joi, 7 mai 2009

Caietul

Despre bunică-mea aş putea scrie zilnic, e subiectul meu preferat; de fapt cred ca ar merita un blog numai al ei la cât de drăguţă e. Azi vreau să vă împărtăşesc ceva despre "old school". Pe vremea ei, la şcoala germană din Sibiu (e săsoaică) aveau ore de gospodărie. Vreo 3 ani, în clasele 6-8, au învăţat să aibe grijă de familie şi casă. Au invăţat temeinic, pentru toată viaţa, iar ce s-a uitat sau s-a folosit rar e trecut în caiet, un caiet care a rezistat de la 14 ani la aproape 82, în care încă se mai uită, pentru referinţe, când vrea să gătească o mâncare deosebită. Acolo scrie totul, în germană, de la compoziţia apretului şi modul cum se împătureşte o cămaşă la reţeta de apfelstrudel. O wikipedie a gospodinei, dacă doriţi; a unei gospodine excelente, eu în fiecare zi mă delectez cu mâncarea făcută de ea!

Poate asta ne-ar fi trebuit şi nouă, nişte baze venite odată cu cei şapte ani de acasă, deşi orice fată visează să se mărite cu un bărbat cu stare, aşa cum orice băiat vrea să ia de nevastă o fată drăguţă. Spre surprinderea mea gândul acesta nu e specific timpurilor actuale, e de când lumea. Îmi povestea bunică-mea că ei un singur lucru nu i-a plăcut şi nu l-a învăţat: să cârpească, iar atunci când profesoara a întrebat-o de ce, i-a spus, cu mintea unei fete de 14 ani, că ea o să-şi ia un bărbat cu suficientă putere financiară ca să nu trebuiască să-i cârpească hainele. Aşa a şi fost, bunicul meu a muncit două slujbe ca să-şi întreţină nevasta şi cele două fiice iar cârpeala n-a fost niciodată ceva practicat la noi în familie. 

Fetelor, dacă n-aveţi caiet poate e timpul să porniţi unul şi nu, să nu fie oracol. :)

10 comentarii:

  1. Oooo... Toate? Si eu? ;;)
    Eu nu... poate mi-l da bunica sa mi-l xeroxez :D

    RăspundețiȘtergere
  2. :d Eu am. Caietul ala l-am facut dupa ce m-am maritat prima oara la 19 ani. E drept ca nu am gatit pana atunci dar am furat si meserie de la mama. Totul a fost pus in practica si si acum mai arunc un ochi sa nu cumva sa gresesc ceva. Cand facea cate o mancare stateam la cafea in bucatarie si dicta :) Si nu, nu e oracol :).

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte dragut, sa-ti traiasca bunica! Oare cum zicea Alina nu ni-l da sa-l xeroxam????

    RăspundețiȘtergere
  4. alina, nicolle: e in germana (un pic arhaica probabil). plus ca nu aveti voi timp sa va uitati prin el si sa practicati.. dar poate vi-l da rhodos :))

    RăspundețiȘtergere
  5. amu am prins ironia ... cred :) in fine, nu mi's io asa desteapta :D. dar caietul il copiez cu placere pentru cine o vrea. si e in romana ca sa nu mai fie probleme cu traducerea :)))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu amo carte inca de pe vremea mamei, se numea "Vreau sa fiu gospodina" cu aventurile unei fete de 13 ani care invata in fiecare zi cate ceva, la bunica in vacanta.Gospodarie, despre plante, despre mancare...Si astazi o recitesc cu drag, desi nu mai sunt la vremea cand invat sa fac o omleta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt surprins. Mă gândeam că nu mai e la modă. Foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Hmmm... hai s-o dau eu cu bățul în baltă... caietul pe care îl am este cu ce nota o tanti care stătea cu mine cînd eram mică... și își nota ce îmi dă să mănînc... așa că, cine vrea mîncare pentru bebeluși mofturoși, are de unde să se inspire! :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. cred ca nu s-au schimbat multe. pireul tot pireu, morcovelul tot morcovel, sote-ul tot sote...
    cuba libre apare pe acolo? :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Hmmm... păi eu știu ce aveai tu în biberon? Tanti mea nu zice nimic de asta.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.