile pe Android, iar acum Apple a adăugat-o în aplicația sa. A fost folositoare atât pe autostrăzile din jurul Atlantei cât și pe podurile din New York.

O alternativă recentă la hărțile Apple vine de la Nokia, care săptămâna trecută a lansat aplicația gratuită HERE Maps în App Store. Se remarcă prin posibilitatea descărcării unei bucăți de hartă (doar una), cu nivel de granularitate diferit în funcție de aria suprafeței alese. Harta Sibiului la nivel de stradă are aproximativ 8MB. Bineînțeles, merge și online. Încă dă rateuri, de dimineață am avut treabă la Petrești, Alba, unde majoritatea străzilor purtau numele de ”strada 7”. În Apple Maps nici n-are sens să cauți Petreștiul...

Jameson Pub București

Fix în buricul târgului, lângă noua parcare de la Universitate, în București, s-a deschis noul club al prietenilor de la Oldies. Și acesta are pereții decorați cu produsele posterland.ro, de data aceasta s-a optat pentru multe tipare de artă de dimensiuni mai mici, care cadrează cu locul. Mai multe detalii și poze găsiți pe Facebook: www.facebook.com/JamesonPubBucuresti




Și dacă tot vorbim de Oldies, trebuie să amintim noua lor aplicație pentru Android și iOS.

luni, 26 noiembrie 2012

John le Carré

Fascinația a început cu remake-ul filmului Tinker, Talor, Soldier, Spy, ceva deosebit în masa de filme  de acțiune recente, cu multă violență neverosimilă, mi-a rămas în minte. Citisem recent vreo trei biografii și eram sătul de genul ăsta de scriitură, îmi trebuia o carte captivantă, ușor de citit în huruitul avionului, care să-mi ocupe timpul în zborul transoceanic. Am căutat, simplu, pe Google, ”cea mai bună carte de spionaj”. Rezultatul a fost John le Carré - The Spy Who Came in from the Cold, așa că am cumpărat-o de pe iTunes, cam toate thrillerele pe care le citisem în ultimii ani erau comparate cu un roman sau altul al lui le Carré, era cazul să citesc ceva și din maestru. A fost într-adevăr bună, nu e perimată, chiar dacă scrisă în 1963, perioada Războiului Rece are fascinația ei, a ajutat și lipsa gadgeturilor tipice James Bond, care acum ar părea desuete, toată acțiunea e un șah crud al unor oameni inteligenți. De fapt toate cărțile lui Carré sunt scrise așa, după ce am terminat în două zile romanul acesta m-am apucat de citit integrala autorului, iar acum, patru cărți mai târziu, la o frecvență de una pe săptămână, pot să zic că e o alegere bună de petrecut serile, la căldură, cu un pahar de vin sau ciocolată caldă în mână. Plus că învăț cuvinte și expresii tipic englezești iar viziunea lui le Carré despre spionaj e rezultatul direct al activării în domeniu, știe să prezinte cu realism toate etapele, de la recrutare la angoasele din timpul operațiunilor. Nu cred că are sens să vi le mai recomand, cred că am ajuns eu târziu la petrecere și majoritatea a citit măcar ceva din JlC din adolescență încoace, dar dacă totuși le căutați, văd că pe Elefant.ro există multe titluri traduse și în românește.

(C) Wikipedia

vineri, 23 noiembrie 2012

Eșecul Black Friday

În calitate de coproprietar de magazin online și cumpărător ocazional de pe net, Black Friday mi se pare un eșec. N-aveam de gând să comentez, dar văd că multe magazine sunt picate, ceea ce ne dă cu adevărat imaginea profesionalismului acestui tip de comerț. O să auzim următoarele povești azi:
- unii nu și-au estimat bine capacitatea necesară (lățime de bandă, trafic total lunar, număr de servere) iar cea de bază e suficient de mică încât să nu poată susține traficul de azi. Observ că se încearcă o limitare a numărului de conexiuni și redirectarea către o pagină care te invită să revii mai târziu, dar nici acest procedeu nu funcționează prea des, de multe ori site-ul nu se încarcă. Cât de greu e să faci câteva teste înainte și câți ani trebuie să se întâmple același lucru până să te pregătești adecvat?
- e frustrant că în momentul în care poți să te conectezi, o mare parte din produse sunt deja epuizate, nu că mi-ar fi trebuit ceva, dar asta indică stocurile infime de produse la ofertă;
- unii aplică clasicul preț ”redus”, adică umflat și scăzut la prețul de ieri;
- îți trebuie nervi tari să finalizezi procesul de cumpărare, chiar dacă site-ul se încarcă prima oară. Până alegi, s-a dus în Nirvana;
- buguri: pe koyos.ro m-am uitat la o imprimantă și m-am trezit că am în coș produsele din imagine, pe care nu dădusem click. Am încărcat altă pagină și au dispărut.

Observații:
- dacă prețurile sunt reduse foarte mult, ori adaosul e foarte mare, ori oamenii vând sub prețul de achiziție (de ce ai face asta dacă nu ești jucător nou?), ori sunt produse uzate moral, ce erau ținute artificial la un preț mare - practică uzuală la noi în țară. Nu vorbesc de singurul produs redus cu 80% ca să poți anunța în header, triumfător, ”reduceri de până la 80%”;
- în completarea celor de mai sus: dacă ești un vânzător cinstit, ai o marjă de profit decentă, de 10-20%, cât să reduci ca să nu lucrezi degeaba?
- distribuitorul oficial Apple România și resellerii dedicați nu au făcut nicio reducere.

joi, 22 noiembrie 2012

Cum să liniștești un curier cu personalitate

Câțiva cititori au lăsat comentarii așa lungi la articolul cu GLS încât constat că durerile oamenilor vis-a-vis de curieri sunt mai mari și mai frecvente decât credeam. Le găsiți în articolul original, care a ajuns viral și completat, the FUA a scris cum n-a găsit GLS-ul Senatul acasă.

Cea mai tare poveste o trec aici, am râs cu lacrimi:

Eu nu inteleg cateodata de ce nu se transeaza problema in stil pur romanesc. Am trecut si eu printr-o patanie, acum vreun an, cu un curier de la DPD daca nu ma insel, care-mi adusese un monitor de calculator de la Emag. M-a sunat cand a ajuns la birou, eu eram pe drum, i-am transmis ca ajung in 3-4 minute maxim. Mi-a raspuns pe un ton malitios ca el nu asteapta pe nimeni si era de datoria mea sa fiu la locatie. Cu scuzele de rigoare ca am intarziat l-am rugat respectuos sa ma astepte cateva minute, cu mentiunea ca "o sa fiu si eu atent cu dumneavoastra". Am ajuns la birou taman cand agentul vroia sa puna coletul inapoi in masina. "Sa puna" e un termen figurativ, pentru ca de fapt el dadea cu piciorul in cutia monitorului, ca sa incapa intre alte doua colete in portbagaj. Stupefiat, l-am intrebat daca e sanatos mintal, la care mi s-a replicat cu " Pai ce p**a mea vroiai sa fac, sa te astept?" Si in stil caracteristic romanesc, am scos frumos bastonul telescopic si i-am spart 2 geamuri la Cielo. S-a facut mielusel instant. Exceptand Fan, unde plangerile chiar sunt luate in seama si rezolvate, restul firmelor de curierat trebuiesc tratate cu parul. Parerea mea.

Familia Roșu (wrong time, wrong place)

În curtea prin care se intră la Weinkeller e amplasată cutia poștală a unei familii. Arată așa:

N-ar fi mai mișto dacă ar fi vopsit-o așa?
Sau varianta de Halloween:

miercuri, 21 noiembrie 2012

Prima bancnotă românească cu Kenny

E o întreagă discuție pentru punerea unei femei neanonime pe o bancnotă românească. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de țărăncuța de pe bancnota de 10 lei. Mie-mi seamănă cu Kenny din South Park. Blasfemeie?

_______________________________