De ce un calculator Apple e deosebit

Laptopul meu Apple împlinește luna aceasta trei ani de folosire. E un MacBook Pro de 17 inch, 2.8GHz Core2 Duo, care arată ca nou. A venit cu Mac OS Snow Leopard și i-am instalat Windows în Bootcamp, adică pe altă partiție. Alegeam la pornire ce sistem de operare să încarce, de obicei la serviciu era Windows și acasă Mac OS. Impresiile din prima zi au fost acestea.

Anul trecut, când am început să programez și pentru iOS, ceea ce se poate face exclusiv sub MacOS, a devenit incomod să tot restartez pentru a schimba sistemul de operare în cazul în care îmi trebuia acces la mail sau la alte programe, așa că am folosit mai intens programul de virtualizare Parallels Desktop, care-mi permitea să pornesc Windows-ul direct de sub Mac OS. Îl aveam instalat de mult, dar afecta performanța destul de drastic, așa că nu puteai face mare lucru sub niciunul din sisteme fără să te plictisești. Pentru accesul la fișiere foloseam un program de la Paragon, care îmi permitea accesul la partiții NTFS de sub MacOS. Într-o zi m-am enervat și mi-am mai comandat la Sobis 4 GB de RAM, pentru un total de 8. A fost prima oară când au desfăcut și ei un laptop Mac. Din acest moment a început să meargă și mașina virtuală decent, cheia e ca sistemul gazdă să aibe suficientă memorie. Am scris aici despre asta.

În tura din toamnă în State am mai făcut un upgrade, am găsit un SSD OCZ Vertex4 de 512 GB cu 400$, care o să apuce probabil și următorul laptop, fiind compatibil SATA3. Laptopul meu are SATA2, ceea ce gătuiește un pic transferul maxim, dar față de hard diskul de 7200 rpm, cu aceeași capacitate, avut anterior, e rachetă. Am transferat datele într-o noapte, făcându-le imagine celor vechi, cu ajutorul Carbon Copy Cloner. Cu ocazia aceasta am renunțat la partiția de Bootcamp, rulând Windows-ul exclusiv în mașină virtuală. Folosesc Parallels Desktop 7, nu mi s-a părut că versiunea 8 își merită banii. 

Mac OS-ului i-am făcut upgrade în fiecare an, în prezent fiind versiunea 10.8 Mountain Lion. Îmi place funcția de full-screen pe multiple ecrane virtuale, o folosesc pentru mașina virtuală cu Windows, iar prin swipe pe touchpad comut între ele.

Vă spuneam că arată ca nou, în principal din cauza calității construcției și a aluminiului folosit, deși din 1177 de zile în 1100 probabil l-am utilizat, de multe ori stă pornit de la 8 dimineața la 11 seara. Se curăță ușor, tastele încă au scrisul intact, în ciuda folosirii intense. Nu bârâie ventilatoarele, nu se aude niciun zgomot din interior, până și dvd-writer-ul merge. Boxele sunt superbe, au sunet clar și puternic, iar ecranul FullHD încă e mai bun decât orice alt ecran văzut de mine, cu excepția Retina Display. Are două plăci video, una integrată și una mai performantă, pe care n-am activat-o aproape niciodată. Bateria încă ține 85% din capacitatea maximă inițială, are 609 cicluri complete de încărcare și e garantată pentru 2000. Mențiune negativă pentru SSD, care consumă la fel de mult, dacă nu chiar un pic mai mult, ca hardul de 7200 de rotații, ceea ce n-aș fi crezut niciodată.

După trei ani, încă e amuzant de folosit și de descoperit lucruri noi și n-aș trece pe alt tip de laptop actual. A, a crăpat o singură dată SO-ul, când nu i-a plăcut un hard extern formatat pentru Windows. Da, ați citit bine, o singură dată în trei ani. Detalii aici. 

În concluzie, cam acesta ar fi răspunsul la întrebarea: ce are mac-ul deosebit. O grămadă de detalii hard și soft care se îmbină frumos pentru un produs aproape perfect.