Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 19 iunie 2017

Kings of Leon la București

N-am să scriu mult pentru că am descoperit un articol similar pe bunescu.ro și o să vă invit să-l citiți pe acela. Noi am stat însă în tribună, perpendicular pe scenă (în spatele porții adversarului, cum ar veni), pe rândul cinci de jos în sus, adică a fost un fel de peluză mai înaltă, cu scaune.

S-a auzit perfect, pentru că aveam linia a doua de boxe (delay line, am învățat ieri de la profesioniști) chiar în față, dead center. Am luat o mică țeapă la Red Hot Chilli Peppers, când am stat undeva sus, în inelul al doilea, la 45 de grade față de scenă și s-a auzit oribil din cauza ecoului, așa că am învățat lecția.

Am prins concertul LP din deschidere, tipa are o voce foarte bună și merită văzută/ascultată cu orice ocazie.


Ce n-a fost perfect: organizarea.  Cozi la jetoane, cozi mai mari la mâncare, cozi la băutură, cozi la baie, plus că trebuia să cumperi multiplu de patru jetoane (7,5 lei fiecare) și nu ți le preschimbau înapoi în bani la final. Însă problema principală au fost locurile, scaunele din sectorul nostru erau marcate fără nicio noimă, ca în poza de mai jos. A trebuit să întrebăm agenții de pază în care parte ar trebui să fie locul 1 și să numărăm noi ca să descoperim pe ce scaune stăm. Bineînțeles, alții au crezut că se numără din partea cealaltă și s-au pus incorect, s-au creat tot felul de discuții și permutări, unele mai amicale altele un pic mai nervoase. 


Cu ocazia asta am descoperit că vânduseră locuri și pe primele rânduri din spatele acelor chioșcuri, deși nu vedeai nimic de ele dacă ședeai sau chiar din picioare, dacă erai mic de statură. 


Nu pot să estimez numărul de participanți, cert e că n-a fost sold out. Așa că s-a stat până la urmă unde s-a vrut, inclusiv pe scări, iar multă lume a văzut concertul din picioare, dansând și țopăind pe muzică - atmosferă faină.

Concertul KOL a început la 9:25 și a durat 90 de minute, au cântat majoritatea hiturilor alerte și vreo două trei piese mai lente, din motive de logistică și tras răsuflarea. Mi s-a părut că au cuprins esențialul și dacă îl mai lungeau era cu piese de umplutură (au omis totuși Closer). Am stat destul de departe de scenă iar pe cele trei ecrane nu a fost o filmare naturală a acțiunii ci o înglobare a artiștilor în diverse secvențe procesate video, dar nu pot să mă plâng, am mers pentru show, nu ca să văd cum își șterge solistul transpirația. Poate înțelegeți mai multe din filmări. Interacțiunea cu publicul a fost destul de limitată, au zis că e prima dată când vin aici, nu li se întâmplă des să cânte într-un oraș nou, dar că au să revină. Au avut momente când au lăsat publicul să cânte versurile și lumea s-a descurcat cu brio, nu ne-am făcut de râs.



Panorama de final:



joi, 15 iunie 2017

Detalii despre viza de China

Un articol reportaj-utilitar despre câteva aspecte ale obținerii vizei de business de China, poate ajută pe cineva vreodată. 

Secția consulară se află în cadrul Ambasadei RP Chineze și are programul oficial de funcționare 9:00 - 11:30. Nu se fac rezervări sau programări pentru viză, trebuie să mergeți să luați bon de ordine acolo, de obicei intră toate persoanele care primesc bon, dar am auzit că ar fi și excepții. Cert e că trebuie să verificați pe site-ul ambasadei dacă nu cumva ziua respectivă e sărbătoare chinezească, căci atunci nu au program cu publicul (între 2-5 octombrie e un fel de festival al recoltei, deci grijă).

Noi am ajuns pe la 9:30 și am luat bonurile 51-52, probabil era deja coada formată la ora 9. Sunt multe persoane care intermediază acest proces, fac coadă pentru clienți sau depun ei actele, nu știu cum funcționează, căci la prima cerere de viză e nevoie să te prezinți personal.

Sunt trei ghișee și doar unul prelucrează tot timpul cereri de viză. La altul se ridică pașapoartele, fără bon de ordine și fără să fie necesară prezentarea personală, dar se ocupă și de cereri dacă nu e nimeni la ridicat. La cel de-al treilea ghișeu e o doamnă chinezoaică, ce deservește în special alte cazuri, însă se mobilizează atunci când se apropie ora închiderii și au rămas doar cei cu viză. Azi a pus umărul la treabă însuși consulul, pentru că nouă ne-a venit rândul abia spre ora 12, asta în condițiile în care unii dinainte au renunțat iar după noi mai erau persoane.

Actele necesare sunt cele de pe site (repet, pentru viză de business): formularul de pe site completat, invitație de la partenerul de afaceri chinez, adeverință de asumare costuri și angajare de la firma din Ro, rezervare de zbor și hotel, poză, pașaport și copie după el (doar cum se deschide la fila cu poză, nu tot). Dacă aveți un pașaport nou, aduceți-l și pe cel vechi, o să vi-l ceară. Nu plătiți nimic în avans (detalii mai jos).

Există toalete iar accesul în consulat nu e strict, se poate sta și pe scări, la aer. Este pe acolo un domn care se ocupă de ordine și care vă poate răspunde la întrebări. Îl recunoașteți ușor, e singurul care poartă geacă vara și o să vă explice cu detalii de ce e mai bine la chinezi decât la americani.

Referitor la formularul care trebuie completat: vestea bună e că e mult mai puțin stufos decât la americani, vestea proastă e că e scris în chineză. Glumesc, are și parte în engleză. Degeaba bifați că vreți viză pe un an, vă pune la ghișeu să corectați și să rebifați o singură intrare. Cam stupid, pentru că pe formular scrie că acordarea vizei și tipul ei sunt la latitudinea angajatului consular, iar pe formular scrie să alegi tipul de viză dorită. Eu doream pe un an. La fel, am scris că o ședere va avea maxim 14 zile, dar m-a pus să corectez și să aleg fix perioada dintre zboruri. Data și semnătura cred că trebuie trecute musai de mână, dar data trebuie să fie ziua depunerii, nu a completării. Nu sunt clare pe site aceste aspecte. 

Dacă vă aprobă viza, trebuie să plătiți taxa trecută pe bonul pe care o să-l primiți la una din cele patru sucursale bancare indicate de ei. Una e chiar după colț, ajungeți ușor la ea. Dar musai plata în ziua ridicării documentelor! 330 de lei pentru o intrare (cu taxa urgență) nu-i chiar așa ieftin.

Cu taxă de urgență durează două zile procesul (dacă depui miercuri ridici vineri), în procedură normală durează cinci zile lucrătoare.

Succes și vânt din pupa. 

P.S. Nu mâncați zăpadă, chiar dacă nu e galbenă, poate avea urme de smog.

P.P.S. Pe un bișnițar care voia viză turistică, ca să "viziteze" bazarurile, l-au întrebat ce obiective turistice vrea să vadă și l-au trimis la plimbare.



marți, 13 iunie 2017

Spațiul neconformist ca expresie a impotenței organizatorice

Nu-mi place să-mi bat joc de bani și puținul meu timp liber. Nu mă bucură un act cultural ce pare a fi aruncat în bătaie de joc, ca un os unui maidanez. Am venit foc și pară după spectacolul de aseară. Artiștii n-au avut nicio vină, sistemul e defect până la măduvă, însă. 

Dar să o luăm de la început. Știam din anii anteriori că dansurile israeliene sunt de văzut. De obicei aceste spectacole se țineau la Casa de Cultură, îmi luam bilete din primele zile și prindeam locuri bune, în față. Strike 1: anul acesta dansurile se țin la Redal Expo. Bilet cu loc? Da, "loc pe scaun", așa scrie pe bilet. Am mai găsit loc în penultimul rând. 

Nu ar fi fost grav, doar că sala Redal Expo e de fapt o hală în care s-au montat gradene iar ultimele locuri sunt sub tavan. Ce bine că ați mutat festivalul din lunile ploioase în cele caniculare! Ieri au fost aproape 30 de grade la Sibiu, tot cam atâtea erau și sub tavanul halei. Aer condiționat, ventilator? LOL. "Decât" 40 de lei biletul și condiții de bou vagon. Strike 2.

Ăia din ultimul rând au stat în picioare tot spectacolul ca să vadă ceva, eu am făcut slalom din gât ca să pot să văd de cei din față părți din acțiune. Nu era vina lor, și ei făceau la rândul lor același lucru. Înghesuială maximă. Strike 3.

De pe la jumătatea momentului artistic nu îmi mai doream decât să ajung acasă, sub duș. Dar mi-aș fi temperat cât de cât postarea dacă n-ar fi fost finalul. A durat 10 minute să cobor de la cucurigu. Nu putea ieși lumea de scaunele suplimentare amplasate în fața primului rând, pentru cei care au dorit să cumpere bilet la intrare. Nu i-a dus capul să le ia de acolo ca să lărgească culoarul. Strike fără număr.


Și nici asta n-ar fi fost așa deranjat dacă nu i-aș fi văzut pe cei trei pompieri de la ISU, fiecare cu câte un extinctor în mână, cum se îndreptau spre ieșire. Fraților, suntem niște tâmpiți. Stă ditamai Casa de Cultură închisă din lipsă de avize dar strângem peste o sută de oameni în spații improvizate, pe gradene abrupte care au doar două scări înguste de evacuare și toată protecția noastră la incendiu sunt trei pompieri cu trei extinctoare! Dacă luam cu mine extinctorul din mașină mă simțeam cu 12,5% mai în siguranță! Cum poate fi mai sigură hala asta de căcat decât Casa de Cultură, unde sunt culoare largi, spații mai mari între rânduri, fiecare rând cu ieșirea lui și mult mai mulți metri cubi de aer?  Counter strike.

1/3 din protecția la incendiu
Dacă tot m-am ambalat mai am niște comentarii:

Spectacolul de circ cu motocicletele pe cablurile suspendate. Plină Piața Mare și vineri și duminică. I-a dat cuiva prin cap să traducă în română ce vorbea tanti nemțoaica la microfon? Nope. Om fi noi oraș săsesc, dar nici chiar așa. Femeia zicea în limba ei ce fac acrobații, din când în când mai spunea ceva în engleză (dar nu traducere la explicațiile în germană) și asta a fost. Noroc că Applaus sună ca în română, de știa băștinașul când să bată din palme, că în rest se uita ca la urs (au scăpat neîmpușcați, totuși).

Cum ziceam și ieri, a fost concert. Duminică. Nu vineri sau sâmbătă, ci duminică la 22:30, când românul se pregătește de o săptămână nouă de lucru.

Știți că festivalul are app? Normal că nu știți, ce, scrie undeva? ca doar nu e făcut pentru voi ci trebuiau mutați niște bani. În acest timp Urby vă oferă mai multe informații, poze și linkuri către bilete, pe gratis.

Avea perfectă dreptate Alin Bratu în editorialul de ieri, festivalul stă într-un singur om. De mai bine de 10 ani nu reușim să clădim nimic pentru el sau în jurul lui; teatrul e la fel de meschin, proiectul celui nou la fel de futurist și imaterial, sălile se degradează și se închid, nu reușim să construim un spațiu expozițional deși suntem amplasați ideal, în centrul țării. Mai mult distrugem. Poate că e momentul să  tragem cortina.

P.S. Am bilete și la dansurile de mâine seară. Tot acolo. O să mă duc ca un lord, în maieu, bermude și flip-flops.

P.P.S. Titlul e click-bait pentru intelectuali prețioși

luni, 12 iunie 2017

Concert DeStaat@FITS 2017

În buna tradiție a postărilor de la Festival, las pentru posteritate (sau până nu mai plătesc hostingul) două clip-uri cu formația olandeză De Staat, care a cântat aseară în Piața Mare, ca să vă pară rău că i-ați ratat, pentru că prea mulți n-ați fost, dar e de înțeles, dacă nu au chemat Zdob și Zdub pentru a 20-a oară, n-ați avut chef să testați ceva nou :)


Sper să vă placă calitatea sunetului, băieții sunt profesioniști și sculele montate de Set-Up de clasă mondială. Pe lângă ce vedeți pe scenă au avut trei oameni la butoane: mixer audio, lumini și ecran video.


Interesantă și figura asta cu camera video:


marți, 6 iunie 2017

Castelul de Lut - un mic dezastru pentru Porumbacu

Merg regulat de vreo cinci-șase ani la o cabană de pe Valea Porumbacului, pe drumul spre Negoiu, mai sus de Castelul de Lut, pe care l-am văzut construindu-se și transformând o vale liniștită într-un loc asaltat de turiști. 


Să ne înțelegem din start, la fel cum liniștea cerută de pensionarii din Centrul Istoric al Sibiului era stupidă, nici interzicerea turiștilor pe vale nu e o idee bună - dar infrastructura lasă mult de dorit iar nebunia cu castelul a atins cote greu de imaginat pentru mine: duminică doi șoferi diferiți s-au plâns că a durat 30 de minute să treacă de el, spre noi. Înțeleg că românii se plictisesc, dar nici aici nu prea ai ce face: dai cinci lei (daca am înțeles bine) și vizitezi o cameră amenajată sau stai pe pajiște, lângă râu. Există o construcție care va funcționa ca restaurant, dar nu știu dacă i-au dat drumul. Luni la ora 16, situația se prezenta în halul ăsta:


Iar sâmbătă a fost așa, sute de metri buni cu mașini parcate:





Drumul dintre DN (Porumbacu de Jos) și Porumbacu de Sus (PdS) mai e cum e, dar PdS are strada principală spartă din cauza introducerii canalizării, iar localnicii sunt în pragul revoltei din cauza norilor de praf ridicați de mașini. Apoi, drumul spre Negoiu, care începe din PdS, nu e asfaltat propriu-zis, e tasat cam o dată pe an, acoperit parțial cu o crustă de asfalt (sau ceva derivat) peticit, pusă peste pământ și nu e destul de lat ca două mașini să treacă confortabil. 


Într-o zi de weekend din iarna trecută doar eu am pus umărul la împins vreo două-trei mașini ce patinau cu roțile în șanț, pentru că au făcut loc unei mașini din sens opus și n-au mai avut suficientă tracțiune. Acum vine vârful de sezon iar parcarea de 10-20 (?) de locuri e insuficientă. Mai mult, proprietarul a îngrădit cu sfoară zona din jurul drumului și nici nu a investit în achiziția unui teren adiacent, pe care tronează un mare semn "de vânzare". 


Mie asta-mi miroase deja a indolență și nepăsare dar nici rolul primarului și neimplicarea lui în toată afacerea asta nu mi-e prea clară. Lucru românesc...