Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

marți, 30 iunie 2009

The Big Storm Picture

Cam ce poze se pot face când urmăreşti tornade şi eşti profesionist:

http://bigstormpicture.blogspot.com/

Cei mai buni şoferi sunt doctorii. Not

Având locul de muncă în apropierea Facultăţii de Medicină, clădire nouă, cu săli în exces, deci frecventată de toţi studenţii Universităţii Lucian Blaga, îmi e dat să văd o grămadă de tute şi tuţi care parchează cu mai mult  respectiv mai puţin talent pe strada noastră. Ocazional câte o studentă grăbită la examen ne blochează poarta, de ne trezim că nu putem scoate maşinile din curte în pauza de masă sau îşi parchează cu graţie Matizul în mijlocul a două locuri de parcare, întâmplător ultimele libere. Delicioase sunt cele care-şi parchează "măgăoaia" de Opel Corsa din 20 de manevre întrerupte de pauze pentru scărpinat în cap şi analizat problema; pe una ştiu că am admirat-o cu băieţii vreo 10 minute şi când a terminat manevrele infinite cu brio, fără să ne lovească autovehiculele, am aplaudat-o toţi cu uşurare şi nesimţire. Pe lângă toate aceste şicanări zilnice am descoperit ieri o categorie nouă de tută (identificată după permisul de acces în spital lipit de parbriz), femeia care n-a învăţat manevrele ulterioare atingerii poziţiei de parcare: băgat într-a întâia şi tras frâna de mână. Aşa că, fiind un pic de pantă, Peugeot-ul doftoriţei (în devenire? SB42YUL) s-a oprit în maşinuţa unei colege, care deja face cu nervii când aude de probleme auto, fiind a patra oară când îi buşeşte cineva maşina cea nouă în parcare (să denumim evenimentul "blestemul Kalos-ului vişiniu"). Cum deşteptul cedează, am mutat Peugeot-ul înapoi, că e uşor de împins când e scos din viteză şi l-am poticnit în bordură după ce am mutat Kalos-ul mai la vale, ca să-i asigurăm spaţiu de a părăsi parcarea fără să mai provoace alte daune, în afara barei zgâriate deja. 
Dar altceva vreau să vă spun: cum să mai ai încredere în doctori când ei nici să conducă o maşină nu sunt în stare? Robot chirurgical? Phleeaaze.

luni, 29 iunie 2009

Spektor

Regina Spektor, cântăreaţă americană de origine sovietică, cunoscută mai ales pentru hitul Fidelity, din 2006 (linkul aici), are un album nou, intitulat Far. N-am găsit nici o piesă de valoarea celei menţionate mai înainte, dar nu cântă rău, ci constant bine, doar că fără hituri.


Are şi versuri faine:
http://www.songmeanings.net/songs/view/3530822107858775560/3/ASC/

Steaua vieţii, la Mamaia

Prin studenţie când fitzele, ca şi bugetul, tindeau spre zero, ne-am dus la mare la Mamaia. Nu mai ştiu ce prieten a găsit oferta hotelului de o stea, ştiu că am supravieţuit fără sechele majore, deh, tinereţea, gaşca şi plecarea de acasă au compensat condiţiile semi-salubre ale mirificului stabiliment cu buda pe hol. Nu prea pot să vă ajut să  vă faceţi o idee ce nashpa era hotelul, mintea mea a şters sistematic amintirile acelui concediu, îmi amintesc însă că la plecare ne acuzam reciproc că am furat Picasso-ul de pe perete. Reţin, ca pe o amintire dragă de aşa-nu,  noapte albă făcută pentru că patronul hotelului tocmai organiza botezul copilului, pe terasă, cu boxe şi lăutari. Îmi mai amintesc şi de ghinionul unor prieteni care şi-au pus valiza prea aproape de geam şi, pentru că stăteau la parter, au rămas fără lucrurile accesibile unui hoţ cu mâna lungă vârâtă printre zăbrele. Ca o mică satisfacţie, ajuns acasă, am citit într-un ziar naţional că respectivul hotel a fost declasificat pentru condiţii improprii, a pierdut şi steluţa avută, dar sper că odrasla "investitorului" a crescut mare şi sănătoasă.

duminică, 28 iunie 2009

Poza de la miezul nopţii

E vară, se poartă terasele. Două la care n-am ajuns să stau, doar le-am fotografiat pentru că arătau bine:
- una în Porto


- şi una în Dubrovnik


Unforgiven in Wien

Am fost aseară la Cafe Wien, invitat la ziua unui prieten. Surpriza a fost că formaţia care cântă muzică clasică a interpretat şi piese moderne, chiar două din Metallica: The Unforgiven şi Nothing else matters. Deşi ştiu că nu e nimic original (am auzit varianta făcută de Metallica pe S&M), sună foarte bine şi îi conferă locului o notă aparte. Cvartetul de corzi cântă şi în Atrium, aşa că probabil l-aţi auzit deja acolo - să vedem ce zice Sophy despre asta :).

Cu Fellini-ul de vineri nu vă mai plictisesc, şi-au făcut un obicei din a ne îmbăta. Chilli con carne de după a fost exact ce-a prescris medicul, bineînţeles în El Gringo, locul care nu s-a schimbat de 10 ani, până şi raţa de plastic e la locul ei, în bazin.

vineri, 26 iunie 2009

La striptease cu profii

Când am terminat facultatea am făcut banchetul la Împăratul Romanilor, după care continuarea în Latino Night Club, dacă vi-l mai amintiţi, faimosul striptease de la subsolul hotelului Bulevard. Motivul alegerii a fost unul bun, managerul locului de pierzanie era coleg cu noi aşa că am beneficiat de o aripă a barului iar profesorii de separeu. N-au venit toţi, dar numai bărbaţi şi majoritatea tineri. Istoria se întâmplă în 2001, când, ca şi acum, salariul profesorilor nu era prea mare, aşa că e de înţeles atracţia spre o băutură şi o ţâţă moka.

Să trecem la fapte: după ce ne aşezăm pe la mese, mă duc la poveşti în separeul adiacent unde erau cei care ne chinuiseră 5 ani de zile. Încă era devreme aşa că nu apăruse nici picior de dansatoare prin local. Stăm la poveşti, bla bla, gulu gulu, la un moment dat apare o tipă doar în chiloţi care, din toţi ăia 20 de bărbaţi, mi se urcă mie în poală. Nu vă doresc să vă ştie lumea de cal breaz şi să aveţi douăzeci de perechi de ochi aţintite spre voi, în timp ce o donşoară mică, cam platfus şi cam ciocolatie îţi şade pe genunchi. După ce m-am înroşit rapid şi temeinic am început să parlamentez cu fata la urechea ei, printre dinţi: tu ai venit aici pentru profesori, nu pentru mine, dă-te dracu jos şi du-te la altul! La început m-a ignorat dar până la urmă am reuşit să mă eliberez. A încercat să se pună în poala altuia dar i-a dat şi acela cu flit aşa că s-a retras fără glorie. Spre dimineaţă mi-a zis colegul manager că a făcut o mică criză de isterie că o tot refuză lumea aşa că acesta a pedepsit-o şi i-a tăiat noaptea aceea din salariu.

In rest nu-mi aduc aminte prea mult, a fost o noapte lungă, ştiu doar că la final, spre dimineaţă, un reputat profesor-colaborator s-a băgat în cuşcă să vadă şi el cum e acolo. Nu ştiu dacă i-a plăcut, nu era chiar coerent, dar sunt convins că la alt banchet nu s-a simţit la fel de bine.

Fetele bune ajung în rai

Fetele bune ajung în rai,
Fetele rele ajung unde vor ele,
Maicăl unde se duce când se duce?

joi, 25 iunie 2009

Încă una nouă

...la Il Cappuccino, în Piaţa Mică.
- o Peroni vă rog;
- pizza peroni, da, cum să nu!
- nu pizza peperroni, bere Peroni!
- să văd dacă avem...
N-aveau, ca doar nu poţi servi bere Peroni în restaurant italian. Mai bun Heineken-ul.

miercuri, 24 iunie 2009

Care aţi fost în Grecia?

Am două oferte pentru Grecia, una cu charter din Sibiu în insula Zakynthos şi alta cu plecare din Cluj în Corfu, Creta. Nu mă prea interesează transportul cu maşina sau autocarul şi nici plimbarea până la Bucureşti, la fel, nici să fie prea ieftin şi prost. Dacă aţi fost pe acolo şi puteţi recomanda sau împărtăşi ceva v-aş fi recunoscător. Mulţumiri anticipate :)

marți, 23 iunie 2009

Cel care-l face pe şef să râdă e un bou

Ştiţi reclama şa bere, până şi eu o ştiu şi nu prea mă uit la TV. Ţară tristă, plină de umor? Nu, doar stupidă. În reclama asta România în timpul holerei crizei este o mare miştocăreală. Angajaţii ăia după ce că-s incompetenţi şi nu ştiu să scrie un raport mai au şi chef de glume, probabil sunt toţi premianţi Nobel şi n-au chef să-şi petreacă timpul scriind documente în timp ce ar putea descoperi leacul pentru cancer. Cine a avut şef din ăla, care să se amuze pe lângă incompetenţa subalternilor lui şi de obrăznicia lor? Într-o firmă normală chelul ăla zboară primul, garantat. Ia două avertismente doar pentru bluza de pe el şi pentru faptul că are balon. Stupid şi motto-ul "cel care-l face pe şef să râdă face ca treaba să meargă" - doar nenea ăla urla că nu mergea treaba! Eu vă invit să faceţi ca dungatul din reclamă şi o să vedeţi că aveţi timp de băut bere-chet, primele două sticle o să vi le dea colegii din milă, că v-aţi pierdut locul de muncă. Lasă chelule, nu contează că eşti pe făraş, bea o bere de la mandea că ne-ai salvat de un perdaf!
Le vând o idee gratis: să-l ia pe zânul din reclamele BT şi să-l facă pe el şef, când îl îngână ăsta mic (apropo, aţi observat că l-au asortat cu sticla de bere la culoare?) să-l transforme într-un pet.

luni, 22 iunie 2009

Ştrand report

Care vrea să mai viseze cluburi sau baruri sibiene, se diversifică oferta de vară. Sâmbătă a fost "soft opening-ul" (nu daţi cu parul, aşa-i mai nou) clubului/terasei din incinta ştrandului sibian. Ţinând cont că aud zvonuri despre construirea lui de vreo două luni am fost un pic dezamăgit de ce am găsit, este o locaţie corectă dar nu deosebită (ca cea din parcarea Sălii Transilvania de exemplu) -  un cort pe structură metalică, deschis pe latura spre bazine, o podea de lemn, nişte canapele, câţiva palmieri şi un bar în mijloc. Pentru serile calde de vară este ideal dar nu cred că o să facă mare brânză dacă plouă sau la toamnă, probabil de aceea nici nu s-a sărit calul cu investiţia. Habar n-am dacă are vreun nume, dar ştiu ce nu are: toaletă proprie, trebuie să traversezi jumătate din ştrand pentru a ajunge la WC-uri, sunt exact în colţul opus. Avantajul aerului liber poate fi şi dezavantajul locului, pe la 3 dimineaţa se cam face răcoare, dar asta va depinde şi de caniculele verii. Una peste alta, locul este o completare la oferta tot mai redusă, se pare că se cam simte criza şi în acest domeniu, sunt puţine locuri (închise) care mai merg bine.
PS: mai are un avantaj, pt mine, e foare aproape de casă!

Poza de la miezul nopţii

N-am uitat să postez dar prin amabilitatea Injoy iar nu am avut acces la internet toată duminica.
Poza este tot din Viena:

sâmbătă, 20 iunie 2009

Concurenţa

Astăzi pe când îmi savuram cafeaua de după amiază (dpdv al orei) respectiv dimineaţă (dpdv al ceasului meu intern setat pe ora de weekend) am asistat la o fază un pic şocantă: o fetiţă venită la cerşit a fost atacată, din senin, de câinele castrat, cu eticheta în ureche, şchiop şi care nu se mişcă cu orele de pe locul dintre mese unde zace tolănit. Totul s-a desfăşurat foarte rapid, mai rapid decât bănuiam că ar fi în stare să se mişte animăluţul cu trei picioare valide, portretul de până atunci al blândeţii întruchipate: fetiţa n-a apucat să cerşească, fiind luată în primire de chelneriţă care probabil îi spunea să nu deranjeze clienţii, moment în care câinele aflat la un metru de ele s-a repezit la piciorul fetei. N-a muşcat-o, i-a capsat doar pantalonii, fetiţa a fost apărată de chelneriţă care şi-a continuat gestul frumos şi când fetiţa a început să plângă, de spaimă sau de durere (atunci nu ştiam încă), a dus-o la baie să vadă dacă e în regulă. S-a ales doar cu sperietura, dar fiind urmată de alţi câţiva puradei, scena era aproape să se repete. Se pare că se întâmplă foarte des acest lucru, doar cu cerşetorii (!), sintetizat tot de chelneriţă: îşi dispută teritoriu.

Black & white

Tudore, sper că dormi, e 4:20 AM şi tocmai m-am întors din...n-o să ghiceşti niciodată! ... Fellini! Surprinzător, nu? Cum ziceam, sper că dormi şi că nu visezi că chefuieşti în acest loc de pierzanie din nou. Gura ţi-a fost aurită, n-am băut pe gratis până astăzi, dar, ca să vezi!, a fost black&white party şi cum toţi de la masă ne-am conformat, şi am venit bicolori am primit o sticlă de Balla din partea casei, pe lângă cea comandată de noi. Aşa că, viaţă grea, cum spuneam, a trebuit să ne "chinuim" să bem 2 sticle de Ballantines, dar, stai liniştit, le-am dovedit. Pe mine mă miră coerenţa mea la ora asta şi pofta de a posta. Gata! Noapte bună! Nu mai visa Fellini că săptămâna viitoare n-am chef să beau 2 sticle din partea casei!

vineri, 19 iunie 2009

Visele lui Tudor

M-am distrat copios de postul lui Tudor:
http://cemerita.blogspot.com/2009/06/care-viata-grea.html

I-am ajuns în subconştient. Vorba Alinei, adevărul e că scriu în fiecare săptămână de Fellini. Ce să fac, dacă la operă nu mă duc...

Superfund!

Ce mai găseşti pe afişele din Viena: o tanti supermodestă în legătura cu superposteriorul ei, aşa încât se laudă pe superhaine. Eu zic că e publicitate falsă, nu reiese de nicăieri că ar avea dreptate.

joi, 18 iunie 2009

Viena

Viena e la fel de frumoasă ca totdeauna, de câte ori mă plimb prin centrul ei am acelaşi sentiment: bogăţiile alea s-au construit şi din banii ardelenilor; da' lasă că ne răzbunăm noi acum, când urmaşii iobagilor vă mănâncă lebedele şi vă îngroaşă PIB-ul iarna la ski! Am ajuns la hotelul de lângă Gara de Sud pe la 7 seara şi am plecat într-o plimbare lungă spre centrul oraşului, pe hartă părea o distanţă mică, dar la pas a durat aproape o oră. Arhitectură "monotonă" în cartierele centrale: căsoaie de 6 etaje şi 100 ani vechime, Jaguar la poartă, totul renovat. Din loc în loc câte un palat devenit instituţie publică sau şcoală.
Am prins un asfinţit frumos, aşa că au ieşit nişte poze interesante:

miercuri, 17 iunie 2009

Găinarii dracului

M-a aşteptat un prieten la aeroport. Mă ia, plecăm, povestim, zice:
- Ai auzit ce s-a întâmplat cu ai tăi?
- Nu, n-am vorbit cu ei încă. Ce?
- Probabil n-au vrut să te sperie.
- WTF! Ce s-a întâmplat??
- S-au gândit că-ţi zic când ajungi acasă
- BĂ!! Lasă rahaturile şi zi ce s-a întâmplat!! urlu eu. 
Aşa că mi-a zis, că ne-au călcat hoţii. Au forţat geamul de la baie, care era deschis în sus, au întrat, au luat ce-au găsit pe hol, poşeta mamei mele, geanta tatălui meu, o geacă şi nişte mărunţişuri. S-au ales cu 800 RON şi ai mei au rămas fără toate documentele de identificare, carduri, ştampile şi alte chestii care nu le foloseau la nimic hoţilor dar le dau alor mei viaţa peste cap. Bunică-mea dormea într-o cameră alăturată, cu uşa deschisă spre holul de unde furau hoţii. Săraca e cam surdă, bine că nu s-a trezit. Părinţii mei dormeau la etaj. Geamul băii e la aproape doi metri de pământ, deci nu e chiar aşa uşor accesibil.
După luarea amprentelor de către poliţie s-a identificat unul din cei doi făptaşi, a mai dat spargeri în trecut şi la casa lui Ciolan şi Vonica, a ajuns la bulău dar a ieşit anul trecut. E din Craiova, are sub 30 de ani şi cu asta se ocupă, sper că poliţia îi va încheia totuşi prematur cariera. Ai mei şi mai ales bunică-mea, au rămas cu traume psihice, azi noapte n-au prea dormit. Nici nu ştiu, dacă să-mi pară bine că nu i-a dus capul şi au lăsat amprente, sau să mă minunez ce tupeu au avut. Momentan îmi fac griji pentru bunică-mea.

marți, 16 iunie 2009

Jos textila

Grea viaţa prin delegaţiile de două zile. Lucrat eroic până la ora 13, apoi lucrat în timpul şedinţei până la ora 17 (că nu eram eu în prim plan), apoi renunţat la lucru şi făcut doar şedinţă până la 19.30. Ajunşi la hotel ne-am relaxat cu răcituri: bere şi îngheţată, că ne fumegau microprocesoarele. Ne-am şi plimbat un pic, este un parc imens în mijlocul Piestany-ului, foarte frumos şi bine îngrijit. Lângă el se află un rău lat şi frumos curgător, pe malul căruia se plimbă populaţia fără cârje. Mulţi oameni, tineri localnici care n-au unde merge, în afară de centrul acesta nu e mare lucru în regiune, plus bătrâni şi suferinzi veniţi la tratament. Din păcate sunt şi mulţi copii handicapaţi veniţi cu părinţii, majoritate italieni, la tratament. Nu ştiu cum de-au ajuns chiar aici şi ce fel de apă termală se află în localitate, dar o să mă interesez şi pun pariu că ale noastre-s mai bune, dar noi suntem fraierii turismului, ca de obicei. Arhitectura este una obişnuită tărilor est-europene, multe clădiri noi, câteva renovate dar şi dărăpănături. Preţuri cam ca în Sibiu, Slovacia a trecut la euro anul acesta şi o bilă de îngheţată e 30 de centi, o bere la halbă de 0,5 e 1,6 iar o apă la jumătate costă 1 euro, toate în centru. Azi încheiem programul artistic la ora 17 pentru că trebuie să ne întoarcem la Viena, colegul meu neamţ are avion seara, eu nu, aşa că o să stau o noapte acolo, în buricul târgului. Merit şi eu un pic de relaxare că e doar marţi şi mă simt obosit. Lol. 
PS. Clientul nostru face textile pentru saltele, dar n-am probat nici una :)))

luni, 15 iunie 2009

Amenzile în Slovacia

Vreau să vă povestesc, pe scurt, cum i-au liniştit şerifii pe slovaci să nu se mai omoare pe şosele. Sk era a doua ţară europeană ca număr de accidente cu victime şi acum are nişte amenzi de trebuie ca săracii vitezomani să meargă în Austria dacă vor să aibă un pic de veselie la volan. Să vă exemplific: pentru vorbit la telefon în timp ce conduci 100 euro amenda, la fel şi pentru depăşit viteza cu 10km; depăşirea vitezei cu 20 de km costă 200 euro iar de la 30 în sus rămâi fără carnet; condusul fără centură e ieftin, doar 40 de euro. Dar a funcţionat, conduc exemplar şi legal. Aveţi grijă dacă veniţi pe aici ce haiducii faceţi!

duminică, 14 iunie 2009

Poza de la miezul nopţii

...vine din Germania, din 2006. O clădire tradiţională germană, acoperită cu piatră şlefuită, mixată cu verdeaţă.

Piestany

Am ajuns în Slovacia, via Viena plus transfer auto. Avem treabă în Vrbove dar cum acolo cică nu e nimic de Doamne ajută ne-a cazat clientul într-un orăşel apropiat, numit Piestany. Este centru balnear şi ca urmare e plin de bătrânei. Hotelul, botezat Adam şi Eva, e nou-nouţ, foarte decent şi cu camere mari, situat chiar lângă centrul pietonal, un fel de jumătate de Bălcescu, plin de terase, plus un părculeţ adiacent. Think Căciulata. Noi stăm în Eva, clădirea numărul 2 şi mă bucur că am net, pentru că la tv sunt trei canale slovace şi trei italieneşti, care, cum nu-s Teo, nu mă fascinează. Nimic cu muzică. O să fac mâine seară nişte poze prin oraş, acum e noapte, le voi pune pe net când ajung la SB,  pt ca nu cred că am luat cablul usb.Over and out.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Viaţă grea

... şi plină. Mâine plec în Slovacia, dar numai până miercuri, aşa că până mă întorc nu ştiu dacă o să am de unde posta.

Până atunci vreau să vă zic că serile de vineri din Fellini sunt tot acolo, la fel de animate, la fel de lungi şi la fel de alcoolizate. Nu vă spun decât că azi dimineaţă la 5.30 taximetristul a fost un pic uimit să ia un client binedispus, care sorbea cu paiul dintr-o carafă de vin alb. Nu sunt eu chefliul ăla, eu nu-mi completez vesela personală cu obiecte de inventar, eu eram alt chefliu, care rânjea de pe bancheta din spate. Viaţa grea continuă.

vineri, 12 iunie 2009

Wait for me

A apărut noul album Moby, chelu' e melancolic de data asta, a folosit doar instrumente analogice şi a ieşit o muzică de te adoarme, dar într-un mod plăcut:







Ce copil frumos!

Câţi dintre voi au fost complimentaţi, indirect, de prietenii mamei cu următorul text: "ce fată/băiat frumo(a)s(ă) ai!"? Pe mine mă amuză textul ăsta de fiecare dată, oare de ce trebuie oamenii să ne laude de faţă cu părinţii, că doar ei ştiu cel mai bine ce "panarame" au crescut? Sau suntem toţi excepţional de frumoşi? Dacă auzi alte variante, ce deştept sau ce cumsecade eşti înseamnă că, well, sunteţi urât cu spume şi complimentatorul avea un  mic simţ al ridicolului. V-a venit vreodată să-i ziceţi "ba pe-a mă-tii, frumosule?".
Nu m-a lăudat nimeni, am văzut faza într-un film şi mi-am adus aminte de ea. Mie-mi zice lumea bună ziua - se pare că doar atât merit. :))

miercuri, 10 iunie 2009

Sibiul pitoresc. Plus mărginimea

Cum stăteam noi aşa la o bere şi-un spectacol de lumină, duminică noaptea în Piaţa Mică, cu ocazia tragerii cauzate de sfârşitul FITS, şi făceam, la mişto, "woaaaa, ce artificii", taman atunci pică într-un pahar gol de vin un "artificiu" nestins, la mică distanţă de ochii nostri aţintiţi spre cer. Am mai scăpat o dată, dar asta a fost doar introducerea urmează nişte fragmente de Sibiu de toată frumuseţea:

Într-o zi când mă duc la lucru, o ambulanţă bloca intrarea străzii. Cum am mare respect pentru ambulanţe şi personalul de pe ele, am aşteptat liniştit să se mişte, până a coborât o bronzată de pe locul pasagerului, care i-a şi dat replica de mahala "la ce te uiţi bă?" prietenului meu care se holba la ea, că deh, te aştepţi să coboare halate albe din maşina aia nu fripturi.
Oare cât timp a trecut de când hidoşenia de sediu Asigurări Allianz-Ţiriac şi-a pierdut faţada de proastă calitate şi stă acoperită într-un prezervativ din pânză? Să fie mai mult de un an? Ultima oară când mă miram cât de repede se mişcă încă nu era criză.
Astăzi aşteptând la stop lângă Piaţa Cibin am văzut un bărbat sub pod, cu picioarele în râu, la bustul gol, se spăla pe faţă şi bust. Să fie un ţăran încălzit sau un orăşean debranşat?
Ştiţi cum se zice, că ăia din Bucureşti sunt nebuni în trafic, că e o junglă acolo etc. Ne-am luat revanşa! Ferrari-ul flambat a acroşat două maşini de Bucureşti. Yes! Există dreptate în lume!

marți, 9 iunie 2009

Alinutza şi Batman

Hotarât lucru, Alinutza nu suportă culoarea neagră. Când vede câte un Batman mai mult de 15 minute o apucă cu ameţeli. V-am povestit că aproape a leşinat de două ori la o nuntă, domnişoară de onoare fiind. A lăsat lumânarea şi a plecat în strană. Azi, la parastasul de 3 ani al bunicului meu, vedetă involuntar(ă) ca de obicei la ocazii cu popi - Alinutza. Pentru că erau vreo 32 de grade la ora 5 şi pentru că biata fată a alergat toată ziua şi îi era rău s-a retras la mijlocul slujbei la umbră, dar vitează, a reapărut lângă mine 5 minute mai târziu. Se făcuse şi un pic de umbră, era relativ suportabil, până şi babele stăteau în picioare. Aproape se termină slujba, vine partea cu ţinut unul de celălalt şi agitat colacul în formă de stea, după câteva momente Alinutza şopteşte "ţine-mă, că mi-e rău, du-mă să stau jos". Unde s-o duci că era încă slujbă, ea nu mai putea să meargă, împrejur doar morminte. Am sprijinit-o de mine, am luat-o în braţe, m-am gândit că-i trece. Nu i-a trecut. Pac, se face moale, scapă poşeta din mână, flexează genunchii, dă ochii peste cap. "Wei, o murit", zic în gând când o văd cum arată, în timp ce mă chinui să n-o scap. Mă ajută tata, o sprijină de umeri, în timp ce mă aplec (că-i înaltă mimoza) să bag o mână pe după genunchii ei ca să o iau în braţe, era moale ca plastilina săraca. Deja popa vorbea singur, dar vorbea, nu se lăsa. Plec cu ea în braţe peste vreo trei morminte - efectiv am călcat pe morminte cu Alinuza în braţe, alţii îşi trec prietenele pragul, noi se pare că suntem mai originali şi la ce succes avem avem la evenimente cu popi... - să revenim: deci mergeam cu Alinutza în braţe, mă dirija o doamnă medic, găsim o băncuţă plină de praf, o întind. Apare un prieten cu vasul cu apă sfinţită, îi umezim faţa, două pălmuţe şi-şi revine. Începe să-i aducă lumea proprietăţile pierdute: poşeta şi un pantof, căzut când am luat-o pe sus. Se termină slujba, ne întoarcem la oameni, popa ne ignoră. Încep să le-o prezint rudelor care n-o ştiau, deja toată lumea vroia s-o cunoască pe vedetă. Nu mai are nimic, bag seama că plecase popa.
De ziua ei primeşte un checklist: nuntă - checked, parastas - checked, urmează maslu, înmormântare, botez (am fost la unul dar era iarnă şi frig, nu se pune).

Poza de la miezul nopţii

Mulţumită Injoy, ISP-ul meu de acasă am petrecut a doua zi de Rusalii fără Internet. I enjoyed the silence.

Poza următoare n-are mare lucru, doar pomişorul acela frumos încadrat sub arcul podului. Tot din Porto.

duminică, 7 iunie 2009

Woyzeck

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la teatru şi să vedeţi o p... un penis? Mie da, vineri seara. Credeam că o să mă plictisesc pentru că o să se joace în ruseşte, dar acest dezavantaj s-a dovedit a fi cea mai mică problemă a piesei. Oi fi eu ţăran necultivat dar cred că aşa ceva putea concepe doar un nene care bea doi litri de vodkă înainte de ora 9 dimineaţa. Ciudăţenia a început deja de la uşă, nu ne-au lăsat să ne ocupăm locurile ci a trebuit să aşteptăm la întrarea în hală. Apoi a apărut o "nebună" într-un parpalac negru care făcea doar "iiiii" şi a început să ne dirijeze înăuntru, în grupuri mici. În drumul spre scenă am trecut printr-o cameră în care ne prezentau personajele. Nebuna în parpalac erau de fapt două, care făceau cu schimbul, una dirija traficul şi alta se urca pe un scăunel pus în colţul odaiei de la intrare şi făcea "iiiii" în camera video pusă acolo.
Ajunşi în sălă, decorul era compus dintr-un set de 6 chioşcuri din plexiglas (transparente) şi patru ecrane de proiecţie deasupra. În diverse locuri din chioşcurile astea erau amplasate camere video care erau folosite pentru a proiecta scenele pe ecranele de deasupra. Vă spuneam că limba rusă n-a fost o problemă, mai ales pentru că nu prea au fost dialoguri, în puţinele momente când nu se urla, cânta sau da cu capul de pereţii de plexi, textul era tradus pe unul din ecrane.
Din câte ştiu eu acţiunea piesei ar fi trebuit să aibă loc în secolul XIX, nu în 2200, pe o navă spaţială, motiv pentru actori de a umbla cu căşti de motocicletă în cap şi diverse tuburi agăţate de ei. De ce n-am plecat după primele 10 minute de nebunie? Pentru că, aşa cum v-am spus, în sală se ajungea prin cămăruţa aia dotată cu webcam, unde se mai şi juca, aşa că era cam aiurea să ieşi prin mijlocul piesei şi să te vadă oamenii pe ecran. Două fătuce n-au avut nici o reţinere şi le înteleg. Oricum, interesantă ideea capcanei, s-o fi plictisit regizorul să se aplaude singur la final...
La un moment dat pe unul din ecrane a fost proiectată o poză cu un penis, cam de acolo mi-am dat seama că ceva nu e chiar în regulă cu piesa asta. Apoi s-a ajuns la scena unde doi poliţişti se dezbracă la chiloţi, se pipăie, unul îl apucă de-o bucă pe celălalt, se îmbrăţişează şi se mângăie, mă rog, aproape tot tacâmul. După care se aude un behăit, unul din ei scoate o oaie din plastic dintr-o cutie de carton, îşi dă chiloţii jos şi mimează un act sexual cu animalul. O fi fost parodie după Brokeback Mountain, dar personal aş fi preferat ceva cu poliţiste.
Culmea diabolicului a fost când a apărut scris pe unul din ecrane că au trecut 55 de minute din piesă şi mai sunt 70. Sătui de gălăgie, bătăi în plexi şi nonsens după o oră şi un pic ne-am sculat şi am plecat, că ne-am dat seama că se poate ieşi şi prin spatele sălii. Cred că mă apuc şi eu de teatru, o să iau numele unei piese celebre şi o să fac ceva ce n-are nici o legătură cu ea, imagini SF se găsesc, la fel şi căşti de motociclist.

vineri, 5 iunie 2009

Blue blue air

Ajunsăi acasă. Muică ce dezorganizare la Blue Air! Prostia asta de gripă i-a transformat pe toţi cei de la frontieră în nişte mici Darth Vaderi, cu mască pe figură să nu cumva să-i îmbolnăvească pasagerii. Ziceam că-s dezorganizaţi blueairiştii, în loc să ia fluturaşii musai de completat la frontieră în avion şi să-i bifeze fiecare bizon în timpul zborului (ca la Lufthansa), pe ei i-a durut în banană şi ne-au lăsat să ne bulucim la două mese ca să ne completăm declaraţia că suntem sănătoşi şi n-am avut contact cu porcii. Aşa că ne-am apucat să scriem toţi pe pereţi, uşi şi alte suprafeţe plane, că poate nu ştiţi, în Boeingul antic al Blue Air încap mult mai mulţi oameni ca în micuţele avionaşe care dau singure din aripi cu care era obişnuit Sibiul până acum. 
După ce-am terminat de bifat pe foaie că nu vin dintr-o ţară afectată de gripă (de parcă eu ştiu care-s ţările alea afectate) m-am dus la ofiţerul de frontieră ascuns în spatele măştii. După mine, o tanti în halat alb fugea să-i dau foaia. Eu credeam că o las la ofiţer, dar nţ, o vroia ea. Mă roagă să completez câmpul ţării de unde vin, deşi scria clar că se completează doar dacă am bifat că vin dintr-o ţară afectată de gripă. N-am mai stat să mă cert cu ea, i-am făcut pe plac şi am scăpat. O chestie bună la Blueyear: până acum n-au întârziat niciodată.
Astăzi sărbătorim întoarcerea cu petrecerea de doi ani de Fellini şi o piesă de teatru, Woyzeck. Dacă ucrainienii o prezintă în ruseşte o să avem o problemă şi eu şi ei, că las bunătate de bufet suedez pentru cultură!

joi, 4 iunie 2009

Ca în Seinfeld

Te pregăteşti de cheful de ziua ta, e vară, vrei să îl faci în curte. Trimiţi invitaţiile. Se strică vremea, îl amâni, dar uiţi să-i zici unui amic. La ora chefului se prezintă la tine, nu e nimeni acasă aşa că te sună. Tu te afli împreună cu nişte prieteni în oraş într-un bar, un pic băut, în fundal gălăgie veselă. Îi răspunzi şi-ti ceri scuze, îi spui că ai uitat să-i comunici amânarea. Bineinteles că nu te crede, îţi lasă cadoul în cutia poştală şi nu mai vrea să aibă de-a face cu tine în veci pururi.

Se întâmplă în viaţa reală, din fericire nu mie, dar poate fi lejer subiect pentru un episod din Seinfeld. Stupid mod de-aţi pierde prietenii...

Fragmente de Germania

- Am fost la Kaufland la cumpărături, mi-a arătat colegul ceai Cuba Libre şi mi-am adus aminte de casă. Lasă că vineri sunt pe baricade în Fellini.
- Încă una din Kaufland: ştiţi că au apărut plasele ecologice, din hârtie. Singura lor problemă, pe lângă durabilitate, este preţul: costă 19 cenţi, spre deosebire de cele din plastic care sunt doar 9 cenţi. Pe ăştia cu supermarketuri îi cam doare în franzelă de ecologie, ei le-au băgat doar din obligaţie, aşa nu cred că o să cumpere mulţi plase mai fragile şi mai scumpe doar de dragul planetei.
- Am comandat luni DVD-ul concertului lui Leonard Cohen pe amazon.de şi a ajuns miercuri la amiază. Foarte prompţi, ţinând cont că luni a fost liber.
- V-am povestit de Home Hotel şi ciudăţenia aia de pernă neagră. Camerista de aici e perseverentă, oricât mă chinui să ascund perniţa asta hidoasă din chele neagră în dulap, seara când mă întorc în cameră, ea tronează din nou pe pat. Le-aş fura-o, ca să o arunc undeva, dar îi suspectez că au cumpărat cu 1 euro tot lotul rămas nevândut şi că mai au vreo câteva mii de bucăţi prin depozit.
- În schimb îmi schimbă săpunul în fiecare zi, chiar dacă militează, ca toţi ceilalţi, împotriva risipei. Azi fata s-a întrecut pe sine, mi l-a luat pe ăla vechi dar nu mi-a lăsat unul nou. Poate a vrut să mă pedepsească că am ascuns perniţa? Trebuie sa am grijă, maine poate mă lasă fără hârtie igienică.

miercuri, 3 iunie 2009

Îl transferăm băieţi?

Toată lumea ştie că japonezii şi chinezii sunt nişte piticanii. În poza asta girafa de 2m40 este un chinez bine mâncat care deocamdată joacă în Japonia şi dacă ajunge în NBA o să-l detroneze pe Ghiţă Mureşan la capitolul "cel mai cel" pentru că al nostru are "doar" 2m34.

Tot articolul: http://sports.yahoo.com/nba/news?slug=ap-sunshining&prov=ap&type=lgns
Thx Răzvan!

Pussy beer

Pentru că aici, în Germania, este vreme frumoasă şi caldă, am făcut un grătar la firmă aseară după serviciu. Una din berile la modă este Veltins V+, un fel de apă chioară cu lămâie (poza aici) cu doar 2.9% alcool, motiv pentru care am şi botezat-o "pussy beer". Ei o beau în loc de limonadă chiar şi la amiază, că nu te îmbată. Dar tot pussy beer rămâne. Îmi amintesc de berea cu 12 % din Slovacia, ăia oameni hotărâţi...

marți, 2 iunie 2009

Poor choice of words

Pentru cei cu umor negru, aş zice că subiectul acesta nu e fierbinte, ci dimpotrivă, e chiar ... rece.


(Vă rog să nu consideraţi că postul acesta este nerespectuos, ironia este la adresa ziarului)

Nu-i spuneţi

Ieri dimineaţă mi-am sunat iubita din aeroport, din greşeală pe fix.
A fost bine că am salutat-o cu "bună dimineaţa" şi nu ca de obicei cu "ce faci coae" pentru că a răspuns maică-sa.

luni, 1 iunie 2009

Poza de la miezul nopţii

...vine mai târziu, pentru că aseară, în "febra" plecării am uitat de ea. Salutări din Germania şi mulţumesc că mi-aţi reamintit. 
Pozele sunt făcute în 2006 la Vatican, de Rusalii, exact ce serbează catolicii şi astăzi. Nu-s cine ştie ce poze, le-am pus doar ca să vă faceţi o idee despre atmosfera de acolo cu ocazia unei sărbători religioase. Priviţi puzderia de oameni şi bucuria vieţii pe care o degajă.

Mail stupid

Priviţi poza, citiţi textul, râdeţi şi vă minunaţi. E vorba de un zgârie-nori din Dubai, cea mai înaltă clădire a lumii (Burj Dubai). Poza săraca n-are nici o vină, doar cel care a compus mailul are probleme serioase de cultură generală.

Primul text: "Priviţi la colţurile fotografiei. Se vede curbura Pământului.". Eu aş zice că s-a folosit o lentilă wide-angle şi de aia arată orizontul în halul ăsta. Chiar dacă nu ştie ce-i aia wide-angle putea să vadă că şi balustrada din planul apropiat e curbă şi nu cred că are legătură cu faptul că locuim pe o sferă.

Al doilea text: "Persoanele care lucrează acolo sus spun că se poate vedea rotaţia Pământului". Wow! Poate când se îmbată de frică. Cum poţi să observi rotaţia Pământului când stai pe el, altfel decât la nivelul solului? Îţi rămân pletele în urmă?