luni, 3 octombrie 2011

Cu avionul la 84 de ani

Bunică-mea, 84 de ani, urma să călătorească în Germania cu avionul, prima dată după o cursă internă acum 30-40 de ani. Între timp s-au mai schimbat chestii în traficul aerian: aeroportul nu mai arată ca autogara, sunt restricţii de bagaje, procedura de control şi îmbarcare e altfel, plus că nu mai aude nici ea ca în tinereţe.

Seara dinaintea plecării îi fac instructajul: mergem la ghişeu, îţi dă biletul şi laşi bagajul de cală, apoi mergem la controlul paşapoarte, treci prin poarta de securitate şi ajungi în sala de aşteptare. Acolo aştepţi cuminte să anunţe îmbarcarea, vezi să nu pleci la Madrid că pe tine te aşteaptă nepotul tău celălalt la München. Te urci în autobuz şi vă duce la avion,  la destinaţie cobori din avion şi te urci în autobuz, vă duce la terminal. Îţi verifică  paşaportul apoi urmăreşti semnul de predare bagaj (bine că ştie germană), nu te duci pe culoarul de tranzit spre alte zboruri. Te uiţi pe ecran la ce bandă vin bagajele de Sibiu, îl iei pe al tău şi mergi pe unde e indicată ieşirea spre zona nesecurizată, fără nimic de declarat. De acolo te preia văru-meu, dacă nu-l vezi te duci la ghişeul de informaţii şi o rogi pe doamna de acolo să-l sune.

Mă speriasem eu de cât de complicat e şi în câte locuri poate să facă zag în loc de zig, mai ales în dihania aia din München. Ea făcea pe curajoasa, dar cred că n-a dormit toată noaptea. Nu i-am zis, dar am avut o experienţă cu Carpatairul acum câţiva ani, când să decolăm din Timişoara i se făcuse rău unui domn în vârstă şi leşinase, au trebuit să oprească procedura de decolare, să-l scoată pe braţe şi să-l bage într-o salvare tip Dacie combi model 1970 toamna la care n-au reuşit să-i închidă uşa din spate decât după câteva încercări, peste picioarele moşului. It wasn't pretty.

La aeroport, noroc chior: dăm peste o prietenă de la baschet (trăiască CSU Fans) care pleca în delegaţie, o rog să aibe grijă şi de bunică-mea. Merge totul perfect, doar că uită vărul meu să mă sune să-mi zică ca a ajuns cu bine şi mă lasă să mă perpelesc la foc mic vreo oră, până îl sun eu.

2 comentarii:

  1. Draga de ea, ce emotii cred ca a avut!
    Bine ca a ajuns cu bine!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate peste o vreme puteţi filma "Alo, aterizează străbunica!" reloaded... :) Super că este încă atît de mobilă!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.