Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 31 mai 2010

Eurovision, iară

 Întâi să vă zic de ce nu-mi place super-mega-piesa României:
- video: kitsch cap-coadă. Da, știu, v-a impresionat pianul ăla duo, dar altceva? Vânătoarea, roboțeii și tot restul computerizării nu vi s-au părut de prost gust și fără legătură? Mie da.

- audio: adică melodia - s-a schimbat ceva de la Modern Talking încoace? Synth-pop comercial, banal și răscopt.

Deși n-a fost greu, am descoperit încă două chestii mai proaste ca audio/video-ul:
- versurile, fraților! câte clișee au putut ăștia aduna în 3 minute! ”playing with fire”, ”burning desire”, ”can't you see what you do to me”, ”burn this place down”, ”running away”. A rămas vreo rimă facilă neexploatată?

- și să nu uităm...publicul care i-a votat. :D

duminică, 30 mai 2010

Poza de la miezul nopții

Zoo Londra are un pavilion al fluturilor, de toate felurile și toate culorile:

I-a dat un inel

Vineri seara am fost la un burlaken party în Old Friends, care a constat dintr-un grup de peste 20 de masculi băgați într-una din camere și tratați cu băutură și pizza. Am povestit noi ce-am povestit, dar la un moment dat de mai și saturi, rarele apariții ale unor domnișoare în drum spre toaletă au început să fie primite cu aplauze și glume proaste. Una singură, prietenă cu ginerică, a exclamat ”wow, dar chiar sunteți numai bărbați”, apoi (ca urmare a șoaptei cuiva) ”eu nu mă dezbrac” și a tăiat-o :)). La miezul nopții am ieșit și noi din beci și ne-am bucurat de artificii, ocazie cu care am întărit observația de anul trecut că artificiile e bine să le admiri de la distanță, nu de sub locul exploziei, pentru că te acoperi de resturi care-ți intră și-n cuba libre și e păcat. 

Pentru că în cealaltă cameră a localului se pregătea o masă și am înțeles că ne aștepta o surpriză, noi încă speram că o să animăm petrecerea cumva. Surpriza a venit sub forma formației Holograf, în frunte cu Bitman, dar a fost mai mult de partea lor, când au văzut că au ajuns într-un local plin de bărbați care nu-i băgau în seamă. Am încercat ceva glume de genul ”bă, care are o sabie de ninja și un ananas”, dar în rest nu i-am deranjat cu nimic.

Pe la 1, sătul de atâta burlăcie, am plecat cu o parte din gașcă în Oldies, să semnăm condica. Au apărut după vreo jumătate de oră și Holografii și s-au dezlănțuit aparatele foto cu flash, toate grasele vroiau poze cu Bitman. Dănutz, băiat de gașcă, a făcut frumos cu toată lumea. Un moment emoționant a fost când a ajuns playlistul la ”ți-am dat un inel” și ei n-au făcut playback ci și-au văzut de conversație - sau poate așa mi s-a părut mie, că devin sentimental după un anumit litraj. 

vineri, 28 mai 2010

Cum să obții o mărire de salariu de 20%

http://www.appleinsider.com/articles/10/05/28/foxconn_plans_20_percent_wage_increases_as_suicides_continue.html


Întâi trebuie să găsești niște colegi labili psihici și să-i faci să se sinucidă. Apoi trebuie să ai niște clienți care depind de tine și nu-și permit să-și păteze blazonul. Forțati de aceștia, patronii firmei sar cu o mărire de salariu de 20% ca să nu se sinucidă restul angajaților. 

Hai, facem angajări! Primii 10 candidați primesc lama gratis.
Poate așa o să se bucure și anonimul comentator de la postul anterior :D

Eurovision

Relația mea cu Eurovisionul e cam la fel ca cea cu curlingul, știu că există dar nu-l urmăresc. Azi am văzut pentru prima dată videoclipul superbei piese care va reprezenta România și cu această ocazie am auzit chiar și melodia. Încă nu m-am hotărât ce-i mai penibil: video-ul sau audio-ul.
Hai România! Hai acasă....

Asistență tehnică mobilă

Stăteam pe o terasă la cafea aseară, cu un amic, lângă noi un grup de motocicliști și o Dacie 1310, cu stegulețe, o parte din ei vorbeau cu cei din mașină.
Amicul: - se pregătesc motocicliștii să plece în excursie și Dacia aia e ...cum îi zicea la mașina aia?
Eu: ce mașină, asistență tehnică?
El: nu, Mercedesul ăla de la Formula 1...
Eu: aaa, Safety Car-ul!
El: exact. Dacia e Safety Car-ul lor.

joi, 27 mai 2010

Domnul Pambuccian și papagalul Agaton

Ce războaie se mai dau în culise:

Plus o tanti, vai steaua ei. Încercați să găsiți firul logic:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7329341-moftul-neimpozitarii-softistilor.htm

Un mesaj de bun simț, din primul articol de mai sus:

Dragii mei,
Ştiu că vă bucuraţi. E bine şi e firesc aşa. Vă rog însă să nu uitaţi că există azi în România o majoritate care va suferi. Vă rog să nu vă consideraţi niciodată mai presus de semenii noştri. Suntem cu toţii oameni. Şi dacă şansa şi voinţa proprie i-a călăuzit pe unii spre o meserie cu o valoare adăugată uriaşă, asta nu înseamnă că suntem în vreun fel mai cu moţ. Bach este ceea ce este pentru că în întreaga sa viaţă şi-a făcut meseria bine, cu bucuria pe care o ai când îţi faci meseria bine, aşa cum un pantofar face pantofi buni de încâlţat sau un croitor haine plăcute la purtare.

Songs to remember

O piesă nouă, care-mi place mult. Din păcate calitatea e cam proastă, am găsit doar varianta live:



Și încă una, formație englezească cu videoclip în Borat country:

miercuri, 26 mai 2010

Din goana poneiului

Dacă câștig la Lotto nu-mi dau demisia ca să plec în croaziere ci îi cumpăr pe clienții ăștia care îmi fac zile fripte și întoarcem roata...

Din goana calului

Am atâta treabă și stres încât acum șomajul tehnic pare Paradisul...

marți, 25 mai 2010

Dacă e luni e Gâtul Berbecului

Pentru că am avut această minunată zi liberă, am acceptat invitația unor prieteni și am plecat până la Păltiniș la o cafea. De acolo, sub pretextul unor amortizoare noi care trebuiau așezate, am pornit spre Sadu via Gâtul Berbecului. Cu ocazia asta am aflat și eu ce bun e un Jeep Grand Cherokee pe drum forestier, nu chiar off-road dar cu noroaie impresionante prin unele părți. Mi-am mai dat seama și că pietrele mele de la rinichi, care nu m-au mai deranjat de vreo doi ani ar putea să se dizloce dar n-a fost cazul, suspensia a fost într-adevăr lux. Singurul moment mai delicat a fost când am văzut indicatorul care arăta încă 35 de km spre Sadu și noi eram pe rezerva de benzină. Am ajuns la Petromul de la Tălmaciu cu indicatorul de benzină stând la vreo 2 grade sub marcajul de rezervor gol, dar din fericire n-a fost nevoie să împingem măgăoaia de 3 tone. O poză din creierul munților și una de la Gâtul Berbecului:

duminică, 23 mai 2010

Poza de la miezul nopții

Dacă v-ați săturat de Londra, ei bine, am vești proaste. Am făcut vreo 800 de poze, de atunci n-am mai pus mâna pe aparatul foto, așa că încă o perioadă o să vă ”chinui” doar cu instantanee de acolo, țin arhiva pentru vremuri mai rele. Astăzi parcurile englezești, at their very best.



Sic transit gloria mundi

Din când în când constat că îmbătrânesc - deocamdată mai mult prin analiza celor din jur. Am revăzut un fost coleg de generală, la vremea respectivă era varianta românească a băieților populari din filmele americane. Acum e un viezure, cu pomeții ascuțiți și o calviție accentuată. Life sucks and then you die.

sâmbătă, 22 mai 2010

Oldies 1, 2, 3

Pentru că mă întreabă oamenii și deja e oficial, cam ăsta-i roadmap-ul Oldies-urilor:
- Cel vechi, de pe Gh. Lazăr, se închide la sfârșitul lunii iunie;
- Cel nou, de la Ștrand, e deja deschis, așteaptă doar vreme de plajă ziua, respectiv să fie cunoscut, seara;
- Cel în plan, de pe Bălcescu nr.13, se va deschide la toamnă, în septembrie. Dacă vă uitați pe net o să vedeți că numărul 13 este sediul Romtelecom, dar se pare că este suficient loc în acea clădire și pentru un club

În altă ordine de idei, petrecerile karaoke de vineri din Fellini s-au mutat în Zoom2, fosta pizzerie Paparazzi, extinsă și renovată. Încă n-am ajuns pe acolo, așa că nu vă pot spune cum sunt.

vineri, 21 mai 2010

Dați calculatoare la tot cartierul

M-am uitat prin ziare, eram curios ce scriu despre achiziția informatică a Primăriei Sibiu. Bineînțeles, o mare parte a tratat subiectul după ureche. Suma este extrem de mare - 2.5 mil lei - dar din păcate ziariștii n-au detaliat ce este inclus în acești bani. Cel de la Capital a făcut un calcul simplist și a împărțit suma la 100 de calculatoare, rezultând un preț monstru de 6000 euro pe bucată. Dacă citea mai atent în alte ziare (Turnul Sfatului, de exemplu, articolul lui Brylu e corect scris, nu s-a băgat în speculații unde n-a înțeles) sau pe e-licitație, observa că acele calculatoare pe care el le-a comparat cu niște sisteme pentru jocuri super performante sunt de fapt niște terminale prea puțin inteligente, nu acolo s-a dus grosul banilor.

Pe lângă fotbal și politică acum toți se pricep și la IT și oferă soluții alternative, unele de garaj, în comentarii. Unii confundă o rețea ce trebuie să meargă brici cu Dacia lor la care își permit să mai schimbe câte o piesă în fiecare weekend. Alții marșează pe Linux, uitând că-ți mai trebuie și competențe pentru a-l întreține și a programa sub el, nu găsești oameni pe toate drumurile și sunt în general mai scumpi. Absolut toți știu mai bine ce era de făcut și ce trebuia pus, fără să aibă măcar o vagă idee a ce se dorește.

Un singur amănunt pertinent am găsit în comentarii, cineva care are acces la SEAP a văzut caietul de sarcini, care, pe lângă cele 100 de terminale și monitoare aferente mai conține și niște servere, backup, elemente de rețea plus software de virtualizare și baze de date. Dacă conține și soluțiile software e super preț! Dacă nu, depinzând de componente, poate fi un preț decent sau furăciune.

O jumătate de milion de euro pentru hardware? Mult, după părerea mea. Dacă vorbim doar de software însă, există proiecte de baze de date și management al firmelor  - și nu SAP - tot pentru atâtea posturi de lucru, care în mod uzual costă tot atât. Dacă n-o să vă mai plimbați de la un ghișeu la altul sau dacă o să vi se elibereze documentele mai rapid o să vă bucurați. Sigur, există factorul uman: de la angajații Primăriei la programatorii aplicației, dacă unii din ei nu sunt competenți tot proiectul o să fie un eșec. Mă mir doar că Primăria nu s-a deranjat să detalieze, mai ales pe criza asta când toți sar la jugulara oricărei achiziții.

joi, 20 mai 2010

Songs to remember

Două doamne ale muzicii, fiecare cu un album nou în 2010:
Sophie Zelmani, suedeza cu piese scurte, melancolice și cu un aranjament simplu - v-am zis că eu împodobesc bradul de Crăciun ascultând muzica ei?


Katie Melua, mult mai cunoscută, a făcut și ea pasul către un videoclip comercial, probabil a sfătuit-o cineva prost că trebuie să fie sexy și hi-tech ca să vândă. O să rețineți și piesa după ce se termină videoclipul?

De cartier

Luni s-a deschis un ”supermarket” nou lângă mine, în Ștrand 2, așa cum am aflat din cei doi fluturași vârăți cu generozitate în cutia mea poștală. Așa că luni seară, în căutare de fructe și fără chef să stau la coada de la Alcomsib, m-am decis să-i dau o șansă și tulai! mi-am văzut visul cu ochii. Dacă aș fi fost țăran, adică. Imaginați-vă un fel de magazin sătesc, în care lângă raftul de băuturi sunt niște coșuri cu țoale pe care le răscolesc femeile în căutarea unui chilipir potrivit. Sau bodyguardul pirpiriu, cu imortalul sacou cărămiziu și doamna (probabil patroană) care încasează și crede că maximul de grație în servicii publice este să folosească dimininutive pentru orice (vreți și plăsuța aia?). Trebuia să mă gândesc atunci când am citit pe fluturaș că are și cafenea și alimente și haine că nu poate fi de bine, mă așteptam să fie un spațiu mai generos, dar m-am înșelat. Niște piese auto mai lipseau, vorba unui prieten. Nu ne trebe.

miercuri, 19 mai 2010

Hello, this is God

Am avut următoarea discuție telefonică:
- Turcu, bună ziua!
- God. Hello. Do you speak English or German?
- Hello Mrs. God! Both.

De fapt partea scrisă în engleză era un mix între germană și engleză, dar am unificat-o ca să înteleagă toată lumea. Pe doamna o cheamă Gott, cel puțin așa se aude, nu știu exact dacă se scrie ca Dumnezeu în germană, dar a fost o conversație amuzantă. De era dintr-o nație latină își boteza oare copilul Jesus?

Domnul Pambuccian, un addendum

http://varujan.rol.ro/2010/05/15/genul-proxim-si-diferenta-specifica-addendum-adica-a-se-citi-neaparat-in-continuarea-postului-anterior/

Și cel mai tare comentariu:
”sper să mă ajutați și pe mine cu numele nutriționistului la care ați reușit să slăbiți”

Misterioase sunt căile IT-ului

În IT, din când în când dai peste câte o problemă stupidă, frustrantă și de neînțeles. Bineînțeles, tot în IT, totul are o explicație logică, contează doar să ai acces la nivelul în care apare problema și la cunoștințele necesare ca să o înțelegi.

Un exemplu scurt de încălzire: mie nu-mi merge funcția de backup din Windows 7. De câte ori încerc să fac un backup îmi returnează un cod de eroare și pa. Nu sunt singurul, e plin netul de comentarii și te-ai gândi că după un an de la apariție ar cam fi cazul să se gândească și Microsoft la o soluție. Nț.

Dacă tot v-am împuiat capul cu MacBookPro-ul, vă declar că luna de miere s-a cam încheiat - și Apple dă rateuri. Nu mă înțelegeți greșit, încă îl consider cel mai mișto laptop, dar am făcut update la ultima versiune de MacOS X - 10.6.3 și acum, câteodată, sistemul nu intră în standby sau nu mai iese, singura soluție e un reset de la buton. La fel, sub Windows 7 și Google Chrome, din când în când îngheață sistemul. Aia nu e vina Apple, din câte am dedus din comentariile de pe net este fie o problemă cu drivele Nvidia, fie o problemă a Chrome, contează mai puțin, rezultatul e enervant. V-am zis că nu m-am distrat cu un calculator așa bine de la primul 386 încoace? Așa pățeam și cu ăla!

Dar vroiam să vă povestesc alt mister. Ni se raportează un bug, în softul nostru, când exportăm un mail în Outlook, pentru a fi expediat, câteodată dă eroare. Nu tot timpul, doar când mailul conține 3 fișiere atașate și nici atunci de fiecare datăl, după teste am dedus că problema apare doar dacă conținutul mesajului este gol. Dacă este gol și are doar două fișiere atașate, nu e nici o problemă. Orice altă combinație merge. Clar? De unde problema? Din Outlook! Avem codul sursă să vedem ce poate fi? Nț, salutări Microsoft. Așa că o rezolvăm inginerește: dacă mesajul e gol înlocuiește-l cu un spațiu. Tot crapă. Îl înlocuim cu un punct, micuț. Tot crapă. WTF, trecem la următorul nivel: dacă există fișiere atașate și mesajul e gol, scriem în el ”acest email conține fișiere atașate”. Nu mai crapă. 

marți, 18 mai 2010

Blue Air, model de seriozitate. Not.

După pățania cu Londra și întoarcerea cu microbuzul am decis să mai încerc să recuperez ceva bani de la cei pe care-i plătisem în avans.

Întâi le-am scris un email celor de la EasyBus, de la care cumpărasem bilete de autobuz de la Luton la Londra și retur, din timp, de pe site. Mi-au răspuns prompți, după 5 minute, că nu e vina lor că nu s-a efectuat cursa la aeroport, eu practic puteam să merg în plimbare la Luton că autobuzele lor funcționau, așa că bani nu o să ramburseze. Corect, am încercat și eu, nu era suma mare oricum.

Apoi am vorbit la Blue Air la Call Center și m-au sfătuit să fac o cerere și să o trimit prin email. Am preferat să o depun la oficiul lor de la Aeroportul Sibiu, mergea și așa. Ba chiar am rugat-o pe domnișoara de acolo să-mi facă și mie o copie a cererii, după ce-i dă un număr de înregistrare. Ce vreți, sunt pățit și eu, îmi iau măsuri de precauție. Trebuia să primesc răspuns în 14 zile, m-a informat amabilă și sigură pe ea aceeași domnișoară. Asta se întâmpla pe 26 aprilie iar ieri s-au împlinit 3 săptămâni și nu s-au deranjat să mă contacteze.

Așa că am sunat aseară din nou la Call Center, unde dacă alegi din meniu că vrei să vorbești cu o persoană de la alte departamente decât cel de rezervări îți indică alt număr de telefon, la care nu mai răspunde nimeni la ora 18.10. Dacă alegi că ai o reclamație îți recomandă să o trimiți pe mail la info@blue-air.ro (foarte potrivită adresa) sau pe fax. Așa că le-am scris, amenințându-i cu OPC-ul și ce să vezi? După 2 minute am primit răspuns: mailbox is full, retry timeout exceeded. MOFO!
După încă un telefon la Call Center, la rezervări și o așteptare de 10 minute m-am săturat de textele imbecile ale roboțicii și am decis să revin în cursul zilei de astăzi.

PS. Se laudă ei, așteptând pe linia de Call Center:
Calitatea serviciilor Blue Air reprezintă garanția că nu veți mai rata nici un eveniment important de afaceri!
Seriooos? Iaca ce scrie pe bilet:
Blue Air nu garanteaza conexiunile cu alte zboruri sau cu alte mijloace de transport. Orice planificare este facuta pe riscul dumneavoastra.

luni, 17 mai 2010

Codurile meteo

Mă distram ieri cu un stand-up comedy cu Ron White. Unul din sketch-uri descria lipsa lor de informare cu privire la multiplele nivele de amenințare teroristă care există în State și codurile de culoare asociate. El ar fi simplificat problema la două nivele:
- caută o cască de protecție;
- folosește casca.

Similar, codurile noastre meteo sunt un pic prea complicate, ce faceți diferit între codul galben și codul portocaliu de exemplu? Pentru galben vă luați doar umbrela iar la portocaliu și pelerina de ploaie? Stați în casă și-i înjurați pe cei de la meteo (respectiv media) că pentru doi stropi de ploaie la voi în ogradă v-au panicat familia și v-au stricat planurile? Umpleți sacii de nisip doar pe jumătate și nu parcați sub copaci sau lângă mansarde?

O adaptare în stilul de mai sus, fără pretenția de a fi funny, pentru că momentan nu prea am timp de rafinat idei:
- codul galben: ia-ți umbrela cu tine dar nu-ți schimba planurile;
- codul portocaliu: stai mai bine în casă, nu uita să închizi geamul la pivniță, cumpără reviste pentru că probabil o să pice cablul;
- codul roșu: fă testamentul, pune-l undeva sus, dar nu foarte sus că poate ți-l ia vântul.


O DJ-iță româncă

Claudia Cazacu. Româncă stabilită în UK, are câteva piese pe compilațiile Armada și Ministry of Sound și nu cred că o să vedeți prea mult prin țara natală, ultimele gig-uri au fost în San Francisco, Montreal, Bali ... ați înțeles ideea, are succes și chiar și propria casă de discuri. Deși melodiile ei nu sunt chiar genul meu de house, să-i acordăm respect:

duminică, 16 mai 2010

Poza de la miezul nopții

O stradă celebră, acum păzită ca bijuteriile Coroanei (scrie pe clădirea din stânga):



și alta, mai puțin celebră, dar la fel de centrală și cu nume haios:

Noaptea albă a muzeelor

O fi albă pentru că:
- a înghețat, de la frigul de afară
sau
- s-a albit de spaimă că iarăși dau năvală toți cocalarii, că e moka, la fel ca anul trecut?

sâmbătă, 15 mai 2010

O părere avizată despre impozitul IT-iștilor

http://varujan.rol.ro/2010/05/14/genul-proxim-si-diferenta-specifica/


Cum s-a inițiat scutirea de impozit în 2000 și cum stă treaba acum. Cred că o să vă intereseze.

Michael Haneke

Vă scriam acum ceva timp că mi-a plăcut The White Ribbon.  Ieri am citit în Cațavencu recenzia filmului și am aflat că regizorul Michael Haneke are încă două filme bune în panoplie: Cache și Funny Games.  Așa că m-am decis să le văd. Aseară, pe lângă Alice în Țara Minunilor, care este și el foarte bun și are o cromatică superbă, am vizionat Funny Games iar azi dimineață Cache. Ambele sunt făcute în același stil ”stupid”, cu dialoguri care contrastează cu situațiile, cu fapte grotești, inexplicabile, se vede că regizorul este și scenarist, n-au nici unul un sfârșit hollywoodian, cu binele învingând răul sau cu lămuriri care să trimită bizonul satisfăcut acasă. Pe lângă elemente similare, sunt totuși foarte diferite între ele, ca limbă (The White Ribbon este în germană, Cache în franceză iar Funny Games în engleză) și ca situații descrise. Dacă aveți ocazia, merită să le vizionați pe toate trei.

vineri, 14 mai 2010

Coldcuts, Coldplace, Coldplay


Am citit că vine trupa Coldplace la Oldies Terrace pe 11 iunie. Ăștia-s o trupă tribut, adică ceva ce se practică destul de des în Vest, formații ce cântă repertoriul și încearcă să imite o trupă celebră. Cum ar fi la noi o trupă tribut Andre?

Revenind la Coldplace, sună binișor, intrebarea e: unde o să pună pianul? Iar dacă fac playback o să pună cd-ul cu Coldplace sau cu Coldplay? :D


Tenis la Cisnădioara

De felul meu sunt monosportiv, adică în afară de baschet alt sport nu practic. Dar datorită anturajului și gândurilor că se apropie ziua când trebuie să agăț mingea de baschet în cui, că pe toți ne lasă spatele sau genunchii la un moment dat, am zis să mă apuc și de un alt sport, mai pașnic. Așadar aseară am fost la Apfelhaus la tenis. În Sibiu a plouat toată ziua, la Cisnădoara parcă e o altă planetă și aproape n-a fost strop de ploaie. Temperatura aerului numai bună, nocturna decentă, am chinuit racheta de tenis de la 6.30 la 9.30 și ne-am încheiat seara, sportiv, la un pahar de apă și de vorbă.
Azi dimineață am descoperit ca urmare a febrei musculare că există niște muschi pe care nu-i știam și pe care baschetul nu-i antrenează. Nu mă refer la antebraț ci la niște fâșii din partea superioară a picioarelor și mai ales interiorul coapselor.
La tenis îmi lipsește contactul, satisfacția bodycheck-ului și combinațiile imaginative ale jocului de baschet dar compensează prin efortul fizic singular, nu ai pe cine să lași să fugă în locul tău. Să nu veniți la galerie că n-aveți ce vedea! :))

joi, 13 mai 2010

Songs to remember

Mi-am adus aminte de o piesă superbă. Nu-s mare fan Queen, dar ce-i al lor e-al lor.

miercuri, 12 mai 2010

Magazine și bănci de prestigiu, adaptate

Piraeus Bank, în Piața Mare. Totul super-profesionist, dar parcă ceva nu cadrează cu decorul:


... și totuși, a cui pensie a venit?

Dacă tot a venit pensia, poate aveți nevoie de castraveți, așa că intrați vis-a-vis, la Billa și vă cumpărați castraveți din Spania, dacă sunteți român, respectiv din Creta, dacă sunteți neamț:

marți, 11 mai 2010

Blu-rays must have

Apar în următoarea lună pe blu-ray și dvd două concerte excepționale:

Dire Straits - Alchemy din 1983, remastered cu surround sound și imagine HD:

U2 - 360, nou-nouț, o să-l cumpăr ca să-mi fac o idee la ce să mă aștept în septembrie la Munchen:

Dacă n-ați ascultat solo-ul ăsta ați trăit degeaba:

Un' se duc scutirile când se duc?

Îi spuneam săptămâna trecută tatălui meu că nu înțeleg de unde atâta noroc pe capul nostru, al celor din IT, de tocmai în țara asta unde se schimbă legile de la an la an, noi am fost norocoși și am beneficiat de scutirea de impozit în mod continuu în ultimii 10 ani. Aseară citesc pe Hotnews că 
In scrisoarea de intentie catre FMI, autoritatile isi asuma "Extinderea bazei de impunere pentru impozitul pe venit pentru a include tichetele de masa, veniturile din castigurile de capital si eliminarea scutirilor acordate programatorilor din sectorul IT".

Ce să zic, să fie primit! Eu am negociat netul, nu brutul. Dacă vor să distrugă una din puținele industrii care mai au ceva profit, să ne impoziteze nene. La foamea asta de bani chiar nu sunt deloc surprins de decizia lor. Dar...punem pariu că NU o să se întâmple acest lucru? Acum vă bag șopârla cu ”prietenii știu de ce”. De fapt lobby-ul branșei e imens. Think Nokia, Oracle, Microsoft, SAP. Am scăpat când am intrat în UE și cică scutirea era anti-concurențială și am mai scăpat și cu alte ocazii. Și dacă chiar explodează mămăliga, nici nu e așa nasol, Sibiu-Munchen se face într-o oră și 10 minute. La un salar modest, nemțesc, de 6000 de euro pe lună vin acasa în fiecare weekend. :D Și da, vă fac cinste.

Tichetele de masă, atunci când o să fie impozitate, o să dispară aproape total. Nu o să mai aibă absolut nici o atractivitate. O să le mai primească doar cei care le-au negociat prin contract, dar și acolo o să fie găsite soluții.

Trăim în România și în curând acest lucru nu o să ne mai ocupe prea mult timp.

luni, 10 mai 2010

Chicken redivivus

Inconfundabila Ramona Găină:

Pilotul, care zbura din 1993 şi avea brevet de pilotaj din 1996, era singur în motodeltaplan şi a murit pe loc”

Sesizați vreo problemă în acest enunț? RIP.

The National

O piesă nouă, care-mi place la nebunie. N-am mai auzit așa un bariton de mult, poate de la Johnny Cash. Versurile-s cam spooky.
Se poate descărca gratis, de pe site-ul oficial: www.highviolet.com

duminică, 9 mai 2010

Poza de la miezul nopții

O selecție de mașini văzute în Londra:


sâmbătă, 8 mai 2010

Reflecții sportive

Mă uit la Viborg - Oltchim și constat că:
1. între handbal feminin și lupte în noroi nu-s mari diferențe, la handbal lipsește doar noroiul.
2. de câte ori mă uit la handbal, o luăm de ne ascultă cu urechea.
3. ale noastre-s mai pitzi decât ale lor; avem mai multe blonde în echipă decât o echipă nordică!
4. cea mai bună norvegiancă daneză este...Cristina Vărzaru.

Un nou Oldies

Vă zic, dar să nu dați toți năvală! Deseară se deschide un nou Oldies, la Ștrandul din Sibiu, mai exact în clădirea de la stradă. Dacă știți unde era defunctul bar Atlantic, cam pe acolo o să fie și noua crâșmă, dar total altfel. Cum ziceam, deseară e deschiderea, nu știu dacă e soft-opening, hard-opening, preview sau grand-opening, dar o să mergem să vedem cum stă treaba. Deocamdată e încă în lucru, dar până la miezul nopții va fi gata. Așa a fost de fiecare dată, oricum s-ar fi numit locația: Caro, Liquid, Zebrano etc. Și nu, vechiul Oldies nu se închide. Cel puțin nu următoarele luni.

vineri, 7 mai 2010

Je, pastorul

Ascultați cu atenție, că nu spun prostii :D
Baby Jesus vă iubește pe toți.

Săptămâna mea

... a fost monotonă. Sculat la 7, muncit de la 8 la 17-18, pierdut vremea la birou până la 20, pierdut vremea la hotel până la 22, culcat devreme. Program de sanatoriu altoit pe statul cu ochii-n laptop toată ziua. Lucru care te cam termină, că de aia cazi lat la 10 seara. Bine, și pentru că în România e 11, adică ora de culcare. Mâine fac o excepție, mă scol la 5 și iau un avion matinal ca să ajung și eu acasă, că e weekend. Surpriza de care vă ziceam luni? Mai pe seară sau poate mâine dimineață.

PS. Dacă vreți să faceți galerie, sâmbătă de la inumana oră 10 dimineața sunt la streetball la Sala Transilvania.

joi, 6 mai 2010

Songs to remember

De pe coloana sonoră a filmului A single man, un film trist, dar frumos, astăzi muzică clasică:

Robotul

Prin 1994 tata merge in State cu un program academic și ce se gândește el că ar fi bine să aducă acasă? Un robot telefonic! Nu era la prima achiziție de electrocasnice, cu vreo doi ani înainte venise din Germania cu autocarul și o antenă parabolică. Pe care a transportat-o lângă ușa din spate și i-a deformat-o nițel amețitul de șofer când a deschis ușa din greșeală, suficient cât să nu mai fie convergentă, dar ce nu se poate rezolva în România dacă ești inginer? Câteva luni am fost cei mai tari din cartier, aveam instalație cu motoraș de ștergător de parbriz de Dacie care mișca antena între Hotbird și alți sateliți. Apoi a venit CRD-ul și a băgat cablu în tot orașul. Dacă vreți să o admirați, încă atârnă de balcon, v-o dau moka, dar să nu mă spuneți. Vă dau și bradul de lângă ea, până nu-mi intră în casă, deși e bun, face umbră, conuri și așteptăm veverițele.

Pe lângă aceste obiecte must-have, a mai avut o achiziție scumpă și de efect: i-a luat lui fii-so un 386 și l-a făcut om. Altă poveste. 
Revenind la robotul telefonic, acum, când suntem asaltați de apeluri și nu știm cum să ne mai ascundem, nu știu ce s-au gândit, mama ar fi trebuit să aibă destul de puțină curiozitate de acest gen ținând cont că o sună lumea și-n miez de noapte (pentru cei care au deschis mai târziu blogul: e doctor). Dar l-a luat, l-am instalat, tata a fost singurul care a vrut să-și înregistreze vocea și să recite lecția cu ”...after the beep”. Apoi au început să curgă telefoanele, veneam acasă, ne uitam cum pâlpâie luminița care ne spunea că avem x mesaje, dădeam play și auzeam...tonul, pentru că degeaba aveam noi robot dacă restul românilor nu erau obișnuiți să vorbească cu el - și nu-s obișnuiți nici astăzi. 

Într-o zi, o surpriză plăcută: sună un copchil și vorbește vreo jumătate de oră. Nu-l cunoșteam, nici el pe noi, greșise numărul dar se plictisea, a povestit tot ce i-a trecut lui prin cap. Altă dată - și ăsta e scopul postului - sună o persoană în vârstă și are următorul monolog: ”Bună ziua, vă rog să-i transmiteți d-lui Turcu că l-am căutat. Mulțumesc.” Robotul nu i-a mulțumit.

miercuri, 5 mai 2010

Ca-n Piața Revoluției

...doar că se află în centrul Londrei, lângă Westminster Abbey și Parlament:


Hoțește

Acum vreo 7 ani, imediat după ce m-am angajat la firma asta am mers cu o colegă acasă la ea să luam niște cd-uri, nu mai știu pentru ce ne trebuiau. Era ziua în amiaza mare, ea locuia cu socrii, soțul la lucru și doar mama soacră acasă. Am intrat, ea prima, eu după și imediat am urcat la etaj, unde locuiau ei, tinerii. M-a văzut mama soacră, dar numai pe mine și a început să strige ”aloooooo!!”. Eu aș fi chemat poliția daca aș fi văzut un străin fugind pe scări in sus la mine în casă. Ea însă m-a urmărit - a calmat-o nora, ca poate mai luam și bătaie.

marți, 4 mai 2010

La bandă

Duminică seara iar am stat cam mult la bandă în Dusseldorf, așteptând bagajele. Nu știu ce-i cu aeroportul ăsta, dar are o problemă. De fiecare dată debarcarea durează extrem de puțin dar așteptăm după bagaje cam 15-20 de minute, ceea ce se mai întâmplă doar la Sibiu când se defectează banda. Așadar am avut timp de reflecții, provocate mai ales de cele două genți cu tag-ul Priority care au apărut după 5 minute dar nu s-a deranjat nimeni să le ridice și ne făceau în ciudă învărtindu-se singurele, pe când bagajele noastre de muritori cu bilet la clasa economică nu apăreau. În cele 10-15 minute care au urmat am tras concluzia că priority-urile sunt descărcate de doi atleți și aduse la bandă cu un Porsche iar pentru restul există niște handicapați locomotorii. 

De fapt nu înțeleg cum funcționează sistemul pentru că bagajele sunt puse în containere, mai ales în avioanele medii și mari, nu vorbim de pechinezii cu elice ce aterizează la Sibiu. Nu cred că se apucă ei să caute bagajele cu prioritate și nici să le transporte cu altceva, trebuie să fie o altă optimizare pe undeva, optimizare care le-a ieșit așa de bine încât dintr-un moft, prioritizarea asta începe să capete sens.

Altă mizerie nouă, la parcare. Până acum locurile cele mai bune erau pentru handicapați. Apoi au apărut lângă ele locurile pentru femei. Acum au apărut locurile premium, pe care le poți rezerva prin internet și, bineînțeles, le plătești extra. Amărăștenii au rămas să parcheze la periferie.Ce urmează? Valet parking, probabil.

luni, 3 mai 2010

Buddha Bar XII

Deși am auzit că mixul lui DJ Ravin la Sibiu, Liquid, n-a fost cine știe ce, nou lansata compilație Buddha Bar 12 are câteva piese bunicele, de vară.


Asculta mai multe audio Muzica

Cură și relaxare

După o scurtă ”vacanță” la domiciliu, sunt iarăși în delegație în Germania, până vineri. Nu știu ce face vulcannul, ce intenții neprietenoase mai are, dar nici nu pot spune că sunt stresat de el.  Deocamdată nimic interesant de raportat, weekendul de 1 Mai a fost pașnic. Se coace ceva sâmbătă, dar încă nu risipesc suspansul, să vedem dacă se materializează frumos. Cuvintele cheie: vine vara și vom ieși din pivnițe.

duminică, 2 mai 2010

Poza de la miezul nopții


Arhitectura modernă a Londrei:



1 Mai muncitoresc

Noi am sărbătorit 1 Mai ca niste muncitori - japonezi. Cu sushi, comandat de la noul restaurant Monte Kristo. Am făcut cererea pe baza prospectului găsit la Hot Factory, ne așteptam la un platou cu 14 bucăți, cu wasabi, sos de soia și ghimbir și ne-am trezit cu o caserolă cu 30 de bucăți! Așa că am mâncat ca sparții, diluat cu Jägermeister, Disarono și Glenlivet să nu ni se aplece. 

Despre Monte Kristo, după cum spuneam, nu știu prea multe, sunt un sushi bar combinat cu pizzerie, cel puțin așa apare scris in prospect. Se află pe str. Semaforului la nr 12, puteți comanda la 0763 443866, la comandă de minim 60 de lei livrarea este gratuită. 

Intră și Sibiul în rândul lumii, mai lipsește un restaurant mexican adevărat. Și unul indian. Sayonara.


sâmbătă, 1 mai 2010

Gafă a la Turcu

Aseară o aşteptam pe Alinuţa să coboare, în maşina unui prieten. Vine o altă maşină pe alee, îi facem loc şi ne mutăm mai încolo, vedeam ieşirea din scara blocului în oglinda retrovizoare. Apare un taxi, parchează în faţa scării, apoi după o perioadă de timp văd că se deschide uşa blocului, iese o domnişoară îmbrăcată în ceva ce aducea cu trenciul Alinei, aşa că deschid uşa maşinii şi urlu: "nu te urca în taxi!". V-aţi prins, nu era Alina, ci chiar persoana care îşi comandase taxiul. Nu ştiu ce s-a fi gândit, când mi-am dat seama de gafă am închis repede uşa şi m-am făcut că plouă.