Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

miercuri, 24 mai 2017

Gânduri random despre jogging

M-am apucat de jogging, că sala de baschet e în renovare din decembrie și prin martie am resimțit lipsa de activitate sub formă de burtă. Conform principiului că cel mai afon își cumpără cele mai tari schiuri, așa și eu m-am apucat temeinic de investiție: teneși noi, de fugă, musai cu un număr mai mare, că se umflă laba; tricou dry-fit că bumbacul reține transpirația; pantaloni scurți și șosete speciale; borsetă în care să pun cheile și telefonul (n-am suficient braț să-mi atașez iphone-ul de el). N-am spart pușculița, că au fost reduceri pe emag, dar mi-am adus aminte de momentele când eram tineri, maică, și în putere, fugeam și în clăpari sau ne dădeam pe biciclete din fier, cu dinamul pus pe roată.

Mi-am pus Apple Watch-ul la treabă și în 16 martie am fugit fabuloasa distanță de 2,35 km! M-am simțit extraordinar... de groaznic, sub 10 grade afară, vânt nebun și splină care bătea ”ca surdu-n tobă” (am auzit expresia asta de curând, în alt context, și mi-a plăcut). 7 încercări și o lună mai târziu, ajunsesem la 6 kilometri, moment în care mi-am dat seama, cu ajutorul prietenilor mai experimentați, că fug prost. De fapt nu prost, ci prea repede. După alte două săptămâni și patru antrenamente, într-un ritm ardelenesc și molcolm, pe 1 mai muncitoresc am ajuns la 10 km - cum scrie la manual: ținut puls sub observație, jos, ca să consume corpul grăsimile, nu să creeze mușchi. De atunci fug 8-9 kilometri în weekend, dimineața, cam o oră, cu sprint la fiecare km, de la Zoo spre Rășinari, pe pista de biciclete, aș face poate mai mult sau mai des, dar genunchii nu-s chiar noi și scârțăie.

Sincer, n-am crezut niciodată că o să pot fugi 10 km, mă plictisea doar gândul, dar organismul a făcut, surprinzător, salturi mult mai repede decât credeam, îmi propusesem să ating borna asta doar weekendul viitor când e maratonul (la care nu particip, că am alte obligații).

Înapoi la Apple Watch: eram de mult curios să-l testez și la sport, are mod de alergare, așa că e util pentru antrenamente de bază: îți arată distanța parcursă, timpul, viteza medie, pulsul, dar ai și acces rapid la playlist și notificări. Odată ce ai telefonul în husă, la spate, e complicat să ajungi la el, ceasul și butoanele de pe căști rămân singura variantă rapidă de control. Nu e foarte stabil când ai un playlist de pe Apple Music, nedescărcat pe telefon, dacă n-ai semnal de date cum trebuie se întrerupe. M-am trezit la un moment dat apăsând frenetic pe butoane, încercând să pornesc orice piesă, în timp ce fugeam - intr-un final a pornit o melodie Loreena McKennitt, care cântă niște balade de priveghi celtic, foarte nepotrivite pentru jogging. Altă dată am uitat să scot modul de repetiție a unui singur cântec, cu care îmi adorm fata. Pățăști, înveți...