luni, 30 martie 2009

Epilarea lui Yeti

Am citit un post haios despre epilare pe blogul "Si blondele gandesc". La fel de haioase sunt şi comentariile la el. N-am să-mi dau cu părerea, fiecare decide pentru el dacă îi e bine "au naturel" sau chel (pun intended).

Mi-am adus aminte de o zi petrecută într-un ştrand din Germania, când am văzut un profesor cu elevii lui. Respectivul domn, în slipi bineînţeles, era exemplul viu al teoriei lui Darwin că omul se trage din maimuţă. Ar fi făcut geloasă orice primată. Avea un păr negru pe tot corpul, începând de la gât în jos, şi astăzi mă mai arde pe retină imaginea lui. Culmea, copiii nu păreau deloc impresionaţi de yeti-ul cu care veniseră la ştrand, dar mie mi-a fost greu să nu mă holbez îndelung. Probabil mai fuseseră de multe ori cu el la ştrand şi era totuşi Germania, nu Belgia, deci nimic suspect în asta.

Mi-l imaginez pe herr professor epilat. Ar începe şi el cu părţile moi şi ascunse, apoi s-ar opri...unde? În vârful degetelor de la picioare, la unghii. Respectiv în creştetul capului dacă ar face operaţiunea în direcţia cealaltă. Orice compromis l-ar face să arate ca un ţăran bronzat pe tractor. Un artist modern ar avea ce operă vie să contruiască din epilarea parţială a modelului, s-ar putea inventa o nouă formă de artă, asemănătoare body paintingului. Body hair stylist, body hair sculptor etc.

Eu sunt mulţumit cu nivelul de virilitate vizuală oferit de părul meu de pe chept, nu-mi doresc (şi nu vă doresc) nici vouă să fiţi "legătura lipsă", subiect de doctorat în antropomorfism.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.