joi, 31 mai 2007
Trilulilu crocodilu, nu e kibi ca si kilu
miercuri, 30 mai 2007
Amintiri dintr-o alta lume
Mi-e frig, spuse ea in timp ce stateam tolaniti in pat, la televizor. Ce poti sa faci ca sa ma incalzesti?
Pot sa te invelesc cu plapuma, ii raspund.
Doar atat? vine imediat replica pe un ton inocent dar insinuant.
O iau in brate si incep sa o mangai.
E bine dar...mai bine du-te si inchide geamul!
duminică, 27 mai 2007
Viata la bloc. Alte fragmente
Sambata, cand ma duc la ai mei sa luam masa, ma opresc la un chiosc de langa blocul meu si iau o lada de bere pt tata. Ne stie doamna de la chiosc, clienti fideli de atatia ani. Ne stie asa de bine de si glumeste cu mine. De fiecare data. Aceeasi gluma. Not funny anymore. Dialogul e cam asa:
eu: "o lada de bere va rog"
ea: "numai daca luati doua" sau "nu cumparati doua?"
ce poti sa-i raspunzi de fiecare data? deja cand stiu ca trebuie sa cumpar lada aia de bere si stiu ce o sa zica ma apuca dracii. Am incercat variantele "nu iau doua lazi ca le bea" sau "numai daca pe a doua mi-o dati gratis" si altele, usoare, de vara. Dar nu mai am chef sa aud aceeasi replica si ea nu renunta, nu schimba si nu se satura. Ma simt ca in Groundhog's Day.
Vecinele mele, la 50+, prietene bune cu mama inainte sa se mute ai mei si sa raman singurul locatar aici, m-au "adoptat". Non-intruziv si cu bunavointa. Vecina de palier monta perdelele la geamuri intr-o seara, dupa ce le spalase. Ma ofer sa o ajut sa le puna pe cele de sus, pentru care trebuia sa se urce pe scara.Ma refuza. Lasa mama, ca tu esti tanar si ai treaba, lasa sa le puna aia mai in varsta, ca mai sunt vecini pe scara si oricum n-au ce face. N-am insistat. Odata, la o sedinta de bloc, am ridicat problema femeii de serviciu, pt ca nu aveam, si le-am spus ca m-am apucat eu sa matur scarile cand asteptam musafiri. De atunci cand ma intalnesc cu mai mult de doua vecine: Dragul de el, barbat, sa mature scarile. Acum avem femeie de serviciu. Vecina de deasupra are un aspirator din ala vechi, rusesc, care face ca un tren ce trece prin tunel. De obicei aspira la ora 3 dupa amiaza. Alt vecin, de la parter, modifica vesnic ceva in apartament. La un moment dat il banuiam ca sapa un tunel sau ca vrea sa-si faca intrare in pivnita din casa. M-am inselat. Dar urmatorul pas o sa fie incalzirea in podea. Adica scoate parchetul, pardoseala, gresia si trage trasee pt tevi prin beton. Lucreaza de noapte asa ca isi face incalzirea seara inainte sa plece la lucru cu treaba prin casa. Nu ma plang, am vecini buni. N-asculta manele noaptea (sau in general) si nu-si bat copiii la 6 dimineata.
Magazinul Plus. Se pare ca angajatii au fost instruiti sa dea restul la ban si sa-i ureze clientului o seara frumoasa sau weekend placut. Pentru Romania este un plus. Odata insa ii ura un client neamt fatucei de la casa weekend placut. Se pare ca ea, cocheta, a lipsit de la cursul scurt de politete germana in comert. Incercati inghetata de nuci de acolo. ;)
vineri, 25 mai 2007
Operatiunea Ienuparul
Introducere: anul trecut pe vremea asta s-a luat decizia de a planta in curtea firmei pomisori decorativi. Ienupari. Si nu orice fel de ienupari, ci ienupari de Virginia. Si in timp ce descarcam pomisorii din masina ne povestea tanti apicultor… aaa, agricultor avantajele ienuparului verginian. Care este… multe. Si neinteresante. In principiu nu fug de acasa, nu dau banii pe tzigari, nu scot limba la vecini, nu asculta manele si nu injura. Si ne-am gandit noi sa le facem o petrecere pomisorilor astora de treaba. Un gratar. Nume de cod: operatiunea Ienuparul. Dar din motive tehnice si de orice alta natura (lene, frate, ce sa mai ... lene!) s-a tot amanat operatiunea. Cand a venit a doua tura de ienupari, a venit fara sotul botanistei. Si am fost rugat sa-i bag Dacia in curte ca ea nu prea se pricepe la condus prin locuri stramte si in panta. Dacia combi plina cu pomisori si, detaliu aflat cand deja coboram panta din curte, cam fara frane. Lucky me, am ocazia sa ma izbesc de garaj, daca nu pot sa pun frana si sa iau curba la stanga dupa casa. Totdeauna mi-am dorit sa-mi apara poza in ziare sub un titlu de genul "ucis din dragoste de ienupari". S-a deschis totusi parasuta si am reusit aterizarea cu succes. Dar gratar tot n-am facut pana acum cand...
Fast-forward in anul Domnului 2007, luna mai, ziua 23. Prognoza meteo: 50% sanse de ploaie. Dar noi stabilisem deja ca facem gratar (la sugestia sefului) cu cateva zile inainte si am pus X-ul pe data de 23. Asa ca se face ora 17, pe un soare frumos, coboram in curte, ansamblam gratarul si facem focul. La 17.45 ploua torential si noi stateam la umbra in garaj. Rolurile au fost cam asa: sefu ne pazea pe noi, C pazea grataru, A pazea carnea, R pazea aparatul foto, eu pazeam berea si V isi pazea masina de noi, ca era parcata in garaj langa foc. Restul mai pazeau si ei cate ceva, unii prin garaj si altii in casa, cu juniorii. Nu va uitati la uratenia garajului, era sortit demolarii dar l-am pastrat si bine am facut. Devine viata mai captivanta cu el, mai gasim cate o matza moarta in saht, mai facem un gratar, mai punem masinile la umbra...Pe la 7.30 am terminat cu muschiuletii, ceafa, frigaruile si micii, toate delicioase, si am trecut la degustare. Apoi s-a oprit ploaia si am plecat acasa, afumat & "afumat".
In concluzie, operatiunea Ienuparul a fost un succes gastronomic, nu meteorologic, dar speram ca urmatoarea operatiune - Chiparosul de California - sa fie o reusita totala. Nu prea curand oricum...
Pentru o alta viziune asupra evenimentului, viziunea din casa, puteti citi blogul lui Vali, sugestiv intitulat "seara cand am ajuns dupa gratii":
http://blog.360.yahoo.com/blog-IWsPs8End6ePqMQ2GOS0Ew--?cq=1&p=33
joi, 24 mai 2007
Last night a dj saved my life
Ieri a fost ziua unei prietene dragi. Si ca orice baiat care se respecta bineinteles ca am uitat. De obicei imi notez in agenda telefonului zilele de nastere. Not this time. Asa ca pe la 10 seara cand sedeam eu confortabil pe canapeaua proprietate personala primesc un mesaj "hai sa ciocnim un pahar. te astept in Celebrity". Imediat suna alt amic la fel de uituc ca si mine. Ne miscam iute, luam un buchet de flori baban (ca bani, nu ca aspect din pacate, dar la ora aia nu aveai cu cine negocia) si ne ducem la sarbatorita.
Era deja 11 noaptea. Dupa un timp, nesatisfacuti de muzica si pentru ca sarbatorita este sora unuia dintre patroni, am devenit dj ad-hoc. Dupa cursul condensat de folosire a sculelor profesionale am reusit sa pun muzica. Sarbatorita vroia oldies. Punem oldies. Apoi una dintre invitate vrea muzica actuala. Punem muzica fresh. Dupa vreo doua melodii apare la masa dj-ului unul din putinii clienti care mai erau la ora aceea in bar si-l roaga pe patron sa-i puna oldies. Nu pe mine, eu probabil eram sclavul-dj, pe patron, care povestea cu mine. Adica..direct sus, la autoritatea superioara. Ma amuz, dar ii pun oldies. Dupa inca 5 minute apare iarasi. Iar nu ma baga in sama ci i se adreseaza tot patronului. O fi crezut ca daca vorbeste cu mine il costa, ii iau bani pt dedicatia muzica? ("Si acum o melodie pentru suflet, din partea lui Maricel pentru Verginicaaa") Maricel vrea Margineanu. Hellooo Janeee, suntem in centrul orasului nu in crasma de cartier. De unde Margineanu?? Las-o pe Jana sa nu se mai transforme atata ca e tarziu si o fi obosita si ea. Urmatorul pas care o sa fie? Manele?
Desi s-a golit barul, eu ma bucur. Nu ma intreb ca poate i-am alungat eu cu muzica mea. Sunt bucuros pt ca sambata, daca dj-ul oficial nu pune muzica buna il trimit la culcare, ma bag eu la muzica si probabil o sa fiu trimis si eu la culcare de bodyguard. Dar asa e in tenis. Ce nu face omul pt cinci minute de glorie...
marți, 22 mai 2007
Ghe reloaded. with Maia
Alta seara de luni, alta seara de stand-up comedy in Imperium Pub. De data aceasta invitata lui Radu Gheorghe a fost Maia Morgenstern. O prima impresie: Maia n-are nevoie de microfon, Maia are plamani de sergent major. A doua impresie: Maia e o doamna, il pune la punct pe Ghe si-i deturneaza glumele sexiste. Maia a numarat berzele vazute in drum spre Sibiu si in aceasta saptamana joaca in doua piese, una dintre ele fiind Pescarusul. De aici bineinteles vine vorba de "pasarica" lui Basescu. Incepe show-ul. Radu Gheorghe isi face numarul de deschidere, dupa care Maia recita. Din Dinescu. Inainte de asta marturiseste ca nu stie sa cante, fiecare dintre cei trei copii ai sai si-a inceput cariera de vorbitori articulati cu propozitia "nu mai canta mama!". In schimb stie sa recite, nu conteaza ce recita, cand isi da drumul Maia te infiori. Dinescu i-a marturisit, dupa ce a asistat la una din repetitiile unui spectacol de umor negru in care Maia recita din poeziile lui, ca nu ii place cum i le-a transpus. Si tot Dinescu si-a schimbat parerea dupa premiera spectacolului cand o sala plina i-a aplaudat si ovationat pe amandoi. Mie unul nu mi-a pasat ce-a recitat Maia, putea sa citeasca si ziarul, jocul ei scenic si expresivitatea ei incredibila m-au fermecat. Ne-a povestit cum i-a tras un cap in gura lui Marius Moga la filmarea videoclipului Mr.Originality, bineintels dintr-un eroare de calcul a distantelor. Apoi ne-a povestit cum a vizitat-o mama ei pe platoul de filmare de la Maria Magdanela, la Roma, la invitatia lui "Gib Melson". Doamna Morgenstern in "taior" si cu "vulpita" la gat si-a facut aparitia pe platoul de filmare prin portile butaforice ale palatului lui Pilat, in timp ce se filma, si ca o adevarata doamna, i-a rugat sa nu o bage in seama si sa-si vada de treaba. Probabil destul de greu de facut pentru ca acum 2000 de ani nu se purta vulpe. Spectacolul s-a incheiat printr-un moment de umor negru, voce si vioara clasico-mahala, intitulat "amanta decedatului" si interpretat de micutzul Gheorghe, cumva pentru a-si redobandi statutul de titular al zambetelor publicului. Imi pare rau ca am ratat show-ul de acum doua saptamani care l-a avut ca invitat pe Mircea Baniciu si le multumesc Mihaelei si Irinei pentru ca ma "cultiva" cu perseverenta. Atat pt astazi, am incheiat transmisiunea din palatul Turcu, aripa dormitoarelor, pentru ca e trecut de miezul noptii si maine dimineata cei mai putin talentati dintre noi trebuie sa munceasca.
sâmbătă, 19 mai 2007
O lume minunata in care veti gasi nuuuumai copiiiiiii
Acum cateva luni ma trezesc la usa la firma cu un copil - nu, nu insotit de maica-sa, nu era genul de surprize "cineva vrea sa-ti vorbeasca" - ci pur si simplu cu un scolar cu ghiozdanul in spate, cu o fatza rotunda si bine hranita si imbracat curat. Vroia sa imparta fluturasi sau prospecte pt firma noastra sau sa-i dau ceva de lucru ca sa faca niste bani pentru a pleca in excursie. Cum fluturasi n-am decat in cap si nu suntem sweatshop ca sa dau de lucru la scolari i-am donat 10 RON si l-am trimis sa mai gaseasca alti 4 fraieri pentru a completa suma de 50 RON necesara excursiei. Si drept sa spun si daca aveam fluturasi nu-i dadeam unui scolar sa-i imparta pt ca e mare riscul sa-i gasesti dupa coltz in tomberon.
Dupa cateva saptamani cand vroia un coleg sa paraseasca firma constatam ca suntem incuiati pe dinauntru, pentru ca noi aveam prostul obicei sa lasam cheile in usa, pe dinafara, pentru a permite colegilor sa intre fara a suna si a-i deranja pe cei din interior, usa neputand fi deschisa din afara fara cheie. Nu ne-am gandit ca poate fi o problema lasatul cheilor in usa pt ca mai sunt alte doua usi pana la intrarea firmei: poarta de la strada si usa de jos a casei, noi fiind la etajul 1. Semnalizam pe geam unui vecin sa vina sa ne descuie, presupunand ca au ramas cheile in usa si ne-a incuiat cineva din greseala. Vine vecinul dar nu erau cheile in usa, asa ca-i arunc pe geam cheile de la masina pentru a lua din ea randul meu de chei. Ia binevoitorul domn cheile din masina, ne descuie, vreau sa-l rasplatesc cu o sticla de vin dar nu doreste, ma intreaba "voi ce firma sunteti si ce puteti face pt mine". Sau ceva asemanator, dupa care incepe sa-mi explice problemele lui cu conexiunea la internet (il deconecteaza dupa cateva min) si daca putem sa-l ajutam, sa-i dam niste soft, ceva. I-am explicat ca noi facem soft in germana, pentru firme, nu jocuri. Apoi ne-a intrebat daca nu avem vreo cabana sau firma de administrat. Incepea sa ma calce pe nervi, dar tinand cont ca ne-a ajutat l-am suportat. Asta era o paranteza, problema cu cheile fiind de fapt copilul pe care l-a vazut un coleg pe geam intr-un moment premergator disparitiei cheilor. L-am cautat prin cartier dupa aia cu colegul martor dar n-am dat de el. Sa fi fost tot copilul cu excursia...habar n-am.
Acum cateva zile apare iar copilul cu excursia, cu aceeasi poezie. De data asta m-am trezit cu el in dreptul biroului. Nu i-am mai dat nimic, l-am condus pana afara si i-am urat sa-si gaseasca alt sponsor. Cate excursii pe semestru fac scolarii astia de astazi?? Spooky.
Din pacate intr-o lume plina de tzepe nu stiu daca pot sa fiu de buna credinta si sa cred ca el chiar avea nevoie de bani pt excursie. Nu era rau imbracat si nu parea sarac. Cred ca avea cam 8-10 ani. Poate daca ma prindea bine dispus ii mai dadeam niste bani, dar a avut ghinionul sa ma prinda intr-un moment prost. Ce parere aveti?
miercuri, 16 mai 2007
Netot
Citat aproximativ din piesa Netotul, de I.B. Singer, jucata de Marius Damian - Teatrul Joint. Incep sa intre in traditie serile de teatru de miercuri de la Atrium Cafe. Din pacate pentru mine aceasta a fost prima mea participare si-i multumesc Mihaelei ca si-a facut mila de netotul de mine si m-a "adoptat" impreuna cu gashca ei de prieteni. Piesa este o tragi-comedie evreiasca despre credulul Gimpel, prostul satului si bataile de joc indurate de-a lungul vietii, toate suportate pentru ca, nu-i asa, daca nu crezi ce-ti spun oamenii o sa ajungi sa nu crezi nici in Dumnezeu. Recitalul de 30 de minute al lui Mircea Damian, mimica, gestica si intonatia acestuia m-au incantat si fermecat. Asezat pe un scaun, imbracat in camasa alba si pantaloni negri, cu ochelari rotunzi, blondut, cu reflectorul in fata si ... o premiera totala, in aer liber, nu in cafenea - ci afara, pe terasa, in cel mai romantic colt de Sibiu, langa Podul Mincinosilor, demonstratia actoriceasca a oprit in loc trecatori si vanzatori, a aglomerat podul si a starnit hohote de ras spectatorilor si chicoteli unei domnitze in cele mai nepotrivite momente. Momente priceless: cand aparea cate un grup de turisti de dupa colt si se opreau toti mirati ca sa asiste la eveniment, mai ales daca tocmai prindeau actorul intr-un moment de zbucium maxim si nu intelegeau ce se intampla.
La o scurta cautare pe Google nu am putut sa aflu decat ca teatrul Joint este din Brasov iar despre piesa ca "Marius Damian realizează un recital actoricesc de excepţie, textul este o mărturie sinceră către public a lui Gimpel, prostul satului, mostră de foarte bună calitate a auto-ironiei evreieşti. "
marți, 15 mai 2007
De citit sau nu
1. Interviu cu N.C. Munteanu in Cotidianul. Cand multi mint, camufleaza si plagiaza, NCM isi recunoaste si asuma cu naturalete si simplitate greselile si felul lui de a fi. Cred ca si cartea merita cumparata.
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10779&art=28750&cHash=90b2413aco
2. Aproape am reusit sa termin cartea "Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucurestene". Nu a durat atat pentru ca e o lectura grea si lunga ci din contra, it's crap. Am citit cam jumatate din ea in prima zi, dintr-un foc si mi-am dat seama ca nu e deosebita. Si mai umple si paginile cu texte de pe internet, recunoscute a fi primite pe mail. Asa ca, daca stati prost cu imaginatia sau nu va trimit prietenii mailuri cu bancuri si teste cumparati-o! altfel...booooring.
luni, 14 mai 2007
A venit vara la Sighii
Cu ocazia deschiderii sezonului estival, glaciatiunea 2007, va prezentam in exclusivitate noile costume de baie CaVali * 007. Dupa cum puteti vedea in poza, se poarta tanga cu clapeta peste urechi si costume albastre integrale din puf de pinguin tip Sahara. Care mi-ati ascuns colacu baaa?
______________________
*CaVali = Ca de la Calin, Vali e cealalta morsa
duminică, 13 mai 2007
Monkey business
Sambata dupa-amiaza, soare, vant, coafura rezista. Stau baietii ce stau la terase in Piata Mica si se gandesc ei sa faca ceva deosebit. Sa mearga la Zoo. In drum spre aceasta terra incognita ne intalnim cu o cunostinta a unuia din prietenii mei care ne intreaba unde mergem. Ii raspunde prietenul ca "la maimute, la zoo". Intrebare suplimentare "mergeti la striptease la ora 5 dupa amiaza? e deschis?". Ne amuzam copios. Intr-adevar, pare greu de crezut ca trei barbati pot sa mearga la zoo dar e totusi real. Eu unul sunt curios cum au refacut lacul si in ce conditii stau animalele de cand cu noile reguli EU.
Parcarea la zoo: trenuletz, standuri de ochelari, popcorn si alte maruntisuri. Pe aleea care duce spre intrarea in gradina zoologica o batrana vinde seminte. N-am mai vazut de mult pe cineva sa vanda seminte. De foarte mult timp. Aproape la fel de mult timp a trecut si de la ultima vizita la zoo. Mii de ani-lumina sau asa pare. Intram. 2,5 RON beletul. Ieftin. Sa vedem cum ne putem distra de banii astia. In stanga, lacul pe care se plimba marinii cu barcutzele si, noutate, un fel de fantana, un jet de apa de cativa metri inaltime in mijlocul lacului. Care cade, depinde de vant si noroc, pe cei care dau la rame. In dreapta, zona animalelor unde un babuin singuratic face o primire calduroasa copiilor expunandu-si partile incredibil de rosii. Da, copiii... se pare ca le-am crescut considerabil media de varsta. A disparut tapirul! Cu tot cu cusca...unde se duc tapirii cand se duc? Au disparut si ursii si tigrul, dar ii regasim imediat, le-au facut custi noi, mult mai spatioase. La fel si jaguarului. La cracadil n-am ajuns, era coada la intrare. Urcam scarile spre ierbivore. Vreo doua lame (botezate ad-hoc Gillette si Wilkinson), ceva bivoli si cerbi plus o pereche de ponei. Lama careia ii furniza amicul biscuiti acum 20 de ani ii da ignore si el se simte ranit ca nu-l recunoaste. Ne intrebam daca sa mai mergem mai departe pe alee, dupa tzarcul poneilor, dar hotaram ca probabil tot de aceleasi animale, dar in libertate, vom da, asa ca ne intoarcem. Mergem la debarcader, langa lac. Este o mica terasa. Nu stam. La unul din baieti ii este foame, asa ca mergem in Muzeul Satului la han. Buni micii doar ca din lumea copiilor trecem in lumea varstei a 3-a. O sa mai treaca ceva vreme pana cand o sa mai revin pe la zoo, nu s-a schimbat mare lucru, din pacate...
sâmbătă, 5 mai 2007
Gafa a la Turcu
Din cand in cand, destul de des, ma trezesc vorbind tampenii. Ultima mostra de "spiritualitate" de aseara din club:
"nu-mi permit sa te trag pentru ca esti fata"
era vorba de bretele, jur Si eram si sub influenta apei de foc ca altfel nu ma legam eu de bretelele respectivei. Vai mie, vai mie...
vineri, 4 mai 2007
Running... pe puncte
Baby, I'm a renegade like you
Baby, I'm hurting too
Been around the world
Now I'm running back to you *
Si tot fugind asa suparat, nici eu nu stiu de ce - de fapt stiu dar nu va zic, am trecut pe rosu, n-am avut centura, am dat nas in nas cu politia si era sa raman cu dreptul de a-mi conduce pasii pe trotuar. Paguba minora, 2 puncte si 39 ronuleti amenda. Huhh, am mai scapat o data.
__________________________
(*) ATB feat. Heather Nova - Renegade