Senzații tari și sport extrem: mobila Ikea

Am făcut pasul: am decis să mobilăm o cameră cu produse Ikea, mai ales de când se poate comanda online. Luni ne-au venit pachetele și ieri după amiază m-am mobilizat.

Am început cu ceva simplu, o comodă cu trei sertare. N-a durat decât două ore, dar a fost etapa de încălzire și acomodare cu sistemul.

Dulapul e o chestie pentru avansați, așa că am sunat un prieten cu power-tools, deja mă vedeam mânuind șurubelnița pentru totul restul iernii, nemaivorbind de reglarea balamalelor, treabă de chinez bătrân, dar nu senil. Am mai constatat o dată că deviația pereților de la perpendicularitate e de vreo 5 grade - trăiască blocurile socialiste! - așa că am înfipt niște pene sub picioarele dulapului și, vorba reclamei, zici că am renovat tot apartamentul. În plus, am avut plăcerea să ne delectăm încă o dată cu reglarea balamalelor.

Doar o poză din showroom

Pe la 21:10 am ajuns la divan. Părea simplu, un fel de cutie ce-ar trebui înciocolată rapid. Greșit, pentru că e extensibil și are sertare, ceea ce înseamnă o grămadă de piese și mecanisme, plus vreo 25 de lați în care trebuie băgate diverse șuruburi. Doi dintre ei erau speciali, cu găuri extra, a fost interesant să-i descoperim. Cu ocazia asta mi-am clarificat o curiozitate: am aflat cum poți să devii tâmpitul care bate cu ciocanul la miezul nopții. Habar n-am când au trecut trei ore.

Montatul mobilei Ikea îți dezvoltă diverse aptitudini: atenția la detalii, îndemânarea, spiritul de observație și, dacă stai rău cu cele enumerate anterior, calmul. Plus o mică paranoia, în crescendo: oare îmi ajung șuruburile? Oare mai rămân piese?? Oare de ce au rămas piese???

M-am trezit azi mai obosit decât după orice activitate sportivă pe care am practicat-o vreodată. Aventura continuă, mai sunt două cutii de care nu m-am atins.

Citește în continuare

Nu-ți pune toate ouăle în același coș digital

Folosesc mult-lăudatul Evernote de câțiva ani, varianta gratuită. Am adunat în el date fiscale de firme, cărți de vizită, copii după documente de identificare și alte informații non-critice dar utile.

De curând au scos o nouă variantă a aplicației de iOS, iar sistemul de operare i-a făcut update în fundal.

După ce-am băgat ieri benzină, m-am dus la ghișeu să achit. Scot cardul, scot telefonul, deschid Evernote-ul, selectez Shortcuts, caut nota în care-mi stocasem CUI-ul micuței mele firme, dau click pe ea. Apare un ecran gol și după câteva secunde mesajul:

Netul mergea, închid Evernote-ul din lista de procese active, îl redeschid: același ecran alb cu mesaj succint. Se făcuse coadă după mine, așa că renunț, înjur în gând Guvernul și tehnologia, fac eu cinste tura asta!

Seara am descoperit că problema nu era de sincronizare, ci din baza de date locale, cred că nu i-a reușit upgrade-ul, pentru că după reinstalarea aplicației au reapărut datele - deci nu mă ajuta nici varianta Premium. 

Concluzia: hârtiuțelor din portmoneu nu li se gată bateria și nici nu trebuie actualizate.

Citește în continuare

Elita

Subtitlu de ziar: ”cei  peste trei sute de invitați ai balului de caritate organizat vineri seara de Lions Club Brukenthal au donat aproape 10 mii de euro pentru programele sociale ale organizației.”

Spus altfel, mai mult de 300 de persoane din elita comunității locale n-au putut strânge 10.000 de euro. Adică, în medie, fiecare a donat cam 30 de euro. 

Sunt convins că unii invitați nu și-au pătat blazonul și au donat consistent, ceea ce înseamnă că mulți alții s-au dus doar ca să fie văzuți. 

Fără alte comentarii.

Recent am dat peste două exemple de omenie fără fițe. 

O familie de sibieni (domnul e agent de securitate la o instituție cunoscută), stabilită în suburbiile New York-ului, întreține la facultate în Sibiu și Tg. Mureș două fete provenite dintr-o familie cu situație materială grea, dar care vor să învețe. Le plătește de la chirie și bani de buzunar la echipament IT și conexiune la internet. 

Florin Barbu, basist la trupa Cargo, donează un procent din vânzarea tuturor articolelor din magazinul său de instrumente muzicale unui băiețel de 13 ani, care vinde flori pe străzile Orașului de Jos. Povestea o puteți citi în întregime aici.

Citește în continuare

Distribuția pe lanț n-are moarte. Până are

Titul inițial trebuia să fie ”ce stătea în calea viselor mele de cocalar cu BMW”, dar mi-am dat seama că oricum o să mă înjure lumea că scriu frumos de BMW și de un service BMW, așa că poate n-ar trebui să le dau apă la moară.

S-ar putea să fi înjurat degeaba benzina ”proastă” de 95 din România.  E drept, n-am înjurat-o doar eu, m-am bazat pe niște articole care arătau nivelul mare de sulf existent în amestec.

De-a lungul ultimilor ani am testat toate sursele decente: OMV, Mol, Petrom, Rompetrol și n-am constatat diferențe, mașina avea un gol de putere la accelerație indiferent de unde alimentam. Mă resemnasem.

Cum m-am prins că s-ar putea ca problema mea să nu fie de la benzină? A început să se audă un huruit când motorul era rece. Întâi am crezut că e de la un ventilator de habitaclu, dar cu timpul sunetul a devenit tot mai tare și prezent la accelerație domoală, până în 2500 rpm. Părea că o componentă intră în rezonanță sau transmite vibrația mai departe. Mașina fiind încă în garanție (trăiască cei cinci ani de garanție extinsă!), am dus-o la reprezentanța BMW, cu o înregistrare audio a zgomotului, ca să știe despre ce vorbesc, și le-am lăsat-o să se joace cu ea dimineața, pe răcoare.

M-au sunat să-mi confirme că au auzit zgomotul, dar că nu-i ventilatorul, ci vine de la motor și că n-au de gând să-l facă bucăți, ci să trimită o interogare în sistemul lor de asistență, iar cei din Germania, care centralizează toate problemele apărute în lume, le vor sugera o soluție. 48 de ore mai târziu, au venit ideile: ori nivelul uleiului de motor e scăzut ori e o rolă întinzătoare de la distribuția care, conform legendei, fiind pe lanț, nu se schimbă și nu are moarte. Ete că a mea are; uleiul fiind schimbat la timp, mi-era clar că era distribuția. Au schimbat rola.

Acum merge brici mașina, accelerează uniform și o să-i fac un test extrem: bag benzină de la Petrotyl, Ana sau Euroil. Glumesc, nu mi-aș face asta. Încă nu-s 100% convins că n-are și benzina vina ei, poate în perioada rece intră șocul electronic și nu se gâtuie accelerația.

Cei de la BMW au un sistem de verificare a service-urilor foarte prompt, de fiecare dată după ce-mi recuperez mașina sună cineva de la București și mă roagă să le dau un calificativ. Deja am redus dialogul la minim:

- Bună ziua, de la BMW vă sunăm...

- Foarte mulțumit! La revedere!

- Mulțumim, la revedere!

În altă ordine de idei, în februarie îmi expiră garanția, cumpără cineva un rinichi?

Citește în continuare

Trollul Iohannis - sugestiile mele

Geniale ideile lui Zoso:

Are noul președinte la metode de a trolla, grupa mare. Iată doar câteva dintre ele:

- Aș merge la restaurantul unuia dintre crizații ăia de la televizor care se pretind chef-i și aș arunca mâncarea pe jos și i-aș înjura în germană.

- Aș merge la Antena3 și aș cere să fie în emisiune și scaunul ăla care a câștigat alegerile.

Restul le găsiți la el pe blog. Am și eu câteva sugestii:

- Să-și facă o poză cu Emil Boc;

- Să o forțeze pe Olguța de la Craiova să construiască stadionul Franz Beckenbauer;

- Să insiste ca Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele să-și reboteze copiii cu nume nemțești gen Helmut, Hans și Dietmar, iar pentru ea să aleagă Schlampe;

- Să-l forțeze pe Radu Mazăre să-și facă concediile doar în Germania de Est, după ce iese de la țuhaus, bineînțeles;

- Să-l pună pe Dan Șova să învețe imnul. Israelului;

- Să meargă în vizită la Mioveni cu BMW-ul și prin Teleorman cu decapotabila (deși ultima s-ar putea să nu fie o idee bună, vezi JFK);

- Să ne spună salariul Andreei Esca. În germană. zwanzigtausenddreihundertvierzehn oiro.

- Să recunoască că părinții lui stau în chirie în casa sa și nu-și permit decât mansarda;

- Să mute sediul Patriarhiei la Sibiu, în Johanniskirche;

- Să scoată scrisoarea de susținere primită de la Michael Jordan:

- și una locală: după ce intră Ghiță la bulău să-l pună pe Mircea Vulc președinte la CSU Asesoft.

Citește în continuare

Poate ultima piesă bună de la Pink Floyd

În stilul formației și perioadei când a fost compusă (anii 90, albumul The Division Bell) dar și cu un solo de chitară pe care-l bănuiesc a fi rescris recent de David Gilmour, preferata mea de pe The Endless River:

Bonus, Nervana, o melodie ușor atipică pentru PF:

iar dacă n-ați auzit încă single-ul albumului:

Citește în continuare

Ce înseamnă să fii lider de opinie

Io, duminică seara la 21:13. 31 like-uri.

Domnul Dan Perjovschi, 11 minute mai târziu. Peste 1500 de like-uri și 208 share-uri.

P.S. Să fie clar, nu insinuez absolut nimic, nu suntem prieteni pe FB, am aflat de pe zoso.ro de statusul domnului DP și nu cred că l-a văzut pe al meu. Se întâmplă, mai ales în conjunctura acelei zile. Mă amuză coincidența.

P.S.2. Surprinzător, asta a fost primită un pic mai bine, peste 40 de like-uri. Cred că o să trec la poze cu pisici :))

Citește în continuare