Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 30 noiembrie 2009

Poze de la Cargo

Am primit de la Călin Găvozdea nişte poze de la concertul Cargo şi cu permisiunea lui o să vă prezint câteva:




duminică, 29 noiembrie 2009

Poza de la miezul nopţii

Astăzi nişte poze cu fabrica VW din Dresda, o construcţie modernă şi transparentă, unde se ansamblează limuzinele Phaeton. Din păcate pozele sunt făcute din tour-bus, aşadar cam neclare:




sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Mai comentăm, ne mai dăm şi noi importanţi...

M-am distrat citind ce le-a trecut unora prin cap să comenteze pe forumul celor pasionaţi de fotografia aeriană referitor la petiţia mea:

Trist e că nu şi-au dat seama de nuanţele umoristico-absurde ale petiţiei nici după ce a pus cineva link către postul în care explicam ce şi cum. Aerieni, domle, aerieni :)

Highlight-uri priceless:

  • "Pun pariu ca initiatorul acestei idiotenii e pilot la Tarom."
  • "Sa nu comparam un mecanic cfr,care are 2 clase mai mult decat trenul pe care il conduce cu un pilot..un e sa nimeresti gara..alta e sa nimeresti pista.."
  • " Maine poimaine o sa fie o petitie prin care o sa se interzica vorbitul in avion, chemarea insotitorilor si folositul toaletei....... Imi pare rau sa o zic dar daca rateaza sunetele si cuvintele care ii vin de la aparatura de bord din cauza aplauzelor eu spun ca are ceva probleme cu palniile deoarece aplauzele a 150 de oameni nu produc atat de multi decibeli......."

vineri, 27 noiembrie 2009

Cargo@Oldies

Nu mai are lumea bani sau nu mai apreciază rockul. Cam astea sunt posibilele triste concluzii după concertul Cargo din Oldies de aseară. Gilu spera să vină 300 de oameni, a scos mesele dintr-o parte a barului, dar s-au strâns maxim 150 de persoane. Până şi prietenii mei au abandonat aproape toţi. Concertul a fost ok, nu-s eu fanul cel mai infocat Cargo, dar apreciez o muzică bună, de orice gen ar fi. Cântatul live îţi dă măsura unei trupe iar rockerii ăştia din Timişoara se pricep la ce fac, au câteva piese bune şi pot umple lejer 90 de minute de concert. Singurul minus: preferam ca "Dacă ploaia s-ar opri" să fie cântată cu public, nu de public. Highlight: "Ziua vrăjitoarelor" şi "Aproape de voi", bineînţeles.

Cred

Eu am o mare lehamite referitor la discuţiile politice. De-a lungul timpului am trecut prin toate fazele: entuziasm (96), vot de nevoie (2000), satisfacţie (2004), dezgust şi vot alb (la parlamentare 2008), abţinere (locale 2008), datorie civică (2009). Pâna la urmă, decat sa voteze babele pentru mine, tot mai bine găsesc unul care are măcar aparent ceva ce-mi place. O sa fiu dezamagit? Aproape sigur. Dar măcar o să-i pot bate obrazul că i-am acordat încrederea mea şi cândva, lucrul acesta o să conteze până şi într-o ţară ca România. O să ne civilizăm iar până atunci paşii mici trebuie făcuţi.
(comentariu extras dintr-o discuţie de pe csufans.sibiul.ro şi gata, revin la subiectele care m-au consacrat şi pentru care mă iubesc masele formate din 21 de urmăritori)

Update: bineinţeles, după tot rahatul ăsta cu Băsescu care cică loveşte un copil, o să votez CONTRA cu ambele mâini. E trist că Libertatea are titluri mai neutre ca Antena 3 şi Realitatea.

joi, 26 noiembrie 2009

Ups, Timeline did it again! ERP of the Year 2009!


Fix acum un an vă anunţam că am câştigat titlul ERP of the Year la categoria "sistem pentru IMM-uri" şi eram pe cel mai bun loc la categoria "producţie în serie". Anul acesta am participat din nou şi am câştigat iarăşi premiul la categoria "producţie în serie". În Gemania, oferit de Center for Enterprise Research, Universitatea din Potsdam.

Postul de anul trecut:

Mai multe informaţii în curând pe:

PS: anul trecut la categoria "producţie în serie" a fost o varză, un sistem a fost cel mai bine plasat şi altul a luat locul întâi. Ambele s-au premiat, dar nimeni n-a ştiut care-i cel mai bun. Anul acesta s-a renunţat la unul din premii şi e doar un loc întâi, câştigat de noi.

On the turning away

Am ascultat un kil de albume fresh în ultima lună. Pop-rock nou de la Bon Jovi şi Robbie Williams, live de la Scorpions, Paul McCartney şi The Killers, chillout cu Late Night Alumni şi Deep Dive Corp, best of cu Snow Patrol plus încă vreo câteva care erau prea "crap" ca să le mai menţionez. Nu m-a entuziasmat nimic. Apoi am dat peste un re-release Pink Floyd - "Shine on live" şi peste piesa asta, o melodie prea puţin popularizată dar care sună genial (aici dintr-o altă înregistrare, dar aproape la fel):


SUC cu Vio@Kapital

Marţi în mod normal e seara de baschet dar am luat o pauză pentru că-s accidentat uşor - oare de la postul anterior despre SUC mi se trage? Aşadar, având seara liberă, ne-am dus la "Stand-up in the city" în Kapital să-l vedem pe Vio de la "viitoarea fostă trupă Deko". Destul de puţină lume, probabil şi datorită faptului că era meciul Urziceniului la tv. Show-ul a fost ok, unele poante le ştiam, dar per ansamblu între amuzant şi foarte amuzant. Mi-a plăcut (oare de ce) poanta cu aplaudatul la aterizare: la low-cost aplaudă pasagerii dar la Tarom aplaudă piloţii după o aterizare reuşită. N-am să vă povestesc toate "porcăriile" scoase pe gură de Vio, dar dacă vă place genul puteţi merge marţi 1 decembrie la următorul show, cu Costel.

Un interviu cu ei la Neatza, vorbesc şi despre Sibiu (nu foarte măgulitor):

miercuri, 25 noiembrie 2009

Ai două iubite

Am primit un banc excelent azi:

Olanda: Ai doua iubite.Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.
Moldova: Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava aia in fiecari noapti mai omule?
Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.
Pakistan: Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani..
India: Ai doua iubite. Budha nu stie nimic..
Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?
China: Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.
Bulgaria: Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia. Cand cealalta te intreaba "unde ai fost?" "- la Sofia!" si esti in deplina siguranta.
Germania: Ai doua iubite. Ambele blonde.
Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?
Anglia: Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult..
SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata.
Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.
Dubai: Ai doua iubite. Placate cu aur.
Cuba: Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel..
Suedia: Ai doua iubite. In IKEA chiar gasesti orice..
Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai  tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai  un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care  portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o  telenovela.
Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi!!!!


şi-ar trebui să-l completăm cu România, nu? aşadar...România: 
Ai două iubite. Ambele au cont pe hi5 şi visează să apară pe pitzipoanca.com
Ai două iubite. Una nu-ţi spală iar cealaltă nu-ţi calcă. N-au auzit de Budha.
Ai două iubite. Georgeta şi Paraschiva. Fac o colivă....
Ai două iubite. Una vrea să-ţi iei BMW iar cealaltă Mercedes. Ambele detestă Loganul.
Ai două iubite. Una emigrează în Canada iar cealaltă în Spania.
Ai două iubite. Te lasă ambele pentru acelaşi italian bătrân.
Ai două iubite. Locuieşti pe rând la ele, nu-ţi mai permiţi să plăteşti chiria garsonierei de la etajul 9 după ce ţi-ai luat X5.

Vinilin ecologic


Ce-i tot bullshit-ul ăsta cu pielea ecologică? Tot văd produse din "piele ecologică". E noua chichiţă de marketing, rebrandingul vinilinului? Şi dacă nu e piele ci un fel de plastic cum de e ecologică? Pentru că nu omoară marmotele în mod direct? Ci indirect pentru că nu e biodegradabilă? Vinilinul e mai cool ca muşamaua? Muşamaua e mai de calitate ca linoleumul?
Întreb şi eu...

marți, 24 noiembrie 2009

Metalyt - acum live!

Ana-Maria, sora Alinei, prezintă o emisiune rock la Radio Lyt. Doar online, între 20 şi 22, marţi şi joi: http://radiolyt.com

The Perfect Tag

Aţi văzut vreodată un ceas cu un design perfect? My guilty pleasure: Tag Heuer for Mercedes SLR.
Ah, de-aş scoate odată bani din reclama pe blog...



Complete

Ştiţi replica aia celebră din filmul Jerry Maguire: "you complete me". 
În scenariu era de fapt: "you completely annoy me" dar au tăiat la montaj.

luni, 23 noiembrie 2009

Cum să agasezi femeia de serviciu

Vineri am fost binedispus aşa că am "chinuit-o" un pic pe Lenuţa, femeia care ne face curăţenie la lucru.
În primul rând trebuie să vă explic că pentru a ajunge din biroul meu până în bucătărie există două circuite posibile: varianta 1 - prin camera A şi baie; varianta 2 - prin camera B şi hol. De obicei încerc să aleg varianta 1 pentru că în camera B se află şeful şi nu e frumos să-ţi deranjezi şeful de câte ori ai chef să mergi la bucătărie după un ceai.

Episodul I: încerc să ajung la ceai pe varianta 1, dar uşa de la baie e blocată. Fiind dimineaţa de vineri, m-am prins că femeia de serviciu e acolo şi se schimbă în hainele de lucru, aşa că am ales varianta 2. În timp ce-mi făceam ceaiul se deschide uşa de la baie şi apare un coleg vorbind la telefon, apoi apare şi Lenuţa. "A, domnu Călin, ce mai faceţi?" "Bine, fac, dar ce faceţi dumneavoastră cu colegul în baie?" Începe să râdă încurcată, noroc că are simţul umorului. Bineînţeles că eram doar obraznic, pentru că descuiase uşa după ce mă auzise pe mine încercând clanţa, aşadar nu era nimic spooky în toată situaţia.

Episodul 2: câteva ore mai târziu, iar îmi făcusem ceai, mă întorceam la birou pe varianta 1. Lenuţa era în baie,  muncea, plin de apă pe jos. Îmi zice: "acum vă las, dar să nu mai veniţi pe aici după aia", probabil ca să nu duc apa în toate camerele. Îi răspund, la fel de obraznic: "a, să nu vă mai deranjez pe dumneavoastră, să mă duc pe dincolo să-l deranjez pe şefu'. Bineee".

Cum ziceam, noroc că biata femeie are simţul umorului pentru că face curăţenie al naibii de bine şi mi-ar părea rău să-şi ia lumea-n cap din cauza mea. Altă dată vă povestesc cum a şters de praf placheta cu terminaţiile cablurilor de fibră optică (care nu e bine să fie îndoite pentru că trece lumina prin ele) şi m-am certat vreo săptămână cu cei de la RDS că nu merge bine netul....Sau v-am povestit deja?

duminică, 22 noiembrie 2009

Poza de la miezul nopţii


Alte poze de la Muzeul Industrial din Solingen:





sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Twilight 2 la Moldova

Acum că s-a lansat worldwide noul film din seria Twilight, deci implicit şi la Moldova, moldovencele fane au ocazia să exclame: sujie-mă, sujie-mă, batie-ţi juoc di trupu mieu.

vineri, 20 noiembrie 2009

Transformare arhitecturală

Se ia o clădire veche de 100 de ani, în ruină, se demolează un etaj plus tot ce există între pereţii exteriori şi se reconstruieşte. În Germania, lângă Dresda.
Un nou etaj în proiect (în partea de jos a paginii):  http://www.tlfi.de/Firmenphilosophie.49001.0.html#c620 


Google Chrome OS for Dummies

Nu insist pe detalii pentru că o să le citiţi azi în toată presa. În principiu dacă folosiţi calculatorul doar pentru internet, e pentru voi. Eventual pentru PC-ul secundar al casei, pentru că Chrome OS nu se poate instala ci trebuie cumpărat un calculator care să-l conţină preinstalat.

Plus ceva util: How to buy an HDTV


Donaţie musai

Aseară, tocmai ce ieşisem de sub duş că m-am tuns (chel) şi-mi sună cineva la interfon. De la biserică. Intră doi domni, mă întreabă: familie? Nu, singur. Atunci jumătate - 25 lei. Le dau banii, se apucă să scrie pe chitanţă: 10 lei taxă cult, 15 lei donaţie. Hopa! Deci aşa se fac donaţiile mai nou, de frica afuriseniei. N-am vrut să mă pun rău cu Doamne-Doamne şi n-am comentat (sper că El nu citeşte bloguri). Îmi stătea pe limbă să le zic: păi de ce n-aţi spus că e donaţie, că donam mai mult! Sper în continuare că El nu citeşte bloguri; iar dacă citeşte îi recomand Daily Cotcodac.
PS: Nu m-am tuns chiar chel, dar răbdare, vine de la natură, cu timpul.

joi, 19 noiembrie 2009

O vană. Poate ultima

Nu ştiu voi, dar eu mi-aş da un sfert de rinichi pentru o vană din asta. Oare are şi bluetooth?
PS: îmi place unde luminează lampa. Pe carte!



Inglorious basterds

Super film! Şi eu sunt un Gică-Contra de felul meu. A fost aşa bun încât s-a uitat şi Alinuţa deşi e cu război, scalpări, măcel şi deci, logic, sânge. Finalul i s-a părut funny. Guess who has a dark side...

Una din cele mai tari scene, demnă de un videoclip, este cea cu Shosanna îmbrăcată în rochia roşie şi cu piesa lui Bowie în fundal. Dressed to kill. Din păcate nu o găsesc pe net, vă ofer doar muzica:

Nush

Nush e de departe cuvântul meu argotic preferat. Sună shod, dacă-mi permiteţi sh-ul plus că-l asociez şi cu o ridicare din umeri. De fapt, le-aş propune celor de la Yahoo să înglobeze în Messengerul în limba română (că acum la v10 se poate alege limba) să bage automat la anumite cuvinte cheie şi o iconiţă. La "nush" ar merge bine cea care ridică din umeri. Să mai identificăm nişte cazuri, nu mai spun şi iconiţa că-i evidentă:
- "hy" şi "by" (cu sens de hi şi bye) - pe astea le urăsc, mai ales că-s incorecte şi nu scurtează nik nimic, doar pocesc;
- "shy" sau "sy" - era amuzant la început dar e la fel de stupid, nu ne place;
- "nik" - merge ca uns, putem găsi şi o prescurtare la "tâta" (atâta)?
- "noah" - ardeleneşte curat, baby!
- "k" - noah, aici ni s-o înfundat cu iconiţa, cercetătorii limbişti americani n-or să fie aşa deştepti ca să poată diferenţia dacă vrem să zicem "ok" sau "ca", ceea ce ne duce la...
- "kkt" - n-are sens de "oKoKTrue" aşa cum aţi putea crede dacă sunteţi mimoză ci se referă la o grupare românească comparabilă cu KKK-ul american (KuKluxKlan), doar că cea băştinaşă se ocupă cu discriminarea ţiganilor. Deci T de la urmă e de fapt un Ţ. NOT;
- "plm" - regina argoului şi pentru că vorbim de o doamnă, o să-l las pe Teo să vă iecsplice, că ţine de băgători. La propriu.
Tay tay!

Update: http://www.bagatorideseama.com/2009/11/shy-bagatorii-e-destepti.html

miercuri, 18 noiembrie 2009

Kile de praf


Dacă tot am umblat pe la servere am zis să-l curăţăm şi pe cel care n-a mai fost atins de circa 3,5 ani. La cât praf era în el primul gând a fost să mă uit şi după ceva animale moarte sau vii. Nu le ţinem în pivniţă (serverele, nu animalele), nici pe balcon, ci într-o cămăruţă unde se face săptămânal curat, dar măgăoaiele astea sunt nişte sugative de curent şi praf. Praf care face bine circuitelor electrice dar nu şi părţilor în mişcare, gen ventilatoare. Aşa că le-am aspirat conştiincios împreună cu domnul de la Sobis, colegii mi-au zis că-mi stă bine cu aspiratorul în mână (probabil pentru că ei sunt căsătoriţi şi fac curat la comanda nevestei) şi sper să mai reziste vreo doi ani fără intervenţii (serverele, nu căsniciile colegilor). Minunaţi-vă de poze (de colegii mei mă minunez singur; zilnic):




VDC

Unde V = viaţă şi C = kkt. Expresie învăţată de la Alina.


Cam aşa arăta biroul meu azi dimineaţă. Nimic deosebit, doar serverul ăla negru nu-şi are locul acolo de obicei dar când am ajuns la lucru l-am găsit închis şi mirosind a ars. Aşadar l-am scos din camera serverelor ca să văd ce mai poate fi salvat. În poză mai puteţi observa în stânga laptopului o cutiuţă colorată, de uz industrial, care ar trebui să funcţioneze ani de zile fără probleme dar care şi-a dat duhul şi ea azi noapte. Vă puteţi închipui ce fericire a fost pe capul meu azi dimineaţă în acest context. Între timp am reparat serverul cu ajutorul băieţilor buni de la Sobis care aveau o sursă de curent identică pe stoc,  hard-diskurile se pare că n-au fost afectate iar backupul era oricum în ordine. Deci s-a mai remediat situaţia şi n-a fost dracul atât de negru. VDC devine VDCM. Unde M = moderat(ă).

marți, 17 noiembrie 2009

Concertele de săptămâna viitoare

Poate sunteţi interesaţi:

  • joi, 26 noiembrie ora 21, Cargo în Oldies Pub, 30 lei biletul;
  • vineri, 27 noiembrie ora 21, Sarmalele Reci în Atrium Cafe, 35 lei biletul.

Brylu ne minte

Brylu se bazează pe rezoluţia proastă a imaginilor ca să ne mintă că maram el scrie la EVZ şi a ajuns la TopGear. Folosind nişte tooluri state-of-the-art împrumutate de la cercetătorii americani de la NASA am aflat însă adevărul şi l-am subliniat cu roşu (click pe poză pentru a mări):



Hobby

Bunică-mea, la 82 de ani împliniţi, şi-a găsit un nou hobby. A învăţat-o tata să facă sudoku şi acum îşi ocupă timpul liber cu număratul. La început era aşa pasionată încât îşi ocupa şi nopţiile, când nu putea să doarmă nu lua somnifer ci se punea la masă şi mai făcea un joc. Senilitate? Poate la alţii.

luni, 16 noiembrie 2009

The Crimson Permanent Assurance

Săptămâna trecută am vizionat două filme de colecţie făcute de cei de la Monty Python: The Holy Grail şi The Meaning of Life. Dacă vă place umorul englezesc vă recomand toată seria Monty Python iar dacă nu ştiţi cine sunt ei ar trebui să puneţi mâna să vă documentaţi. Cult Black English Comedy.

Mai jos un film scurt prezentat înainte de The Meaning of Life:

Concluziile după emisiunea Top Gear

Emisiunea asta face mai mult pentru imaginea României decât toate programele guvernamentale! Da, ne arată şi cu rele, şi cu sărăcie şi cu toate defectele de care ne jenăm şi care nu sunt inventate, dar scoate în evidenţă şi ce e bun şi ce subapreciem noi. Mie îmi e ruşine că după o altă emisiune Top Gear îmi doream să merg şi să conduc pe şoseaua spectaculoasă din Elveţia pe care filmau cei trei, când tot ce trebuia să fac pentru a obţine o experienţă comparabilă era să mă duc pe Transfăgărăşan, în fundul bătăturii cum ar veni. Mulţumim TopGear!

Later Update: Costi Rogozanu cu nişte concluzii similare cu ale mele plus o parte din emisiune:
http://voxpublica.realitatea.net/media/uitati-va-la-top-gear-ul-cu-transfagarasan-si-spuneti-si-voi-daca-nu-sintem-apucati-14550.html


Top Gear-ul din România

Savuros! Începe cam aşa: "când ne gândim la România, şi nu ne gândim prea des, ne gândim la căruţe trase de boi şi oameni care aruncă cu pietre după ţigani. Venind aici cu o maşină de 160.000 de lire e comparabil cu a merge în Sudan într-un costum făcut din mâncare...cel puţin aşa credeam până am ajuns în Mamaia." Unde şi-au dat seama în parcarea hotelului Rex că nu prea ies în evidenţă cu maşinile lor. "Dacă Simon Cowell ar veni aici l-ar pune în ajutor de şomaj"

Cum ştii că prietena ta e o pitzi?

Următoarele concluzii se bazează pe observaţii directe, observaţii indirecte şi observaţiile Alinei, care nu se încadrează decât la două-trei puncte, aşa că-s foarte mulţumit că nu trebuie să declanşez pitzi-alert:
  • pregătirile durează mai mult ca ieşirea în sine;
  • stă o oră să se gândească ce haine să pună pe ea, după care trage concluzia că n-are cu ce se îmbrăca;
  • nu iese nemachiată nici când duce gunoiul;
  • accelerează în curbă (comentariu Alina: şi ce? toată lumea accelerează în curbă);
  • părul: trebuie vopsit, nu contează ce culoare are de la natură; dacă e creţ trebuie îndreptat, dacă e drept trebuie încreţit;
  • unghiile: cu cât mai false cu atât mai bine;
  • are "shwarowshky" şi pe chiloţi;
  • ai văzut batiste mai mari ca fustiţa ei;
  • are printre planurile de viitor cel puţin un implant;
  • rozul e noul negru;
  • plasticul şi muşamaua sunt noua piele ecologică;
  • pe orice dansează, are mişcări de manelistă.
Altele?

duminică, 15 noiembrie 2009

Poza de la miezul nopţii

Astăzi poze dintr-o fabrică de foarfeci, forfecuţe şi cuţite transformată în muzeu industrial în Solingen.


Fabrica are peste 100 de ani vechime şi a fost folosită până în anii 80, apoi fiind transformată în muzeu dar cu angajaţi care încă mai produc loturi mici de produse pentru diverse ocazii speciale sau repară şi ascut obiectele vizitatorilor. În anii de glorie se produceau peste 200 de sortimente de foarfeci, de toate tipurile, majoritatea devenite inutile odată cu avansul tehnologic. Aţi văzut vreodată o foarfecă de tăiat ouă? Aici găsiţi un exemplu). Angajaţii lucrau 6 zile pe săptămână, 10 ore pe zi, în aceste spaţii închise. După ce sticla a devenit mai ieftină s-au montat luminatoare deasupra halei, care se puteau deschide pentru a asigura aerisirea. După o perioadă acestea au fost prevăzute cu plase, pentru a împiedica muncitorii să fugă de la lucru. O vârstă normală de început munca era 13-14 ani. Odată cu introducerea maşinilor pe bază de abur acesta era folosit şi la încălzit şi spălat. Sâmbăta muncitorii aveau voie să-şi aducă rudele de gradul I ca să se spele.












sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Dresda - 4

Iar dacă vreţi să faceţi turul oraşului într-un mod luxos puteţi încerca acest Trabant limuzină:




vineri, 13 noiembrie 2009

Cum se parchează un elicopter

Nu credeam că există o similitudine între şoferii de tir sau microbuz şi piloţii de elicoptere dar spre surprinderea mea am descoperit una. Săptămâna trecută când mă aflam în Germania, într-un sătuleţ de lângă Dresda şi aşteptam în faţa hotelului să vină maşina să mă ducă la firmă, aud zgomot mare şi apare un elicopter al ADAC, cei care se ocupă printre altele şi de intervenţii de urgenţă, un fel de SMURD provenit din ACR, dacă vreţi. Se plasează elicopterul deasupra unui petec de gazon exact peste drum de mine, loc spre care venea şi o ambulanţă şi spre uimirea mea pilotul deschide uşa, scoate capul şi se uită în jos în timp ce face manevrele de aterizare, exact ca şoferii de maşini mari atunci când dau cu spatele, doar că ăia nu se uită în jos ci în spate. Dacă obişnuiţi să faceţi aşa ceva înseamnă că aveţi talent nativ la pilotat :)

Dresda - 3

Câteva poze cu vilele şi palatele din Dresda, din păcate făcute din autobuzul turistic:





joi, 12 noiembrie 2009

Matiu.ro

Probabil am mai scris de prietenul meu, fotograful Ovidiu Matiu. Sigur am împrumutat nişte poze de la el pentru blog la evenimentele unde ne-am nimerit amândoi şi n-am avut aparatul foto la mine. Ieri şi-a extins site-ul cu o rubrică pe care o putem considera multimedia, pentru că e vorba de fotoreportaje cu sonor. Aşadar dacă intraţi la el pe site o să vedeţi chiar în pagina de început o selecţie de fotoreportaje în dreapta şi un player în mijloc. Tot ce mai rămâne e să apăsaţi pe triunghiul clasic de "start play" şi să vă delectaţi cu povestea pozelor. Preferata mea este Cetăţi Transilvane 2009.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Dresda - 2

M-am jucat cu un progrămel şi vă mai prezint două colaje din Dresda:





Dresda - 1

În 1945 forţele aliate au avut grijă să-şi asigure partea lor de controverse şi absurdităţi bombardând centrul Dresdei. Patru raiduri succesive au nivelat centrul istoric. 3.900 tone de bombe explozive şi incendiare au fost aruncate, rezultatul fiind peste 40.000 de mii de morţi şi o nivelare aproape totală a centrului Saxoniei. După război, deşi sub ocupaţie comunistă, est-germanii s-au apucat şi au reclădit palatele şi bisericile distruse, după planurile originale şi cu materialele rămase în dărâmături acolo unde s-a putut. N-au fost singuri, au primit ajutor internaţional, dar este remarcabil ce au putut să facă, în timp ce noi, alţi comunişti, construiam Casa Poporului. Toată istoria o puteţi citi aici.


marți, 10 noiembrie 2009

Call of duty


b: ieri am terminat call of duty. sergentul Dimitri Petrenko (adica eu) a pus steagul rus pe Reichstag. ghici ce joc se lanseaza azi in lume?

c: Dimitri Petrenko la bordel?

Aeroportuare


Nici nu ştiu cum să mai încep posturile astea despre aeroporturi, oare v-aţi săturat de ele? Am o viaţă relativ monotonă: delegaţii, cluburi, baschet, cărţi, filme, muzică. Da, ştiu, săracul de mine :))
Aşadar, ce e nou? La Sibiu, după ce săptămâna trecută era o relaxare totală pe aeroport, nici picior de personal sanitar care să te întâmpine, să verifice dacă ai adus porcina în ţară, nimeni să te pună să completezi faimoasele fişe medicale, acum s-au mai schimbat chestii. Toţi arată ca Dart Vader din Războiul Stelelor, cu măştile medicale pe figură. La întoarcere a fost iar o trupă de personal medical care ne-a pus să completăm hârtiile inutile. În Grecia măcar ştiau o treabă: nu te deranja nimeni cu hârţogăraie, dar aveau un scanner de temperatură, treceai prin el şi dacă aveai febră probabil îţi făceai sejurul în spital.
La München, în Terminalul 2, ocupat doar de Lufthansa, sunt nişte automate drăguţe de cafea. Erau şi înainte dar acum au pus unele noi, Jacobs, care-ţi oferă tot felul de cafele dichisite (gen Wiener Melange), ceai sau ciocolată caldă. Gratis. Nelimitat. Yummie.
La Dresda la întoarcere am mai trăit o premieră. Mi-au aspirat laptopul cu un mini-aspirator portabil apoi au dus lamela într-o încăpere alăturată pentru analiză . Se uitau după particule de explozibil. Ăsta o să fie viitorul călătoriilor cu avionul: aspiratul pasagerilor şi nu glumesc. Vai de ăia care lucrează în industria explozibililor sau  merg în delegaţie la o fabrică din aia. O să umble cu o mapă de documente după ei şi tot n-o să scape uşor de  cavity search.
În final vă mai zic că şi avioanele Lufthansa se mai defectează dar le înlocuiesc în 50 de minute, nu în 14 ore cum am auzit că s-a întâmplat la WizzAir.

luni, 9 noiembrie 2009

În ce v-aţi deghizat de Halloween?

O mare parte a prietenilor mei a fost în Old Friends de Halloween. Din păcate, unul din participanţi a avut un caz de gripă nouă în familie, depistat doar ulterior, aşa că aproape toată lumea s-a deghizat fără să vrea în pui santinelă, aşteptând să treacă perioada de incubaţie ca să vadă dacă l-a pălit norocul. Ţinând cont că situaţia nu-i amuzantă deloc, le urez sănătate maximă.

Închei cu o poantă din Caţavencu: "toată lumea are gripă nouă, eu vreau gripă 10!"
(eu de fapt nu vreau nici un fel de gripă)

Paths of Glory

Cartea lui Jeffrey Archer spune povestea alpinistului englez George Mallory, primul om care se presupune că a atins vârful Everestului în expediţia din 1924. Se presupune, pentru că nici el, nici partenerul cu care a încercat escalada finală nu s-au mai întors. Trupul lui a fost găsit de alţi alpinişti în 1999 la altitudinea de 26.760 de picioare iar asupra lui nu se mai afla fotografia soţiei sale, fotografie pe care intenţiona să o plaseze pe vârf. Acestea sunt date reale iar povestea lui Archer prezintă romanţat viaţa unei legende a alpinismului, pendulând între dragostea pentru nevasta căreia îi scria zilnic şi ambiţia de a sta în vârful lumii. Cartea n-are nevoie de laudele mele, e un bestseller iar Archer este unul din cei mai talentaţi scriitori englezi contemporani. Demn de menţionat este însă faptul că nepotul lui Mallory a cucerit Everestul în 1995 şi a lăsat acolo fotografia bunicilor săi "completing a little outstanding family business". Respect!

duminică, 8 noiembrie 2009

Poza de la miezul nopţii

Astăzi nişte poze recente din Dresda:








sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Tabloul din Roma

Când am fost la Roma am văzut la un pictor "stradal" un tablou care ar fi mers foarte bine în livingul meu. De atunci regret că nu l-am cumpărat. Costa 100 de euro dar motivul pentru care nu l-am luat a ţinut de transport, nu de bani. N-am ştiut dacă l-aş putea transporta în siguranţă făcut sul, pe avion. I-am făcut doar o poză...


vineri, 6 noiembrie 2009

Cum să transformi poze în tablouri

M-a rugat un prieten să-i dau nişte poze din concediile făcute împreună ca să le tipărească şi înrămeze. Aşadar primul vernisaj o sa fie probabil la el. Dar să nu ne grăbim cu lauda, că poate se răzgândeşte.

Pentru că vroia să tipărească şi o poză de-a lui cu Parisul, am decis să o facem să arate un pic mai artistic. Probabil majoritatea ştiu cum să manipuleze un program de grafică dar pentru cei care n-au avut ocazia dar vor să-şi modifice pozele, le prezint mai jos un mic ghid:
Unealta folosită: IrfanView 4.25, program gratuit de vizualizare şi ajustare poze, descărcabil de pe internet, dar aproape orice unealtă de acest gen oferă funcţiile prezentate mai jos:
1. se încarcă poza originală în IrfanView
2. se transformă în alb-negru: Image -> Convert to grayscale. Dacă doriţi, se poate transforma şi în imagine Sepia: Image -> Effects -> Sepia;
3. opţional, se ajustează culorile şi contrastul: Image -> Auto adjust colors. În caz că nu vă place cum s-a modificat, alegeţi optiunea Undo;
4. se face mai clară imaginea: Image -> Sharpen. Majoritatea pozelor beneficiază de pasul acesta, doar o focalizare foarte bună şi un aparat foto de excepţie îl fac inutil;
5. se aplică o bordură de culoare albă, depinzând de mărimea pozei trebuie să vă jucaţi cu numărul de pixeli care stabilesc grosimea ramei: Image -> Change canvas size. Pentru simetrie, e indicat să lăsaţi toate cele patru laturi are ramei de dimensiuni egale. Fiind exprimate în pixeli încercaţi întâi o valoare în intervalul 30-60. Dacă poza este foarte mare puteţi creşte progresiv, până obţineţi efectul dorit. Tot de acolo se alege şi culoarea ramei (border color).
6. Se salvează poza modificată.









joi, 5 noiembrie 2009

Bug Y2K38

Dacă vă bate gândul să luaţi un credit pe minim 30 de ani, acum e momentul! Vă mai amintiţi de bug-ul anului 2000 (y2k) şi cât circ a fost atunci, că se opresc centralele nucleare şi o băgăm pe mânecă în 1001 moduri? Eh, tocmai am aflat că mai există un bug ce afectează anul 2038. Totul se trage din negura timpului, de la începuturile informaticii, când cineva s-a gândit să reprezinte o dată calendaristică (an-luna-zi ore-min-sec) ca număr de secunde trecute de la 1 ianuarie 1970. Când au început să fie foarte populare, calculatoarele foloseau adrese pe 32 de biţi şi cu atâţi biţişori se pot reprezenta numere întregi de 2 miliarde şi 100 milioane. Pentru că "old habits die hard" s-a păstrat în unele părţi (linux) şi sistemul de reprezentare a timpului descris mai sus. Probabil aţi ghicit deja: 2 miliarde şi ceva de secunde din 1970 ajung taman până în 2038. Bineînţeles că problema are rezolvări şi nu afectează prea mult populaţia, aşa că nu vă panicaţi - concentraţi-vă pe porcină. Una din soluţii este trecerea la sisteme de operare pe 64 de biţi care-s tot mai frecvente, caz în care ne ajung secundele pentru câteva miliarde de ani de acum înainte (mai exact 292.277.026.596). Altă alternativă este folosirea altor metode de stocare a datei calendaristice, logic. În orice caz, dacă aţi luat după 2008 un credit de 30 de ani, e bine să verificaţi dacă ratele sunt ok, poate are banca să vă dea ceva bani înapoi :)

Detalii: http://en.wikipedia.org/wiki/Unix#2038

miercuri, 4 noiembrie 2009

Spre Dresda

Iar o tai în delegaţie. De data asta la Dresda. Mi-am mai adus aminte câteva chestii de la ultima deplasare:
  • mi-a adormit un domn mai în vârstă la ultima sesiune a conferinţei, îl vedeam cum îi cade capul în palmă. Greu să asculţi toată ziua oameni vorbind, mi s-a întâmplat şi mie :)
  • la dus mă uitam la Dexter pe iPod şi m-a văzut stewardesa de la Lufthansa, cica e serialul ei preferat, cum am reuşit să-l pun pe iPod, le ce episod sunt etc. Rar o stewardesă prietenoasă în afara sarcinilor de serviciu;
  • la întoarcere în avionul de Düsseldorf - München, pe rândul din faţa noastră erau trei români, două femei plus un domn mai în vârstă, genul care a supt tărie toată viaţa, îmbrăcat în cel mai bun treling de fâş mov pe care-l poate da angroul Europa. Îl tot dirijau femeile ce să facă. Dar nu de ei vroiam de fapt să vă povestesc ci de momentul de la coborâre, când de pregăteam să dăm bagajele de mână jos din compartimentele de deasupra scaunelor. Pe rândul de lângă cei trei români stătea o domnişoară care avea o ditamai valiza ca bagaj de mână şi mă tot îndemnam cu colegul Peter să o ajutăm, ceva de genul:  "ajut-o mă pe domnişoara să-şi dea valiza jos" / "ba ajut-o tu". Până la urmă am ajutat-o eu iar pe etichetă scria Ana-Maria, plus un nume de familie neaoş. Plin de români în Germania...

marți, 3 noiembrie 2009

Software moka

Pentru că mai dau peste articole din reviste sau bloguri tehnice în care se pomenesc diverse softuri gratuite, vă prezint o mică listă de chestii moka:

  • IBM Lotus Symphony - cândva o suită de aplicaţii office ce concura umăr la umăr cu Microsoft Office, mai nou este oferită gratuit, inclusiv pentru Linux. Poate fi o alternativă la OpenOffice;
  • Project Cooper - dacă aveţi nevoie de un program CAD iar AutoCAD este prea complicat, Autodesk oferă acum un nou produs, încă în beta, dar gratuit, cu care puteţi executa operaţii de bază;
  • FreeCAD - pentru că la orice program respectabil există şi o alternativă open source, dacă aveţi un pic de răbdare (încă este în stadiu alfa) în anii următori o să puteţi folosi şi acest FreeCAD ce va fi disponibil şi sub Linux;
  • Antiviruşi gratis: a apărut versiunea 9 a AVG Free iar Panda Cloud Antivirus a ajuns la Beta 3;
  • Ninite - un site util dacă aveţi un calculator nou şi prea puţin chef să descărcaţi de pe diverse site-uri toate programele de bază pe care le folosiţi în mod curent. Intraţi pe acest site, alegeţi aplicaţiile pe care le doriţi şi vi se oferă un kit ce realizează tot procesul de instalare dintr-o singură mişcare.

luni, 2 noiembrie 2009

Baba şi schiorii

După o noapte de beţie băieţii s-au uitat pe geam şi au văzut că străzile nu erau doar pline de lumină ci şi de zăpadă. Pentru că omul la beţie are multe idei creţe, şi-au zis că a venit momentul să-şi testeze aptitudinile alpine, aşa că s-au echipat, şi-au luat clăparii şi schiurile în picioare şi au dat de dilemă: se aflau la etajul trei al unui bloc fără lift. Sugestia de a coborî scările direct pe schiuri li s-a părut foarte bună, dar ceasul rău, pisica 13, o băbuţă colocatară, că doar ştiţi cum sunt babele astea fără somn, şi-a ales să ducă gunoiul chiar în acele momente. Aşa că a urmat o întâlnire (plus fractură) de gradul III din care a rezultat o babă ce necesita spitalizarea şi nişte schiori treziţi brusc din beţie şi transformaţi în salvamontişti. S-au dezechipat şi au dus femeia la urgenţă. A doua zi, cuprinşi de remuşcări, au mers la spital cu flori şi bomboane, dar spre stupefacţia lor, au aflat că doamna nu mai era internată acolo. Scenarii ca omor prin imprudenţă şi vizite la morgă nu mai păreau aşa absurde, dar s-au gândit să ceară informaţii suplimentare unui doctor înainte de a trage concluziile. S-au liniştit când au aflat că femeia fusese internată la psihiatrie, pentru că nici un doctor n-a crezut că baba e normală şi spune adevărul atunci când le-a explicat că fusese lovită de nişte schiori pe casa scărilor. N-au fost chiar aşa de domni încât să explice incidentul, au plecat uşuraţi direct acasă.
(cică la bază este o poveste reală)

duminică, 1 noiembrie 2009

Poza de la miezul nopţii



Best Halloween Party ever

Dacă vă întrebaţi cum a fost de Halloween în Sibiu, n-aţi nimerit bine de data asta. Nu-s mare fan al deghizărilor, aşa că aseară am jucat baschet pe Wii, am mâncat clătite şi m-am culcat înainte de 12, deci nu m-am transformat nici în bostan, nici în beţiv. Şi nu, nu mă interesează dacă v-a ieşit perfect costumaţia, dacă aţi dansat pe bar sau dacă aţi primit o sticlă de tequila premiu la concursul de limbo :)) Ne revedem la Carnaval în februarie!