Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

duminică, 25 octombrie 2015

Tribul CSU

Articol apărut în numărul 150 al revistei CSU Fans, ediție aniversară și retrospectivă. 

Păstrez în memorie câteva amintiri clare din interacțiunea cu baschetul: momentul în care profa’ de sport a avut inspirația să ne dea și un alt tip de minge decât cea de fotbal, în clasa a 7-a; meciurile Sibiului, din “Aprozar”, transmise de Antena 1 sâmbăta dimineața; excursia de câteva zile în creierul munților, în care singura informație pe care am cerut-o de acasă când am prins un telefon fix a fost dacă am ieșit campioni (titlul al 2-lea); inaugurarea Sălii Transilvania, apoi meciul de retragere al lui Benny Pelger; primul streetball CSUFans și cel în care ne-a arbitrat Toci; recordul 72 ore de baschet; efuziunea perioadei Schomers și, peste toate, scandările întregii săli, care ridicau părul pe ceafă și muiau genunchii adversarilor: CSU! CSU! CSU!

În Sectorul A am trăit singurele momente când am simțit că fac parte dintr-un trib, toate diferențele de vârstă, educație, poziție socială s-au estompat – probabil am dat singurul Prefect care țopăia agitând fularul în spatele coșului gazdelor, încercând să distragă atenția echipei adverse.

Chiar dacă anii 2000 n-au adus un nou titlu la Sibiu, mă bucur că am făcut parte din comunitatea creată în jurul forumului csufans.ro, că a apărut această revistă și toate celelalte activități de promovare a baschetului și fair-play-ului în sport, că am cunoscut o mulțime de oameni faini din diverse cercuri, pe care altfel n-aveam cum să-I întâlnesc, și că de câte ori calc în sala Transilvania dau de prieteni vechi.


Atmosfera de la meciurile cu miză nu poate fi descrisă și îmi doresc să mai avem parte de ea și în anii ce au să vină, ca să poată înțelege și copiii noștri spiritul CSU și să nu ne creadă niște nostalgici care folosesc cuvinte mari.



duminică, 4 octombrie 2015

Puterea e în număr: Sibiu Guitar Meeting

În alte părți se bat recorduri pentru cel mai mare covrig/cârnat/șotron/steag cavaleresc din lume, iar la Sibiu 215 chitariști (din care aproape 200 de copii și adolescenți) s-au strâns la prima ediție a Guitar Meetingului ce a avut loc ieri după amiază în Piața Mică. Dacă era organizată doar o simplă întâlnire nu ieșea așa bine, dar cei de la Școala Play au gândit o acțiune de durată, au făcut repetiții cu copiii în ultimele luni - la sediul asociației sau în tabere de chitară, le-au dat caiete cu notele muzicale, partiturile pieselor care vor fi cântate și informații despre artiștii care le interpretează.


În spatele filmulețelor pe care o să le vedeți mai jos se ascunde multă muncă, iar acești copii trebuie aplaudați și încurajați să progreseze; pe de altă parte să încununezi munca de câteva luni cu un concert amplificat, acompaniat de o formație profesionistă și alți 200 de chitariști e un sentiment grozav și nu poate decât să te facă să continui. Îmi povestea un prieten imediat după eveniment că fața luminoasă și zâmbitoare a puștilor a fost priceless, mai impresionantă decât sincronizarea cântării. 

Așadar lumea s-a distrat. Cristi Hrubaru de la Rock FM a prezentat în nota caracteristică, ne-am distrat și noi, puținii adulți care am avut curaj să ne înscriem iar câțiva au făcut spectacol cu chitarele electrice și au dat o notă rock evenimentului, anunțând într-un fel concertul de final dat de profesori. Prietenii amatori de chitară au regretat că nu și-au făcut timp să repete și să participe, dar poate vor reuși să vină la anul, ediția a doua se anunță și mai interesantă, există deja niște planuri ambițioase, iar evenimentul o să fie mai elaborat și mai spectaculos. Bineînțeles, numărul participanților nu poate decât să crească.