Bom dia si salutari din Oliveira de Azemeis, Portugalia. Cu trabalho, bineinteles. Sa o luam cu inceputul. Adica revederea cu bagajele mele, in Solingen, sambata dimineata. Urmata de o zi intreaga de munca, ca ce naiba sa faci acolo cand ploua afara. Somnic devreme si trezirea la ora 5.30, ora la care de obicei ajung acasa. zbor din Dusseldorf via Frankfurt la Porto. Dat ceas inapoi inca o ora. Ora 12, Oporto. Luati si dusi la un restaurant in varful unui deal, inceputul unei aventuri culinare. N-am ce sa va scriu de Portugalia ca in afara de turnatoria clientului si hotel/restaurant n-am vazut mare lucru. Dar am mancat si am baut ca un campion mondial. Nu am mancat niciunde asa bine ca in Portugalia si imi cer scuze in avans daca o sa va fac sa salivati, dar trebuie sa scriu, macar pt mine, ca sa tin minte, ca poate-mi afecteaza atata vin rosu memoria.
Prima bomba culinara: pasta de ton de la antreul de duminica. O nebunie. Urlau papilele-n gura. Asta si de la maslinele cu usturoi probabil. Ce conteaza, dorm singur si e duminica. Totul udat cu vin rosu portughez. Felul principal niste filet de peste cu cartofi si apoi un desert, un tort de morcovi cu mult zahar. Desi mai aveam treaba am bagat un somn de voie o ora, urmat de munca si o plimbare pe inserate prin orasel, o bere (1.10euro - gratis) si masa la restaurantul hotelului (sau hotelul restaurantului?). Friptura de vita pe gratar - de fapt in foc, in restaurantul asta au un semineu pe care gatesc toata carnea. Delicios. Si bineinteles, udat cu vin rosu. Am dat o raita prin supermarket, o sticla de vin incepe de la 60 de centi si nu cred ca-i mai rau decat vinul nostru pastilat. Pe la 4-5 euro gasesti vinuri "tinta" de mare finetze si as cara niste baxuri daca mi-ar incapea in bagaj. Memo2me: data viitoare venim cu microbuzul. Destul de darapanate casele, dar totul are un farmec aparte. Multe au fatzada din gresie, ca sa protejeze impotriva aerului sarat.
Luni, munca de la ora 9 la 20.30 cu o pauza de masa. Cu munca nu va plictisesc, dar la masa iar am baut, vin rosu bineinteles. Cu sefu' si clientul. Cum naiba sa lucrezi in tzara asta daca esti tot beat? Workaholici mai rar pe aici. Plus ca-s toti ponei, asa, la un metru saptezeci, cica nici nu gasesti pantofi 45 in magazine. Revenim la mancare: antreuri cu nelipsitele masline cu usturoi, apoi prezentat arm'. Adica vine chelnerul cu ditamai sabia in care are infipta carnea, iti taie in farfurie cat vrei si pleaca. Cand termini revin cu iataganul si iar iti cioparteste. Cica e stilul brazilian. Garnitura de orez, fasole neagra si deasupra pesmet cu stafide. Nebunie. Papilele mele ma roaga sa emigrez sau sa fur bucatarul. Desert: ananas - tot tras in tzeapa si rumenit.
Seara, alta masa, alta distractie. Tot la hotel, in formatie de patru oameni, care nu stiu sa se opreasca din a vorbi profesional. Dar mancarea e buna. v-am zis ca e buna? Ieri am vazut ceva interesant asa ca azi am optat pt ea: tentacula de caracatita pe gratar. Cica caracatitoiu asta poate sa aibe lesne 2.5 metri, iar gustul delicios face ca orice alte fructe de mare sa para ruda de balta. Pana si ventuzele-s crocante. Iar vin rosu. Iar zambesc ca Iliescu.
Iar acum e aproape miezul nopti asa ca inchei aici, cu salutari. Obrigado!
Prima bomba culinara: pasta de ton de la antreul de duminica. O nebunie. Urlau papilele-n gura. Asta si de la maslinele cu usturoi probabil. Ce conteaza, dorm singur si e duminica. Totul udat cu vin rosu portughez. Felul principal niste filet de peste cu cartofi si apoi un desert, un tort de morcovi cu mult zahar. Desi mai aveam treaba am bagat un somn de voie o ora, urmat de munca si o plimbare pe inserate prin orasel, o bere (1.10euro - gratis) si masa la restaurantul hotelului (sau hotelul restaurantului?). Friptura de vita pe gratar - de fapt in foc, in restaurantul asta au un semineu pe care gatesc toata carnea. Delicios. Si bineinteles, udat cu vin rosu. Am dat o raita prin supermarket, o sticla de vin incepe de la 60 de centi si nu cred ca-i mai rau decat vinul nostru pastilat. Pe la 4-5 euro gasesti vinuri "tinta" de mare finetze si as cara niste baxuri daca mi-ar incapea in bagaj. Memo2me: data viitoare venim cu microbuzul. Destul de darapanate casele, dar totul are un farmec aparte. Multe au fatzada din gresie, ca sa protejeze impotriva aerului sarat.
Luni, munca de la ora 9 la 20.30 cu o pauza de masa. Cu munca nu va plictisesc, dar la masa iar am baut, vin rosu bineinteles. Cu sefu' si clientul. Cum naiba sa lucrezi in tzara asta daca esti tot beat? Workaholici mai rar pe aici. Plus ca-s toti ponei, asa, la un metru saptezeci, cica nici nu gasesti pantofi 45 in magazine. Revenim la mancare: antreuri cu nelipsitele masline cu usturoi, apoi prezentat arm'. Adica vine chelnerul cu ditamai sabia in care are infipta carnea, iti taie in farfurie cat vrei si pleaca. Cand termini revin cu iataganul si iar iti cioparteste. Cica e stilul brazilian. Garnitura de orez, fasole neagra si deasupra pesmet cu stafide. Nebunie. Papilele mele ma roaga sa emigrez sau sa fur bucatarul. Desert: ananas - tot tras in tzeapa si rumenit.
Seara, alta masa, alta distractie. Tot la hotel, in formatie de patru oameni, care nu stiu sa se opreasca din a vorbi profesional. Dar mancarea e buna. v-am zis ca e buna? Ieri am vazut ceva interesant asa ca azi am optat pt ea: tentacula de caracatita pe gratar. Cica caracatitoiu asta poate sa aibe lesne 2.5 metri, iar gustul delicios face ca orice alte fructe de mare sa para ruda de balta. Pana si ventuzele-s crocante. Iar vin rosu. Iar zambesc ca Iliescu.
Iar acum e aproape miezul nopti asa ca inchei aici, cu salutari. Obrigado!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.