duminică, 7 iunie 2009

Woyzeck

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la teatru şi să vedeţi o p... un penis? Mie da, vineri seara. Credeam că o să mă plictisesc pentru că o să se joace în ruseşte, dar acest dezavantaj s-a dovedit a fi cea mai mică problemă a piesei. Oi fi eu ţăran necultivat dar cred că aşa ceva putea concepe doar un nene care bea doi litri de vodkă înainte de ora 9 dimineaţa. Ciudăţenia a început deja de la uşă, nu ne-au lăsat să ne ocupăm locurile ci a trebuit să aşteptăm la întrarea în hală. Apoi a apărut o "nebună" într-un parpalac negru care făcea doar "iiiii" şi a început să ne dirijeze înăuntru, în grupuri mici. În drumul spre scenă am trecut printr-o cameră în care ne prezentau personajele. Nebuna în parpalac erau de fapt două, care făceau cu schimbul, una dirija traficul şi alta se urca pe un scăunel pus în colţul odaiei de la intrare şi făcea "iiiii" în camera video pusă acolo.
Ajunşi în sălă, decorul era compus dintr-un set de 6 chioşcuri din plexiglas (transparente) şi patru ecrane de proiecţie deasupra. În diverse locuri din chioşcurile astea erau amplasate camere video care erau folosite pentru a proiecta scenele pe ecranele de deasupra. Vă spuneam că limba rusă n-a fost o problemă, mai ales pentru că nu prea au fost dialoguri, în puţinele momente când nu se urla, cânta sau da cu capul de pereţii de plexi, textul era tradus pe unul din ecrane.
Din câte ştiu eu acţiunea piesei ar fi trebuit să aibă loc în secolul XIX, nu în 2200, pe o navă spaţială, motiv pentru actori de a umbla cu căşti de motocicletă în cap şi diverse tuburi agăţate de ei. De ce n-am plecat după primele 10 minute de nebunie? Pentru că, aşa cum v-am spus, în sală se ajungea prin cămăruţa aia dotată cu webcam, unde se mai şi juca, aşa că era cam aiurea să ieşi prin mijlocul piesei şi să te vadă oamenii pe ecran. Două fătuce n-au avut nici o reţinere şi le înteleg. Oricum, interesantă ideea capcanei, s-o fi plictisit regizorul să se aplaude singur la final...
La un moment dat pe unul din ecrane a fost proiectată o poză cu un penis, cam de acolo mi-am dat seama că ceva nu e chiar în regulă cu piesa asta. Apoi s-a ajuns la scena unde doi poliţişti se dezbracă la chiloţi, se pipăie, unul îl apucă de-o bucă pe celălalt, se îmbrăţişează şi se mângăie, mă rog, aproape tot tacâmul. După care se aude un behăit, unul din ei scoate o oaie din plastic dintr-o cutie de carton, îşi dă chiloţii jos şi mimează un act sexual cu animalul. O fi fost parodie după Brokeback Mountain, dar personal aş fi preferat ceva cu poliţiste.
Culmea diabolicului a fost când a apărut scris pe unul din ecrane că au trecut 55 de minute din piesă şi mai sunt 70. Sătui de gălăgie, bătăi în plexi şi nonsens după o oră şi un pic ne-am sculat şi am plecat, că ne-am dat seama că se poate ieşi şi prin spatele sălii. Cred că mă apuc şi eu de teatru, o să iau numele unei piese celebre şi o să fac ceva ce n-are nici o legătură cu ea, imagini SF se găsesc, la fel şi căşti de motociclist.

1 comentarii:

  1. Hmmm... te invidiez că ai găsit ieșirea din spate la timp, eu n-am fost atît de perspicace și am ieșit cu traume... mai multe decît alea regulamentare!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.