Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 30 aprilie 2007

Oldies muncitoresc

Cum se poate sarbatori mai bine ziua muncii, decat ascultand muzica muncitoreasca (macarale), imnul RSR si discursul tovarasului in timp ce privesti un mare tablou cu Elena? Cam asa fu la petrecerea de azi noapte din Chillout si, daca-mi permiteti, fu tare. Bineinteles ca nu am ascultat doar balariile mentionate mai sus ci si multe oldies, ca nu era petrecere pt nostalgici ci pentru studentii care constituie marea masa a clientilor acestui club. Adica li s-a predat o lectie de istorie, ca ei s-au nascut direct cu Sandy Bell la tv. Atmosfera ca in Chill: fum, muzica asurzitoare, caldura mare, transpiratie, dj beat, baieti fara tricou, multi ponei. Distractie proletara. Chelneritele costumate alb/negru, cu cravata de pionier si codite cu pampoane. Corona ioc, baut gin tonic, dupa al doilea tonic se termina apa tonica (wtf) trecut pe cuba libre siiii sampanie. Yep, noi si Puff Daddy. Sampanie. Din cauza de Ana. Daca fata face o varsta frumoasa si a insistat sa bem nu una, ci doua sticle de sampanie, noi ne-am conformat, ca la ora aia era prea complicat sa te certi. Se pare ca stomacul meu nu regreta astazi. Dar probabil regreta Ana. Mai ales cand o sa vada pozele. Have fun comrades!

joi, 26 aprilie 2007

Benvenuti Quelle!

Daca luni mi-am delectat spiritul la Radu Gheorghe iar marti fanatismul baschetbalistic, miercuri a fost ziua dedicata clatirii ochilor. Am fost la o prezentare de moda in Club Celebrity. Eveniment de fitze, patronat de insusi micutzul ponei obosit Botezatu (btw, prietena unui amic a fost dezamagita crunt de statura si aspectul domnului Bote, la care ea visa cu ochii deschisi din frageda pruncie). Lume relativ putina, probabil pentru ca era impusa o consumatie minima de 80 eur per masa de 6 persoane si cine naiba se apuca sa bea de miercuri? In afara de noi, bineinteles, desi eu mai puteam dilua din consumatia de sambata noapte. Daca nu stiati si va intereseaza, ca pe mine nu, Quelle Romania are si catalog in lb romana de unde puteti sa va luati, ca si babele din Germania - Ist das Leben nicht schön?, ultimele tipuri de haine, covorase de baie, chiloti secsi, masini de spalat si cabine de dus, pe nevazutea bineinteles. Traiasca shoppingul si relativitatea marimilor.

La ora 11 incepu defilarea manechinelor, niste fatuce inalte si slabe dar machiate neatragator si as indrazni sa zic ...la fel de sece ca si vinul rosu pe care l-am baut. Una singura era mai draguta. In prima parte a show-ului au prezentat hainele Quelle, adica parafrazand expresia... hai sa facem din haine de strada bici. Neinteresant. Dupa o scurta pauza a urmat prezentarea Benvenuti. Benvenuti nu vine din Italia ci e firma unuia dintre fondatorii Leonardo. Prezentarea asta mi-a placut mai mult, desi nu as putea spune ce produse Benvenuti a etalat. Ceva pantofi, ceva genti, ceva curele... dar manechinele erau foarte frumos imbracate in niste rochii transparente. Restul e tacere si ranjete. Dilema serii: merg bikini albi la rochie neagra, semi-transparenta?

miercuri, 25 aprilie 2007

Seara cand am redevenit ponei


Cotton Club, intalnirea cu doi dintre fostii membri ai echipei de baschet locale: fratii Mocanu. Pentru ca li s-a incheiat contractul si isi vor cauta alte echipe ne-am intalnit la o bere si o poveste, ca-s baieti faini si de gashca. Cred ca asta-i singura poza pe care o am in care eu sunt cel mai mic din ea. Baietii sunt dovada ca bunului simt ii prieste si la peste doi metri altitudine.

marți, 24 aprilie 2007

Radu sau Gheorghe

In timp ce crema culturii si lichenii locali erau in cort, la gala Uniter, noi, astia mai putin scortosi, ne-am dus la excelentul Imperium Pub, deci in pivnita, pentru un show de stand-up comedy cu Radu Gheorghe si invitatul sau, actorul Mihai Bisericanu de la Teatrul Bulandra. Localul plin ochi, atmosfera calda, condimentata cu haraitul expressorului si cu tzaraitul telefoanelor. - motive de bascalie de-a lungul intregului spectacol.
Si cum prenumele lui Radu este Gheorghe, show-ul a fost intrerupt de telefoane de felicitare cu ocazia onomasticii, actorul facand un pact cu spectatorii: oricine poate raspunde la telefon cu conditia sa spuna tuturor cine ii cauta si pt ce. Pe el l-au sunat medicul si nashul fiicei sale botezata Radu Stanca, nume cu alte semnificatii pt sibieni - teatrul national Radu Stanca Sibiu - deci alt prilej de bascalie.
Spectacolul a avut doua parti distincte, prima fiind un dialog cu Mihai si cu publicul iar ce-a de-a doua un miniconcert la vioara, chitara si pianina, bineinteles in stilul caracteristic Radu Ghe, adica nici o legatura cu dulshele stil clasic. A facut mishto de oamenii din public, nu i-a lasat sa le priasca mancarea, a avut poante mai mult sau mai putin vulgare si in general cam toate instrumentele unui show interactiv si, per ansamblu, foarte reusit.
Mihai Bisericanu numai usa de biserica nu este dar canta foarte bine la chitara si pian. N-a avut poante la fel de reusite ca si Ghe. dar a interpretat surprinzator o melodie AC/DC la chitara clasica, precum si alte cateva piese mai "normale". Si-a facut jocul in asa fel incat sa ajunga sa puna mana pe piciorul unei domnisoare din public iar la final a mers la ea sa-si ceara scuze si sa culeaga laurii.
Cei care au mai fost si la alte spectacole din seria lui RG la Imperium Pub au zis ca aceasta a fost una dintre cele mai bune prestatii, iar cei care vor sa vada ultimul show trebuie sa mearga luni, 30 aprilie, dar facand rezervare din timp.
La final, nu cred ca a regretat cineva ca nu s-a uitat la gala Uniter, unde "Caramitru il premiaza pe Gutza, in cort" si din care n-am prins la tv decat momentul unui lung si plictisitor discurs al unui venerabil regizor, fapt care m-a si trimis la culcare fara pareri de rau.

joi, 19 aprilie 2007

Buddha Bar IX

Este una din acele saptamani speciale cand nu ma mai intereseaza alta muzica pentru ca a aparut un nou album din colectia Buddha Bar - IX si-mi delectez cat e ziua de lunga scaritza, ciocanelul, nicovala si perisorii din ureche cu sunetele linistitoare ale unor artisti cvasi-necunoscuti mie dar foarte valorosi. E momentul dara, sa scoatem paharele cu picior inalt si vinul rosu din bar si sa savuram combinatia. Wellness, frate!
Deocamdata se afla in heavy rotation primul CD: "Royal Victoria". Mda, e trendy anul acesta sa fie totul royal. Ii iert, ca mi-s dragi, ii stiu de mici, de la versiunea 1.Ce melodii imi plac cel mai mult:

Amanaska - Sleep

Duo-ul australian, de care aud acum prima data, impreuna cu solista Tania Doko, canta un chillout dupa care ma dau in vant, stil Bliss, cu instrumente cu coarde, ritm linistit, voce sexy de femeie si versuri placute de genul
If you’r quiet you’ll hear the sound / Of the world as it spins around / We feel lost and we feel found / As we sleep
Amanaska este cuvant in sanscrita si defineste balanta perfecta dintre liniste, atentie si putere. Ce treaba au cangurii cu sanscrita nu stiu dar de data asta le-o iesit.

Hess is more - Yes Boss

Formatie daneza, canta destul de minimalist, probabil pentru a dovedi ca less is more. Linie melodica simpla dar duetul vocal face toti banii: Hess cu o voce robotica, severa si stricta, joaca rolul sefului iar cantareata Bang Chau (biata fata, ce nume)
joaca rolul subordonatei, sclavei, secretarei (?! aici fiecare cu imaginatia lui) cu o voce seducatoare si canta asa:

I can be soft / I can be hard / I can be what you want / Please

Dragilor, spargeti porcusorul si cumparati-va albumul ca merita. Buddha fie cu voi!

miercuri, 18 aprilie 2007

Posta Romana

Am avut de trimis o adeverinta de absolvire la Bacau pentru o prietena. Ce face un om normal in situatia asta? Se duce la Posta si trimite o recomandata. Am bagat adeverinta intr-un plic A4, am pus si un carton ca sa nu se indoaie si m-am prezentat cu ea la ghiseu. Am primit o chitanta si am plecat acasa convins ca am rezolvat problema. Fast forward 2 luni inainte. Destinatara adeverintei n-a primit plicul nici pana acum si ma roaga sa ma duc la Posta sa fac o sesizare. Asa ca azi dimineata ma prezint la O.P. sa intreb si eu care-i treaba si de ce dureaza doua luni ca sa ajunga un amarat de plic la 300 de km distanta, ca in intervalul asta ar fi putut ajunge si pe statia orbitala dupa calculele mele (carat de un porumbel voinic dotat cu masca de oxigen - m-am gandit la tot ;) ) Acritura de la ghiseu ma asculta pasiva si ma trimite la diriginta o.p.-ului. "Prima usa pe stanga". Care era incuiata. Mai bat de vreo 2 ori si mi se deschide intr-un final. Alt babet, un pic mai amabil. Ii spun de problema, imi da o foaie si ma trimite inapoi la ghiseu sa scriu o reclamatie. Ca eu n-am venit cu pix si doar acolo e unul din ala, legat cu sfoara. Distractiv moment, din doua motive: 1. n-am mai scris de mana de ceva vreme asa ca ce-mi iasa de sub pix sunt niste litere jalnice, care se transforma in altele mai normale pe masura ce-mi recapat dexteritatea (deci in final foaia arata ca si cand era scrisa de vreo 3 persoane diferite) si 2. blatul ghiseului nu e mai lat de 1/3 de coala A4 asa ca e mishto sa scrii pe el; asta asa ca bonus pt punctul 1. Inapoi la doamna diriginta. Care e ocupata, transcrie cifre dintr-un tabel in altul. Astept, imi ia cererea, o citeste, zice "trebuie sa scrieti si adresa completa a destinatarei". Inapoi la ghiseu, la pix, da telefon, afla adresa, scrie, apoi inapoi la tanti diriginta. De data asta e bine. Ma cearta: daca aveati lucruri de valoare nu trebuia sa trimiteti recomandata, exista alt serviciu pt obiecte de valoare. Ii zic: pe formularul recomandatei scria ca n-am voie sa trimit dischete si cd-uri, nu documente. Trebuia sa intrebati la ghiseu, spune ea zambind. Pai da, ca acriturile alea si asa te trateaza cu sictir, mai fac si conversatie cu ele, imi sar in cap cele 10 persoane de la coada - asta o zic doar in gand, totusi vreau sa-mi rezolve problema. Ii mai trece o idee prin cap: mergeti inapoi la ghiseu si intrebati daca nu cumva aveti retur, poate n-ati scris adresa bine si s-a intors plicul. Si probabil n-oi fi scris-o nici pe a mea bine de nu m-a anuntat nimeni de retur. Ma duc la ghiseu, deja coada, 3 persoane. Astept, o rog pe acritura sa vada de retur, deja era satula de mutra mea cum i-am tot folosit pixul si i-am tot dat palpitatii ca poate vreau ceva de la ea. Nici un retur. Astept sa ma notifice in scris, prin posta si sa fiu (eventual) despagubit pt aia 1,5 RON cat m-a costat afacerea. Adeverinta... e prin nirvana si nu cred ca o sa o mai vedem. Asa ca sfat: daca vreti sa fiti sigur ca ajunge ceva, trimiteti cu serviciul pt obiecte de valoare. Se va da din mana in mana, o vor pazi 2 serifi si - asta chiar nu-mi vine sa cred - va ajunge in acelasi an.

luni, 16 aprilie 2007

Platou a la Turcu

Asta seara mi-a aparut dorinta bianuala de a manca singur acasa si nu la ai mei ca orice burlac care se respecta Motivul: All-Star Game-ul de baschet de la Tg. Mures, pe TV Sport. Asa ca in drum spre casa am intrat pe la Alcomsib/Redal si am cumparat urmatoare: rosii pe care le-am acoperit cu sos de branza albastra (Roquefort), branza mozzarella, salam uscat chorizo mamplona, paine cu masline italian-art de la Redal si Patros - branza fetta cu masline si paprika. Toate favoritele mele. Va zic eu maine daca a fost o combinatie reusita. Daca supravietuiesc.

vineri, 13 aprilie 2007

Mult prea tare...

Disclaimer: Voi sa nu faceti asa.

Domnisoara X se plictisea intr-o zi. De fapt in mai multe zile la rand. Asa ca a intrat pe mailul unui fost prieten (Z). Z= 28 ani. Si pe YM. Si s-a apucat sa vorbeasca cu o doamna din lista respectivului, sa-i spunem Y. Y=39 ani, divortata. X-leasca n-are de lucru si tot vorbeste cu Y si-i spune chestii de genul ca-i sta mai bine cu parul desfacut, o pune sa-si porneasca webcamul, lugu lugu, gulu gulu, trec trei saptamani, biata Y incepe sa nutreasca oaresce sentimente pentru baiatul cu care ea crede ca vorbeste (Z). Aseara il suna. Si el nu-i raspunde. Mai bine asa, ca daca-i raspundea era dialog de Caragiale. Problema mare e alta, ca Z si Y merg amandoi la nunta la mijlocul lui mai... si probabil o sa iasa scandal ca la X ii e rusine sa-si marturiseasca fapta.

Voi reveni. Sau nu.

PS. pt ca deja m-au intrebat cateva persoane: eu nu apar in povestea asta. Mi-a povestit-o X si-mi pare rau pentru sperantele lui Y si pt bataia pe care o va incasa Z.

Cand tehnologia eşuează în a-şi respecta promisiunile

"Articolul" urmator trebuia sa apara intr-un ziar. Dar cum aproape se face anul si Adela nu da nici un semn ca ar avea chef sa-l editeze si nici eu n-am chef sa-l mai aranjez si sa-l completez...here it is. Unele parti pot sa nu mai fie de actualitate.

Oricine posedă (măcar) un telefon mobil, un calculator şi un mp3 player ştie cât de complicată devine gestiunea informaţiei în lumea de azi. Multitudinea de unelte electronice denumite in cel mai variat şi „fancy” mod (iPod, PDA, notebook sau laptop, device, gadget) nu fac totdeauna ceea ce se presupune ca ar trebui sa facă: să-ţi uşureze viaţa. În multe cazuri entuziasmul unei noi achiziţii este umbrit de problemele de configurare, sincronizare cu datele deja existente într-un alt dispozitiv mai vechi, documentaţia incompletă şi de multe ori într-o limbă engleză aproximativă (aţi văzut vreodata un manual de placă de bază scris de un taiwanez?). În continuare o să încerc să prezint unele dintre cele mai întâlnite probleme cu care se confruntă utilizatorul în viaţa cotidiană:

Telefonia mobilă - deja mulţi utilizatori de telefonie mobilă deţin două terminale: unul de serviciu şi celălalt privat sau unul folosit ca număr principal (de obicei într-una din cele două reţele de telefonie mari din România) şi celălalt pentru a telefona cu familia sau prietenii apropiaţi la costuri reduse (folosind abonamentele cu minute incluse oferite de obicei de operatorii de telefonie care încearcă să-şi extindă numărul de clienţi). Tot mai des apare întrebarea: de ce este utilizatorul nevoit să cumpere două telefoane, să le încarce pe amândouă, să stocheze numerele de telefon în ambele terminale şi să care atâtea mobile dupa el? Răspunsul este evident: din raţiuni mercantile. De multe ori telefonul este oferit ca stimulare pentru încheierea unui nou contract de telefonie şi nici un operator de telefonie nu doreşte ca un produs promoţional oferit de el să poată fi folosit şi în alte reţele (de aici şi blocarea anumitor mobile pe un anumit operator). Producătorii de telefoane şi-ar vedea şi ei vânzările în scădere deşi un preţ mai mare pentru acest tip de terminale ar acoperi pierderile. Telefoanele ce pot conţine două SIM-uri există, au fost inventate de mult, doar că nimeni nu are interesul să vi le vândă. Conform unor informaţii de la sfârsitul anului 2005 Vodafone vindea un astfel de terminal doar într-una din cele 27 de ţări în care este prezentă pe piaţă compania. Alternativa este folosirea unor adaptoare ce permit inserarea a două SIM-uri în telefoanele normale (costă maxim 60 USD). Ambele soluţii vin din Asia: China şi Coreea.

Telefonia prin Internet – majoritatea furnizorilor de internet oferă şi aceste servicii de telefonie. Infrastructura existând deja, este foarte uşor să primeşti în custodie un echipament ce-ţi permite să conectezi un telefon clasic la reţeaua de date. Dar nu vă recomand să renunţati la telefonul fix, atâta timp cât nu vă permiteţi o creştere paralela a facturii de mobil. Să vă explic de ce: la o priză de telefon clasică puteţi conecta şi vechiul telefon cu disc care merge fără alimentare de la reţeaua de curent electric – cu aceste echipamente Internet pentru a suna la deranjamente va trebui să vă folosiţi mobilul. Dacă acesta ar fi singurul risc ar fi bine, dar de multe ori legătura telefonică este de proastă calitate sau inexistenta. Şi v-o confirmă cineva care trebuie sa dea multe telefoane şi faxuri în străinătate şi deţine un abonament scump, profesional, la o firmă de top. Aşa că se ridică intrebarea: veţi reduce costurile sau le veţi creşte? Dacă doriţi să păstraţi legătura telefonică tradiţională va trebui să achiziţionaţi un nou telefon şi să plătiţi încă un abonament. Dacă renunţaţi la „fixul” clasic s-ar putea să vă crească factura la mobil.

Agendele telefonice – nu-i aşa că vă e dor de perioada în care aveaţi toate numele în acel carneţel de lângă telefonul fix? Viaţa era mult mai simplă. S-a ajuns la un asemenea grad de complexitate a sincronizării informaţiilor de contact încât firmele de profil fac bani buni (una din ele, aflată la Cluj, a fost recent cumpărată de Nokia). În ziua de azi avem agendă pe telefonul mobil, pe telefonul fix (dacă e deştept), avem e-mail pe laptop şi s-ar putea să mai avem şi un organizator de întâlniri (sau PDA – Asistent Personal Digital). De câte ori aţi auzit expresia „nu ţi-am recunoscut numărul pentru că-l am stocat în celălalt telefon”? Calvarul începe când vă cumpăraţi un echipament nou şi trebuie mutate datele de pe cel vechi. Cam cate ore dureaza? Bineinteles, exista programe de calculator care fac acest lucru, dar vă trebuie diverse echipamente de interconectare şi cele mai moderne nu sunt chiar aşa ieftine (adaptoarele Bluetooth pentru PC-uri de exemplu). Dacă doriţi să vă transferaţi si colecţia de poze şi filme făcute cu telefonul mobil timpul creşte exponenţial.

Dezvoltarea tehnologică din păcate a dezobişnuit oamenii să fie ordonaţi. Cantitatea ia de multe ori locul calităţii.

În România încă se duce lupta pentru acapararea unei cât mai mari cote de piaţă. Multe firme şi-au extins numărul de clienţi mult peste nivelul la care pot să mai asigure servicii decente. De multe ori personalul tehnic este necorespunzător instruit şi nu are o conduită profesionistă în relaţia cu clientul. OPC-ul este inundat de reclamaţii, reacţionează, dar rezultatele sunt nesatisfăcătoare.

În concluzie, măcar în primele luni după încheierea contractului cu furnizorul alternativ de telefonie prin internet nu renunţaţi la linia telefonică clasică, eventual treceţi la abonamentul minim. La fel şi în cazul telefoniei mobile, până nu verificaţi calitatea serviciilor nou achiziţionate nu renunţaţi la vechiul abonament. Verificaţi cu atenţie condiţiile contractuale, este bine să existe specificate reduceri sau compensaţii în cazul în care parametri funcţionali promişi nu sunt respectaţi. În cazul agendelor telefonice, încercaţi ca una din ele, cea de pe echipamentul pe care-l folosiţi cel mai des, să fie completă şi să o actualizaţi şi pe ea de fiecare dată când obţineţi informaţii de contact noi. Celelalte agende pot conţine doar acele date care vă sunt necesare pentru a utiliza echipamentul respectiv.

marți, 10 aprilie 2007

Ziua mea

..mi-am ales, fara sa stie nimeni, nici macar mama, o zi de nastere adoptiva. Ea pica la inceput de decembrie, cam de fiecare data intr-o zi cetoasa, in care burniteaza scarbos si Bucurestiul se umple de mazga. Nimanui nu i-ar veni sa se bucure intr-o astfel de zi. Mai degraba, iti vine sa te sinucizi lent, cu alcool si colesterol din belsug, singura acasa cu masa incarcata si muzica data la maximum. Coincidenta, dupa ce mi-am ales ziua secreta, am aflat ca o impartasesc cu Nelly Furtado, Britney Spears si Lucy Lu."
Belle de Nuit, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucurestene

Si acum vine partea funny: intrigat de aceasta zi de inceput de decembrie, am cautat pe google sa vad cand sunt nascute Nelly si Britney. And guess what: 2 decembrie. My birthday. Da' in Sibiu de ziua mea nu burniteaza si nu e mazga (sau n-am observat eu niciodata). Eventual ninge frumos. Bine ca nu stau la Bucuresti si ca nu-s dama de consumatie.

Stropitul

Si in Slovacia exista obiceiul stropitului (pe care eu anul acesta l-am ignorat complet). Povestea cineva de acolo ca in ziua de stropit la ei merg pe strada pompierii si te stropesc cu furtunul. Si prietenii vin la stropit, dar cu galeata! Culmea nesimtirii: vin cu galeata goala, iti suna la usa, te roaga sa le-o umpli, te invita afara si ti-o toarna in cap. Nu glumesc:

On Monday morning girls used to get up early to be ready when the first guys-kupaci come. Guys had to start very early if they wanted to go through the whole village until noon, because in the afternoon, they used to say, it wasn't polite to "water" the girls. So at 6 A. M. the girls already opened the doors for the first guys. If a girl liked sleeping longer, they would find her in her bed and pour water on her, no mercy! Girls were happy to have these "morning visitors" but they also liked playing hide and seek with young men. They would hide under their beds, in the wardrobe, in the pantry or they would even go to the stable and hide somewhere in between the animals. One of the most sophisticated "shelters" for girls was the attic of the house where the family had hay. They climbed up the ladder, drew it up after themselves, and hid in the hay. But what a problem if the guys noticed there was no ladder!!! They immediately knew where the girls were and God helps these now! Two guys held the girl arms stretched, and the others poured water on her. No, they didn't have a cup, they had a bucket full of water right from the well in the yard!

http://www.slovakspectator.sk/clanok-5179.html
http://www.slovakheritage.org/Folkcustoms/easter.htm

luni, 9 aprilie 2007

Buna dimineata!

Buna dimineata, te iubesc / Zi de zi de tine ma indragostesc

Ati recunoscut cu totii melodia? Hi-Q bineinteles! Nu-s mare fan al muzicii pop romanesti, in mare parte mi se pare stupida, cu versuri aiurea si linii melodice "imprumutate" dar melodia aceasta imi place la nebunie, mai ales varianta unplugged.

Videoclipul se potriveste foarte bine cu muzica, conceptul de garage band alb/negru ce ajunge pe scena in culori vii este simplu si cu foarte mult bun gust. Sa fie aceasta melodia verii?

Sincer, imi pare rau ca nu m-a dus capul sa compun eu asemenea versuri simple si de efect. Mi se pare cel mai frumos lucru pe care poti sa-l spui iubitei dimineata.

joi, 5 aprilie 2007

Cafeaua cu doi lapti

Astăzi în timp ce savuram copioasa portie de spanac la masa era sa-mi stea verdeatza-n gat pentru ca televizorul era deschis pe Kanal D - din motive de bunică. Doamna Cristea (sau cum o fi chemand-o pe tanti aia cu pept generos) a emis o enormitate enormă intr-o discutie cu un telespectator. Ceva de genul: nu-i asa ca dragostea te poate cuprinde oriunde? pe o insula pustie, in metrou etc etc. Eu stau si ma intreb: daca-i pustie insula...cu cine tanti? Stângul cu dreptul ca la tine?

Una bonus:
într-o seară într-un club, la intrare, am surprins o scurta conversaţie între două fătuce:
"o, să-mi bag, l-am sunat pe ăsta şi o zis că nu mai vine ...şi mi-am mai luat deja încă o bere şi nu mai am bani la mine". Nu stiu cum au dat-o la pace, dar n-am vazut-o spălând paharele.

O înmormântare dă Bucuresti

Aşa cum vă povesteam ieri, a trebuit să merg la Bucureşti pentru a asista la funerariile naşului meu. În continuare o să vă împărtăşesc experienta aceasta, văzută prin ochii mei de provincial.

Am plecat la drum la 5 dimineaţa de la Sibiu, cu părinţii şi bunica. Tata e mai inginer ca mine şi si-a luat o marjă de eroare consistenta pentru a preveni eventualele blocaje de pe şosea. Trebuia sa fim în Bucureşti pe la ora 12 aşa că vă închipuiţi încântarea mea când la 8.30 eram deja la intrarea în Bucureşti. Am trecut la volan, cu tata pe post de copilot cu harta în braţe şi am început navigarea prin frumoasa şi simpatica noastră capitală. Destinaţia: biserica de pe Mihai Bravu. 17 km într-o oră. Am nimerit ca orbul Brăila şi am oprit chiar în faţa bisericii. Era 9.30.

Biserica se află într-o zonă foarte frumoasă, strivită de două blocuri de 10 etaje şi flancată de câteva cocioabe gen bou-vagon, scăpate de la demolare, în curtea cărora oameni simpli îşi expun izmenele gri la soare, la uscat. În spatele ei se afla micuţul cimitir, în care probabil e o plăcere să-ţi dormi somnul de veci la umbra copacilor, în liniştea paşnică conturbată doar de claxoane, manele şi lătrat de căine comunitar parohial.

Ajunşi în această oază de linişte, reculegere şi verdeaţă am zis să mergem la capelă să depunem coroanele şi să prezentăm ultimul omagiu celui decedat şi familiei. Prima problemă: unde e capela? Răspunsul ni l-a dat paznicul cimitirului care ne-a îndrumat spre micuţa magazie din spatele bisericii, alături de care se află turnuleţul cu clopotele. Mi-am amintit instantaneu de coteţul de porci al bunicului meu, doar că respectiva capela era un pic mai lată, dar la fel de joasă şi avea tavanul vopsit cu negru. Încuiată cu lacatul. Ne descuie administratorul bisericii a.k.a. the Smiegel. Înauntru sicriul deschis şi pe o masă alăturată o imensă coroană cu vreo 200 de trandafiri cât pumnul de la ..Nicu Gheară. Mare om, mare caracter, păcat că angajaţii lui pot să iasă din casă doar noaptea. După o perioadă de priveghi, fiind destul de frig, ne-am dus la cafeneaua Cedonia să bem o cafea şi să ne încălzim până o să se mai strângă lumea.

După ce ne-am întors la capelă au inceput să mai apară şi alţi oameni, majoritatea fiind foşti colegi de la Rapid ai decedatului. A mai fost adus şi un alt mort (cu un microbuz albastru) şi plasat pe o altă masă din capelă. Al nostru a fost scos înainte de slujbă, pus pe un carucior metalic şi transportat cu tot alaiul de oameni şi coroane în interiorul bisericii. Slujba n-a strâns mai mult de 75 de persoane, unele destul de cunoscute (Rică Raducanu, Nae Manea şi alti fosti fotbalisti; special guest star George Copos). Eu unul am stat cu simturile alerte, încercând să anticipez ce o să ia prima dată foc: coroanele amplasate sub standul cu lumânări aprinse ce se înclinau periculos când se topeau (dar batrânul smiegel avea grijă să le colecteze la timp), broderia sicriului de la cele patru lumânări amplasate pe colţurile lui sau hârtia ce protejează de ceară topită lumânările din mâinile oamenilor. Până la urmă cel care nu m-a dezamăgit a fost un preot: întâi şi-a aprins lumânarea şi apoi a încercat să o treaca prin gaura facută în hârtie - cu partea aprinsă a lumânării, bineînteles - o fi fost nou şi n-o fi ştiut că lumânările au două capete...Noroc cu smiegelul că a rezolvat rapid problema, din câteva vânturări largi ale mâinii.

Drumul spre mormânt s-a dovedit mai dificil decât credeam pentru că am avut proasta inspiraţie să ajut la căratul coroanei mamut a lui Gheară. Am dus-o doi oameni si ne-au pus pe noi primii in alai ca era cea mai mare. La inceput a mers dar când am fost nevoiti să ne strecurăm pe aleea dintre morminte cu ditamai aeroplanu şi să păstrăm şi un dram de demnitate că ne făcea poze un domn de la un ziar a fost mai nasol (chiar asa, dacă-mi vedeţi moaca pe undeva cu o coroană gigant în braţe anunţaţi-mă şi pe mine).

Cu alte detalii nu vă mai plictisesc, din respect pt decedat, dar vreau să vă mai zic că bunicii mele i-a plăcut la Bucureşti, nu l-a găsit foarte tare schimbat din '55 când a fost ea ultima dată.

miercuri, 4 aprilie 2007

Carti

Daca tot am ajuns la Diverta sa-mi ridic beletele la R.S. Nu m-am abtinut si am cumparat si niste carti. Recolta de astazi:
- un ghid de bucatarie cu Jamie Oliver - pe asta i l-am dat mamei cadou de Paşte. Să ştie si ea cum sa gateasca un sandwich cu carne de vita că de gulaş si alte chestii simple ne-am saturat. Noroc cu baietu asta, englăz, de pe tvr2, că altfel mancam ca incultzii numa' bazaconii ardelenesti. Am trecut pe carti pt ca de Craciun i-am luat niste creme si lotiuni cica 100% naturiste si si-a iritat fatza de la ele. Acum e randul stomacului nostru;

- Jeffrey Archer - O chestiune de onoare - v-am spus mai demult ca-mi place cum scrie tipul. Acum si in lb. română. Să videm...

- Belle de Nuit - Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene - De cartea asta s-a facut tam-tam. Bineinteles. Că e cu prostii şi nu se ştie cine se ascunde sub pseudonim. S-au vehiculat o grămadă de nume, de la Dan Chişu la Simona Tache. Sper să nu mă dezamăgească la fel de mult ca Vara in Siam a Claudiei Golea, că aia a fost subtirică şi la propriu şi la figurat. Cine stie, poate învăţ ceva nou...

Un mic tribut

Sambata a murit Puiu Greavu. A fost naşul de căsătorie al părinţilor mei şi naşul meu de botez. Nu l-am cunoscut foarte bine, el locuind la Bucureşti, dar mi-a fost simpatic şi a fost totdeauna un om cu o buna dispozitie remarcabila si cu multe povestiri interesante. Imi amintesc cu placere de momentele cand ne intalneam in casa bunicilor mei, la Sibiu, de Sf. Stefan, de discutiile si romantele pe care le cantau toti. Ieri, la inmormantare, am vorbit cu un tanar jurnalist care ii luase interviu cu 12 ore inainte sa moara. L-a marcat acest lucru si a tinut sa vina la inmormantare in loc sa mearga la facultate, la examen.

Mai multe detalii puteti afla aici:
http://www.rapidisti.ro/speciale/Ilie_Greavu.html