Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

vineri, 28 noiembrie 2014

Concert All This Band în Cheers

După un spinoff, o perioadă de antrenament și repetiții, diseară avem ocazia să auzim cum sună noua trupă a unor foști membri Oldiz Bend - în caz că nu v-ați prins de unde vine noul nume omofon. N-o să fie stilul cu care sunteți obișnuiți, iar eu unul de abia aștept să-l văd pe Manole mânuind chitarele.

Așadar, cu cine mă văd la 10 pm în Cheers?


joi, 27 noiembrie 2014

Senzații tari și sport extrem: mobila Ikea

Am făcut pasul: am decis să mobilăm o cameră cu produse Ikea, mai ales de când se poate comanda online. Luni ne-au venit pachetele și ieri după amiază m-am mobilizat.

Am început cu ceva simplu, o comodă cu trei sertare. N-a durat decât două ore, dar a fost etapa de încălzire și acomodare cu sistemul.

Dulapul e o chestie pentru avansați, așa că am sunat un prieten cu power-tools, deja mă vedeam mânuind șurubelnița pentru totul restul iernii, nemaivorbind de reglarea balamalelor, treabă de chinez bătrân, dar nu senil. Am mai constatat o dată că deviația pereților de la perpendicularitate e de vreo 5 grade - trăiască blocurile socialiste! - așa că am înfipt niște pene sub picioarele dulapului și, vorba reclamei, zici că am renovat tot apartamentul. În plus, am avut plăcerea să ne delectăm încă o dată cu reglarea balamalelor.

Doar o poză din showroom
Pe la 21:10 am ajuns la divan. Părea simplu, un fel de cutie ce-ar trebui înciocolată rapid. Greșit, pentru că e extensibil și are sertare, ceea ce înseamnă o grămadă de piese și mecanisme, plus vreo 25 de lați în care trebuie băgate diverse șuruburi. Doi dintre ei erau speciali, cu găuri extra, a fost interesant să-i descoperim. Cu ocazia asta mi-am clarificat o curiozitate: am aflat cum poți să devii tâmpitul care bate cu ciocanul la miezul nopții. Habar n-am când au trecut trei ore.

Montatul mobilei Ikea îți dezvoltă diverse aptitudini: atenția la detalii, îndemânarea, spiritul de observație și, dacă stai rău cu cele enumerate anterior, calmul. Plus o mică paranoia, în crescendo: oare îmi ajung șuruburile? Oare mai rămân piese?? Oare de ce au rămas piese???

M-am trezit azi mai obosit decât după orice activitate sportivă pe care am practicat-o vreodată. Aventura continuă, mai sunt două cutii de care nu m-am atins.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Nu-ți pune toate ouăle în același coș digital

Folosesc mult-lăudatul Evernote de câțiva ani, varianta gratuită. Am adunat în el date fiscale de firme, cărți de vizită, copii după documente de identificare și alte informații non-critice dar utile.

De curând au scos o nouă variantă a aplicației de iOS, iar sistemul de operare i-a făcut update în fundal.


După ce-am băgat ieri benzină, m-am dus la ghișeu să achit. Scot cardul, scot telefonul, deschid Evernote-ul, selectez Shortcuts, caut nota în care-mi stocasem CUI-ul micuței mele firme, dau click pe ea. Apare un ecran gol și după câteva secunde mesajul:


Netul mergea, închid Evernote-ul din lista de procese active, îl redeschid: același ecran alb cu mesaj succint. Se făcuse coadă după mine, așa că renunț, înjur în gând Guvernul și tehnologia, fac eu cinste tura asta!

Seara am descoperit că problema nu era de sincronizare, ci din baza de date locale, cred că nu i-a reușit upgrade-ul, pentru că după reinstalarea aplicației au reapărut datele - deci nu mă ajuta nici varianta Premium. 

Concluzia: hârtiuțelor din portmoneu nu li se gată bateria și nici nu trebuie actualizate.

marți, 25 noiembrie 2014

Elita

Subtitlu de ziar: ”cei  peste trei sute de invitați ai balului de caritate organizat vineri seara de Lions Club Brukenthal au donat aproape 10 mii de euro pentru programele sociale ale organizației.”


Spus altfel, mai mult de 300 de persoane din elita comunității locale n-au putut strânge 10.000 de euro. Adică, în medie, fiecare a donat cam 30 de euro. 

Sunt convins că unii invitați nu și-au pătat blazonul și au donat consistent, ceea ce înseamnă că mulți alții s-au dus doar ca să fie văzuți. 

Fără alte comentarii.

Recent am dat peste două exemple de omenie fără fițe. 

O familie de sibieni (domnul e agent de securitate la o instituție cunoscută), stabilită în suburbiile New York-ului, întreține la facultate în Sibiu și Tg. Mureș două fete provenite dintr-o familie cu situație materială grea, dar care vor să învețe. Le plătește de la chirie și bani de buzunar la echipament IT și conexiune la internet. 

Florin Barbu, basist la trupa Cargo, donează un procent din vânzarea tuturor articolelor din magazinul său de instrumente muzicale unui băiețel de 13 ani, care vinde flori pe străzile Orașului de Jos. Povestea o puteți citi în întregime aici.

luni, 24 noiembrie 2014

Distribuția pe lanț n-are moarte. Până are

Titul inițial trebuia să fie ”ce stătea în calea viselor mele de cocalar cu BMW”, dar mi-am dat seama că oricum o să mă înjure lumea că scriu frumos de BMW și de un service BMW, așa că poate n-ar trebui să le dau apă la moară.

S-ar putea să fi înjurat degeaba benzina ”proastă” de 95 din România.  E drept, n-am înjurat-o doar eu, m-am bazat pe niște articole care arătau nivelul mare de sulf existent în amestec.

De-a lungul ultimilor ani am testat toate sursele decente: OMV, Mol, Petrom, Rompetrol și n-am constatat diferențe, mașina avea un gol de putere la accelerație indiferent de unde alimentam. Mă resemnasem.

Cum m-am prins că s-ar putea ca problema mea să nu fie de la benzină? A început să se audă un huruit când motorul era rece. Întâi am crezut că e de la un ventilator de habitaclu, dar cu timpul sunetul a devenit tot mai tare și prezent la accelerație domoală, până în 2500 rpm. Părea că o componentă intră în rezonanță sau transmite vibrația mai departe. Mașina fiind încă în garanție (trăiască cei cinci ani de garanție extinsă!), am dus-o la reprezentanța BMW, cu o înregistrare audio a zgomotului, ca să știe despre ce vorbesc, și le-am lăsat-o să se joace cu ea dimineața, pe răcoare.


M-au sunat să-mi confirme că au auzit zgomotul, dar că nu-i ventilatorul, ci vine de la motor și că n-au de gând să-l facă bucăți, ci să trimită o interogare în sistemul lor de asistență, iar cei din Germania, care centralizează toate problemele apărute în lume, le vor sugera o soluție. 48 de ore mai târziu, au venit ideile: ori nivelul uleiului de motor e scăzut ori e o rolă întinzătoare de la distribuția care, conform legendei, fiind pe lanț, nu se schimbă și nu are moarte. Ete că a mea are; uleiul fiind schimbat la timp, mi-era clar că era distribuția. Au schimbat rola.

Acum merge brici mașina, accelerează uniform și o să-i fac un test extrem: bag benzină de la Petrotyl, Ana sau Euroil. Glumesc, nu mi-aș face asta. Încă nu-s 100% convins că n-are și benzina vina ei, poate în perioada rece intră șocul electronic și nu se gâtuie accelerația.

Cei de la BMW au un sistem de verificare a service-urilor foarte prompt, de fiecare dată după ce-mi recuperez mașina sună cineva de la București și mă roagă să le dau un calificativ. Deja am redus dialogul la minim:
- Bună ziua, de la BMW vă sunăm...
- Foarte mulțumit! La revedere!
- Mulțumim, la revedere!

În altă ordine de idei, în februarie îmi expiră garanția, cumpără cineva un rinichi?

vineri, 21 noiembrie 2014

Trollul Iohannis - sugestiile mele

Geniale ideile lui Zoso:
Are noul președinte la metode de a trolla, grupa mare. Iată doar câteva dintre ele:
- Aș merge la restaurantul unuia dintre crizații ăia de la televizor care se pretind chef-i și aș arunca mâncarea pe jos și i-aș înjura în germană.
- Aș merge la Antena3 și aș cere să fie în emisiune și scaunul ăla care a câștigat alegerile.
Restul le găsiți la el pe blog. Am și eu câteva sugestii:


- Să-și facă o poză cu Emil Boc;

- Să o forțeze pe Olguța de la Craiova să construiască stadionul Franz Beckenbauer;

- Să insiste ca Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele să-și reboteze copiii cu nume nemțești gen Helmut, Hans și Dietmar, iar pentru ea să aleagă Schlampe;

- Să-l forțeze pe Radu Mazăre să-și facă concediile doar în Germania de Est, după ce iese de la țuhaus, bineînțeles;

- Să-l pună pe Dan Șova să învețe imnul. Israelului;

- Să meargă în vizită la Mioveni cu BMW-ul și prin Teleorman cu decapotabila (deși ultima s-ar putea să nu fie o idee bună, vezi JFK);

- Să ne spună salariul Andreei Esca. În germană. zwanzigtausenddreihundertvierzehn oiro.

- Să recunoască că părinții lui stau în chirie în casa sa și nu-și permit decât mansarda;

- Să mute sediul Patriarhiei la Sibiu, în Johanniskirche;

- Să scoată scrisoarea de susținere primită de la Michael Jordan:



- și una locală: după ce intră Ghiță la bulău să-l pună pe Mircea Vulc președinte la CSU Asesoft.

Poate ultima piesă bună de la Pink Floyd

În stilul formației și perioadei când a fost compusă (anii 90, albumul The Division Bell) dar și cu un solo de chitară pe care-l bănuiesc a fi rescris recent de David Gilmour, preferata mea de pe The Endless River:


Bonus, Nervana, o melodie ușor atipică pentru PF:


iar dacă n-ați auzit încă single-ul albumului:




miercuri, 19 noiembrie 2014

Ce înseamnă să fii lider de opinie

Io, duminică seara la 21:13. 31 like-uri.



Domnul Dan Perjovschi, 11 minute mai târziu. Peste 1500 de like-uri și 208 share-uri.


P.S. Să fie clar, nu insinuez absolut nimic, nu suntem prieteni pe FB, am aflat de pe zoso.ro de statusul domnului DP și nu cred că l-a văzut pe al meu. Se întâmplă, mai ales în conjunctura acelei zile. Mă amuză coincidența.

P.S.2. Surprinzător, asta a fost primită un pic mai bine, peste 40 de like-uri. Cred că o să trec la poze cu pisici :))


marți, 18 noiembrie 2014

Neplăceri tehnologice la schimbarea continentului

Cum am ajuns în America și am încercat să-mi verific mailul de pe Yahoo, pac avertisment: vă rugăm să vă schimbați parola după ce primiți un cod de acces pe telefonul mobil, am detectat un acces ”dubios” și v-am blocat contul. Detectaseră că am schimbat continentul.


După câteva zile am pățit la fel cu GMail, cu care n-a mers la fel de simplu, a trebuit să-mi schimb parola de două ori, după prima încercare încă insistând că se încearcă un acces neautorizat. Probabil din cauza accesului simultan de pe laptop și telefon. Destul de iritant tot procesul, mai ales a doua oară.

I-a apucat hărnicia și pe cei de la Microsoft, dar abia după două săptămâni, fix când așteptam pe email un cod de înregistrare. Eram deja sătul.

Enervant e că după ce schimbi parola la unul din aceste conturi trebuie să o actualizezi în toate device-urile de pe care citești mailul: telefon și laptop - din fericire iOS sincronizează informația între telefon și tabletă, într-o oarecare măsură și MacOS face asta, dar tot trebuie să iei fiecare dispozitiv la mână măcar o dată, ca să vezi ce-ai ratat. Bonus cu GMail: nu mai mergea sincronizat calendarul Google cu calendarul din Mac și cu cel Lightning (clientul de email Thunderbird). Bonus cu Yahoo: trebuie să modifici în Messages și Yahoo Messenger ca să poți să folosi clienții de chat. Hărțuială la maxim, mai ales când ai nevoie să ajungi la o informație și primești doar mesaje de eroare.

Astea au fost soft, colegul meu a pățit-o hard: nu i-a mers cartela de mobil Cosmote/T-Mobile în Georgia, deși era activat roamingul, iar în Germania o folosise. Efecte secundare: nu putea folosi Internet Bankingul, care-i trimitea codul de acces prin SMS. Bonus: detectaseră cei de la bancă incercări de plată simultane, una din Asia și una din SUA, așa că-i blocaseră cardul. 

L-am sfătuit să-i sune de la hotel. La T-Mobile s-a lăsat păgubaș după câteva zeci de minute de așteptat pe linie, iar la BT i-au spus despre ce e vorba, au convenit să-i deblocheze cardul pentru 15 minute, a tras un sprint până la primul bancomat, după care s-a întors în cameră și i-a sunat, să-i blocheze cardul la loc.

La plecare, când am plătit hotelul, era să leșinăm: în secolul XXI, pentru servicii de telefonie internațională, cost suplimentar: 330 dolari. Cam 8 dolari pe minut.

duminică, 16 noiembrie 2014

Gânduri despre viitor, după câteva beri

Acum, când Ponta și-a recunoscut înfrângerea, e clar cine va fi noul președinte, chiar și fără o numărătoare parțială oficială. Să ne bucurăm pentru mobilizarea excepțională a orașelor și diasporei, pentru românii cu internet, care nu mai pun botul la manipulările tv tot mai grețoase. După ce va trece euforia și descătușarea emoțiilor, să conștientizăm că e doar o șansă pentru un nou început, nu s-a spart conducta cu lapte și miere, iar politicienii din spatele omului ales sunt ne-au mai demonstrat ce capabilități au, abili și dispuși la compromisuri în ciuda rigidității șefului. 


Ținând cont că nu va exista o demisie de onoare a premierului și că fără putere executivă nu se va putea schimba mare lucru, în perioada următoare au să fie lansate tot felul de intrigi și variante pentru a o acapara. Îi va putea tempera președintele pe cei dornici de sânge? Vom vedea.

La Sibiu, urmează alte alegeri, pentru funcția de primar. Cred că sibienii ar trebui să fie printre cei mai puțin exuberanți, dacă au auzit poveștile despre cum merge treaba prin Primărie de când KJ e în campanie știu că instituția e semi-blocată, și-a pierdut ghidajul, puținii oamenii buni pleacă sau au plecat deja, iar oricine va urma va avea de umplut niște pantofi destul de mari. Să fim cinstiți, treaba n-a mers chiar ceas nici până acum, contrar lozincii, întrebarea e doar dacă dacă ceasul va fi mult mai lent și mai indolent. Niciunul din actualii viceprimari, de la partidele care au să primească cele mai multe voturi (FDGR și PNL), nu au reușit să se impună în funcție în ultimele șase luni, iar tristețea e că alți contracandidați de calibru nu se întrevăd.

Mă scuzați dacă v-am deprimat, din fericire există o soluție, demonstrată și la aceste alegeri: să fim în continuare atenți la acțiunile politicienilor, să-i sancționăm prompt și să le demonstrăm constant că opinia publică nu mai poate fi manipulată după bunul lor plac. Dacă Președintele o să garanteze independența Justiției, suntem pe drumul cel bun.

vineri, 14 noiembrie 2014

Ce frumoasă-i Transilvania toamna!

Am fost până la Zalău ieri și mi-am umplut nările cu parfumul și culorile toamnei. Îmi era dor de peisaj. Știți cum e România în perioada asta a anului? Au pădurile niște culori superbe... 


...încețoșate de fum, iar mirosul greu, de vegetație și cauciuc ars îți intră până în căptușeala hainelor. Irespirabil. Mai ho, băi piromanilor, că iar ard hectare de pădure!


joi, 13 noiembrie 2014

Romania - titlu de melodie

Ați fost vreodată curioși să vedeți ce piese străine cu numele țării noastre există? Să punem Google Play la treabă - iaca o listă, unele chiar ascultabile. Am selectat doar melodii care nu au inspirație directă din muzica tradițională autohtonă.

În primul rând: știați că există formația Romania, formată în Washington, DC, în 1992?


Punk rock din 1986 cu The Nuns:



Suedezii The Amazing (2011):


Boxer the Horse, indie rock din Canada (2010):


Ceva mai vechi, clasic idiș, din anii 50:


Emissarius, 2006:


Narco Debut, 2013:


RADA, un artist despre care n-am găsit mare lucru. Cântată live în 2003. Din păcate disponibilă doar audio.

Ian White - Romania, folk-rock ascultabil, deși cu temă religioasă, 2006. O găsiți aici.

Și-ar mai fi câteva...

miercuri, 12 noiembrie 2014

Pomana electorală la IT-iști

Auzită aseară la o bere încheiată prematur, ca să mai prind ceva din nenorocirea aia de dezbatere tv:


Un sysadmin dintr-o mare firmă de IT din Sibiu a recunoscut după turul I că votează cu Ponta. Era ca rapidiștii: singur, împotriva tuturor. De atunci, în fiecare dimineață când ajunge la lucru găsește pe birou ulei, zahăr și căldare.

Vorba românului: să râdem, deși e de plâns. Cariere alternative:



marți, 11 noiembrie 2014

Impresii despre iPhone6

După zece zile de folosire, pot declara că așa de bine m-am obișnuit cu șasele încât cinciul pare o chestie micuță, pentru copii. Ironic, mai ales că până acum strâmbam din nas la gândul unui telefon mai mare, 4 inch părea mărimea perfectă. E drept, am o palmă destul de mare, așa că-l pot manipula cu o singură mână și ajută și husa cauciucată, care-i mai un pic de aderență și de grosime.


Încep cu ce nu-mi place, că-i mai scurtă lista:

- TouchID se mișcă un pic cam lent pentru gustul meu, durează vreo secundă de când apăs pe buton până deblochează ecranul. E iritant pentru că înainte foloseam blocarea cu parolă doar dupa câteva minute de inactivitate, iar acum se blochează de fiecare dată când intră în stand-by, deci trebuie deblocat prin introducerea codului sau scanarea amprentei, chiar dacă tocmai l-ai închis și mai primești un mesaj;

- deși se presupune că muchiile rotunjite sunt mai comode, dezavantajul lor e că nu mai stă telefonul pe cant și nu-mi mai pot înregistra repetițiile la chitară fără să-l sprijin de ceva. No biggie.

Alte plângeri n-am. Ce-mi place:

- ecranul e superb, pui mâna pe un iPad cu Retina Display și ți se pare că se vede prost;
- performanțe de desktop, se mișcă fluent în orice aplicație - nici 5-ul nu era lent, dar diferența e între ”rapid” și ”instantaneu”;
- wireless mult mai capabil, mai ales când ești departe de bază (are suport 802.11ac);
- difuzor mai bun, iese un sunet mai clar și mai puternic, aud muzica perfect chiar și de sub duș (în sfârșit!);
- camera e mult îmbunătățită față de 5, se simte saltul peste două generații. Nu doar pozele sunt mai clare, dar oferă și înregistrare FullHD, cu slow-motion, merită banii - de fapt acesta a fost punctul principal pentru care l-am cumpărat în varianta de 64 GB, ca să-l folosesc pentru înregistrat video. Mult mai multe detalii pe blogul lui Dragoș;

Nu m-am jucat mult cu aplicații care să folosească coprocesorul de mișcare, dar am activat Health și înregistrează câte etaje urc și câți pași fac zilnic, iar bateria nu pare să sufere. Că veni vorba, aici e încă loc de îmbunătățire, când e aprins ecranul bateria se descarcă la fel de repede ca și la precedentele modele (perfect logic, un ecran mare fiind principalul consumator al oricărui dispozitiv electronic), însă dacă doar vorbești sau îl ții în stand-by rezistă mai mult de o zi. Încerc să spun că-mi doresc o baterie de capacitate mai mare, nu un dispozitiv mult mai subțire.

Interesant: l-am scos de la încărcat luni la șapte dimineața iar azi, la mai mult de o zi, mai am 43% din baterie. Am dat câteva telefoane și am citit articole preț de vreo oră-două. E prima oară când mă ține atât, am însă și o explicație: aflând că se poate încărca rapid cu încărcătorul de iPad (în 2 ore), tot așa l-am încărcat și l-am scos de la curent după ce afișa 100%, ieri, pentru prima oară, l-am lăsat toată noaptea în priză. 

Unde o să fie complicat, cu tot cu coprocesorul lui fancy: dacă vrei să asculți muzică de pe el în timp ce faci jogging. Probabil singura soluție decentă e să-l prinzi de braț.

Deși dintre toate telefoanele pe care le-am cumpărat, la ăsta am fost cel mai puțin entuziasmat când l-am plătit, deocamdată pare cel mai bun iPhone pe care l-am folosit. Sper să nu i se degradeze performanța sau bateria și să fim prieteni măcar doi ani.

luni, 10 noiembrie 2014

When the Garden was Eden

Am avut ocazia de curând să vizitez Madison Square Garden, într-un scurt tur. La câteva zile după, am văzut și un film produs de ESPN, despre echipa new-yorkeză The Knicks care a câștigat titlul NBA la începutul anilor 70.


Filmul e o colecție de interviuri și imagini de arhivă, cu momente savuroase și multă istorie, din perioada când baschetul era un sport mult mai puțin cunoscut, mai puțină afacere și mult mai legat de comunitatea locală. Ca să vă dați seama despre ce vorbesc: finala NBA era transmisă înregistrat la miezul nopții, iar meciurile normale se puteau asculta doar la radio. În extra-sezon jucătorii aveau alte slujbe, nu se puteau întreține doar din salariul de sportivi.


Între timp NBA-ul a devenit show-biz, iar Madison Square Garden tocmai a ”suferit” o modernizare de un miliard de dolari. La momentul vizitei se desfășura un antrenament de hockey; ne-au spus că atunci când sunt două evenimente în aceeași zi nu așteaptă să se dezghețe suprafața, ci o acoperă cu un izolator, peste care montează parchetul - totul în doar 3 ore.


Așa arată o lojă VIP, pentru sponsori:




Pe holuri sunt multe poze de la evenimentele desfășurate acolo, într-una din ele am descoperit-o pe Nadia Comăneci:


La loc de cinste tronează unul din trofeele din anii '70:


Pe atunci converșii nu erau pantofi de stradă, ci chiar se juca baschet în ei:


Amuzant cum cea mai notabilă amintire modernă e dunkul cu care au câștigat un meci din finala (pierdută) împotriva Chicago Bulls în '93:


În The Garden s-a desfășurat ultimul meci al lui Wayne Gretzky, cel mai mare jucător de hockey din istorie:


Din păcate vestiarele erau folosite și nu le-am putut vizita, ar fi fost interesant să văd unde-și leagă șireturile 'Melo Anthony. Mi-am propus ca o dată, în viitorul îndepărtat, să mă întorc acolo pentru un concert sau un meci important de baschet.

vineri, 7 noiembrie 2014

Ryan nu e Bryan Adams

... și nici nu cântă la fel. E căsătorit cu Mandy Moore, dacă-i mai spune cuiva ceva numele ăsta, dar în rest pare să fie om serios, care fumează iarbă pentru inspirație.

L-am descoperit și pe el în iTunes Festival 2014, când i-am dat o șansă - ce înseamnă să ai numele asemănător cu al unei vedete trecute: îi văzusem numele și albumele pe net cu ani în urmă, dar le-am ignorat.


La iTunes Festival a cântat mai ales piesele de pe cel mai recent album, omonim - s-a gândit că al 14-lea disc merită în sfârșit să-i poarte numele. Subscriu, mi se pare extrem de bun, cap-coadă.

Ia puneți mâna și ascultați niște piese:




Bonus, una de pe un album care n-a mai fost lansat:


joi, 6 noiembrie 2014

Google Play Music - acum și în România

Am citit alaltăieri știrea pe Pagina de media și-am zis să-i dau o șansă, dacă tot e gratis prima lună. Așa că am intrat pe site-ul play.google.com cu contul meu Google, am băgat datele cardului, mi-au retras 3 lei, pe care mi i-au virat înapoi după 5 minute, și am activat perioada de test.

Pentru comparație, să vă zic întâi cum funcționează iTunes Radio (disponibil doar cu cont Apple de SUA): îți alegi genul și formația preferată, dar nu poți alege ce piese să asculți, nici ordinea lor și nu poți trece rapid la următorea melodie decât de 5 ori într-o zi. În plus, din când în când bagă reclamă. Avantajul: e gratis.


Primul pas la Google Play: stabilirea gusturilor muzicale. Îți alegi genurile și artiștii favoriți și-ți face el un playlist pe baza lor. Apoi poți manipula playlistul (vizibil în Autoplaylist - Queue) ca și când ar fi al tău, din calculator. Adaugi orice piese în poziția dorită, cauți alți artiști, e foarte flexibil. Face buffering foarte bine, nu s-a întrerupt fluxul nici când am scos cablul de rețea și a comutat laptopul automat pe wi-fi, iar calitatea sunetului e comparabilă cu orice mp3 local.


Alte funcții:
- poți cumpăra piesele dând click pe ele. Costă 2-3 lei bucata;
- poți să-ți încarci întreaga bibliotecă locală în ”nor”;
- poți să-ți faci multiple playlisturi, să le dai share;
- are funcție de explorare, asculți piese noi sau topuri;
- are și radio-uri online, pe diverse tipuri de muzică, tot un fel de explorare.

Toată interfața e în browser, pe site-ul play.google.com. Funcționează inclusiv sub Mac OS, în Safari. Am văzut că există și aplicația Google Play Music pentru iOS, chiar și în limba română, dar... nedisponibilă pentru Store-ul iOS din România. Probabil o să apară în curând, dacă tot au dat drumul serviciului local.


Nu știu dacă merită 24 de lei pe lună, sigur nu rentează doar pentru a asculta muzica pe care o am deja în calculator, dar mai testez funcția de explorare și cea de radio - până acum găseam muzică nouă din iTunes Radio, care e gratis, deci încă nu văd de ce aș plăti pentru cele câteva îmbunătățiri ne-esențiale. În plus, sunt obișnuit să dețin piesele care-mi plac, ca să le pot asculta offline, pe mobil, în mașină, la cabană etc, nu mi-aș lega colecția de un serviciu online, gestionat de alții.

E bine că e luată în serios și România; încă un pas spre reducerea pirateriei. Testați totuși Google Play Music, poate e pe gustul vostru. 

miercuri, 5 noiembrie 2014

iPhone6 la Orange: ocluzii și concluzii

În buna tradiție a lansărilor de iPhone la Orange, și de data aceasta magazinul lor online a avut probleme. Spre aducere aminte, acum patru ani am primit un abonament de date de 1GB gratis timp de un an, pentru că așa apărea pe site opțiunea, moka cu iPhone 4. Când a venit prima factură nu mai era moka, ci costa vreo 20 de euro, dar după un pic de scandal și-au recunoscut vina și l-am primit la prețul afișat - 0. Oricine e abonat la telefonie mobilă știe că n-are sens să le plângem de milă sau să avem scrupule.

La începutul săptămânii trecute, după ce m-au notificat prin email că au primit iPhone 6 la precomandă, am încercat să văd ce au în stoc. Modelul de 16 GB era disponibil în culorile gri și alb, cel de 64 GB doar auriu, iar cel de 128 GB lipsea cu desăvârșire. Voiam musai 64 GB, intenționez să-l folosesc pentru înregistrare video (nu videoblogging, relax), așa că mi-am zis ”la naiba, cumpăr auriu, o întreb pe bunică-mea unde mi-a pus lanțul și ghiulul de aur primite la majorat, îmi schimb verigheta cu una aurie și asta e, măcar mă asortez. Mai îmi lipsește un BMW și-s visul oricărui cocalar. Oh, wait...”. Sau îi iau o carcasă compactă. Am apăsat butonul ”cumpără”, cu un pic de strângere de inimă.


Am ales varianta de prelungire a abonamentului de 12 euro cu 2 ani, toate opțiunile de schimbare a abonametului erau peste 20 de euro.

Trec câteva zile, iar joi seara m-a sunat cineva de pe un număr necunoscut, eram la volan, nu am putut răspunde. Vineri îi sun să văd prin ce curier livrează, statusul comenzii online fiind încă ”confirmat”. Până la urmă prind un tip de la magazinul online la telefon, îmi spune că e o problemă - n-au iPhone 6 auriu de 64 GB. Dar că tocmai primiseră 70 de bucăți gri, e ok dacă-mi dau unul din acela și 30 de euro discount? Hmm, să mă las greu? :))

Concluzii:
- cumpărați online de la Orange, au talent la chix-uri în favoarea clientului;
- în continuare n-am niciun pic de respect față de cei care se ocupă (tehnic) de magazinul lor virtual, dar măcar cei de la suport s-au mai cizelat;
- s-au mișcat repede cu livrarea, deși estimau luni sau marți, sâmbătă era deja la mine coletul trimis vineri. Asta, discountul și faptul că au încercat să mă contacteze sunt părțile bune;
- mi-am prelungit abonamentul de 12 euro, pentru că au niște reguli stupide, care îmi permit să aleg doar abonamente noi de peste 20 de euro (??) la cumpărarea telefonului. Total absurd, dar după ce-am discutat cu trei persoane diferite de la ei m-am lăsat păgubaș. Nu doream decât să aleg varianta actuală a abonamentului meu vechi, nu să le dau o grămadă de bani în plus;
- mi-au trimis un nano sim nou, cu suport 4 G, cel primit acum doi ani nu are așa ceva. Poate nu știați de treaba asta. Detalii aflate de la Andrei;
- deși au în contul online opțiunea de activare a unui sim nou, după vreo 5-6 încercări respinse, am sunat la hotline și mi-au spus că activarea se face doar telefonic  - oare de ce mai păstrează acea opțiune pe site?
- la 414 poți să ieși la pensie până ajungi la un operator, dar la 401 îți răspunde cineva instantaneu - diferența e că ultimul număr se taxează cu 0,15 eur pe minut, după primele 40 de secunde.

marți, 4 noiembrie 2014

Pe Facebook lei, afară ponei

Surpriza zilei de ieri n-au fost rezultatele, ci activitatea politică intensă de pe FB. Mi se pare că n-ați înțeles: alegerile acestea au fost ”epic fail-ul” activismului online, plin de bune intenții, dar adresat unei categorii restrânse, formate în mare parte din oameni deja convinși. 


Bloggosfera a invitat la vot, restul populației online a a share-uit articole care de care mai bune și mai bine scrise. Rezultatul? Au ieșit la vot un pic mai mulți tineri, dar procentul total nu diferă mult față de alegerile anterioare. Pentru o clasă de mijloc, educată, rezultatul e stânjenitor, nu credeți? E eșecul nostru, al tutoror. Eu, cel puțin, așa îl simt. I-am lăsat să ne mai facă o dată, am lătrat, dar n-am părăsit incinta virtuală. A fost doar o scânteie, fără detonare în realitate.

Românii cei mai hotărâți? Clar, în diaspora. Oamenii aceia au plecat din țară pentru că au vrut o viață mai bună și au acționat ca să-și atingă visul, nu s-au plâns pe FB că-și bagă picioarele și emigrează.  Nici acolo n-au stat să se jeluiască pe FB cât de grea e viața în ”exil”, și-au dat repede seama că asta i-ar fi falimentat, au pus mâna și au mucit. Au o altă optică, sunt mai puțin comozi și mai atenți cu drepturile lor. Câți dintre cei din țară ar fi stat la coadă trei, patru, cinci ore? Mă tem că mulți am fi abandonat repede lupta.

O altă linie de atac care nu-mi place, e cea împotriva sudiștilor și moldovenilor, bronzaților, care nu știu ce e bine pentru ei. Păi hai să le explicăm atunci, nu să ne transformăm într-un KKK transilvănean, că de aici până la un război de secesiune nu mai e chiar așa mult.

Nu vreau să vă învăț eu ce să faceți, fiecare-și dă seama ce e în puterile lui, dar vă rog conștientizați că nu doar like-ul și share-ul nu sunt suficiente, dar nici chiar un simplu vot, e nevoie de mult mai multă implicare pentru a scoate țara din Evul Mediu.

luni, 3 noiembrie 2014

Dacă ați votat într-o școală: v-a plăcut?

Clădirea. 


Era dărăpânată? Desprinsă din alt secol, anacronică, încremenită în amintirile din adolescență? Am impresia că oricât evoluează lumea, bugetul permite directorilor doar să spoiască pe ici, colo. Nu doar că n-am constatat vreo îmbunătățire fundamentală în instituțiile în care am mers la vot sau la întâlnirile de x ani de la absolvire, dar nici măcar o mică surpriză plăcută n-am avut. Doar strângere de inimă.

Îmi povestea cineva că la Lazăr, părinții bobocilor de a 9-a strâng bani și organizează vopsitul clasei cu zugravi aduși de ei. Mai mult, vor să rașcheteze parchetul și să găsească alte bănci, mai decente.

Uneori trebuie doar mici retușuri pentru a upgrada aspectul: alte panouri, alte grilaje sau suporți de steaguri, scăpat de decorațiunile din gips. Cu o investiție medie spre mare s-ar putea schimba tocurile de la uși și geamurile. N-am auzit de inițiative ale absolvenților de a sponsoriza renovarea școlii care i-a format, dar poate ar prinde bine un program gen ”Adoptă o școală”, inclusiv printr-un cadru legal, eventual o lege care să stimuleze sponsorizarea educației.

Păreri?