Vă spuneam că am găsit locuri la cucurigu, ne-am făcut comozi - toată lumea spărgea seminţe în jur ba unii chiar fumau nonşalant deşi fumatul este interzis, iar scaunele înguste te obligau să aplauzi într-o dungă sau să îl iei în braţe pe cel prin faţa căruia treceai spre locul tău. Dacă era mai mare cel de pe rândul din spate îţi luai genunchi în ceafă. Majoritea absolută: bărbaţi, prietenoşi şi amabili, deşi nu aş vrea să intru ca adversar acolo. Pe diagonală, în sectorul D, noi fiind în A, era sufletul galeriei, pe ea o să o vedeţi în filmuleţul de mai jos. Acolo stau cei care dau tonul, care flutură steaguri şi bat în tobe, care se dezbracă la bustul gol şi se înghiontesc prieteneşte dar toată arena stă în picioare şi cântă. Vă ziceam că Hala Pionir are 8150 locuri scriptice, practic eram vreo 10.000, s-a umplut fiecare colţişor liber, scările erau complet blocate.
Când au ieşit jucătorii Partizan la încălzire au fost întâmpinaţi cu aplauze furtunoase, iar spaniolii cu huiduieli. Apoi s-au liniştit şi au început să scandeze sau să cânte versurile pieselor despre Partizan - au un repertoriu foarte bogat, o mulţime de piese folk. Fostul antrenor al echipei, cel mai galonat şi iubit, a fost întâmpinat cu aplauze şi i-a fost scandat numele. Plin de vedete şi sportivi din alte ramuri, ba înainte de pauză a venit şi preşedintele. Din loc în loc, băieţii distribuiau confetti din hârtie, cu sacul.
Am vrut să filmez o parte din momente, dar Milos mi-a zis să nu mă agit că o să urmeze ma mult de-a atât, ultimele cinci minute dinainte de startul partidei sunt cele mai interesante. Şi aşa a fost, de pe la minutul 3:30 în filmul de mai jos devine spectaculos:
Mâine finalul meciului.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.