joi, 30 ianuarie 2014

Doamnelor și domnilor, Philip Seymour F-ing Hoffman!

M-am uitat aseară la partea a doua din Hunger Games. Cel mai mult mi-a plăcut când a apărut Philip Seymour Hoffman. De ce? Să o luăm pe rând.

Jennifer Lawrence, săraca, a fost cea mai abuzată de cei care au creat make-up și costumele, nu neaparat în scena de mai jos, ci în tot filmul:


De Liam Hemsworth și Jack Quaid nu are sens să discutăm, ei trebuie să prindă la adolescenți; nu-i puteau îmbrăca normal. Jena Malone e o steluță, s-o fi bucurat să joace într-o mega producție:


Elisabeth Banks, înțeleg, începe să îmbătrânească, îi trebuia rolul, așa că le-a permis s-o îmbrace în diverse chestii ridicole:


Tobey Jones și Stanley Tucci sunt doi actori mari, cărora nu le e frică de ridicol:


Lenny Kravitz își permite, oricum între hainele de rockstar și cele de designer vestimental nu-i o așa mare diferență (în viitor):


Woody Harrelson, să fim cinstiți, a jucat și roluri mai ciudate:


L-au ”stricat” până și pe respectabilul Donald Sutherland:


Însă, stimați telespectatori, Philip Seymour Hoffman pare desprins din orice film contemporan al cărui acțiune se desfășoară în prezent. În cel mai extravagant moment apare într-un sacou mai lung, o redingotă neagră. O pată de normalitate pentru ochii abuzați:


Da, screenshoturile sunt din același film. Nu cercel în ureche, nu lalea în piept, nu vestă vișinie, nu codiță sau pletuțe mov. Doar el. Cum s-or fi desfășurat negocierile? Vă las să-mi dați milioanele alea, dar nu mă puneți să mă îmbrac ca un clown?


1 comentarii:

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.