Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 30 aprilie 2009

Ghicitoare

Ce-i negru cu alb, are Audi A6 cu număr de Spania şi a întors pe linia continuă pe Bâlea, de ne-am oprit toţi să-i dăm prioritate? Element ajutător: n-a înjurat nimeni!
Răspuns:
o călugăriţă!

Dacă doriţi să revedeţi

miercuri, 29 aprilie 2009

ZF..zît!

E un domn la departamentul de marketing al Ziarului Financiar care ori stă prost cu auzul... ori stă prost. Tocmai am avut o convorbire telefonică cu el şi sper că e ultima, pentru că deja nu mai pot să aud de ZF. Ne-a sunat de nenumărate ori dar ultimele patru convorbiri mi le amintesc pentru că deja a început să mă zgârie pe creier. De la o vreme e plin de "milogi", în fiecare zi unul sau două telefoane de la diverse firme care vor să-ţi vândă ceva. Poate ei n-au de lucru dar eu am şi mă seacă. 
Să revenim la ZF şi la telefoanele cu angajatul lor:
1. Săptămâna trecută: "buna ziua, sunt de la ZF, as dori să vorbesc cu XY". Amănunt important XY lucrează alternativ, o zi dimineaţa, una după amiază. Aşa că i-am zis să revină a doua zi după ora 15.
2. Tot săptămâna trecută: sună berbecu iar, dar nu a doua zi, ci după câteva zile, tot contra-timp. Acelaşi text. Îl rog să revină, nu mai ştiu la ce oră, dar oricum după ora 15.
3. Sună luni dimineaţa. Acelaşi text. Îl rog, politicos încă, să revină a doua zi DUPĂ ora 15.
4. Sună acum, adică miercuri, e drept că a nimerit ora, că e 15:30, dar nu e marţi. Fiind deja convins de talentul lui am discutat ieri cu XY şi am lămurit că nu ne trebe abonament la ZF. Ceea ce i-am şi transmis, dar numai după ce i-am explicat că e un pic tont.
Criza asta ne face pe toţi mai buni...

Junghi Porcini

Colegu' Răzvan a fost cuprins brusc de inspiraţie când a aflat că 1 Mai nemuncitoresc pică vineri şi în exuberanţa momentului a declarat: din cauza gripei astea porcine tre' să trecem pe peşte, că ăştia nu tuşesc.

Zic şi eu ca în reclama T(f)uborg: Răzvan, ne bucurăm că-ţi place peştele! Felicitări că nu tuşesti!

Party crasher

Aşa se numeşte ultimul album al lui Per Gessler. Per who?? Tipul de la Roxette bre! La 50 de ani cântă ca la 30. Asta ca şi voce, dar melodiile sunt stupide rău. Am realizat că atunci când îmi plăcea Roxette şi aveam camera tapetată cu postere cu ei, pe la 13-16 ani, el avea vârsta mea de acum, adică vreo 30 de ani. Oare cum te simţi pe scenă când ai în faţă un public format din ponei isterizaţi şi tu eşti om în toată firea? Trecând peste sunetul banilor, ce satisfacţie artistică ai? N-o să ştiu niciodată, nu-s superstar milionar şi nici n-o să fiu. Dar eu am depăşti faza bubble-pop-ului, el nu. Nu mă înţelegeţi greşti, încă iubesc Roxette, pentru toată adolescenţa şi melodiie alea faine. Dar au fost toate acum 20 de ani, au ajuns oldies iar ce compune şi cântă nenea ăsta acum este ...crap. Şi nu, nu mă refer la peşte. Dar probabil aşa e când compui cu burta plină, cam ceea ce-l despărţea pe Eminescu de Ienăchiţă Văcărescu. Geniul se naşte doar din mizerie şi foame. Punct.

Primul single se numeşte Silly Really:



Dacă tot mi-am făcut temele pentru acest post, vă mai zic că după tumoarea pe creier operată în 2002, Marie a rămas cu incapacitatea de a scrie sau de a citi, dar şi-a revenit în rest şi a început să cânte cu diverse formaţii, ca invitată. Poza e din 2006, de când aveau "doar" 48 de ani, după cum vedeţi aerul Suediei i-a conservat destul de bine. S-ar putea să reformeze Roxette.

PS. Roxette şi Văcărescu în acelaşi post. Silly really.

marți, 28 aprilie 2009

Gloanţe pentru drumari

Îmi place în ţara asta, probabil nu mi-am afundat prea adânc bocancii în mizerie şi am noroc de o muncă, prieteni şi familie cumsecade. Dar azi, că tot vorbeam în postul anterior de kitul şoferului australian, ştiu ce mi-as dori, în calitate de şofer sibian: un shotgun. Şi să mă apuce amokul exact cu el în mână şi imbecilii de la drumuri în cătare. Oricare ar fi ei, că dacă nu-s ei vinovaţi pentru modul cum arată Rusciorului, sigur sunt vinovaţi de altele. Bag seama că ăia de la drumuri sunt cei care au picat examenul de poliţist comunitar, vidanjor şi hingher. Sper că n-aţi avut proasta inspiraţie să treceţi pe Rusciorului că ştiţi despre ce vorbesc. Stradă de patru benzi făcută praf. Cred că şi irakienii ne plâng de milă. Benzile din lateral sunt săpate, au schimbat ceva ţevi acum două luni şi urma ca strada să fie reabilitată. Încă se mai munceşte la stricatul ei, nu la asfaltat. Pe fiecare sens, aproape de semaforul de lângă Cibin, stă câte un excavator, iar în el, ce coincidenţă, un nene freacă buha. Nu se întâmplă nimic, nu lucrează nimeni, dar e greu să te ducă mintea şi să deblochezi banda, măcar cât să se poată sta la stop pe două benzi, nu pe una ca acum. Toată strada e o coadă de maşini. Cireaşa de pe tort: au blocat şi podul Maria Tereza care ar fi oferit o alternativă, măcar pentru maşinile mici. Nu, pe ăla nu-l repară, ci s-au gândit ei în prostia lor infinită să-l închidă ca nu cumva maşinile grele să treacă pe acolo. Suntem bătaia de joc a unor cretinoizi. Le urez ca Istodor: muriţi bă!

Kitul soferului australian

Sigur aţi auzit de briceagul universal al armatei elveţiene. Bine, singura chestie despre armata elveţiană pe care o ştiu eu se referă la garda elveţiană bufantă a Papei, dar nu asta e ideea, cuvântul cheie este dotare. Elveţienii au halebardă şi briceag, şoferii de autobuz din Perth, Australia au kit DNA. Mijloace "state-of-the-art" pentru combaterea obiceiurilor vechi-de-când-lumea. Poza de mai sus e furată de pe net, dar am primit una asemănătoare într-o scrisoare de la o prietenă ce lucrează "down under" şi mi-e lene să o scanez.
Dacă am dota conducătorii de autobuze din România cu gadget-uri pentru fiecare chestie de bun simţ care e încălcată în mijloacele de trasport în comun s-ar cocoşa. Sau le-ar trebui remorcă. Un minim necesar ar fi:
- toporişcă să taie mâna celor care fură (ce dacă nu suntem ţară arabă?);
- cabină de duş şi aqua di gio pentru cei asudaţi;
- o pădure de pomişori wunderbaum anti gaze de fasole. - alcooltest ca să nu ia toţi scandalagii beţi la bord (oare v-am povestit când am poştit o sticlă de alcoale cu doi coloraţi că eram doar noi trei şi soferul în autobuz şi n-am putut refuza cinstea? Ehe, era înainte de 18 ani că n-aveam carnet - de aia şi acum când aud "bea!" mă conformez. Vorba lui Labiş: beam, plângeam, beam);

Vă las pe voi să decideţi ce se întâmplă cu cei care pipăie şi cu cei care nu cumpără bilet.

luni, 27 aprilie 2009

Din club

V-am mai povestit de barmanul meu favorit din Liquid. Eh, de data asta s-a întrecut pe sine. Adică a venit de la grătar cu prietenii direct la muncă. Acum m-a sunat să-şi ceară scuze că nu-şi mai aminteşte nimic din seara de sâmbătă! L-am linştit, a fost haios, a dansat cu fetele, s-a urcat pe bar şi aşa cum puteţi vedea în partea din stânga a pozei, a flambat nişte shoturi puse pe două pahare de şampanie. E drept că a mai spart nişte pahare cu care jongla dar no biggie. Acum să o spun pe aia dreaptă, nu pot să fiu supărat pe el deloc, că nu m-a taxat cu tot ce-am băut, dar am compensat la bacşiş.

Bonus o poză cu Alinuţa în formă. În formă de jaluzea.

Bonus 2: Piesa lui Jay Ko, dj-ul din Liquid.





Jay Ko - Crazy (Andeeno Damassy & Lucian Barbulescu Remix)
Asculta mai multe audio Muzica »

Am rezolvat problema

Problema cu pasca sfinţită. I-am dat-o bunicii mele care nu e ortodoxă, e evanghelică. Ce-a făcut ea nu contează, important e că nu-i păcatul meu. Ea oricum are suficient credit la Doamne-Doamne.

duminică, 26 aprilie 2009

Poza de la miezul nopţii

De fapt astăzi nu e doar o poză, e un fotoreportaj de la meciul de baschet CSU Sibiu - U Cluj, câştigat cu greu. Ne-am calificat în semifinalele campionatului naţional. Pozele prezintă atmosfera din sală, nu meciul propriu-zis, locul meu în tribuna e prea sus pentru asta.

Două motoare de căutare noi

Uşurele, de duminică:

http://www.yauba.com

Indienii au făcut şi ei un motoraş de căutare, cu ceva funcţii interesante, cum ar fi doar căutarea în anumite categorii de informaţii (bloguri, pdf-uri etc) şi accesarea anonimă a linkurilor. 

http://www.wolframalpha.com/
Un nene deştept a făcut un motor de căutare pentru cunoştinte ("knowledge" nu P.C.R.). Se lansează doar în mai şi e aşteptat cu interes de comunitatea oamenilor de ştiinţă care beau apă plată şi fac statistici referitoare la numărul de sâmburi din tona de lămâie.

No comment

Ce mai caută românul pe Google şi cum dă el de blogul meu. Ce să mai zic...

sâmbătă, 25 aprilie 2009

The good boot redemption

Filmele sunt unul dintre cele mai îndrăgite subiecte abordate de bloggeri şi deşi consum destul de multe filme şi seriale pe săptămână încerc să nu vă ocup şi eu timpul cu subiectul ăsta. Dar astăzi nu aveţi noroc :) Nu cred că doar eu sunt de părere că televiziunile noastre sunt cam răsuflate şi că internetul, care permite accesul la ultimele noutăţi americane sau filme de colecţie, o să forţeze întreaga media să se adapteze (şi mă opresc aici cu fraza asta pentru că îmi vin în cap doar clişee). Un film vizionat "în regie proprie" are avantajul lipsei publicităţii şi pe cel al butonului de pauză. Plus delicatese ca sunet surround şi imagine HD. I love them all. 
Pentru că au trecut Oscarurile şi prea multe filme memorabile nu se lansează în această perioadă a anului am plănuit revizionarea unor filme de colecţie, cult sau doar bine făcute. O mare parte din aceste filme bune sunt re-editate în variantele extended/uncut cu ocazia apariţiei noilor formate blu-ray sau hd-dvd aşa că trebuie doar găsite. Până acum am vizionat şi savurat "The good, the bad and the ugly", varianta de aproape 3 ore - după părerea mea nu e nici o secvenţă de umplutură acolo, Das Boot în varianta de aproape 6 ore, la fel, o capodoperă "submarină" iar astăzi "The Shawshank Redemption" un alt film ce-şi depăşeşte premisele. Toate trei sunt filme de acţiune dar nu doar atât şi sunt convins că v-au plăcut şi vouă. Over and out.

Fellini

Nu regizorul, tot "cofetăria" - cum îi place Alinuţei să-i zică. Aseară a fost penultima seară de karaoke din acest sezon (aşa zic ei). Ca de obicei nebunie, multă lume, muzică foarte variată, gurişti mai mult sau mai puţin inspiraţi, distracţie faină şi o chelneriţă foarte amabilă care te tot îmbie să bei. Aşa că am băut. A, să nu uit, am avut parte şi de vedete - mai exact vedete pitice: o fătucă blondă care cică e solista actuală de la Hi-Q şi care ne-a cântat vreo două piese la karaoke plus "boul de Pepe" (ca să mă exprim ca prietenul care l-a adus) pe care nu l-am văzut de bar - e drept că barul din Fellini are 1.70 aşă că are o scuză Pepito.
Deseară iar Liquid; începe să devină monotonă viaţa :) Voi pe unde vă distraţi sâmbăta? Mie-mi plăceau serile de weekend din Imperium când cântă Cruţiu cu Imperium band.

vineri, 24 aprilie 2009

Facem revistă!

Dacă tot vine campania pentru europarlamentare de ce să nu mănânce şi gura noastră o pâine. Facem revistă! Glossy! 10.000 de exemplare. De toate, de la politică şi afaceri la monden şi muzică. Redactor şef o să fie o bună amică din presă, momentan între slujbe, capitalul este mixt, german şi autohton. Căutăm oameni de presă care ştiu limba engleză. Cei interesaţi adresaţi-vă lui Teo, că el este deocamdată responsabil cu HR. O să avem un sediu de fiţe în buricul târgului!
Ce nume să alegem? Câteva propuneri:

Tabby
Zeitgeist
Pacemaker
A.blaze
Mash
Zap
Miaow
Nibble
Ibex
Alcove

oricum tre să fie ceva deosebit. Ca să vă pună pe gânduri.

Organ uituc

Miercuri când ies de la lucru, ce-mi văd ochii în intersecţia de la Dumbrava, pe panta dintre Bulevard şi Ramada? Hârtie în mijlocul drumului! Sub formă de coli. Iniţial am crezut că e vreun nesimţit care şi-a aruncat foile şi a bătut vântul. Apoi am văzut şi mapa pe jos. Plus poliţistul supărat care cobora dinspre Bulevard ca să-şi adune lucrurile. Am vrut să-i fac poză dar colegul lui îl aştepta în maşina de poliţie şi am zis că e mai înţelept să nu zgândăr orgoliul organului care şi aşa era în rolul de prostul satului. Poate mă repet, dar era ora 5 după amiaza, intersecţia principală a oraşului, plin de maşini la semafoare şi băietul în jacheta lui super vizibilă culegea hârtie de pe jos. Bag sama că i-a dat amenda la careva, s-a urcat în maşina colegului dând să plece mulţumit că şi-a făcut norma şi şi-a uitat mapa cu acte pe capotă. Când au ajuns în vârful dealului şi-au dat seama că au împrăştiat procese verbale prin intersecţie şi au oprit.

PS: http://www.citynews.ro/sibiu/eveniment-29/foto-gratarul-frate-cu-girofarul-43263/

joi, 23 aprilie 2009

Janis

Vroia tata nişte muzică cu Janis Joplin şi dacă tot i-am căutat m-am apucat să ascult şi eu ce-am adus, să nu fie stricat cumva. N-am mai ascultat Janis din liceu, de când generaţia mea descoperea muzica hippy, Phoenix iar unii mai norocoşi chiar şi sexul.

What I really wanted to say is: Băi, femeia asta ştia să cânte! Şi nu numai atât, ştia să şi urle extrem de bine! Poate sunt încă sub influenţa vocilor soft de la karaokele de azi noapte (normale pentru amatori) dar când ascult Cry Baby mi se ridică părul pe mână.


Ascultaţi pe Youtube toate hiturile dacă aveţi chef: Take a piece of my heart, Move over, Mercedes benz şi toate piesele pe care le ştiaţi preluate de alţii. Dacă nu găsiţi ceva de cântat deseară sub duş să-mi spuneţi mie Vasile!

Avem o pască, cum procedăm?

A trecut Paştele dar a rămas pasca. Sfinţită! Aşa că trebuie să procedăm cu atenţie pentru a scăpa de surprusul de material sfinţit rămas pe stoc, în frigider, la răcoare, lângă verdeaţă şi banane. Ce ne facem fetelor? De aruncat la gunoi nu e voie, de congelat până la anul n-are sens, de mâncat atâta pâine veche n-am chef. Voi ce făcurăţi?

PS. Mi se pare mie sau voi nu prea vă îngrămădiţi la comentat posturi pe teme religioase? Că nici la postul cu spovedania web 2.0 n-a zis nimeni nimic, mă aşteptam să urle măcar cineva că-i blasfemie or something.

Gunoieri odihnindu-se

Fie omul cât de mic, după masă doarme-un pic


Odată am dormit şi eu in timpul serviciului. M-am dus acasa în pauza de masă şi m-am culcat. E drept că eram pe metoclopramid (nu metroclopramid sau meteoclopramid - oi fi eu injiner da ştiu să caut pe gugăl). N-am stiut că provoacă somnolenţă şi nu e bine să-l iei dimineaţa. Am rezistat eroic până la ora unu, nu vedeam decât patul în faţa ochilor. Probabil nu ştiti dar în licenţa Java scrie negru pe alb că nu se dă nici un fel de garanţie că poate fi folosită pentru programarea unei centrale nucleare; aşa şi eu - nu dau nici o garanţie că ce-am programat în ziua respectivă poate fi folosit măcar pentru o dresură de muşte.

Referitor la poză, acum să nu-mi ziceţi că băeţii ăştia au toţi stomacul dereglat de la ouă, că mi se face milă de pomişori.

miercuri, 22 aprilie 2009

Quiet Pic and talkative Poc

Postarea asta trebuia să o scrie Alinuţa, că ideea originală a fost a ei. Înainte să plecăm în concediu în Spania îmi arăta reclama de mai jos şi-mi zicea că aşa o să fie: eu citind în linişte şi ea zumzăind nonstop în proximitate.


Reclama Orange
Vezi mai multe video din Animatie »

Ajunşi acolo am văzut palmierii ăştia în Barcelona şi mi-am dat seama că nu mai am scăpare! Şi aşa a fost...concert unplugged...as in "fără dop". Nici când mergea să înoate nu scăpam, că trebuia să fiu cu geana pe ea să nu se înece sau mai rău, s-o agaţe altul.

4711

"The number 4711 is sometimes used by software engineers where an indeterminate, but specific, number is needed."
Unul din misterele din interacţiunea mea cu universul IT german este acest număr: 4711. Când ne trebuia un număr, orice număr, ca să-l dăm exemplu pentru un produs, desen etc. apărea invariabil 4711, pronunţat pe grupe de două cifre (patruzecişişapte-unsprezece). La un moment dat, curios deja de semnificaţia lui, am întrebat şi mi s-a spus că faimosul număr este brandul "apei de cologne originală".

Povestea datează din secolul 18 şi este un mic exemplu de globalizare: un italian stabilit în oraşul german Köln a inventat un parfum căruia i-a dat numele franţuzesc de "Eau de Cologne". Probabil până acum v-aţi prins, dacă nu ştiaţi deja, Cologne e denumirea franceză a Köln-ului. Respectivul parfum a devenit tot mai popular iar pe la a treia generaţie au început probleme între moştenitori şi competiţia între branduri după principiul "adevărata apă de cologne a mamei Omida". Unul dintre urmaşii inventatorului a avut ideea să-şi boteze brandul lui cu numărul casei în care a locuit ilustrul său înaintaş: 4711 şi aşa s-a născut legenda. Chiar şi în zilele noastre adevărata apă de cologne e două: brandul Farina şi brandul 4711. Dar cum Farina nu e numeric, n-a avut succes în IT, că apă de cologne nu ştiu cine mai cumpără în afară de babe.

Poveşti cu "eau de toilette" n-am.

marți, 21 aprilie 2009

Dacă doriţi să revedeţi...

Acum vreo 2 ani m-am distrat scriind postul ăsta, care a degenerat într-un micuţ scandal:
http://calinturcu.blogspot.com/2007/02/to-wiki-or-not-to-wiki.html

şi continuarea:
http://calinturcu.blogspot.com/2007/02/s-ofticat-dartagnan.html

La Boqueria

Încă n-am timp să postez, unii au parte de muncă, vorba aia...trăiască recesiunea!
Tot mi-e dor de Spania. Nişte poze din pitorească piaţă La Boqueria din Barcelona. Ce-ar merge un suc natural rece acum...

luni, 20 aprilie 2009

Poza de la miezul nopţii


Cisnădioara în aprilie: livada cu meri, cetatea, Făgăraşii.

Alte tipare înrămate

Am mai înrămat nişte tipare de artă de pe posterland.ro:

duminică, 19 aprilie 2009

Alternative

Eu m-am convins, singurul canal disponibil pe cablu pentru muzică serioasă nu e Mezzo, ci VH1. Azi a fost Top 10 Alternative '09 - nu rock alternativ ci "alternative as in indie". Toate au versuri deosebite într-un fel sau altul, dar nici muzica nu le face de râs.
Una super mishto, am şi luat albumul şi poate revin cu informaţii: Bat for Lashes - Daniel.
Începe aşa "Daniel when I first saw you I knew that you had a fire in your heart". Restul aici.


Apoi Tiga cu fetişista Shoes. Versuri interesante. Übercool.


Iar pentru final ceva ingenuu Lilly Allen - Not fair. Ingenuu până asculţi versurile!

Învierea

Aseară n-am avut chef de mers la Înviere. De-a lungul anilor am făcut unele chestii destul de ne-ortodoxe în noaptea de Înviere: am mers în Caro la un suc, apoi la Înviere la Schit în Păltiniş apoi înapoi în Caro, chiar le-am dus paşti chelneriţelor de acolo! Altădată am mers la Sâmbăta de Sus la slujba de Înviere, foarte frumos şi liniştită atmosfera acolo, doar că e cam departe. Când ne-am întors am făcut pană, apoi după încă juma de kilometru am făcut încă o pană aşa că am rămas in the middle of nowhere la 3 dimineaţa. A trebui să vină un prieten cu o roată de rezervă ca să ne salveze. La aia n-am mai făcut pană dar nici nu avea talonul aşa sportiv ca celelalte. Singura dată când am încercat să mergem îm Muzeul Satului la Înviere n-am avut succes, a fost prea nebunie şi am renunţat să mai stăm după paşti. Nu-s religios dar nici nu-mi place să mă duc undeva şi să mă hăhăiesc şi să mă îmbulzesc pe acolo. Se pare că anul acesta a fost totuşi mai liniştită atmosfera, cam toţi cei care au fost la Înviere au zis că a fost foarte civilizat. Foarte bine aşa. Am stat acasă cu Alinuţa. Ne-am uitat la "The Passion of the Christ" al lui Mel Gibson. Eu nu-l văzusem şi l-am luat în sfârşit în format HD. Aşa că ne-am pus confortabil pe canapea, am băut vin roşu, am mâncat cozonac, wasabi şi fistic, ne-am oripilat împreună la scenele sângeroase şi am plâns. Ne-am dres sentimentele cu Inkheart şi ne-am culcat devreme. Viaţa merge mai departe, azi avem masă în Liquid...

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Dor de Spania

Nu vreau miel, nu vreau valută şi nici pe Petre Roman. Că nu-s muncitoare la APACA.
Vreau sangria de la mama ei, paella cu fructe de mare de la tatăl ei şi următoarea masă la Hard Rock Cafe-ul din buricul Barcelonei. Numa aşa, că m-am simţit bine acolo.

vineri, 17 aprilie 2009

Vlăduţ

Există un site de făcut copii la xerox. Bagi două poze cu  părinţii virtuali (relativ) albi şi iasă un pui de om relativ negru. Ok, înţeleg că ar putea fi mai mulatru el că nici Alinuţa nici subsemnatul nu suntem model de arieni, dar de ce creţ? Şi din două nasuri cu caracter, de ce trompiţă din aia? E drept că putea fi şi mai rău...putea fi fată!

Spovedanie web 2.0

Mă întreb dacă preoţii sunt pregătiţi pentru o spovedanie de secolul 21. Cam aşa ceva se întâmplă probabil când merge un computer geek să-şi împărtăşească păcatele:
- ai furat fiule?
- da părinte, filme de pe torenţi şi nişte conturi de email, părinte, dar ce să le fac la fraieri daca nu şi-au pus parolă strong?
- ai minţit fiule?
- da părinte, pe messenger le-am zis la fete că-s bazat. I-am prostit şi pe unii pe un forum că-s cu 10 ani mai în vârstă şi arăt ca un dulap ca să le fie frică de mine!
- ai preacurvit fiule?
- apăi cum nu, părinte, la câte site-uri xxx sunt! le-am şi dat cam la bagaboante!
- ai înjurat fiule?
- da părinte, las comentarii la articolele ălora de la gsp.ro ori de câte ori pierde Dinamo că ei ţin cu Steaua părinte! Pe faţă părinte! @#*!
- ai ucis fiule?
- ohoho părinte, le-am tras-o în Half Life şi Crysis de numa!
- ţi-ai făcut chip cioplit fiule? te-ai închinat la alţi dumnezei?
- părinte, dacă nu eşti pe hi5 nu exişti! mi-am făcut şi blog părinte, să mă laud cu filmele pe care le-am găsit pe youtube. Am şi o poză lângă un merţan tunat părinte!
- aşa-ti trebuie fiule, de aia a tunat Dumnezeu în el, că eşti un păcătos! Ia, fă rapid 1000 de mătănii!
- 1000 de flotări părinte? Păi mie nu-mi plac jocurile astea părinte!

joi, 16 aprilie 2009

Făcătură

Ieri fac poza pe care am publicat-o mai devreme la Poştă apoi, când să scriu, văd că şi Groparu a scris despre Poştă. Acum mă uit pe statistici şi văd că azi mi-a găsit cineva blogul căutând pe Google "centre dezalcolizare dolj" şi când să mă apuc să postez despre asta văd statusul lui Brylu pe mess "beţivul tot beţiv" şi filmuleţul cu beţivul de care ne-am distrat toţi azi. Coincidenţe peste coincidenţe. Sper să câştigăm toţi la loto!

Înapoi la subiectul postului: WTF! Dezalcolizarea înteleg că mai duce la blogul meu, dar de unde până unde Dolj?? N-am fost în Dolj în viaţa mea.

Aseară, din fericire, n-am mâncat la Max

Dacă ieri la amiază am mâncat de fiţe, să vă povestesc ce-am mâncat ieri seară în consecinţă. În primul rând trebuie să vă zic cam cum mănânc eu zilnic: dimineaţa ceva subţire, un iaurt, o banană sau praful de pe tobă; la amiază bag ca lupul 2-3 feluri de mâncare (trăiască bunica şi mama, că bine mai gătesc); seara mai lejer că se depune: fructe, nişte banane sau mango. Aseară pe la şapte eram deja ros de foame, se pare că masa la Max a ţinut de foame 6 ore şi basta. Aşa că m-am dus şi mi-am cumpărat pâine, am prăjit două felii şi le-am mâncat cu zacuscă. Apoi am trecut la o pungă de chipsuri cu aromă de pui, plus 20% gratis, am ras-o cam 90% din ea. Am încheiat cu două mango şi tot mai îmi era foame. N-am putut dormi după cele trei espresso băute, ultimul la ora 19 şi am ieşit la karaoke la 23.15! M-am întors pe la 2 dimineaţa, mai băusem o cola şi ce merg bine cu cola? chipsurile! am ras şi ultimele 10% din punga aia şi m-am pus în pat. A naibii cafea, pe la 2.30 încă nu dormeam şi eu adorm de obicei în cădere, în timp ce capul încă nu atinge perna.

Poşta cântătoare

Am avut ieri treabă la Poştă. A intra într-o astfel de instituţie în perioada asta este o mare greşeală. Treizeci de persoane aliniate pe trei cozi în treizeci de metri pătraţi din care o treime aflaţi după ghişeele celor trei angajate. Trei minute este suficient ca să-ţi deruteze trei simţuri: olfactiv, vizual şi auditiv. Da' ce treiu meu vroiam să vă povestesc eu? A, da, despre afişul din imagine, că dacă mai ai trei persoane (gata, încetez) la coadă în faţă te apucă cheful de lectură murală. După cum vedeţi sunt o grămadă de obiecte care sunt admise la expediere, pe riscul expeditorului: "albine vii, păsări mici cântătoare, pui de o zi şi porumbei". Anunţul e genial în prostia lui iar paragraful ăsta face deliciul oricărui blogger. L-am citit de două ori ca să mă conving că e vorba de lucruri admise, nu interzise la expediere. Dar sub anunţ era altă coală cu obiectele interzise la expediere. Aşadar avem voie să trimitem "obiecte" cum ar fi albinele sau păsările. Cineva a lipsit la orele de zoologie din clasele primare. La toate. Punct. De fapt e logic, altfel n-ajungea să lucreze la Poştă.

A doua chestie care m-a amuzat: eu n-aş spune că atunci când trimiti albine vii riscul este al expeditorului. Şi chiar, cum le trimiţi? În borcan de sana cu capac găurit sau învelite în folie protectoare cu bule? Învelite individual, bineînţeles şi prinse cu elastic peste talie. Plus etichetă cu cod de bare şi stampila poştei.

Trecem mai departe: păsări mici cântătoare. O, da! Mă şi văd ajungând la ghişeu şi zicând "săru-mâna, vreau să trimit o pasăre mică prin poştă". Tanti se va uita la mine şi mă va întreba: "cântă?". "Da doamnă!". "Faceţi vă rog obiectul să cânte, altfel să ştiţi că nu vi-l pot lua". "Da, cum să nu, dar vă rog să o scuzaţi pentru falset, i s-a înfundat nasul de la miros".

La fel în cazul puilor de o zi: "Sunteţi sigur că puiul ăsta are doar o zi? Dacă are două zile trebuie să plătiţi dublu şi să completaţi formularul 334/2 în triplicat." "Nu doamnă, e de azi, am adus şi găina să vedeţi că încă e dilatată" (licenţă poetică)

De porumbei nici nu are sens să mai comentez, mai bine îi upgradez la categoria "călători" şi îi învăţ să găsească adresa destinaţie singuri decât să stau cu frica că fac poştaşii ciulama în pauza de masă.

Se pare că e ziua Poştei, Groparu a scris un articol pe aceeaşi temă.

Mă îmbogăţesc din blogging!

Aşa da! În intervalul 23.02-15.04.2009 am câştigat din reclamă fix 1.01 USD. Mă gândesc să renunţ la serviciu şi să mă concentrez pe blogging. Păcat că nu dau bine pe sticlă că puteam să mai rotunjesc veniturile, dar dacă şi Fernando de la Caransebeş a ajuns faimos m-oi descurca şi eu. Următoarea maşină o să mi-o cumpăr din scris. Maşina aia de tuns părul din nas, ce costă 5 dolari. Până îi strâng o să încep să am nevoie...

miercuri, 15 aprilie 2009

Maro-albastru sunt culori frumoase

În timp ce citesc presa merge tv-ul pe TVR, este Jurnalul de ştiri. Ridic ochii din ecranul laptopului şi dau peste imaginea asta pe care am găsit-o şi pe site-ul TVR. Avocatul minune al lui Becali dă un interviu iar în fundal un pretty boy, aşa pentru decor. Eu bănuiesc că face parte din echipa de avocaţi, chiar dacă are moacă de SPP-ist. Nu asta m-a amuzat, ci cum şi-a asortat el hainele, sărăcuţu, probabil nu ştia că ajunge la TVR (sau ştia?). Pe net se vede mai greu dar la tv se etalează în toată splendoarea: sacou maro, cămaşă roz, cravată albastru metalizat. Sacoul mai merge cu cămaşa, dar cravata nţ. Dacă tot nu prea se pricep ei la pledoarii (pentru că din câte citesc în presă mai mult l-au înfundat pe Becali prin felul cum l-au apărat) şi nici măcar estetic nu prea impresionează - pentru ce competenţe ascunse au fost angajaţi?? Probabil ştiu Crezul la perfecţie.

Meniul zilei la Max

Da, sunt conştient că o să mă etichetaţi pentru asta. Am fost invitat, ok? Şi nici măcar nu e scump! 21 de lei, 2 feluri de mâncare - mărimea standard de la Max, undeva între XS şi S. Dar mâncare sănătoasă nu junk food. La ora 13 restaurantul e gol, în afară de noi mai erau 4 persoane, terasa goală şi ea. În rolul zamei: Consomme Celestine. În rolul felului principal: piept de pui cu sos dulce acrişor şi orez - cam ca la thailandezi. 10 bucăţele de pui şi două grămăjoare de orez. Pentru cei care nu vor să mănânce pizza/paste şi preferă ceva mai uşurel, merită. Spre surprinderea mea chiar m-am săturat, să văd cât mă ţine. Site-ul lor are şi publicat şi meniul săptămânii!!

Photo quiz

Ce-i chestia din poză? Ar trebui să fie uşor. S-a întâmplat la Sibiu.

Adevăratul Călin N. Turcu

Copil fiind nu cutreieram păduri, dar citeam mult SF. Domeniul conex fiind OZN-urile, am dat cumva şi peste Călin N. Turcu. Surpriză mare, coincidenţa de nume merge până la iniţiala tatălui. Am cumpărat şi una din cărţile lui despre OZN-urile apărute în România, parcă OZN - Istorie stranie şi adevărată (1992), iar la un moment dat am căpătat şi autograful domnului Turcu pe ea. Îmi amintesc că în toată adolescenţa am fost doar la două întâlniri cu scriitorii, una la Biblioteca Astra cu Mircea Dinescu şi cealaltă la Casa de Cultură a Sindicatelor, sala Studio, cu Călin N Turcu. Nu-mi amintesc mare lucru, nici măcar cum arăta, o singură întâmplare, trivială, mi-a rămas în minte (deh, sunt un superficial): povestea cineva din sală despre o plimbare cu motocicleta pe dealul Dăii şi de lumina puternică văzută la un moment dat. "Ce culoare avea?" întreabă CNT. "Ce, motocicleta?" parează un sugubăţ din sală.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Călin Turcu

marți, 14 aprilie 2009

Prostălanii se bat, puştiulică se amuză

Probabil aţi văzut filmul cu bătaia de la rugby. Îl găsiţi şi la Brylu pe blog. Ce m-a amuzat este că în timp ce călanii se încing (btw: unii lovesc ca nişte fete) băiatul stă liniştit pe jos lângă ei şi se hlizeste cum îşi cară ăia pumni în cap. Nu e deloc speriat, probabil favoritul lui căştigă :))

Ignorând excepţia

Într-o zi am prins un virus. Ceva relativ benign. De fapt AVG-ul l-a prins. Ce m-a făcut să trag un WTF urmat de printscreen au fost opţiunile oferite: Să-l adaug ca excepţie sau să-l ignor. Hellooooo!! Băieţii de la AVG, dacă tot l-aţi detectat ca virus, de ce mama dreaq să-l ignor sau să-l adaug la excepţii, ceea ce e acelaşi lucru?? Eu, ca un bun samaritean ce sunt, iubitor de aproape şi de viruşi, vreau să-i dau cu sapa în cap, să-l aud horcăind; "ca atare" (ca să mă exprim ca ministrul de finanţe) vreau să-i dau omorul. Nik mai mult, nik mai puţin. Nu două palme la fund şi să-l las să zburde liber pe pajiştea hardului meu, că e mic şi nu ştie prea multe. Kill, kill! Dar vorba reclamei: n-ai cu cine, bă, n-ai cu cine! Tot lucrul manual rămâne de bază....

luni, 13 aprilie 2009

Brand new wire

Nişte muzică pentru vremea frumoasă de afară. Una de care nu cred că aţi auzit, este title-track-ul serialului Lie to me, cu Tim Roth pe post de expert în gestică şi gesturi faciale.

Brand New Day - Ryan Star

Iar Razorlight - Wire to wire este difuzat doar de Vh1 din câte ştiu eu, aşa că poate aţi văzut-o acolo.


Razorlight - Wire to wire - MyVideo România

Flota mea mobilă

Nu e flota ca tortilla / Nici mobilul ca zambila

Intru azi pe site la Orange World să verific dacă s-a înregistrat corect plata prin OP (o premieră pt mine) şi ce văd pe pagina de login: "Acum ai posibilitatea ...să modifici informaţiile privitoare la flota ta de telefoane mobile" Hopa, ăştia ori se pregătesc să lanseze telefoane mobile care, ca PET-urile, dacă-s legate împreună fac o "plută flotabilă" ori sectorul transporturilor merge aşa nasol încât au transferat vreun copywriter cu tot cu vocabular. Căpitanul Turcu raportează, flota mea de 1 (un) telefon Orange e în perfectă stare de funcţionare. Ar fi interesant de aflat câţi dintre utilizatorii de Orange World au mai mult de 2 telefoane, poate chiar merită exprimarea flotă, deşi nu e corectă în acest caz. Aştept cu interes folosirea cuvântului portofoliu.

Conform DEX: flotă = Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. Cum telefonul mobil nu e navă, s-o fi referit la o definiţie alternativă a flotei: "bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor."

De la joystick la usb stick

Parcă văd că filoloagelor singure (la părinţi) au început să le tremure nările la citirea titlului. Astăzi un nou episod din seriarul despre IT:

Ce este un joystick cred că ştiu şi copiii din clasa întâi, dar probabil nu mulţi dintre cei mai în vârstă. Joystickul este o unealtă foarte meseriaşă cu care poţi controla jocurile mult mai bine decât cu tastatura. Perioada lui de glorie a fost undeva pe la începutul anilor 90 când beleam ochii în Commodore C64 sau în 386. Apoi a fost tot mai puţin folosit iar combinaţia de mouse/tastatură a prins teren. De unde vine plăcerea din nume? Păi din folosinţa obiectului, monşer, la ce te gândeai?

USB-ul e altă mâncare de peşte, iniţialele lui vin de la Universal Serial Bus, unde Bus nu e autobuz, ci magistrală de date - ştiu, sună comunist ca dracu, dar nu e magistrala albastră, că nu vorbim despre bluray. Universal este, că poţi conecta la calculator orice năzdrăvănie vrea muşchiul tău, pentru că nu este port proprietar şi aici iar trebuie să vă lămuresc: port nu e port popular, nici zonă rău famată plină de curve şi marinari beţi ci o interfaţă de conexiune a calculatorului. Deci plictisitor şi nu se taie nimeni. Serial înseamnă că biţişorii merg frumos în şir indian dintr-o parte în alta, alternativa ar fi transmisia paralelă, când biţii merg mai mulţi simultan, dar atunci trebuie mai multe fire, lojic şi o mufă mai mare - dacă vă amintiţi de cablurile de la imprimantele vechi, alea erau legate pe portul paralel al calculatorului care era mare cât o zi de post ca să folosim comparaţii de sezon.

Acum că v-am luminat minţile cu usb-ul, trecem la termenul comun al celor două cuvinte: stick. La joystick era chiar un băţ din plastic un pic mai ergonomic (aveţi voie să chicotiţi), în cazul usb-stickului este vorba de o metaforă, pentru că stickul a intrat la apă şi e foarte foarte mic, ca deştu, de unde şi numele alternativ de usb thumb drive. Stickul ăsta usb nu e pentru plăceri ci pentru stocare de date, dar aia sunt convins că ştiţi deja. Probabil nu ştiţi că există şi varianta gang-bang, adică device-uri de stocare de date care se conectează simultan pe două canale usb la calculator, pentru a transmite datele mai rapid, adică două seriale în paralel, ca să ne jucăm cu noţiunile şi cu greierii voştri. pauză de chicotit intens.

La final nu pot să închei cu altă concluzie decât că usb-ul are viaţă lungă şi o să tot vedeţi noi versiuni mai rapide, spre deosebire de joystick care are utilizări de nişă şi e folosit mai rar, dar mai plăcut (pentru detalii uitaţi-vă aici şi nu veţi regreta).

duminică, 12 aprilie 2009

Poza de la miezul nopţii

Prima poză este de pe faimosul bulevard Unter den Linden din Berlin. Aşa îşi împodobesc ei teii cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Şi mai fac şi un patinoar pe aleea din mijloc. Unter den Linden = Sub Tei. Dragostea din tei = Lindenblütenliebe, asta aşa ca informaţie suplimentară şi total inutilă.

A doua poză este dintr-un mall. Mai exact din Las Vegas, Wynn Hotel. Nu ştiu dacă s-au inspirat de la berlinezi, dar mie aşa-mi pare.

Plai cu boi

Am aflat săptămâna trecută că a reînceput să apară revista lu Dinescu. Sunt cititor fidel de Academia Caţavencu iar Plai cu boi cred că este o completare bună la ceea ce oferă AC. M-am distrat citind câteva articole din ediţia online şi i le-am trimis şi Alinei, care astăzi mi-a arătat revista într-un stand din mall, unde căutam suplimentul cu destinaţii de concediu al AC (că doar se apropie respectiva perioadă). E la fel de haioasă şi de abia aştept să o citesc, probabil seara înainte de culcare.

Amuzaţi-vă cu Ionuţ Şendroiu: o noapte în Lagos.
Şi seria despre Cape Town:
http://www.plaicuboi.ro/dureri-de-cape-town/
http://www.plaicuboi.ro/dureri-de-cape-town-ii/

sâmbătă, 11 aprilie 2009

There is hope?

Is the economic downturn over? The semiconductor folks always have a pretty good handle on this and they almost all think that this economic event is ending with the first quarter, and many are talking about a "U"-shaped recovery beginning in the second quarter. If that happens things could really rock, since there is a huge pent-up demand for tech gear that keeps building and building. Let's hope they are correct.

http://www.pcmag.com/article2/0,2817,2344143,00.asp

vineri, 10 aprilie 2009

Ai fost vreodată numărul unu în lume?

Se pune de-un record, poate aţi auzit deja teaserul la radio (One - Magic - Kiss) sau l-aţi văzut prin ziare şi reviste.

Mai multe detalii când va fi cazul :)

Free Magic Sex - Cumpără-mă!

Înainte cu câţiva ani de a mă amuza Brylu cu statusurile lui de messenger care "agaţă" cititorii (gen "sex cu laura andreşan") am citit un articol pe net care zicea că orice conţine cuvintele "free "şi "porn" în titlu va avea căutare. Dacă sunt şi cu majuscule cu atât mai bine. După vreo doi ani de la respectivul articol s-a scris o continuare care arăta că alte cuvinte aducătoare de audienţă sunt "you" (ca în "for you") şi magic. Aşa că Brylu nu e deloc băiat prost şi ştie că sexul vinde. Citiţi-l în continuare cu încredere, să vedem cum o să includă magia pe viitor.

Mă întreb care-s cuvintele cheie în româneşte; n-am nici o pregătire în domeniu aşa că habar n-am. Din câte am văzut pentru blogul meu ar fi "stripăr" şi adresa de email a fetei cu spamul marital, aşa cum pentru alţii e "cum să fur curent electric". Deci tot sexul, bată-l vina. În reclamele româneşti se folosesc intens cuvintele "gratis", "cumpără-mă" şi "cadou". Clasic. Nici aici nu apare magia. Poate doar la detergenţi. Despre sex ce să mai zic, destul de rar că doar suntem un popor misogin, făţarnic şi obtuz. Şi iar mă întorc la Brylu şi la modul cum îşi bagă el plua deşi îi citeşte maica-sa blogul. Mama e atehnică şi nu mă citeşte dar tot nu înjur, îl las pe el să răscolească sentimentele sexului slab. LOL. Well, poate m-oi apuca şi eu odată, dar numai după ce o convertesc şi pe Adela la asemenea limbaj. Aşa ajungem la una din marile probleme ale unui blogger de carieră - lipsa timpului, că un articolaş oricât de stupid necesită minim 15 minute de scris şi ceva investigaţii. Şi eventual corectură, dar aia văd că nu prea se practică nici la profesioniştii presei.

Am găsit topul cuvintelor căutate în 2008 pe trafic.ro:
  1. jocuri
  2. cancan
  3. miniclip
  4. ziare
  5. horoscop
  6. libertatea
  7. www.miniclip.ro
  8. vremea
  9. jocuri barbie
  10. trilulilu
În concluzie amuzament la greu, cancan şi bârfe. Un pic de informare şi nişte prognoză meteo. În 2009 sigur o să apară şi Becali în top.

http://www.trafic.ro/arhiva-newsletter/newsletter/topul-cuvintelor-cheie-pe-anul-2008
http://www.pcmag.com/article2/0,2817,1752124,00.asp
http://www.pcmag.com/article2/0,2817,1036468,00.asp

Gunoi şi monezi

Am plătit gunoiul şi o să vă povestesc despre asta. În caz că nu ştiaţi pe aici prin centru vine o blondă cu cercel în nas, îţi lasă factura de gunoi şi eventual încasează şi banii daca vrei să achiţi. Presimt că la unii li s-au aprins deja beculeţele, dar nu cred că serviciul ăsta este disponibil şi pentru persoane fizice aşa că nu insistaţi. Trebuia să plătesc şi 50 de bani şi m-am aprovizionat din stocul de monezi al colegului R, care menţine pe pervazul ferestrei două grămăjoare, una cu monezi de 10 bani şi alta cu monezi de 5. Îi sunt utile pentru că el este comerciantul nostru neoficial, nevastă-sa deţine o farmacie şi el face diverse comisioane pentru angajaţii care suferă de lene în diverse stadii de cronicizare.

Dându-i blondei cu belciug banii am primit pe lângă chitanţă şi mărturisirea că ei îi e ruşine să ducă mărunţişul la lucru aşa că îi bagă la puşculiţă şi cândva îi va folosi ca să-şi cumpere ceva. "Un Logan!" zic eu. Se uită lung la mine, cu privirea aia de zicea "băi fraiere, chiar dacă încasez banii de gunoi nu-ş aşa proastă cum mă crezi" şi mă trimite după ţigări. La figurat.

joi, 9 aprilie 2009

Mic la stat dar prost grămadă

I-am văzut adineauri moaca pe un blog şi mi-a înflorit un zâmbet în colţul gurii. Mare caracter băietu ăsta cu nume de început de alfabet. Prima oară când ne-am întâlnit l-am gratulat cu un "hai marş". Comentase ceva tâmpit de fetele cu care eram. Apoi am aflat de la restul găştii că e oarecum faimos, genul ăla de care toată lumea râde pe la spate. Cum să nu râzi când şi-a tunat Loganul de serviciu pe banii lui din motiv de ego şi complexe?
A doua oară când ne-am întâlnit, la o cabană, ne-am pus mai mulţi la un poker, inclusiv el. Distracţie mare, glume, singurul important, scremând un "poker face" şi cuprins de febra jocului era animălutzul. Juca cu ochelarii de soare pe figură, seara, în cabană, să nu i se poată citi reacţiile, deşi noi eram mai preocupaţi de reacţiile din pahare. Am greşit la o mână şi mi-a zis foarte serios că la viitoarea greşeală va trebui să plătesc runda. Noi jucam pe 20 de lei tot jocul! Apoi s-a pus un amic lângă el şi se făcea că-i citeşte cărtile cu voce tare, aşa că s-a enervat şi a făcut scandal. Deja nivelul de antipatie ajunsese la limita de avarie. Aşa că m-am retras, împreună cu alţii, că ne pierise cheful de joc. Ne-am dus la dans şi vreo oră am avut linişte. Apoi şi-a făcut drum pe acolo, mi-am adus aminte că există şi am vrut să-l bat. Nu, nu bătaie adevărată că nu merita efortul ci doar un pic de abţiguială cu pămătuful de şters praful. Cât am râs la faza aia, eu mă făceam că vreau să dau cu pămătuful şi o fată mai miloasă mă ţinea să nu-l lovesc. Mă credeţi că nu-s o fire violentă?

Dormida

Puţin chillout latin ca să meargă treaba: Natalia Clavier.
Piesa Dormida, de pe compilaţia Bar Lounge Classics - Late Night Edition:


Dormida - Natalia Clavier

Şi căutând după ea pe net am găsit alta, Azul, al cărei videoclip este produs şi regizat de un român: Matei-Alexandru Mocanu.



Donşoara Clavier e la început de carieră, dar promite, aşa că o să mai auzim de ea.