luni, 29 iunie 2009

Steaua vieţii, la Mamaia

Prin studenţie când fitzele, ca şi bugetul, tindeau spre zero, ne-am dus la mare la Mamaia. Nu mai ştiu ce prieten a găsit oferta hotelului de o stea, ştiu că am supravieţuit fără sechele majore, deh, tinereţea, gaşca şi plecarea de acasă au compensat condiţiile semi-salubre ale mirificului stabiliment cu buda pe hol. Nu prea pot să vă ajut să  vă faceţi o idee ce nashpa era hotelul, mintea mea a şters sistematic amintirile acelui concediu, îmi amintesc însă că la plecare ne acuzam reciproc că am furat Picasso-ul de pe perete. Reţin, ca pe o amintire dragă de aşa-nu,  noapte albă făcută pentru că patronul hotelului tocmai organiza botezul copilului, pe terasă, cu boxe şi lăutari. Îmi mai amintesc şi de ghinionul unor prieteni care şi-au pus valiza prea aproape de geam şi, pentru că stăteau la parter, au rămas fără lucrurile accesibile unui hoţ cu mâna lungă vârâtă printre zăbrele. Ca o mică satisfacţie, ajuns acasă, am citit într-un ziar naţional că respectivul hotel a fost declasificat pentru condiţii improprii, a pierdut şi steluţa avută, dar sper că odrasla "investitorului" a crescut mare şi sănătoasă.

2 comentarii:

  1. deh, cred ca ar trebui sa fim mai indulgenti cu litoralul. Un weekend acolo mi-a schimbat perceptia si mi-ar placea sa cred ca "accidente" in genul hotelului de o stea nu vor mai exista in urmatorii 10 ani. oricum se va depasi cu inca 20 de ani termenul lui "Brucan"

    RăspundețiȘtergere
  2. Nush, îi mai las pe alţii să se înţepe câţiva ani şi dacă nu se dezumflă nimeni mă mai duc şi eu. Până atunci mai am destule mări şi oceane de bifat :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.