Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

vineri, 30 aprilie 2010

Pasarelă

Una dintre cele mai frumoase pasarele pe care le-am văzut. Bineînțeles, la Londra:


joi, 29 aprilie 2010

Songs to remember

Astă seară un cântec nou nouț de la unul din membrii Dire Straits:

13 cu ghinion, 14 și mai și

Am fost la conferința aceea la Wiesbaden săptămâna trecută și am aflat că după versiunea 12 un anumit program foarte respectabil o să sară la versiunea 15, pentru că 13 e cu ghinion în State iar 14 în Asia. Am investigat și într-adevăr, 4 este un număr ce aduce ghinion în cultura asiatică (China, Japonia, Coreea) mai ales pentru că fonetic e foarte apropiat de cuvântul ”moarte”. Așa că toate numerele 4, 14, 24, 4x etc sunt ghinioniste. Dar tatăl tuturor ghinioanelor este 14 pentru că sună ca ”vreau să mor”. Spooky!

Se pare că este o practică curentă ca produsele cu desfacere în Asia de est să nu conțină cifra 4 în componența numelui lor iar anumite hoteluri nu au chiar etajele acestea. Imaginați-vă o clădire cu etaje numerotate până la 50 care de fapt are doar ... 36 reale.

Detalii: http://en.wikipedia.org/wiki/Numbers_in_Chinese_culture

miercuri, 28 aprilie 2010

Țară tristă plină de trompete

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/copii-intepati-cu-un-ac-gasit-pe-strada-50339.html

Ramona Găină face din țânțar armăsar, împreună cu părinții și profesorii, bineînțeles, că doar suntem o țară cu mentalitate de Ev Mediu, când vine eclipsa ne ascundem în peșteri sau când trece norul de cenușă la 6000 de metri înălțime babele se crizează.

Fapta: un puști din Veștem găsește un ac pe jos, îl ia, se înțeapă cu el și mai înțeapă încă vreo 18 colegi. Toți (profesori, părinți, ziarist) se isterizează că poate au luat copiii HIV. Era un ac pentru testat glicemia - care-s șansele ca un cetățean din metropola Veștem să aibă și diabet și HIV? Oare n-ar fi mai bine să se teamă de hepatită, sifilis, ciumă bubonică, tuberculoză? Nu contează că unele nu mai există, că altele nu se transmit așa, dar de ce taman frica de HIV? Pentru că urlă media mai ales despre ea, pentru că se transmite prin seringă? Undeva în text scrie și de hepatită dar e lăsată în planul doi. I-au testat pentru HIV - în condițiile în care detectarea unei infecții se face după 3-6 luni de la contact, scrie aici - și au trimis deja de la București medicamente antiretrovirale însoțite de Poliție! De Poliție, fată, tulai! Idiot chicken.

Enunț ziaristă: ”Un elev de clasa a VIII–a a găsit pe stradă un ac de la un glucotest”.
Citat, maram, din directoare: ”a găsit pe stradă .. un obiect care i-a stârnit curiozitatea. S-a dovedit că este un glucometru. S-a jucat cu el, s-a înţepat cu el,” 
Hai serios? Glucometrul este, din câte știu, o cutiuță în care bagi lamela cu sângele de analizat. Cum s-a înțepat copilul cu glucometrul? Poate și-a dat cu el peste degete. Cineva bate câmpii. 
Caz șocant, ”un copil care a făcut ravagii” etc etc. Hai să ne alarmăm ca proștii, nu contează că-și fac părinții griji suficiente, să le amplificăm fără discernământ, poate astăzi apărem la știrile de la ora 5 alături de județul Vaslui.


Lovitura de pedeapsă: să-i înlocuiască copilul ”țepar” stimabilei jurnaliste penele de pe creier cu niște ace.


O relatare mai normală: http://www.turnulsfatului.ro/3349/copiii-intepati-cu-acul-nu-au-fost-infectati-cu-hepatita-de-tip-b-sau-c.html

D:All Things Digital

Șansele-s mici să fi auzit de această conferință și e păcat. Anul acesta este a 8-a ediție, organizată de Wall Street Journal și aduce, ca de fiecare dată, o grămadă de manageri de succes în fața publicului. Unul dintre highlight-urile ei a fost apariția pe scenă a lui Steve Jobs and Bill Gates, împreună.
Un rezumat mai jos, daca sunteți interesați există linkuri acolo către toată discuția:

marți, 27 aprilie 2010

Locul unde și regii Angliei merg singuri

Ați servit deja micul dejun? Să vă fie de bine!

Tower of London, The White Tower, reședința dinastiei de Normandia, sucursala Londra. Cam așa arăta o privată. Nu era în fundul curții ci adiacent camerei - pentru că tot interiorul era o imensă cameră - de la etajul 1 al castelului. Restul spațiului a mai fost probabil despărțit cu diverse panouri de lemn, dar toaleta avea onoarea să aibe ziduri de piatră by design. În interiorul ei (m-am uitat, da) e doar un jgeab din piatră, în pantă, terminat cu o gaură în zid. Adică totul ajungea afară, pe pereți. Poate de aceea aceste cămăruțe erau amplasate în partea din spate a castelului, nu spre fațadă. Logic, nu?

luni, 26 aprilie 2010

Romtelecom îți complică viața degeaba

Studiu de caz: pe linia telefonică se aude un zgomot puternic, nu o poti folosi. Ce faci? Suni la deranjamente.
Dar mai știi numărul după toate permutările recente? Probabil nu. Așa că intri pe site-ul lor și ajungi aici, la Asistență, Numere utile:
Din păcate pe ei atât i-a dus capul și au trecut doar numerele scurte apelabile din rețeaua Romtelecom:
1921 - Asistență deranjamente (apel gratuit din rețeaua Romtelecom).
Din moment ce postul tău telefonic este deranjat dar ai mobil, ți-ai dori să poți suna la un număr de asistență din afara rețelei, nu? Ia-l de unde nu-i. Menționez că 0269 1921 nu este un număr valid.

Așa că te apuci și cauți pe Google, ai noroc cu Softpedia și dai de pagina asta:
Îți rezolvi treaba sunând la 080082542, dar te întrebi de ce trebuie să fie totul atât de complicat. 

Apoi, de curiozitate, cauți pe site-ul Romtelecom după acest număr și descoperi doar două intrări ce duc ambele spre Termeni Legali, Termeni și condiții VoIP. Logic, clar, ușor de găsit. NOT.

Încă o nedumerire: dacă tot am selectat din meniu că sunt client persoană juridică și că am probleme cu linia telefonică, de ce îmi mai pierde timpul o tanti ca să mă anunțe că dacă am probleme cu calculatorul pot să sun la xxxxx?

Fixing Broken Windows

Citesc The Broken Window, de Jeffery Deaver, o nouă nuvelă polițistă despre Lincoln Rhyme. Deși este o lectură plăcută și conține un thriller cu furt de identitate bine scris, vreau să vă povestesc despre paradigma de la care își ia titlul. Este vorba de un concept de sociologie urbană, despre modul în care se poate menține sau chiar ridica un cartier decent fixând fiecare mică problemă înainte de a se amplifica. Exemplul clasic este cel al unei ferestre sparte, care dacă este lăsată așa va atrage acte ulterioare de vandalism care vor degenera iar întreg cartierul va ajunge rău famat. Reparând fereastra sau curătând gunoiul, oamenii din cartier vor fi mai interesați de mediul în care trăiesc, vor raporta eventuale problem și vor fi mai implicați social. Dacă vreți - efectul acțiunilor mici este mai mare decât s-ar putea crede la o primă vedere.
Detalii:
și un alt concept, economic, mai vechi și fără legătură:

duminică, 25 aprilie 2010

Poza de la miezul nopții


London Eye văzut din diverse puncte ale Londrei:


Wasabi

De vreo câțiva ani am descoperit wasabi, nu la sushi ci pentru consum în loc de alune. Experiența e demnă de Labiș - ceva de genul mâncam, plângeam, mâncam. Sunt puține locuri în care poți cumpăra așa ceva, de exemplu în Amsterdam la Ibis era un automat de snack-uri, ne cumpăram ”hreanul verde” și ne delectam cu el seara. Ultima dată când am găsit la o benzinărie în Austria a fost țeapă, pentru că am luat alune îmbrăcate în crustă de wasabi. Bune și alea totuși, în loc de nimic, deși nu-i picior de wasabi în ele, doar alune, niște extracte din ceapă, orez, porumb, cartofi și alte chestii care te pun pe gânduri, dar mai ales emulatori. Așa că acum le-am găsit din nou într-un supermaket din Germania - Kaisers - și am mai luat o porție. De fapt ceea ce vroiam eu să vă întreb era: unde se găsește wasabi în România? De preferat în Sibiu.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Google - cereri guvernamentale

Am găsit o pagină interesantă pe site-urile Google - cererile guvernamentale de informații despre utilizatori sau cererile de ștergere a anumitor informații. Unele țări au făcut ceva presiuni. Altele nu, de exemplu o țară luată la întâmplare,  România, nu apare în nici una din statistici.  Am ajuns mai rău ca Liechtenstein. E drept, noi ne luăm singuri când ne trebuie ceva, nu întrebăm, doar suntem patria ”hackerilor” - glumă de ziar naționalist. De fapt ne doare-n bască.

vineri, 23 aprilie 2010

Varianta mea

Varianta ei: http://brunetteattitude.blogspot.com/2010/04/viata-la-castel-neee.html

Cum veneam eu liniștit de la buda castelului o văd pe Alinuța cu Batman. Ce pielea mea mai vrea și ăsta? Mă apropiu, Batman sare la înaintare până să apuc să-i dau în freză pe motiv de încălcare a proprietății private. O fi văzut că mă uit urăt - urât Alinuțo, nu confuz.
- Dragă domnule, o lăsați pe soția (prietenă bă, ca e mică, i-o tai eu) să se mărite cu regele, vă dăm o pungă cu bani! 
- Nu mersi, mai bine joc la loto. 
- Dar un titlu nobiliar v-ar interesa? De exemplu Lord of London ... cred că a mai fost unul odată.
- Probabil când era Londra foarte mică, zic eu. Nu mersi, sunt din Transilvania, you can't beat that.

Restul e istorie și un bărbat în izmene dezamăgit că i-am stricat agățământul.

joi, 22 aprilie 2010

Songs to remember

Sia - I go to sleep:

Ce mi-a plăcut la Londra. Și ce nu.

Traficul: în patru zile am auzit trei claxoane și am fost prin oraș toată ziua. Atât. trei enervări sonore. Comparativ cu Roma, unde era plin de mașini parcate care cum, aici o ordine și o disciplină ce i-ar face să se rușineze și pe nemți. Bogdan zice că și la Paris e ca la Roma, adică haos. Am văzut vreo 2 Rolls-uri, câteva supersportive, multe BMW-uri coupe și o majoritate covârșitoare de taxiuri englezești.

Parcurile: o frumusețe. Îngrijite, pline de oameni tolăniți care cum, curate, cu porțiunile afectate îngrădite cu gard pentru a fi schimbată iarba.

Clădirile: m-am îndrăgostit de străduțele pitorești cu case cochete și de multitudinea de garduri și ornamente din fier forjat. Totul denotă o civilizație îndelungată, se vede că ei la 1600 aveau prim ministru și noi încercam să facem unirea.


Oamenii: atât cât am avut contact - prietenoși și relaxați.

Vremea: ce, plouă în Anglia? Nici noi și nici prietenii mei care au stat o săptămână n-am avut parte de vreun strop de ploaie. Se pare că aprilie e perioada cea mai bună dpdv meteorologic.


Muzica: numai brit-pop, exact ce-a prescris DJ-ul pentru mine.

Pub-urile: deși scumpe (o bere la pint/0.5 litri între 3-4 lire) au o atmosferă și un decor plăcut.

Oxford Street: nu vă țin picioarele și timpul ca să faceți shopping pe toată lungimea ei. 

Ce nu mi-a plăcut:

Mâncarea englezească: Pie-urile nu-s pentru mine

Moda: Foarte pestriță, dar n-am înțeles combinația de sandale cu parpalac și mânuși din piele. Ori e vară, ori e iarnă.

Hotelul: dacă la 90 de lire am plătit mai mult locația ca stelele, cât trebuie să coste un hotel decent într-o zonă centrală, cu un mic dejun care să conțină și o vagă urmă de carne?

Muzeele: că se închid la 5 și ai mai putea vedea măcar un obiectiv zilnic dacă ar fi deschise până la 7.

miercuri, 21 aprilie 2010

Melodie de rus

Azi la micul dejun la hotel am fost doar eu și doi ruși (cel puțin așa am dedus eu după cele 2-3 cuvinte cunoscute). Și cum îi sună telefonul unuia dintre ei? Cu o piesă Inna! Tiii, vedeta noastră internațională. 

Încă nu mi-e dor de casă, dar am așa o senzație, oare de ce, că vineri o să mi se anuleze zborul spre Sibiu.

Feribotul

Nu credeam că o să ajung așa curând pe un feribot. Este imens, ceea ce vedeți în poza de mai jos este doar un culoar exterior, în stânga este un duty free iar după el, pe lâțimea vasului se mai află încă un culoar simetric pe partea cealaltă. Din păcate n-am avut voie să fac poze cu el, m-a oprit unul dintre angajați. Pasagerii au două nivele la dispoziție, din cele 7. Tot spațiul conține restaurante, magazine și cafenele, nu poți ieși afară pe punte iar geamurile sunt cam murdare așa că poze cu exteriorul n-am putut să fac, deși era un răsărit frumos peste țărmul din Dover. 

marți, 20 aprilie 2010

Londra, ziua 4

V-am rămas dator cu programul de duminică. Inițial hotărâsem să începem cu schimbarea gărzii de la Buckingam dar am ratat-o datorită problemelor cu întoarcerea acasă. Am ajuns într-un final la Harrods, este deosebit, nu neparat pentru hainele și mobila super scumpă cât pentru food-court-ul cu delicatese. Ne-am luat o caserolă cu sushi și am mâncat-o în Hyde Park, pe iarbă, printre englezii ieșiți la soare. Apoi am trecut pe lângă Royal Albert Hall și mi-am jurat să ajung o dată la un concert acolo și ne-am dus la Science Museum. După ce ne-am plimbat prin secțiunea cu istoria calculatoarelor, plasticului și zborului ne-am dus la cinematograful IMAX încorporat, să vedem documentarul despre telescopul Hubble, în 3D. La finalul orei petrecute printre steluțe am mers totuși la Buckingham ca să admirăm măcar exteriorul palatului iar apoi am reunit gașca și am mâncat la un restaurant indian (cel mai ieftin dintre toate cele încercate) de lângă hotel, pentru a ne culca devreme.

luni, 19 aprilie 2010

Escaping England

Salutări din Wiesbaden, Germania. Eu am ajuns, ceilalți poate mâine - pentru că momentan sunt în microbuz spre România. Este luni, ora 19, sunt treaz de la 2.30. Dar să începem cu ziua de ieri:

Duminică dimineața, după micul dejun, ne-am întâlnit toți la o ședință ad-hoc ca să vedem ce soluții avem de a părăsi Londra. Cu laptopul în față, ne-am uitat la aeroporturi. Prognoza era sumbră. Apoi am încercat să facem o rezervare la Eurolines spre Budapesta. Site-ul acceptă tranzacția, mă lasă să scriu de nebun 10 nume, dar după introducerea detaliilor de plată mă anunță că nu sunt locuri disponibile. Excelent. Intrăm pe site-ul Eurostar: un bilet cu supertrenul până la Lille costă 160 lire. Spune că mai sunt sub 10 locuri per cursă. Încep iarăși să fac rezervarea, dar bang, timeout de fiecare dată. După trei încercări ne săturăm și plecăm spre gara St. Pancras să vedem care-i situația la fața locului. Așa cum puteți vedea în pozele de mai jos, era o ditamai coada la bilete pentru ziua de marți! De fapt era coadă la zona în care se face coada de obicei și care acum era blocată pentru că nu erau bilete, așadar oamenii așteptau să poată sta la coadă. Televiziune, nebunie, tot tacâmul. 
O tăiem spre Victoria Station să vedem birourile Eurolines. Acolo, alt codălău, nu-s bilete până lunea cealaltă! Situația e albastră.

Recepționerul hotelului ne găsește două microbuze care să ne ducă la Dover ca să traversăm cu feribotul. Un prieten își contactează o rudă din Paris care ne rezolvă să ne aștepte două microbuze la Calais, după ce traversăm Canalul. Dar oare feribot găsim? Pe site-urile companiilor nu se pot face rezervări pentru pasageri per-pedes, se iau la bord după regula primul venit, primul servit. Ne hotărâm să plecăm de la hotel la 3 noaptea ca să ajungem spre dimineață la Dover. Informațiile noastre sunt că ar fi feriboturi din oră în oră, dar după ce cozi am văzut în Londra ne așteptăm la niște scenarii apocaliptice cu așteptări lungi la cozi imense pe docuri.

Ne trezim la 2.30, la 3 ne îmbarcăm în cele 2 microbuze (30 de lire de pers), ajugem două ore mai târziu la Dover, doar un grup de 27 de persoane în sala de așteptare. Locuri gârlă la feribotul de 5.50, doar prețul e de speculă: 50 de lire. Ne luăm bilete și ne îmbarcăm la ora stabilită. Ne tot gândim cum de am fost așa norocoși, singura explicație este imensitatea feribotului și frecvența curselor, plus că noaptea nu sunt trenuri sau autobuze din Londra. La 8.30 suntem toți zgribuliți în jurul Vito-ului cu număr de Cluj care ne aștepta în parcarea din Calais. Ne îmbarcăm toți 10 în el, plus șoferul și pornim spre prima parcare de pe autostradă ca să ne întâlnim cu cel de-al doilea microbuz care întârzie. Capaciteatea lui normală este 8 plus șoferul, dar ne înghesuim.Este un râci de mașină, cu 750.000 de km, care vibrează din toate încheieturile și facem bancuri proaste, de genul că am mai putea lua doi autostopiști ca să mai reducem costurile. Partea europeană a călătoriei: 140 euro de persoană.

După o jumătate de oră de stat în parcare apare și al doilea microbuz, aceeași marcă dar mult mai nou și ne hotărâm să meargă spre Sibiu șapte persoane cu el, iar eu și încă un cuplu să mergem cu cel vechi și să ne oprim în Koln. Eu mă voi întâlni cu un coleg acolo și voi pleca spre Wiesbaden iar ceilalți doi prieteni vor sta peste noapte și vor închiria o mașină pentru că nu se grăbesc spre casă. La ora 14 eram în Koln și la 17.30 în Wiesbaden. Ceilalți văslesc pe A3 prin Germania în acest moment, poate mâine spre amiază să ajungă la Sibiu. Le țin pumnii.

Bilet Blue Air Luton-Sibiu: 30 de euro, Să te pierzi prin docurile din Dover la 5 dimineața, în ceață: priceless.

duminică, 18 aprilie 2010

Poza de la miezul nopții

Londra, văzută din vârful catedralei St. Paul:


Londra, ziua 3 p2

Regent's Park, toți englezii ieșiți la iarbă verde:




Londra, ziua 3 p1

Astăzi am lăsat istoria și am optat pentru relaxare: ne-am dus la Zoo apoi la plimbare prin Regent's Park, frumusețea de parc în care se află grădina zoologică. Apoi am mers pe Oxford Street la shopping - fetele - că noi ne-am pus într-un pub la bere. Seara am mâncat în apropiere și ne-am întors la hotel obosiți și roșii la față pentru că azi a fost o zi superbă, cred că minim 20 de grade, soare și nici picior de nor sau de cenușă vulcanică. Că veni vorba, am auzit că în Ro s-a declanșat isteria tipică de ev mediu și mâine babele se închid în casă. Cei de la hotel au fost drăguți și ne-au găsit transport până la Sibiu cu două mașini, la modica sumă de 6500 lire. A trebuit să-i refuzăm grațios.
Mai jos câteva poze de la Zoo:


sâmbătă, 17 aprilie 2010

Londra, ziua 2 p3

Poze de pe Belfast, Piccadilly Circus și Chinatown:


Londra, ziua 2 p2


Pozele de la London Tower și Tower Bridge:



Londra, ziua 2 p1

Astăzi am făcut un tur al obiectivelor majore situate în zona Turnului Londrei. Întâi am vizitat catedrala St. Paul, am urcat și la ultimul nivel al turlei, peste 500 de scări, o chestie nu neaparat deșteaptă ținând cont că urma să umblăm toată ziua, dar priveliștea a meritat. Apoi ne-am dus la Turnul Londrei, am avut pare de 50 de minute amuzante cu ghidul beefeater care ne-a introdus în secretele castelului și al execuțiilor ce-au avut loc acolo de-a lungul vremii, apoi am vizitat Turnul Alb și bijuteriile Coroanei (sau copiile lor). După ceea am trecut la podul cu același nume, turul lui nu este mare lucru, doar o plimbare pe nivelul superior și o vizită în sala motoarelor cu aburi care rabatau nivelul inferior la trecerea vaselor comerciale. În final am ajuns pe HMS Belfast, nava de război transformată în muzeu, ancorată în apropiere, o interesantă incursiune în lumea marinei din al Doilea Război Mondial. 
Apoi ne-am dus în Piccadilly Circus, am reunit grupul și am luat masa în China Town, micuța zonă asiatică, plină de rațe fripte afișate în vitrină. Încet, încet, începem să ne facem griji cu privire la zborul de luni și la șansele CSU Sibiu de a trece de Timișoara în playoff.


joi, 15 aprilie 2010

Londra, ziua 1

Am ajuns cu bine, cu un pic de întârziere din cauza unei probleme cu avionul, am decolat după 45 de minute de stat la bord, un senzor, bineînțeles, de data aceasta nu la trenul de aterizare ci la unul din motoare. Dar per ansamblu se pare că am avut noroc, pentru că acum văd la tv reportaje despre zborurile anulate din cauza norului vulcanic care își face de cap deasupra Europei.
Am aterizat la Luton, un micuț aeroport în afara Londrei și am călătorit cu autocarul EasyBus spre hotel, tichetele fiind rezervate din timp. Despre hotelul Elizee nu pot să spun prea multe de bine, deși se apropie de 100 de lire pe noapte, are avantajul că este situat lângă Hyde Park și gaura de metrou Lancaster Gate, dar în rest e la limita decenței. Camera foarte mică, Ibisul pare spațios în comparație, la duș apă lălâie, internet cu bani (10 lire pe 3 zile), n-are dulap, doar un cuier cu umerașe. Restul problemelor le mai descoperim pe parcurs, dacă sunt, sunt curios cum o să fie micul dejun mâine.
După ce ne-am cazat am plecat la plimbare, am luat un ticket pentru toată ziua cu 5.20 lire și ne-am dus cu metroul la Bond Street, faimoasa zonă de cumpărături, de unde ne-am deplasat pe jos spre Picadilly Circus iar apoi spre St. James Park, Big Ben & Parlament, am văzut London Eye peste Tamisa, ne-am dus pe lângă Downing Street și am ajuns în Trafalgar Square. Acolo ne-am oprit la o cafea, eram deja rupți toți de distanța parcursă, mai făcusem și o milă pe jos prin Hyde Park de la Marble Arch unde ne lăsase autocarul până la hotel. Apoi am intrat până la National Galery aflată tot în Trafalgar Square (gratis), ne-am uitat la picturi celebre și la final ne-am întors cu metroul la hotel pentru un duș și un pic de relaxare. 
Mai târziu o să mergem la masă, e ziua unuia din prietenii cu care am venit, de fapt pretextul vizitei și o să-l sărbătorim.
Niște poze (cele mai bune duminică noaptea):




Songs to remember

The Beloved / Deliver me, din păcate o codare de calitate proastă:



Și un cover Sarah Brightman, mult mai bine înregistrat:

Plecat la vandalizat cabine telefonice roșii

Cu un pic de noroc (sau lipsă de ghinion) și o alarmă bună, la ora la care citiți acest text ar trebui să ne aflăm în avion, în drum spre Londra, așa cum tot trâmbițează Alinuța de vreo două luni. Zburăm cu aplaudacii de la Blue Air așa că precis o să fie distractiv, mai ales că și decolarea e la 7 dimineața, deci mult prea devreme pentru gustul meu. Teoretic ar trebui să fie internet la hotel, așa că o să mai scriu seara. 
Luni restul trupei vine acasă (suntem 10), eu zbor la Frankfurt, de acolo merg marți la o conferință la Wiesbaden, apoi la Solingen și doar vinerea viitoare ajung acasă.

miercuri, 14 aprilie 2010

Banc sau idioțenie



Aeroportul Internaţional din Arad a primit ieri o ameninţare cu bombă (..) Anunţul a fost făcut prin telefon, "atentatorul" cerând ca toate cursele aeriene să fie anulate, pe motiv că în parcare s-ar afla o maşină cu o bombă.  (..) activitatea aeroportului nu a fost perturbată, pentru că singura companie care opera pe acest aeroport şi-a anulat zborurile până la 1 mai. 

Senzațional! Apa din Sibiu ori e murdară ori n-are nimic!

Probabil n-are nimic :)
După cum știți sâmbătă a fost întreruptă apa până la miezul nopții iar duminică, când am vrut să bem și noi o cafea, cam așa arăta apa proaspăt turnată în rezervorul espressorului. Nu cred că e nisip sau alt tip de impuritate vizibilă pentru că aceasta s-ar fi lăsat la fund, ori, după cum vedeți în poză, apa se limpezea în sus. Eu am tras concluzia (wishful thinking) că este doar foarte tare oxigenată. Oricum, spooky, mai ales în poze contre-jour. Hai noroc!