Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

vineri, 31 decembrie 2010

Revelion la New York

Mi-a zis cineva de curând: ce fain de voi, mergeți cu gașca la NY de Rev! 
Hă?? Mergem în barul NY, nu în orașul NY!
La mulți ani!

Bonus cu morală: acum 10 ani traversam șoseaua Alba Iulia pe trecerea de pietoni, vine un dement cu mașină de Austria, încetinește suficient cât să ne lase să trecem dar mai că-mi ia fulgii din canadiană cu demarajul. Eu, gură mare, mă întorc după el și-i fac niște semne internaționale, el oprește câțiva metri mai încolo, eu mă duc la mașină să-i mai recit o urare de anul nou, el se dă jos și-mi trage un pumn încă din descălecare. Era român, bineînțeles, deja capsat de concertul pe care i-l dădea nevasta și pruncul în mașină. După primul pumn, n-a mai urmat nimic notabil, ne-am încleștat iar la un moment dat ne-am dat drumul, el liniștit de rugămințile nevestei, eu liniștit de pumn și realizând că femeia aia nu se roagă așa de el știind ce suflet blând și fără antecedente are. Concluzia: stați pe fundul vostru că poate ieșiti cu buza umflată în pozele de anul nou.

joi, 30 decembrie 2010

Songs to remember

Cea mai subapreciată piesă pe care am auzit-o. Noroc cu VH1/Chillout Zone. Dacă aș avea șemineu, cu ea aș deschide balul. Domnul e chitaristul formației Pulp și e musai să o ascultați și să-mi spuneți dacă vă place.

Single or blended? My choices

Din scurta dar interesanta experiență de degustător, că doar toți încercăm să devenim mai sofisticați cu vârsta, cam astea-s alegerile anului la secțiunea whisky:

Single malt:
- The Glenlivet, 12 sau 15 ani - preferatul. Scotch din Speyside, am înțeles că ar fi cel mai vândut single malt în State. O sticlă de 12 ani costă cam 30 de euro în duty-free iar una de 15, la promoție, cam tot pe acolo;
- The Glenfiddich - la fel ca și Glenlivet, aceeași regiune și aproape același gust. Îl găsiți peste tot, cu prețuri destul de bune uneori;
- Stratishla - single malt de 12 ani, făcut de Chivas, tot în Speyside, așadar tot cu aceleași arome preponderente;
- Laphroaig și Caol Ila  - au un gust de fum de zici că au le-au uitat cu carnea de porc în afumătorie, specific regiunii Isley.

Blended:
- Johnnie Walker, Gold Label, 18 ani - gust surprinzător de afumat pentru un JW și blended pe deasupra;
- Johnnie Walker, Green Label - ceva mai excentric, fiecare sticlă are număr de serie, fără specificarea anului, combinație de patru whiskyuri din cele patru colțuri ale Scoției.


De încercat în viitor:
- Glenmorangie - pentru un foarte bun motiv: e băutura preferată a personajului Lincoln Rhyme din Bone Collector;
- Dalwhinnie - preferatul unui domn pe care-l stimez mult;
- Suntory Yamazaki - single malt japonez! dar deja am auzit din mai multe părți că ar fi comparabil cu cel scoțian;
- Johnnie Walker Blue Label - cel mai rar și mai faimos produs JW, aici mă las invitat că nu cred că-mi permit nici 50 ml.

Bineînțeles, sunt deschis la sugestii.

Unde găsiți o parte din produsele de mai sus în Sibiu? Din câte am auzit, pentru că n-am intrat în nici unul, în magazinul de băuturi de pe Mihai Viteazu și în cel de lângă scările spre Podul Minciunilor. A mai fost o inițiativă a unui domn neamț, cel care a avut site-ul taranis.ro și magazinul de pe Mitropoliei, dar se pare că nu poți face bani din așa ceva în Sibiu.

miercuri, 29 decembrie 2010

Black Swan

Conform principiului că nu trebuie să mergi la operă sau la teatru când poți să dormi și acasă, aseară am văzut Lacul Lebedelor de pe canapeaua proprietate personală. Dar nu baletul ci noul film cu Natalie Portman, care până acum mi se pare favorita la Oscarul pentru rol feminin. Povestea e ușor influențată de stilul Hitchcock dar, ca de obicei, nu e frumos să dezvălui prea multe. Recomandat și de mine și de restul lumii, are 8.7 pe IMDB.
http://www.imdb.com/title/tt0947798/

PS: O altă calitate a filmului: nu are nici un moment de lâncezeală, povestea e alcătuită doar din momentele esențiale. Mai rar în ziua de azi.

marți, 28 decembrie 2010

Primele impresii

Le-am arătat articolul din Turnul Sfatului alor mei. Primele impresii:
- bunică-mea: ce-i aia blog?
- mama: ai uitat o virgulă
- tata: ultimul paragraf e prea lung

Să nu-i iubești?

luni, 27 decembrie 2010

Single or blended?

N-am fost niciodată un băutor de whisky dar degustarea făcută la ziua unui prieten dintr-un Glenfiddich de 18 ani mi-a arătat că junkurile care se se comercializează de obicei prin barurile noastre și pe care le bea tot poporul ce stă cu sticla pe masă sunt niște tării ieftine și că whiskyul nu e musai o băutură cu un pronunțat gust de alcool ce-ți arde esofagul. Ca să nu fiu nedrept, tot mai multe localuri au în meniu în ultima vreme și produse de calitate, există un importator care le promovează agresiv.

În primul rând o scurtă introducere în tipurile de whisky cele mai cunoscute: blended și single malt. Blended se referă la un amestec de diverse tipuri de alcool din cereale, care totdeauna (indiferent de an) va avea același gust, iar single malt denumește un alcool produs dintr-un singur malț (boabe de orz încolțite, uscate și măcinate) care se lasă la maturare în butoaie de stejar pentru un număr de ani, minim 3, frecvent 10, 12, 15, 18 sau în cazul produselor ce costă o avere 30 și peste. De la respectivele butoaie sau de la niște lemne afumate introduse în el, whisky-ul poate căpăta diverse arome iar pentru că am descoperit o hartă a gustului prea frumoasă ca să fie tradusă, uitați-le aici: www.lfw.co.uk/flavourmap. Dacă un produs blended are specificată o vârstă de maturare, atunci musai toate componentele sale trebuie să fie minim de acea vechime. 

Cineva care a băut doar blended, spunea prietenul meu, e bine să nu facă trecerea direct la finețuri gen 18 ani, pentru că nu o să le aprecieze la adevărata valoare. E bine să crești progresiv, pentru a identifica diferențele de gust, ca să nu mai vorbim de preț, cele vechi fiind sensibil mai scumpe.

De la degustarea pomenită mai sus am mai testat câteva branduri dar o să vi le prezint mâine, pentru că tot n-am altceva mai bun de scris săptămâna aceasta.

duminică, 26 decembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Băiețelul sunt eu. Acum vă dați seama de ce îmi tot zice maică-mea ”și ce copil frumos erai”.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Γιαννης Πλουταρχος

Am fost acum câțiva ani la ziua unui prieten și se asculta un cd grecesc, până a venit poliția că facem gălăgie. Nu eram noi așa zgomotoși, mai ales că era doar 10 seara, dar vecinii aveau nuntă a doua zi. A fost până la urmă un chef în tăcere, la povești. Dar muzica, atât cât am auzit din ea, mi-a plăcut. Nu i-am cerut niciodată cd-ul prietenului meu, deși-l văd aproape zilnic, până ieri când m-a întrebat dacă vreau un cd cu colinde. Nu, dar adu mai bine ăla grecesc, a fost răspunsul. E produs de EMI Grecia, în 2004, habar n-am cum îi cheamă pe oamenii ăștia, dar sunt foarte recunoscător internetului și iTunes-ului pentru că a identificat cd-ul și soliștii iar funcției Copy&Paste pentru că așa am putut căuta una din piese pe net, pentru voi.

vineri, 24 decembrie 2010

Marți după Crăciun

... apare un număr special din Turnul Sfatului, în care o să-mi fac debutul în ale umorului tipărit alături de câțiva bloggeri sibieni de renume: băgătorideseamă, groparu, orin șiblondelegândesc. Nu știu cum le-a fost lor, dar eu am răsucit la cuvinte și fraze până a ieșit ceva ce parcă își pierduse și dramul de umor din prima ciornă. Cică e normal să mi se pară așa. O să vedeți marți :)

Dar altceva vroiam să vă spun: Crăciun fericit!

joi, 23 decembrie 2010

Songs to remember

Nou album Schiller, piesa titlu în două variante:


Informații Rtlcom

Am primit o ofertă destul de atractivă de la Rtlcom, internet prin fibră optică la preț bun. Am sunat la 1930 să aflu detalii și m-a lămurit un domn:
Eu: dacă sunt abonat Injoy, care din câte știu a fost cumpărat de Rtlcom, trebuie să anulez un contract și să fac altul, sau se poate transforma cel vechi?
El: nu cunosc nici o firmă Joy.

Eu: ce o să intre în casă, un cablu de rețea? (Întrebarea e ușor stupidă pentru un consumator casnic dar la mine la firmă intră fibră optică. Eram curios ce gaură ar trebuie să dau în zid.)
El: nu știu ce intră, că n-am fost pe teren să văd ce fac colegii mei.

El: să înregistrez cererea?
Eu: glumiți. Nu.

PS: N-am scris denumirea corectă a firmei, deși o intuiți, pentru că au un serviciu de PR foarte activ, ultima dată când am postat despre ei am primit email. Acum sunt curios cât de bine le merg filtrele.

miercuri, 22 decembrie 2010

Prima ninsoare

Stau cu prietenii la o cafea într-o zi molcomă de duminică la New York (în spate, în Rock Cafe - ați fost? nu vă duceți că-i prea fain să știe toți de el) și când terminăm poveștile ieșim împreună, tot glumind. Afară ninsese. Mergem fiecare la mașina lui, tot glumind. Apăs pe cheie ca să deschid portbagajul, să scot peria pentru zăpadă, nu se deschide. Mai glumim, mai încerc o dată. Nimic. O fi înghețat, zic, și trag tare de mânerul portbagajului. Moment în care cade zăpada de pe număr. Ups! Nu-i a mea, deși e aproape identică. Bine că nu m-a văzut careva din restaurant cum trăgeam de portbagajul mașinii lui.

marți, 21 decembrie 2010

Idei în dialog

c: Cristi e pe acolo?
c: intreaba-l te rog daca vine Vasile la 3
x: da
x: da
c: mersi
x: primul da e pt prima intrebare si al doilea pt a doua

Armata, boală grea

Vineri seara opresc mașina în parcare, cobor, doi militari stau lângă un camion de armată parcat în mijlocul străzii, unul se repede spre mine. Vrea să știe cum ajung la unitatea militară de pe Calea Poplăcii. Ne aflăm în Ștrand, pe Maramureșului. Îi zic că trebuie să urmărească drumul principal în susul dealului și au ajuns. Nu îi e prea clar și insistă: ajungem pe Calea Dumbrăvii? Lângă Cimitir? Mai aproape de Școala de dresaj? Îi explic că dacă caută UM de pe Calea Poplăcii nu e cazul să ajungă până la acele repere, e imediat pe dreapta, cum urcă dealul. Nu pare convins, îi strigă la celălalt: hai să mergem, că nu știe! WTF? Vă mai pun ăștia și altceva în ceai, în afară de bromură? Îi mai explic o dată, ca la proști APV-iști și-l las în plata Domnului.

luni, 20 decembrie 2010

Colindător

Aseară sună cineva la ușă, așteptam niște prieteni așa că deschid fără să mă mai uit pe vizor. Dau de un domn în sacou și cu chitara în mână, se prezintă, spune că e student la teologie și că i-ar face o mare plăcere să cânte o colindă. Îl las să se desfășoare, avea o voce foarte bună și a ieșit o interpretare surprinzător de plăcută, amplificată de ecoul de pe casa scărilor. Iau portofelul, ups!, n-avem decât o bancnotă de 100 lei, totuși nu era Pavarotti... așa că i-am dat două bonuri de masă.

duminică, 19 decembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Roma:

BOConcept is leaving the building

În partea dedicată mobilei a mall-ului sibian există un magazin foarte scump și foarte ocolit de vizitatori: BO Concept. Nu pentru mult timp încă, sunt pe picior de plecare, tocmai datorită acestor factori. În schimb le merge bine în București și la Iași. Există și o veste bună: au discounturi de 20%, inclusiv la accesorii și obiecte decorative. Poate aveți nevoie de ceva mai deosebit pentru sărbători, dar grabiți-vă, nu mai rezistă mult.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Vintage Pub

Despre noul local al celor de la Supporter nu sunt decât cuvinte de laudă de spus, mai ales că l-au amenajat prin efort fizic propriu într-un mod plăcut și cu mult șarm. Muzică retro, atmosferă de pub, cu mici nuanțe de disco prin cele două globuri cu oglinzi, pereți îmbrăcați în lemn sau vopsiți în verde și plini de postere de diverse dimensiuni, tavan roșu. Da, știu, nu e o idee nouă, dar e executată cu bun gust. Poate totuși 3-4 puburi în Sibiu e cam mult, mai sunt și alte nișe de exploatat, dar numai timpul o să zică cine o să aibă succes. Dați o tură pe acolo, vă recomand.

vineri, 17 decembrie 2010

Pub nou

Mâine seară se deschide un nou club/pub, al băieților de la Supporter, în locația fostului Ego.Pe pereți, produse posterland.ro. :) Încă nu l-am văzut, revin mâine cu detalii.

joi, 16 decembrie 2010

Songs to remember

Royksopp, într-o zi bună:

Să ne jucăm cu mâncarea

Deși nu e sezonul, marți am ciocnit la baschet. Genunchiul de un adversar. Am jucat mai departe, în buna tradiție a sportivului (mă alint) încălzit. Ajuns acasă am zis că e cazul să pun totuși ceva pe el că deja durea și se cam umflase. În congelator, nema gheață, așa că am avut de ales între o cutie cu sarmale făcute de mama (cu monogramă pe colțul fiecăreia), niște conopidă (aia n-are suprafața potrivită) și niște prune (le decongelez și cu o fiolă și o brichetă fac un shot de țuică). A avut câștig de cauză o pungă de salată de vinete înghețată într-o formă convexă, ce stătea singură pe contur. Cine n-are carne sau gheață să-și cumpere vinete.

miercuri, 15 decembrie 2010

Automobilistice - 3

Am aflat și la ce e bun X5-ul. La încălzit mâțe. N-are gusturi rele patrupeda, pe mașina mea n-am prins-o niciodată. Precis e de rasă.

Aventuri prin nămeți

Dacă n-ați stat închiși în casă, știți că ieri seară a fost un mic haos prin oraș. Probabil cei de la dezăpezire erau la Christmas party. Eu, în ședință, mă uitam pe geam cum ninge și mă felicitam pentru că tocmai îmi pusesem cauciucurile de iarnă. Cu o zi înainte mi s-a părut că merge mașina prea în gol pe o străduță și am experimentat, am scos sistemul de control al tracțiunii - urmarea, la prima accelerare mai serioasă: un derapaj de-a latul spre un stâlp. 

Cum spuneam, eram ieri în ședință și mă uitam ce feeric ninge iar apoi, pentru că ședința nu se mai termina, am început să-mi pun întrebări despre capacitatea cauciucurilor mele de iarnă, relativ uzate, de a mă duce acasă. Așa-i când vrei să o vinzi, nu mai investești în ea. Dacă-mi iau Hummer și nu se mai potrivesc gumele?

Într-un final și cu greu ies pe Bulevardul Spitalelor, în plină coloană ce nu prea înainta. Nu înțelegeam de ce, doar la stânga, în sus spre Bulevard, de obicei merge repede. Când am ajuns pe la Teatru mi-am dat seama de ce: o parte din mașini nu puteau urca panta. Fac trei cruci cu limba și-mi iau avânt. Doi metri mai încolo, frânez, cel din față cedează cuiva trecerea. Mai merg, sfios, câțiva metri și la baza pantei mă opresc, ”fâlfâind” în gol. No biggie, n-am blocat decât un bulevard. Sunt în zona aceea de insule de ghidaj, așadar pentru ca cel din spate să treacă trebuie să încalece niște borduri. Lângă mine, pe prima bandă a sensului principal zace un microbuz răpus de aceeași problemă. Mă trec toate transpirațiile, alte opțiuni decât să pun avariile și să apăs pe frână cu putere nu-mi trec prin cap, măcar să nu-l troznesc pe ăla din spate. 

Ies trei oameni din mașini și vin să mă împingă. Îi răsplătesc cu zăpadă noroioasă aruncată pe pantaloni, dar mașina se mișcă și urcă singurică dealul. De acolo până acasă n-a mai fost mare lucru, cam ca o plimbare cu pluta pe Bistrița. 

Sun un prieten și-l rog să mă ia și pe mine la baschet, că nu mă risc. El e curajos, vine cu cauciucuri de vară, dar cu tracțiune față. Ajuns la mine, în Ștrand, se întreabă: noi pe unde urcăm dealul spre Gh.Lazăr? Providențial, prin fața noastră trece o mașină care împrăștie nisip. După ea frate! Deși o ia pe Cristian, o urmărim. La mijlocul pantei, un tir se oprește. Ăsta cu sărărița se bagă pe contrasens ca să treacă, noi după el, după noi încă unul. Cei care coboară dealul se opresc și ne lasă. Am reușit! Ajunși pe Bulevardul Spitalelor, tot sensul opus de mers blocat, de la piața Unirii la giratoriul de lângă podul gării. Mașinile au aceleași probleme ca și înainte, acolo nu acționase nimeni.

Una din puținele zile când mi-aș fi dorit să fiu X, sau măcar quattro.

marți, 14 decembrie 2010

Automobilistice - 2

Vecinii mei, când nu le merge internetul, apelează la telefonia mobilă dar cum semnalul e slab la demisol, își folosesc mașina pe post de stativ. Totul e să nu plouă.
(Zic și eu, că nu i-am întrebat)

Idei în dialog

x:: ba, aseara am facut si io o fapta buna la tine la bloc 
c: ai maturat zapada?
x: pe la 6 si ceva m-am dus pana in autogara sa iau un pachet
x: cand ajung la gunoaie vede Y un om cazut pe jos, in fata blocului tau, cu capul in strada
x: m-am dus la el, sa-l trag sa nu-l loveasca dracului o masina
x: rupt de beat
x: nu putea nici sa se miste
x: l-am tras mai inspre trotuar si-am sunat la 112
c: normal, ce era sa faci, sa mi-l aduci pe pres?
x: in timp ce vorbeam apare politia. le fac semn, se opresc...vin , se uita, le zic ca am sunat la 112 , le dau datele mele si ii intreb daca pot sa plec ca trebuie sa ajung urgent in autogara. raspunsul: nu 
c: de ce, credeau ca tu l-ai lovit?
x: nu, ca a mai aparut o persoana care m-a vazut cand am trecut strada, m-a ajutat sa-l trag de picioare
c: macar era cu fatza in sus cand l-ati tras de picioare?
x: le zic ca le las buletinul si ma intorc in 10 minute. cu chiu cu vai m-au lasat. am prins autocarul exact cand vroia sa iasa din autogara
x: da
x: si canta 
c: autocarul?
x: betivul
c: concluzia lui Bobu: " no mai fa fapte bune"
x: cert este ca atunci cand a vazut politaii s-a speriat, s-a oprit din cantat si a inceput sa aiba spasme
c: adica el era fericit si interventia ta brutala i-a provocat un atac de panica
x: cand m-am intors pleca salvarea. m-am oprit langa politai sa-i intreb daca-i totul in ordine si au zis ca era doar beat ala 
c: si aia de la salvare s-au bucurat ca o sa aiba onoarea sa o curete dupa ce termina cantaretul de dat afara 
c: asadar nu ti-o multumit nimeni, nici macar betivul

luni, 13 decembrie 2010

Automobilistice - 1

Săptămâna aceasta o să mai umplu timpul și spațiul cu câteva postări cu mașini. No biggie.
Pentru început una din cele mai simple metode de a-ți trage mașină de teren, mai ales dacă ești pasionat de lucru manual:

Un nou stil de țeapă

Primesc SMS: ”Mai ai mașina de vânzare? Aș vrea să o cumpăr! Sună-mă când poți! Toace cele bune!”
Hmm, nu sună frumos? Poate singurul lucru dubios este faptul că nu se prezintă și nu m-a sunat măcar o dată, a dat direct sms. 
Să vedem de pe ce număr: +40906760090
O scurtă căutare pe net și aflu că numerele 09xx sunt cu suprataxă, cine știe câți euro o să mă coste dacă sun. O să se termine vreodată?

duminică, 12 decembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Gipsy story gone wild

Bibliothèque Pascal este povestea suprarealistă a unei țigănci unguroaice din Transilvania care pățește chestii. Nu vă spun ce și de ce, că vă stric surprizele. Filmul, deși în mare parte turnat în România, este maghiar, coproducție internațională, regizat de Szabolcs Hajdu iar pe lângă actrița principală Orsolya Török-Illyés conține și mulți actori români de primă mână: Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Andi Vasluianu, Florin Piersic Jr. Cinematografie este de clasă, sunt niște cadre care fac din maghernițele românești bici. Mai trebuie spus că este propunerea Ungariei la Oscar iar dacă știți română și engleză puteți înțelege 90% din el fără subtitrare.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Observaţie practică

  1. Femeile dansează mult mai mult (şi mai frumos) ca bărbaţii. 
  2. The Killers au spus o vorbă mare: are we human or are we dancers
=> Femeile nu e oameni

vineri, 10 decembrie 2010

Restaurantul Acropolis

Luni am fost pentru prima dată seara la acest restaurant puțin cunoscut de pe strada Abatorului. Era Sfântul Nicolae și ne-am temut că nu  găsim loc, o glumă bună, pentru că în local erau doar rudele patronului la o masă. Aflat la demisolul unei case, amenajat ca o tavernă grecească, localul e decent, deși un pic deprimant prin goliciune, nu înțeleg de ce nu-și fac mai multă reclamă pentru că nici zona nu-i ajută. Dar să trecem la meniu: sunt multe cărnuri tipic grecești în el dar noi am ales un platou de antreuri făcut la comandă cu toate cele tradiționale pe el: măsline, feta, ardei, tzatziki, salată de vinete, legume precum și multe cărora nu le știu numele. Ca fel principal s-a servit o vrăbioară ”de pe sate” cu sos de piper, ținută în baiț timp de trei zile (eu n-am gustat carne de vită mai moale nici la steak house-urile argentiniene), o salată imensă de crudități respectiv o musaca de 450 de grame care te transformă în geamandură, dar fără să fie prea grețoasă. Ești doar rotund la final și te întrebi de ce nu te-ai oprit după antreuri. Desertul a fost din partea casei, dar nu l-am mai putut duce. Vă recomand locul, nouă ne-a adus aminte de concediul în Grecia.

Piața auto

Săptămâna trecută, la telefon: Alo, în legătură cu BMW-ul, mai e de vânzare?
Eu, plin de speranță: Da!
- Dorim să publicăm anunțul pe site-ul nostru, auto.ro, în mod gratuit. Sunteți de acord?
- Mda.

Ieri: Alo, anunțul de vânzare BMW mai e valabil?
Eu, tot plin de speranță, că în rest n-a sunat nimeni: Da!
- Dorim să-l publicăm în mod gratuit pe site-ul nostru ebursaauto.ro, sunteți de acord?
- Mda.

Concluzia: plin de site-uri, ăștia mici disperați, cumpărători ioc. Toată lumea face import momentan, dar mai vorbim după 1 ianuarie.

joi, 9 decembrie 2010

Songs to remember

Două extreme Timpuri Noi:
Păcat de calitatea înregistrării de mai jos, dar e o prestație live remarcabilă, inclusiv cu aportul lui Florin Barbu (xbase.ro pentru prietenii sibieni)

Timpuri prea noi

Îmi place formația Timpuri Noi din anii 90 când i-am auzit într-un concert pe plaja de la Olimp. Pe lângă vocea lui Artanu, chitara lui Iliescu suna excelent. Din păcate între acești doi poli s-au produs fricțiuni iar formația de acum e doar un proiect încropit de Dan Iliescu după plecarea lui Adrian Pleșca la Partizan. Orișicât, speram să-i văd deseară în Oldies, dar s-a anulat concertul. Motivația oficială (de căcat) în linkul de mai jos:

miercuri, 8 decembrie 2010

Cinema Arta Sibiu online

EyeNetworks, firma care a făcut site-ul posterland.ro a realizat și cinemaArtaSibiu.ro, noul site dedicat ”cinematografiei” sibiene, în mod surprinzător un proiect propriu și neafiliat cinematografului Arta, care trăiește în alte vremuri. Trecute și birocratice, mai exact. De ce era nevoie de acest site? Pentru că filmele și orele de difuzare sunt afișate deja pe mai multe portaluri, dar incorect, acum puteți merge către un singur loc pentru referințe. Pe lângă rubricile clasice există și niște concursuri acolo, inclusiv cu produse posterland.ro.

PS: Cine e interesat de link exchange, să scrie la office@cinemaartasibiu.ro.

Încă două cu botezul

O parte a slujbei de botez m-a distrat. Fotograful amator a fost pe fază. Nu vă zic care parte, că mi-e rușine. 

Încă o întâmplare amuzantă: se pare că am fost generos cu părintele, l-am reîntâlnit săptămâna trecută, eu în mașină, el lângă un dric, mi-a zâmbit larg și mi-a făcut călduros cu mâna.

marți, 7 decembrie 2010

Christmas Lights

Poate nu-s singurul sătul de muzica ”eternă” de Crăciun, de Hrușcă și compania. Ceva nou, de la Coldplay:

Idei în dialog

x: seus nasule, cat mai e pana la botez?
c: mai am 2.5 h
(..)
c: te las, ma duc sa calc, vorbim maine
x: vezi sa nu-ti arzi camasa
c: nu-i din in
x: sper ca nu mergi in plover
c: normal ca da
c: da-l iau pe sub camasa
x: tot tzaran ai ramas
c: pai cu prieteni ca tine..cum era sa evoluez?
c: ma uit la uniforma ta de serviciu si ma gandesc: plovar pe viata
x: ce nu-ti place ba la uniforma mea?
c: ca are cravata

luni, 6 decembrie 2010

La ce-s buni basiștii

Pentru că 
1. l-am văzut pe Florin la concertul Paul Gilbert
2. pregătind piesele pentru Songs to remember am dat peste o inregistrare în care apare și el (vedeți joi la ora 20)
am hotărât că dacă tot este ziua coincidențelor, să vă arăt ce știe să facă la bass omul ăsta:

Gata și mașina

Am mai încheiat o telenovelă. Săptămâna trecută, după alte trei zile de service, mi-am recăpătat mașina cu problemele rezolvate. Noroc cu prietenii (autolandsibiu.ro) și prietenii lor. Dacă n-ați auzit de Alin Giușcă, să-i țineți minte numele că e băiat serios și cel mai bun electronist auto din Sibiu. Din doi senzori defecți, unul pe partea mecanică și unul pe cea electronică, mi-a făcut unul bun. Și mi-a dus mașina la un colaborator de-al lui care mi-a aliniat unghiurile la roți, mi-a rezolvat coloana de direcție și mi-a îndreptat volanul, pentru că toate trei erau vraiște după ce și-a băgat labele anteriorul ”meseriaș”. S-a luat cu mâinile de cap când a văzut ce făcuse ăla acolo, cică s-a folosit inclusiv de ciocan pe lucru nemțesc. Nu mai contează, acum totul e bine, mașina n-a rămas cu sechele, doar eu.

duminică, 5 decembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Nürnberg:

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Paul Gilbert@Oldies - review

A fost frumos, a fost zgomotos ba chiar pe alocuri o nebunie de sunete. Poate și pentru că am stat chiar lângă un set de boxe, date după părerea lui Ovi de la Set-up ”foarte încet”. În ciuda acestui aspect iPhone-ul și-a făcut corect treaba, așa că filmulețe de pe YouTube sunt decente și vă invit să le vizionați dacă doriți să vedeți cu ce se mănâncă Paul Gilbert, o fac mai bine decât orice explicație.
Trivia: trebuia să ajungă la 11 dimineața, a ajuns la ora 20, la 22 fix era pe scenă și la miezul nopții își lua adio. Fără soundcheck, doar cu niște acordări și ajustări făcute în timpul montării instrumentelor. Mai pun un film, cu cover-ul de la Light my fire ce conține un solo lung de chitară.
Păcat că Tudor și Brylu n-au venit, ar fi fost pe gustul lor.



Orange și-a recunoscut greșeala

Ieri la ora 15:00, adică exact după o lună de la sesizarea mea, în ultima zi a termenului legal de răspuns, m-a sunat un domn de la Orange și a recunoscut că este greșeala lor și că voi benefia de opțiunea My Smartphone Plus gratuit pe toată durata contractuală de 2 ani. Adică nu trebuie să plătesc 50 lei pe lună în următorii doi ani pentru traficul de date. Excelent, 1 - 0 Turcu versus corporatiști.

vineri, 3 decembrie 2010

Centura. Propuneri pentru următoarele etape

Acum că s-a deschis centura calitatea vieții în Ștrand, pe strada Maramureșului a crescut simțitor. E drept, mi-aș fi dorit luxul acesta atunci când aveam geamuri din lemn și sticlă, nu termopane care oricum își fac treaba. Probabil o să trec strada mai ușor totuși. Pentru ca totul să fie perfect și pentru că e luna cadourilor îmi doresc următoarele:
- să se construiască o centură și pentru trenuri, că mecanicul de locomotivă de obicei ”claxonează” chiar în fața blocului lui Bobu și-l agită (precis are rude care-i sunt subalterni);
- avioanele să aterizeze în mod exclusiv dinspre Cristian - din partea mea poate să aparțină și aeroportul de această localitate ca să se simtă și locuitorii de acolo bine.
Cu elicopterele nu mai am treabă de când s-a desființat unitatea militară de lângă aeroport. Așadar 50% din probleme au dispărut. Dacă cer și metrou cu stație în fața blocului e prea mult?

Punctul Zero

Prin 1999, student fiind, lucram la o firmă care avea contacte cu mai mulți arhitecți sibieni. Unul dintre ei, Adi Gândilă, m-a rugat să-i ajut pe niște prieteni de-ai lui, tot studenți, să tehnoredacteze o revistă culturală. Așa l-am cunoscut pe Felix Damian, iar sub mecenatul lui Adi am ajuns să scoatem primul număr al revistei Punctul Zero. S-ar putea să mai fi fost încă un număr apoi, dar eu am plecat cu o bursă în Germania și n-am mai avut nici o contribuție. În schimb pentru numărul unu aproape ne-am mutat 2-3 zile în biroul lui Adi, i-am acaparat calculatorul iar tehnoredactarea s-a produs în ... Word. La fel, tipărirea tuturor exemplarelor s-a realizat tot prin bunăvoința domnului arhitect, pe imprimanta lui. 

N-am multe amintiri despre procesul de creație digitală, au fost o grămadă de încercări și aranjări în pagină ca să arate bine. În ultima seară de lucru, la un moment dat îl întreb ceva pe Felix, care stătea pe scaun lângă mine, dar nu răspunde. Mă uit spre el, dormea cu capul în piept, epuizat. Un alt fragment pe care îl țin minte este de la inaugurarea în Art Cafe, la microfon Felix, ultimul pe lista de mulțumiri, subsemnatul: ”prețioasa tehnoredactare - CT”.  Nu cred că băieții au schimbat fața culturii sibiene dar a fost o inițiativă ”rogue” la care eu unul sunt mândru că am luat parte.

De mult doream să postez despre acest episod dar declicul s-a produs acum, din întâmplare, cu ocazia campaniei ”Mândru că sunt român” am găsit pe pagina de Facebook a Organizației Bloggerilor site-ul lui Felix, emigrat între timp in Spania. Acolo, ce să vezi, o secțiune specială dedicată Punctului Zero. Vă invit să o lecturați online:

joi, 2 decembrie 2010

Songs to remember

Astăzi una pe care de mult vreau să o postez dar nu e pe site-urile majore, așa că a trebuit să sap un pic după ea. Protassov / Liquid Season:
Iar dacă nu merge, încercați aici (în playerul din partea de sus a paginii):

Aliou, Noica?

Sună telefonul la firmă. Răspund:
el: Constantin Noica?
eu: Constantin Noica e mort de mult dar spuneți mai departe, că noi am avut sediul pe Noica și poate ați nimerit bine totuși.
el: vai, mă scuzați, așa mi-au scris aici. Aaa, e adresa. Caut o firma care face programe de contabilitate.
eu: noi facem program de gestiunea întreprinderii, așa că e bine.
el: vă numiți ERP?
eu: nu, ERP înseamnă programe de gestiunea întreprinderii în engleză.
etc etc...

The Godfather

Am decalat postarea în așteptarea pozelor oficiale, dar azi-mâine face fină-mea un an și nu mai e de actualitate subiectul. Unii dintre voi știu că sâmbătă am fost naș la botezul Raisei, mai cunoscută pe blog ca Riri, drăguțica aceia căreia i-am publicat poza ”cu mine în brațe”  luna trecută. Exista deja o nașă și mai rămânea problema alegerii unui naș, poate știți că după o anumită vârstă e mai greu să găsești prieteni necăsătoriți. Așa că hop și eu în schemă, cum era să-mi refuz cei mai vechi prieteni pe care îi am. Dar am întrebat de două ori: sunteți siguri că vreți așa un naș? Au vrut.

Următoarea mea întrebare, către nimeni, a fost: trebuie să știu vals? N-a trebuit. În schimb am auzit mai multe păreri că ar trebui să știu Crezul și oscilam între panică, pentru că mie nu-mi place să vorbesc în public, și încrederea că dacă îl știe Becali îl pot învăța și eu. M-am mai uitat și pe un forum ortodox și m-am stresat puțin, dar era prea târziu ca să mai cer păreri. A doua zi m-am înființat la lucru la departamentul ”tați de fete”, am trei colegi care au produs șase fete așa că trebuiau să știe ce se întâmplă la botez. M-au liniștit, nașa e baza, mai ales dacă e fetiță, nașul e pur decorativ. Așa că m-am calmat.

Vine ziua de sâmbătă, ne prezentăm la biserică, începe slujba, bifăm toate cuvintele cheie gen ”mă lepăd de Satana” și ”mă împreunez cu Dumnezeu”. Crezul l-a citit nașa, din carte, eu eram atent doar să știu unde a ajuns, dacă cumva leșină să știu de unde să preiau. N-a leșinat. Înainte de cele trei ture în jurul altarului eram un pic confuz dacă eu merg în față sau părintele, dar ne-am înțeles în urma unui mic dialog. Dar cam cât de iute să merg? Că după doi pași deja terminasem jumătate de tură, mi-am amintit că eu de obice gonesc și am lăsat-o mai încet, nici nu mă putea uita înapoi să văd pe unde e alaiul.

La final stătea nașul ca prostul cu lumânarea aprinsă în brațe, nu-mi spunea nimeni că o pot stinge și nu mă înduram să fac asta, dacă atrăgeam 2000 de ani de ghinion finuței? Poți să știi ce ritual încalci și se crizează babele? Dar tot era s-o comit: am plecat după preot în partea din spate a altarului (despărțită de paravan de restul bisericii, nu știu cum se numește) și din cele trei uși am ales-o taman pe cea din mijloc, pe unde a intrat și popa. Aud brusc un „nuuuu!!! pe acolo intră doar sfântul părinte” de la cantor și încă un cuvios, așa că mă repliez și accesez zona privată printr-o ușiță mai mică, așa ca pentru muritorii de rând.

Masa și dansul n-au avut evenimente speciale, la un moment dat am vrut să fur noua creștină dar am zis că nu se cade ca tocmai nașul să facă așa ceva. De abia aștept să crească Riri mare și să înceapă să pună întrebări. Ce ziceți de ”mamaaaa, o zis nașu că nu există Moș Crăciun/iepurașul/barza/zâna măseluță!”. Când face 18 ani mergem la Oldies.

miercuri, 1 decembrie 2010

Paul Gilbert@Oldies

Trebuie să recunosc că din toată cariera lui muzicală n-am auzit decât de formația Mr. Big dar asta nu m-a oprit să mai adun șapte prieteni și să ne luăm bilete la concertul de vineri din Oldies. Dacă vă interesează, grăbiți-vă, multă lume din alte orașe a rezervat deja, se pare că sibienii-s mai molcomi.

Mândru că sunt român

... pentru că, așa cum zicea de curând un amic austriac, director de firmă sibiană, suntem excepțional de talentați. La găsit scuze atunci când nu ne facem treaba. Câteodată i se face milă de incompetenții lui când le aude motivațiile, mai să-și ceară iertare că-i ceartă.

Nu mă rușinez de naționalitatea mea, există motive pentru care am ales să rămân în România dar o să le păstrez pentru mine deoarece o altă calitate a românilor este că sunt foarte critici, ei se pricep cel mai bine la orice și n-aș vrea să vă dau motive să comentați. Plus că azi e zi liberă și mi-e lene să fac compuneri :)

marți, 30 noiembrie 2010

Felinarul

Am mai scris de Restaurant și Hostel Felinarul. Acum pot să-l și recomand, între timp am luat masa acolo de câteva ori, iar de vreo săptămână au îmbunătățit meniul de amiază. Până acum puteai alege la felul principal doar intre panini și aripioare picante, dar acum pentru 22 de lei există meniul zilei ce include o cafea sau un ceai, supa zilei și meniul principal: două feluri de paste, gulaș, salate sau alte câteva produse, toate îndestulătoare. Așadar încercați, mai ales că e golutz.

Idei in dialog

c: iti zic ceva, dar nu le spune celor de la old friends
x: k
c: acum 4 si 5 ani ne-am tinut ziua in caro
c: l-au rebranduit zebrano dupa aia de bine ce le mergea
c: acum 3 ani a fost celebrity
c: s-a dus pe copca imediat dupa
c: acum 2 ani la o bomba din giratoriul de pe calea dumbravii, sub rds
c: n-a mai auzit nimeni de ea dupa aceea
c: anul trecut la fellini, fie-i tzarana usoara
c: vezi un pattern?
x: :))
x: sunteti mai rau ca raia ma, macar de aia scapi, dupa voi potopul

luni, 29 noiembrie 2010

Bobu facts

Azi e ziua lui Bobu, pe care îl cunoașteți și voi, dar indirect, multe prostii de aici vin de la el, chiar dacă nu l-am făcut de rușine (sau vedetă) cu numele prea des. În primul rând de unde porecla de Bobu? Vine de la Bogdan, și a fost dată de copiii din cartier, totul se pierde în negura timpului, în spatele urechilor elefantului de lângă Valea Săpunului.

Bobu facts:
  • dacă ai întreba fetele de la filiala băncii ce se află la poarta fabricii unde e director, o să-ți spună că nu l-au văzut zâmbind niciodată. Spre deosebire de Stig, lui nu-i trebuie cască ca să reușească acest lucru. Vorba altui prieten: da ce, ție-ți vine să râzi când mergi la bancă? A devenit așa de faimos, încât am auzit de ”directorul care nu zâmbește niciodată” de la altă prietenă angajată a respectivei bănci, dar care lucrează în altă filială;
  • totuși informația anterioară este eronată, eu l-am văzut zâmbind o dată, când dormea, și de foarte multe ori între prieteni;
  • e umblat la sală, are un six-pack foarte frumos pe burtă, mai ales în pozele de acum 15 ani, pentru câ în prezent nu prea se vede de restul ”muschilor” care au apărut deasupra;
  • vorbele lui preferate sunt: ”n-ai cu cine, bă, n-ai cu cine” și ”dacă toți ar fi ca mine, ar fi doar lapte și miere în țara asta”. Într-adevăr n-are cu cine, ne bagă sub masă pe toți, dar fie vorba între noi, putem trăi și fără lapte și miere;
  • într-o iarnă a dezbrăcat un puști de tricoul cu ”cel mai prost în curtea școlii” doar pentru că-i plăcea textul. I l-a cumpărat și acum e uniforma lui de petrecere;
  • piesele lui favorite: ca la douăzeci de ani și mândră floare trandafir;
  • îi plac trabucurile, le fumează la bere, pardon, la single malt;
  • are noroc în dragoste: și-a recuperat fularul Boss mult iubit după un an de zile, l-a întânit pe cel care i-l luase de la garderoba din Liquid în Oldies;
  • dacă ar fi după el, toți subalternii ar câștiga cu 10% mai puțin lunar, pentru că sunt incompetenți și-l fac să sufere, el fiind un sensibil;
  • are tot timpul la el carnetul de note din facultate, deși în afară de sport nu prea are cu ce se mândri - a, ba da, cu poza din tinerețe;
  • a avut o Dacie 1310 pe care i-au dezmembrat-o hoții într-o pădure de pe Valea Oltului așa că a făcut upgrade la un Cielo roșu căruia i-a pictat zgârieturile cu ojă;
  • dacă l-ar băga în ședință, l-ar face pe Chuck Norris să plângă;
  • dacă îi sunteți subaltern și doriți să-l vedeți în altă ipostază, agitându-se ca o găină decapitată, trebuie să veniți la meciurile CSU. Toți o să fie îmbrăcați în galben, dar singurul cu tricoul peste cămașă și cravată o să fie el;
  • este singurul căruia Teo îi dă raportul zilnic;
  • la muzeu, alături de scula lui Terente o să stea precis și ficatul lui.
La final, vreau să-i mulțumesc că suntem prieteni și că-i om fain, că mergem în concedii și că ne sărbătorim zilele de naștere împreună și să-i zic că viața începe la 35 de ani, cel puțin așa am auzit de la cei mai în vârstă. La mulți ani Bobină!

duminică, 28 noiembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Nürnberg:

vineri, 26 noiembrie 2010

Partizan@Atrium

Interesant concertul Partizan de aseară, acești Nirvana ai muzicii românești. Cei trei prieteni care n-au știut exact unde îi duc n-au fost foarte încântați de zgomotul și uneori ”furia” formației, dar mie mi-a plăcut. Reușit coverul Hurt după Johnny Cash, penibil Mistrețul Galben (oare Artan era high sau doar beat?), mișto Perfect și Fata mea. Din păcate doar 40 de oameni în public, dintre care unii au mai și plecat.
După aceea am aterizat la Oldies, unde cânta Proconsul - muzică de nuntă, adică cam tot ce există în playlistul obișnuit Oldies, de la U2 la Eagle Eye Cherry. Acolo pline toate mesele.

O Eugenie la promoție?

Mă calcă pe nervi Petromul, de ceva vreme au o promoție tâmpită, ba la Eugenii, ba la prăjituri Măgura. Atunci când îți plătești benzina ești întrebat dacă vrei și o prăjitură cu un leu, de parcă tu de asta mergi la ei, pentru mâncare. Măcar de ar face promoție la antigel sau lichid de parbriz, de ce tocmai la prăjiturele și biscuiți? E chiar stupid, stai la o coadă de 5-6 persoane și auzi invariabil: 
”doriți o Eugenie la promoție cu un leu?” / ”nu!” - x6.

Casierița cred că face cu nervii, visează doar textul ăsta sau o urmărește Măgura să o îndoape.
"Noapte bună iubitule, dorești o prăjitură Măgura?” / ”gura!”

joi, 25 noiembrie 2010

Songs to remember

Ce se poate face dintr-o piesă drăguță printr-un remix bun:


Deseară

Voi înghesuiți-vă la Proconsul în Oldies că eu merg la Partizan în Atrium. Mâine urmează formațiile cu litera Q.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Ați vrut Flash? Iaca Flash!

Pentru că toți deștepții cârcotesc de ce n-are Apple Flash pe mobile, un extras din testarea Samsung Galaxy Tab:
”Galaxy Tab foloseste un procesor ARM Cortex A8 la frecventa de 1Ghz, similar cu cipul Apple A4, folosit in iPad... Browser-ul standard instalat pe Galaxy Tab este dezamagitor. Abilitatea de a rula continut Flash este, din pacate, foarte slab implementata, si incetineste sistemul atat de mult incat se poate spune ca acesta devine inutilizabil. Promovata ca o functie care aduce “tot interentul” pe tableta, prezenta Adobe Flash a reusit sa ne faca sa ne dorim un internet “partial”, dar care sa functioneze. Animatiile, filmele si aplicatiile flash sunt sacadate, iar in pagini care contin mai multe elemente Flash navigatia devine aproape imposibila. ”

Turcu plătește. Indeed

Dacă vă zic că-s prost dispus de două zile o să înțelegeți deja că am rezolvat așa cum anticipam problema cu senzorul. Mă sună ieri după amiază mecanicul: e defect senzorul. mă chinui de două zile, ba am întrebat și alți experți. 

Ok... vorbesc cu amicul de la care am cumpărat piesa, zice: exclus, senzorii pleacă testați din fabrică, dar stai să mai întreb niște experți. Revine după cinci minute: mecanicul tău a mers cu mașina ta acum o oră la X (cică cel mai tare electronist auto din zonă), a încercat să monteze piesa fără ca volanul și roțile să fie drepte și acum nu știe pe unde să scoată cămașa. Pfuai, îi rup capul! Din glezne! Și e și mincinos! Lasă, nu te certa cu el că nu se știe când mai ai vreo problemă și el e singurul care te poate ajuta, zice, înțelept, amicul. Facem altfel: am vorbit cu X, acum ai practic doi senzori defecți: unul pe partea mecanică și unul pe cea electronică, încearcă el să-i combine și să facă unul bun. 

Mda.... nu vă mai zic că îmi venea să-i sparg fața ăluia când am fost după mașină și a zis că dacă luam senzorul de la el îl putea schimba fără probleme. N-a avut tupeul să-mi ceară bani. Vineri am programare la X, nu știu care-s șansele să nu mai scot alți 800 lei din buzunar.  

marți, 23 noiembrie 2010

Idei în dialog

X: sal, se mai joaca baschet  ?
X: sau daca s-a retras vedeta(adica eu) v-ati lasat toti?
C: ba, din contra
C: se joaca mult mai fain fara tine
C: chiar vrei sa mai vii?
X: ce taran esti

luni, 22 noiembrie 2010

Un început de săptămână perfect

Azi o să mă distrez: după ce-am mers vreun an de zile cu un senzor defect am hotărât să-l schimb, ca să vând mașina în bună stare. Senzorul respectiv raportează unghiul de rotire al volanului așa că n-aveam sistemul de control al tracțiunii activat, deloc esențial, doar făceam niște demarări nervoase, mai ales pe asfalt ud. Pentru că la reprezentanță e mult prea scump, cumpăr senzorul de la un amic care vinde piese auto și care de prietenie îmi face discount (cel puțin așa zice el, că n-am cerut niciodată o contraofertă) și îl duc la mecanicul care mă rezolvă când am probleme electrice - așadar stilul românesc de minimizat costuri și făcut cârpeli. 

Desface omul volanul, se chinuie dar într-un final zice că e piesa defectă, îi dă nu știu ce cod intern de eroare. Îl sun pe vânzător, ăla zice că piese e probabil bună dar că nu se pricepe mecanicul, că piesa înainte de montare trebuia activată într-un fel special și că dacă a rotit-o după activare dar înainte de montare s-a dus naibii și s-a decalibrat. Sun înapoi la mecanic, ăsta zice că știe toate aceste lucruri și că a procedat ca la carte.

Azi mai încercăm o dată și apoi o să văd cine-i de vină, țigănia aia mică costă 840 lei și sunt deja convins că fiecare o să-și asume paguba cu mare plăcere. Mi-e frică că se ajunge la vorba populară: Turcu plătește.

duminică, 21 noiembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Cine spune că iPhone-ul nu face poze faine? Trebuie doar lumină multă, să nu-l ții chiar cu degetul pe cameră, să nu-l miști și să nu bată vântul. Pe Vălar, în drum spre Păltiniș:


vineri, 19 noiembrie 2010

Pont

După cum se poate citi în presa de azi, utilajul de ridicat mașini funcționează după un orar variabil, ca să nu știe sibianul când poate fi surprins în flagrant. Există o soluție foarte simplă, care nu vă scapă însă de o eventuală amendă a Poliției Comunitare: sunați la serviciul respectiv și spuneți-i dispecerului că o mașină vă blochează poarta. Vă va spune dacă utilajul este în acțiune iar în caz contrar o să știți cât timp aveți la dispoziție.

Vibroplate

- Ce-i drăcia aia? Îl întreb pe patronul sălii de fitness, arătând cu capul spre o platformă cu ghidon pe care o balenă făcea valuri-valuri din șunci. În general mi se pare absurd să pierzi timpul la sală la banda de masaj sau la orice NU implică efort. Dacă vroiai să te amăgești, puteai sta acasă pe canapea. 

- Se numește vibroplate, îmi răspunde domnul patron. Face vibromasaj.

- Și la ce-i bună?

- La circulație, întinde grăsimea în tot corpul (chiar? dar ce-i rău dacă o elimini), tonifiază mușchii, ba face bine și la hormoni, zice el.

- Ha? La hormoni? zic eu, mai puțin curios și mai  mult oripilat la gândul că domnișoarele de 0.1 tone ar căpăta brusc niște luminițe pofticioase în ochi odată coborâte de pe drăcia aia. Bine că nu la argintul viu...

- Da, am avut niște fetele la sală care se chinuiau să rămână gravide. Le-am zis să stea pe vibroplate câte 10 minute zilnic și după 2-3 luni m-au anunțat că sunt gravide.

- Și le-ați pierdut de cliente, adaug eu.

- Da.... de atunci la restul nu le mai spun, zâmbește el.

Probabil au rămas gravide pentru că după două luni de sală au început să arate a oameni, trag eu concluzia în gând. Oricum pe vibroplate nu mă urc, că nu vreau să risc.

joi, 18 noiembrie 2010

Songs to remember

Pe melodia asta mă trezesc dimineața. Începutul ritmat îmi place foarte  mult:

Țepe auto / partea 2

Pe lângă Alberto, mi-a mai scris și domnul Col. Julian H. Wilton. Așadar, mare onoare pe capul meu, mai că m-am ridicat în picioare și am salutat regulamentar când am primit emailul, dar din fericire n-am făcut armata și nu știu cum. Bravul ostaș vroia să știe ultimul preț și când a fost făcută verificarea tehnică - totul cu majuscule, probabil scria de pe mitralieră. I-am răspuns ce i-am răspuns și celuilalt, mai mult ca să aflu ce urmează.

Domn colonel bagă o introducere frumoasă și emoționantă:

I am writing you from Iraq. As a matter of fact, I am serving in the
Military of the USA 3rd Infantry Division in Iraq. As you know, we are
being attacked by insurgents everyday and car bombings. Based on the
United States legislative and executive decision for gradual troop
withdrawal process in Iraq, I have been redeployed to come and work in
Europe on the platform of North Atlantic Treaty Organization (NATO)
soon. My redeployment process is currently on course and will take
effect shortly and I deemed it necessary to have a car for myself
hence my duty as a military officer continue in Europe that is why I
need purchase to your cars for myself, my wife and my son.

După care trece la partea nigeriană a afacerii:

Right now, I have in my possession the sum of 2.5million euros my
share of money which was discovered by my men from a rich oil merchant
here in Iraq who died as a result of shelling bombing at the cause of
war and I deposited this money in a safe place in Baghdad while
waiting for an opportunity like this to fix in the money to enable me
introduce this money in lucrative a business and as well buy cars and
houses to relocate my children as I proceed in my military service in
Europe. I will send you my army identity and my picture when I am sure
of your help aspa. 


I want to be sure if you can be trust worthy because I want to move
out this money through Diplomatic means to your country because Iraq
is a war zone hence, you would be trust worthy and ready to assist me
keep this money in your possession till my arrival to pick up my own
share, you will retain 20 percent of the money. 

În final mai vroia adresa și numărul de telefon.  O jumătate de milion de coco pentru o mașină veche? Cum se zice marmotă în engleză?

Țepe auto / partea 1

Nu știu de ce, dar se pare că sunt magnet pentru țepari. Trecem peste Orange pentru că încă nu s-a dat concluzia dar ne amintim de First Prime Group  și de First Choice Marketing & Insulele Canare. Săptămâna asta  experimentez ceva nou: frauda auto. Am pus mașina la vânzare pe mai multe site-uri, printre care și mobile.ro. Imediat primesc email de la doi potențiali cumpărători, niciunul român. Acum vorbim despre primul, al doilea urmează mai pe seară.

Javier Alberto S e interesat așadar de mașina mea. Trimite un prim mesaj, mă întreabă dacă mașina mai e de vânzare și dacă pot arăta poze recente. Îi spun că ce vede pe site e real și recent și că, poate n-a înțeles, mașina e de vânzare la Sibiu, România. 

Al doilea email a fost decent, mă întreabă prețul final, modalitatea de plată și motivul vânzării. Cine-s eu să mă opun unui spaniol care vrea să cumpere din România? Îi răspund că trebuie să vină la Sibiu după mașină iar plata este cash. 

În al treilea email Javier o ia pe arătură: I'm abroad for work reasons so I am unable to see the car coming and I would return in late October, so the mode of payment the quickest and is the most secure bank transfer by Swift Telegraphic from my bank here in Cote d'Ivoire, which is the Bank BIAO but you really have that this transaction is based on the sign of mutual trust.
While I await your agreement would immediately transfer and when you have received your money so that the only time I contact the SDV.SAGA export company who will sign all documents of transfer with you and will route the vehicle to my address and this is my office has mostly I rely on your good faith.

Hmm, e mijlocul lui noiembrie și el scrie că se întoarce la sfârșitul lui octombrie. Se întoarce unde? Nu știu exact care-i țeapa, mailul e o compilație de cuvinte, dar nici n-am de gând să aflu. Cine-i așa tâmpit să trimită o mașină în Coasta de Fildeș? Hai pa, Alberto. A doua o să fie și mai tare.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Siglă sau blazon?

L-am găsit pe urmașul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Are firmă de construcții la Botoșeni:

O scurtă istorie a comunicării

Inițial ne dădeam telefon pe fix. Apoi a apărut internetul și ne-am făcut prima căsuță de email. Toți business-manii și-au tras pager. A apărut mobilul (și Cielo) și ne-am dat beepuri (remember Nokia banană?). Ne-am făcut rețele de cartier și server DC. Apoi s-a democratizat internetul și ne-am permis să stăm mai mult online, ne-am chat-uit, care pe mess care pe mirc. S-a ieftinit telefonia mobilă și am început să ne sunăm și să dăm sms-uri. După aia ne-am mai deșteptat și ne-am făcut forumuri de discuții, iar de acolo până la pagina de hi5 n-a mai fost decât un pas. Între timp ne-am făcut și blog, dacă am avut ceva de zis, întâi pe Yahoo360 apoi pe blogger&wordpress. Musai site la firmă. Hi5-ul a devenit desuet și am trecut pe Facebook. Suntem cool și ne-am făcut site de comerț electronic. Punem filmulețe pe YouTube - în HD, of course. Dar de să nu ne specializăm pe muzică cu Ping sau pe afaceri cu LinkedIn? Ne amuzăm de ”minutele” de pe Twitter. Acum ori evoluezi la Facebook Messenger ori ieși de pe FB (și nu exiști). 

Iar toate aceste lucruri se pot face nu doar de pe calculator ci și de pe mobil. Precis am uitat ceva, dar ce? :)

marți, 16 noiembrie 2010

Un ü mic pt omenire, dar mare pentru google

Tocmai a descoperit o colegă ca dacă traduce mesajul următor (parțial incorect gramatical) pe Google Translate, îi dă un rezultat haios. Așadar:


1. varianta relativ corectă:
”Bitte ein Beleg einfüllen ” -> Please fill in a document

2. varianta haioasă, doar prin înlocuirea ü cu u:
"Bitte ein Beleg einfullen" -> Please Spread the caramel proof

Așa se cizelează bizonii

De vreo șase săptămâni m-am apucat de sală, à côté, la Greendiamond. Dar nu despre faptul că n-am slăbit nici un kil până acum vreau să mă laud ci să prezint pozele de mai jos. Patronul, un domn simpatic repatriat din State, a împânzit întreaga sală cu mesaje educaționale, sunt convins că nu fără motive temeinice, că doar nu e biblioteca Academiei. Totuși pe ăla cu ”1 plic + apă 0,5ml” nu l-am înțeles. Cum poți dizolva atâta substanță în 0,0005 litri? :D


luni, 15 noiembrie 2010

Idei in dialog

X: stabileste o seara de filme ca tre sa planific mai multe lucruri pt. saptamana asta...
C: intrebarea e: la cine? ca eu n-am chef sa fac curat
X: eu sunt casatorit
C: deci la tine
X: de unde stii ca-i mai curat la mine?
C: pai nevasta-ta nu te lasa sa primesti musafiri pe mizerie
X: ba da. e nevasta moderna

Și totuși e uman

Bunică-mea: am auzit că ai ținut-o pe Riri în brațe
Maică-mea, câteva zile mai târziu: am auzit că ai ținut-o pe Riri în brațe
Bunică-mea, alte zile mai târziu: am auzit că ai și o poză frumoasă cu Riri care te ține în brațe. 

Arghhh.

În reluare, o puteți admira pe Riri aici.

duminică, 14 noiembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Un liceu din Forchheim. Clădirea e superbă.

De ce n-are Oldies garderobă?

Pentru că am auzit întrebarea asta de mai multe ori, vă răspund eu: pentru că e pub, nu filarmonică.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Băiat de băiat

Mi-am dat seama că nu-s un băiețaș de cartier: am în bloc o bodegă în care n-am intrat decât o dată, cu mult timp în urmă, trimis de mama după chibrituri probabil. Nu știu cum rezistă (crâșma, nu mama), dar trecând pe lângă ea am văzut că erau ceva drojdieri în decorul neschimbat de atâția ani. Altă atracție turistică importantă a orașului, barul de noapte Anaconda e trei blocuri mai sus, nici acolo n-am călcat vreodată (nu-s puritan, spre aducere aminte citiți aici), ba chiar până n-am ajuns la Grafik (firmă vecină) anul acesta nici nu știam bine unde-i intrarea.

Poliția în acțiune

Acum câțiva ani strada pe care se află firma, Gimnasticii, mai cunoscută ca și ”strada cu Caro”, era un dezastru: neasfaltată, vălurită, plină de praf, îți rupeai mașina pe ea. Într-o zi apare un echipaj de poliție, parchează lângă noi și... nu se întâmplă nimic, cei doi polițiști rămân în mașină. Era un Vento din acela cu echipament radar. După câtva timp mă duc la ei, le ciocănesc în geam și-i întreb dacă fac control radar. Logic, nu, doar pauză, dar cu polițiștii nu poți să fii sigur niciodată.

vineri, 12 noiembrie 2010

Ex-bou, actualmente miel

De când cu amenda, vecinul nostru preferat parchează la linie, paralel cu bordura, ți-e mai mare dragul să te uiți pe geam și simțul estetic să nu-ți fie zgândărit de Loganul gri. Deci se poate. Colegii mei sunt un pic îngrijorați că nu o să mai am ce scrie pe blog dar eu am încredere în natura umană și aștept cu răbdare să-și dea în petec. Până atunci, ne-am gândit că ar fi bine să-l recompensăm pentru buna purtare din ultimele trei zile și să-i zgâriem cu cheia pe mașină un ”bravo!” sau să-i lipim o diplomă pe parbriz.

Email de la un prieten bancher

El, criptic, de parcă toți mâncăm macroeconomie pe pită la micul dejun: 
Subject: Vine valul? 

Eu: Data viitoare lasa vestile deprimante pt luni :)

El: Nu e nimic deprimant – vine week-endul, cheltuie EUR si USD ca nu o sa mai ai ce face cu ei si ia credite ca o sa le scada valoarea. Noi sa fim sanatosi, numai B vede apocalipse.

Eu: Lirele sterline sa le tin? Sa cumpar aur?

El: Nu stiu frate, eu nu pot sa dau sfaturi – ce am scris inainte era mai degraba o gluma
Daca cumperi aur te protejezi intr-adevar de devalorizarea monedelor dar cine isi asuma raspunderea daca vine o perioada de boom economic si pretul aurului scade? Eu nu :) eu zic ca vine inflatie dar nu stie nimeni ce va fi.

Eu: Deci sa nu cumpar lei? :))

El: s-ar putea sa nu fie o idee asa proasta cum pare…pana si curvele am auzit ca cer lei

Vedeți? De aia e bine să ai prieteni în domeniu.Îți explică ce tocmai s-a întâmplat, îți spun să te pregătești sufletește că o să vină valul, dar nu-ți dau și umbrela, oricum ar fi subdimensionată și n-o să aibe culoarea potrivită. Cumpărați conserve!

joi, 11 noiembrie 2010

Songs to remember

Surpriza pe la minutul 1:20.

Iarna nu-i ca iarna

”Iarna nu-i ca vara” este o expresie perimată. Obsolete. Mai e puțin și dau ghioceii. Dacă statul mă obligă să pun anvelope de iarnă la 1 noiembrie, în condițiile în care temperatura este de 21 de grade, face o mare prostie. Îmi bat joc, forțat, de bani, anvelope, performanța mașinii. La temperaturi de peste 7 grade n-ai ce căuta cu anvelope de iarnă pe șosea, nu numai că o să-ți intre ABS-ul la fiecare frână mai serioasă dar s-ar putea să ai și probleme de stabilitate în curbe. Dacă am de făcut un drum lung cum procedez? Risc să tocesc rapid anvelopele care nu-s ieftine și să-mi risc viața din cauza performanțelor lor proaste la căldură sau optez pentru amendă?

miercuri, 10 noiembrie 2010

R-rățușcă-ramadurică

Tribuna mai are un pic și-l face pe Nicholas Cage cetățean de onoare: Sibiul - orașul lui Nicholas Cage. Mă mir că încă nu i-am descoperit ceva rădăcini prin Mărginime. Dar altceva vroiam să remarc:
"(...)se zvoneşte că starul american ar fi cazat la un hotel de patru stele din centrul vechi al Sibiului.(...)  la Hotel Ramada se află o parte dintre actorii importanţi ai peliculei.(...) Alături de Violante Placido, la Ramada se mai află Idris Elba, (...) Reprezentanţii hotelului Ramada au arătat că actorii nu au emis pretenţii deosebite cu privire la cazare."

Ați înțeles? Cage e la un hotel de patru stele, nu contează care, că nu-i deținut de Carabulea, dar restul sunt la RAMADA. R-A-M-A-D-A. Clar?

Din Turnul Sfatului aflăm și cum îi spune neimportantului hotel, care nu e RAMADA, dar în care își odihnește oasele Nicholas: Vila Astoria.

Parchez ca un bou - The Saga

Se dă un vecin, doftor, cu personalitate. Se mai dă o trupă de programatori blajini, ardeleni, pe care nu-i scoți ușor din pepeni dar care după vreo cinci încercări civilizate de a-i spune boului să nu le mai blocheze poarta se transformă în niște fiare și îl atenționează pe arogantul doctor ”dar eu unde să parchez?” cu un autocolant (cu textul din titlu) lipit pe fundul mașinii. Până și colegele șoferițe au început să-l adore.

Dom doctor, un finuț, când îi vede la geam le face cu mâna,  disprețuitor. Programatorii se abțin, nu-i fac și ei cu mâna, îl lasă să-și facă singur. Dar astrele le surâd și doctorașul cel viteaz iar lasă mașina în poartă. Așa că molcomii ardeleni sună la serviciul de ridicat mașini, unde cineva li se jeluiește că, din cauza disponibilizărilor, platforma iese pe traseu alternativ, o săptămână dimineața, alta după-amiaza. Ghinion, în săptămâna curentă mașina e de după amiază. 

Însă astrele tot zâmbesc un pic, așa că luptătorii de tastarură sunt îndrumați către Poliția Comunitară. Un telefon și cinci minute mai târziu, un polițist comunitar este la fața locului, face poze și scrie o amendă. Dar, surpriză, apare posesorul mașinii și încep parlamentările. Noi îi urmărim cu ochi de vultur pe geam, să nu care cumva să se întâmple un schimb de bani în locul unui schimb de hârtie oficială, cu antetul Poliției. Agentul comunitar, spre cinstea lui, este intransigent, deși scrie foarte încet. Vulturașii cu mouse exultă, bovina demarează în trombă.

Mai jos câteva mostre de parcare făcută de respectivul, ca să vă dați seama că nu suntem noi absurzi ci el nesimțit. Luați în calcul că strada are sens unic, spre dreapta și că nu suntem obligați să facem enșpe manevre sau să ne spargem baia de ulei încălecând trotuarul doar pentru că cineva e prea leneș ca să caute un loc de parcare normal deși a fost rugat în mod repetat. În zilele 1 și 2 nu i-am făcut nimic în afară de poză, dar toată povestea asta ține de câteva luni, au fost alte blocări de poartă înainte să-mi vină ideea cu pozatul.

Ziua 1, în poarta vecinului
Ziua 2
Ziua 2, alt unghi
Ziua 3, motiv de sunat la Poliția Comunitară

Mad but classy Men

Dacă vreți un serial mai deosebit vă recomand multipremiatul Mad Men, despre o firmă de publicitate new yorkeză de la începutul anilor 60. Subiectul este doar un pretext pentru prezentarea relațiilor personale și de afaceri, discriminările, fumatul și băutul la birou, întregul still de viață al Americii care și-a revenit după război și inova, vindea, creștea nivelul de trai. Unele lucruri care atunci păreau firești acum sunt revoltătoare, altele au rămas neschimbate, personajele au șarm și unora (Jon Hamm) le stă mai bine în costum și cu freza de epocă decât în hainele 2010.

marți, 9 noiembrie 2010

MiFi

Căți dintre voi știu ce-i ăla MiFi? dar WiFi? Hai că de wireless sigur ați auzit. Și de MILF, dar n-are legătură.
MiFi e un aparat ce se leagă la o rețea de telefonie mobilă și dă internetul wireless, prin WiFi, la câteva computere. MiFi = Mobile WiFi.

MiFiX egal dacă vă ajută cu ceva informația asta, dar vă mai dau una: poate să reprezinte și prescurtarea de la Mijloace Fixe.

Sportiva anului

Pe site-ul Federației Române de Baschet este publicată o știre recentă: baschetbalista Diana Pop, sportiva anului în Germania. Hmm.... ia să săpăm. 

După prima lopată, aflăm că balul s-a ținut în Rosenheim iar Diana Pop evoluează pentru o echipă din apropiere. Apoi mai citim că entertainer-ul serii a fost Johnny Logan, de care n-a mai auzit nimeni de la Eurovision 1987.

După a doua lopată aflăm că gala respectivă a fost organizată de ziarul regional OVB. Așadar nici vorbă de o sportiva anului în Germania, nici măcar în landul Bayern ci doar în zona Rosenheim&Mühldorf. 

Bravo doamnei Pop, nu-i nici o tragedie ci doar o exagerare cruntă pentru care sportiva nu are probabil nici o vină.