Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

joi, 28 februarie 2013

Nimic nou: Dumbrava

Magazinul Dumbrava, 2013, dar putea fi și 2009, cred că în cei aproximativ patru ani în care n-am mai călcat pe acolo nu s-a schimbat nimic: găsești aceleași bunuri de larg consum, de la casete cu manele la falsuri Hilfiger și Polo.


La etajul II, ascuns pe un hol de serviciu, e un croitor bun. În cele 20 de minute cât a trebuit să aștept până a fost gata modificarea cerută m-am plimbat prin cele patru etaje. După cinci minute terminasem, așa că am mai dat o tură, mai agale. Acum știu de unde se îmbracă șmecherașii din cluburi. E o liniște și o plictiseală pe acolo, printre atâtea haine, vânzătoarele povestesc între ele, cei doi-trei clienți parcă levitează, nimeni nu se agită.

Există și alte chestii utile, pe lângă croitor: am găsit șireturi! Poți copia chei! Poți, ăăă... gata, cam atât.

Priceless: vânzătoarea de la un raion încerca marfa, probabil din plictiseală. S-a ițit dintr-o cabină de probă într-o bluză albă, transparentă, cu etichetă, și m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva.

Rockefeller Center (4)

Deasupra intrării clădirii în care a funcționat Associated Press e amplasat un basorelief din oțel care înfățișează reporterii în cinci ipostaze ale profesiei, realizat de Isamu Noguchi:


Una din cele mai interesante clădiri ale complexului este International Building, locul unde pentru o lungă perioadă de timp a funcționat biroul de pașapoarte din NY. Profitând de acest lucru, s-au deschis acolo consulate, agenții de turism și firme de transport transoceanic. E decorată abundent:
Columbia Greeting a Woman and Boatman Unfurling a Sail
The Story of Mankind
Holul e îmbrăcat în marmură și granit, iar deasupra fiecărei intrări e amplasat câte un ceas:



Marmură prelucrată după tehnica ”bookfacing”
Cea mai spectaculoasă parte e intrarea spre fostul birou al pașapoartelor:


Light and Movement - foițele de cupru de pe pereții laterali
se mișcă sub acțiunea curenților de aer
Tavanul e suflat cu aur
În exteriorul acestei intrări este amplasată faimoasa statuie a lui Atlas. Inițial a declașat un scandal cu clericii catedralei St. Patrick, de peste drum, care nu concepeau să vadă un simbol păgân chiar la ieșirea din biserică, privind spre altar, dar arhitecții i-au calmat cu două argumente. Văzut din spate, Atlas îngenunchează în fața bisericii, iar prin simbolul globului pământesc se vede crucea. 

miercuri, 27 februarie 2013

Android Shake

Mai stupid decât Harlem Shake e doar review-ul ăsta angelic, în care iPhone-ul ne plictisește, ne simțim ”închistați” în ecosistem și constatăm că fără jailbreak trebuie să dăm banii pe programe (asta da măgărie, să vrea dezvoltatorii să câștige bani din munca lor!). Așa că ne luăm ceva cu Android, un Samsung Galaxy Note2, care e ”senzațional. Mult, mult peste iPhone, din toate punctele de vedere. Am rămas stupefiat de culorile superbe pe care le are, de calitatea filmării, de pozele bestiale.” 

După încă trei paragrafe scrise în același mod urmează concluzia: ”Nu, încă nu voi renunța la iPhoneul meu 5. E drăguț, e funny și stă bine în mână. Note-ul va ajunge pe mâinile doamnei Arhi.”

WTF? Adică ți-ai luat ditamai telefonul, e tot ce vrei, nu te deranjează mărimea că nici tu nu ești mic, dar până la urmă tot iPhone5-ul stă mai bine în mână și din cauza asta dai Note2-ul nevestei, care, probabil, are mâna mai mică?? În plus, erai plictisit de ecosistemul Apple, dar iPhone5 e totuși mai funny. Aha. Logic. Înțeleg că reclama e sufletul comerțului și profitshare-ul la emag e benefic, dar aș prefera ca măcar A-listerii să fie mai puțini mercantili, din câte văd în comentariile articolului unii chiar pun botul.

Întâmplător, am comparat ecranul unui Note2 cu cel al iPhone5-ului și nu mi se pare că ar fi mai bun, din contră - dar asta e părerea mea, subiectivă. N-am nicio problemă cu Androidul, personal prefer iOS, dar nu mă deranjează diversitatea, fiecare decide pentru el. Atâta tot: dacă faci un review nu mânca căcat și fii consecvent.

Rockefeller Center (3)

10 Rockefeller Plaza, aflată lângă clădirea centrală, găzduiește The Today Show, matinalul NBC. Probabil poți să vezi din stradă cum se filmează, studioul e un fel de acvariu amplasat la parter.



Locația respectivă a fost sediul Eastern Air Line, iar holul conține trei picturi în ulei, aur și argint ce prezintă istoria transporturilor. Cu argintiu cea mitologică (sus) și modernă (jos) iar cu auriu cea clasică:



Lobby-ul mai conține și cea mai îngustă scară rulantă din lume, adăugată după ce proiectul a fost aproape gata și înghesuită între o coloană și peretele exterior. Monument american protejat, nu altceva. Cică e distractiv când se strică și trebuie să-i fabrice piese de schimb.


Intrarea clădirii de vis-a-vis (1 Rockefeller Plaza / Time-Life Building) e flancată de o sculptură reprezentând Industria și Agricultura:


Locul unde e amplasat faimosul brad de Crăciun, care are aceeași dimensiune în fiecare an, pentru că dacă ar fi mai mare n-ar putea intra pe străzile strâmte. Luminițele lui sunt eco, alimentate de panouri solare:

marți, 26 februarie 2013

Dido - Girl Who Got Away

După vreo două single-uri a apărut și noul album Dido. Al patrulea. E easy-listening, bun de fundal pentru muncă. Cică drăguța de Dido a făcut 41 de ani. 

Preferata mea, Blackbird:

Rockefeller Center (2)

Dacă e privit în contextul perioadei în care a fost construit, Rockefeller Center era un complex inovativ in domeniul noilor tehnologii: avea cel mai mare și mai opulent teatru (Radio City Music Hall), era gazda studiourilor NBC (radio și ulterior tv) și al Associated Press precum și a companiei aeriene Eastern Air Lines. 

Mozaic la intrarea în clădirea 30RC: Intelligence Awakening Mankind

Pentru că în perioada respectivă izolația fonică nu era foarte avansată, etajele în care se află studiourile NBC nu au geamuri. 

Intrările laterale ale 30 Rockefeller Center (clădirea centrală), care deserveau aceste studiouri, au deasupra nuduri feminine, motiv pentru care Rockefeller Jr, puritan cum era, nu le-a folosit niciodată. 


Ghidul ne-a povestit și alte întâmplări haioase legate de Rockefeller: când a cumpărat clădirile, unul dintre vecini nu a vrut să vândă, deținea un bar și s-a gândit că e mai profitabil să-i ”adape” pe cei care lucrau în acel complex. În clădirea respectivă funcționează acum Magnolia Bakery, făcută faimoasă de serialul Sex and the City. Pentru simetrie, n-au putut demola nici clădirea opusă, așa că piesa centrală a centrului Rockefeller, zgârie-norul 30, era flancat de un magazin de alcool și de unul de tutun, ceea ce nu i-a picat deloc bine habotnicului Rockefeller Jr.


A doua poveste e legată de cel care a pictat holul principal al 30 Rockefeller Center: mexicanul Diego Rivera. Pentru că acesta l-a pictat pe Lenin și n-a vrut să modifice lucrarea artistică, Rockefeller nu l-a lăsat să o termine, l-a plătit și i-a distrus-o. Ca răzbunare, Rivera l-a portretizat pe Rockefeller în alt tablou, bând și jucând cărți. Alte detalii aici.

luni, 25 februarie 2013

Zilnic, la masă

Bunică-mea, deși ea e cea care gătește, de câte ori termină de mâncat spune ”mulțumesc de masă”. Probabil lui Dumnezeu.

Rockefeller Center (1)

Una din cele mai interesante vizite din New York a fost la Rockefeller Center. Am făcut un tur de-o oră, ghidat de un domn mai în vârstă, îmbrăcat într-un costum ponosit și pătat, care ne-a explicat cu o mulțime de detalii istoria fiecărei clădiri din opulentul complex.

Rockefeller Junior putea fi și după standardele actuale cel mai bogat om al planetei, dacă nu-și dona averea. Deținea cvasi-monopolul asupra extragerii și distribuței petrolului, era un om de afaceri abil, zgârcit, nu fuma, nu bea și nu-i plăceau jocurile de noroc. Soția lui era total opusă, fuma și era mare petrecăreață, dar cu toate astea se înțelegeau bine, au făcut numeroase donații consistente și chiar au pus bazele MoMA. Fiind mai înaltă decât el, când mergeau împreună pe stradă ea se apleca spre urechea lui, ca și când i-ar fi făcut o confidență.

Terenul viitorului complex, ocupat de 300 de case în care locuiau oameni din clasa de mijloc, era important pentru protipendada locală ce-și avea vilele pe 5th Avenue pentru că era buffer-ul dintre ei și mahalaua de pe 6th Avenue. Pentru ca această zonă cu criminalitate ridicată să nu se extindă, tot cartierul trebuia sanat. Planurile inițiale prevedeau demolarea clădirilor existente și construirea unei operă ce trebuia să o înlocuiască pe cea devenită neîncăpătoare, dar în 1929 a venit crah-ul bursei iar proiectul s-a schimbat, optându-se pentru construcția a 19 clădiri de afaceri. Rockefeller a devenit cel mai mare angajator privat al negrei perioade, peste 220.000 de oameni fiind implicați în ridicarea zgârie norilor, dintre care 70.000 pe șantier.

Continuarea mâine.
30 Rockefeller Plaza (30RP) dinspre 5thAv./Rockefeller Plaza 
Patinoarul de la baza 30RP
Interior art-deco în holul 30RP 
Până și în jurul copacilor există un frumos grilaj art-deco
30RP, vedere din laterală, spre 6th Avenue 
Rockefeller Plaza, spre 5th Avenue

sâmbătă, 23 februarie 2013

Aerator de vin

L-am primit de V-day și l-am folosit aseară. Nu era o sticlă de vin foarte bun și nici eu nu-s expert, vroiam mai mult să văd cum functionează. 

Părerile de pe net sunt împărțite, după niște blind tasting-uri au constatat că depinde mult soiul strugurelui:

Sfaturi și concluzii, din ce am citit:
- dacă torni un pahar de vin și după ce-l lași 3-4 ore nu se simte diferență față de un pahar dintr-o sticlă proaspăt deschisă, nu e cazul să-ți pierzi timpul cu aeratul;
- poate fi util la vinurile tinere, care n-au fost lăsate suficient să se maturizeze;
- chiar dacă schimbă gustul, s-ar putea să nu-ți placă în ce fel.

Dispozitivul scoate un sunet interesant, așa că l-am filmat în acțiune cu Vine (normal, dacă tot se potrivește numele): http://vine.co/v/bgBYgXMqhF0

Fie vorba între noi, Vine e o chestie și mai puțin utilă decât aeratorul.

vineri, 22 februarie 2013

Le Poisson a la Maison

Când am fost în Atlanta m-au dus prietenii mei la un restaurant sushi. Nimic pretențios, în suburbii, dar cel mai bun sushi ever. De departe. Aseară am citit că 59% din tonul vândut pe piața americană nu e cu adevărat ton. În restaurantele sushi proporția e și mai mare: 74%. Nu vă impacientați. Nu e carne de cal. Ăăăă, m-am răzgândit, impacientați-vă totuși, e mai rău: 
84% of fish samples labeled “white tuna” were actually escolar, a fish that can cause prolonged, uncontrollable, oily anal leakage.
Nu știu cum se traduce escolar în românește. Am mai găsit însă o informație, pentru că se poate și mai rău:
Many times a cousin of Escolar with even higher oil content is sold as the real deal. People have been made sick from eating it and at least one person , in Texas I believe died.
Asta e ca și cum în loc de carnea de vită se bănuiește că ar fi carne de cal și se descoperă un măgar ațos.  Cereți somon, măcar de ăla știți clar că e de crescătorie și modificat genetic.

joi, 21 februarie 2013

Dezvoltare aplicații iOS în Visual Studio

Xamarin a lansat ieri versiunea 2.0, adică un IDE nou (Studio) ce arată ca Xcode, un magazin de componente, un plugin pentru Visual Studio și un sistem de licențiere nou. Pentru dezvoltatori individuali e mai accesibil, dar pentru Business au crescut costurile de la 800$ la 2000$ pentru două licențe/an.

Ne-am bucurat că se poate dezvolta sub Visual Studio/Windows, că nu mai e nevoie de Mac-uri. Când colo, fâs! Când compilezi codul în VS caută în rețea un Mac și afișează pe el, în simulator, ce-ai compilat. Deci doar dezvoltarea e pe Windows, testarea tot pe Mac rămâne. Nici măcar nu-i foarte util, nu cred că pot folosi două persoane același Mac, plus că trebuie să dezactivezi firewall-ul și să ai instalate niște componente pe MacOs ca să meargă.

Anunțul oficial și detalii aici.

Later edit: un articol/review interesant pe tema aceasta in ArsTehnica.

B2B între est-europeni

Se cere o ofertă de preț pentru un produs fabricat în Slovacia. Se răspunde cu prețuri pe tipurile de marfă și mod de ambalare. Se cere preț total pentru trimiterea unei mostre. Se oferă și acesta, slovacii roagă plata în avans. Toată discuția decurge extrem de profesionist. 

Valoarea produsului fiind mică (8 euro), costă mai mult transportul (25 euro) și nici comisionul bancar nu e ieftin, vreo 14 euro. Se întreabă de varianta cu Western Union. E acceptată, dar oamenii s-au mai gândit la ceva: ”Or maybe put the Money in an envelope between carton and send to our address? That would be maybe better idea.”

Când am citit paragraful redat mai sus am făcut ochii mari, am recitit tot textul de încă două ori, iar când m-am convins că expeditorul nu glumește m-a apucat un râs în cascadă. Mai lipsea ceva de genul ”we best friends, we offer you goood product”.

miercuri, 20 februarie 2013

Johannis + PNL = Love

Nu pot rezista evenimentului de azi: Grand Master J s-a înscris în PNL. După engleză, cred că Antonescu își dorește să vorbească prost și germana. Jawohl! 

Există mai multe supoziții referitoare la acțiunea ”înregimentarea”:
- că o să candideze la președenție în locul Crinului. Șanse foarte mici, cred, în contextul actual;
- că e șah la Ponta și Oprescu, prin prisma prezidențialelor. Șanse mici, e prea îndepărtat și prea  ambiguu momentul ca să merite anunțarea înscrierii acum;
- ministru de externe. Datorită imaginii proaste pe care o avem în exterior, n-ar fi rău să îi pese cuiva din coaliție de acest lucru, însă nu cred că vrea Johannis să facă asta, ar pierde din expunerea internă, la noi știrile externe ajung puțin și deformat. Îl bănuiesc că vrea să crească în carieră, nu să fie tras pe o linie moartă și călduță. Totuși, șanse medii;
- guvernator al regiunii. O speculație interesantă, însă așa cum ziceau și ei, e prematur momentul. Șanse medii;
- prim-ministru. Nu cred că s-au stricat relațiile PNL-PSD în așa hal în trei luni, încât să apară deja ruperea. Șanse foarte mici.

S-ar putea să fie o combinație între ”șah” și guvernator, să nu-și înmoaie lăbuțele în noroiul Capitalei și să se extindă firesc, în regiunea pe care o cunoaște și o ține sub control. Probabil vom afla în următoarele zile, nu cred că mutarea e făcută fără a implica niște consecințe rapide și fără beneficii importante pentru Primar.

P.S. Brylu scrie că e pentru prezidențiale. Nu-l văd pe Crinuleț capabil să renunțe la scopul pentru care se încâlzește pe tușă de atâta timp.

Sibiu - locul ideal din România

Nu-s un mare fan al emigrării (în Capitală sau în afară), nu că n-aș înțelege de ce face lumea asta, apar zilnic motive noi și interesante de a-ți lua câmpii. Plec frecvent în delegații de 1-2 săptămâni, care sunt suportabile, dar în 2000, student în anul IV fiind, am avut șansa de a petrece șase luni ca asistent științific la un institut de cercetare din Germania - Fraunhofer IAO Stuttgart

Nu a fost muncă în IT ci un proiect de managementul inovației și refolosirea cunoștințelor. Mi-am perfecționat germana și engleza, am avut ocazia să mă documentez și să scriu niște capitole din textul proiectului, să învăț cum se formatează profesionist documentele în Word și să am un subiect decent pentru lucrarea de diplomă. Partea nasoală a fost transportul și cazarea: mă plăteau cu vreo 7-800 de mărci pe lună și nu mi-au asigurat nimic. Din fericire am o mătușă care stă într-un sat de lângă Göppingen - un orășel situat cam la o oră distanță de Stuttgart - și care m-a găzduit o perioadă. În fiecare zi mă sculam la 5, mergeam cu autobuzul până la gara din Göppingen, luam trenul până în gara din Stutgart, apoi metroul până la campusul studențesc, pe care-l străbăteam pe jos. Îmi lua cel puțin 90 de minute un drum din ăsta, într-un singur sens, iar biletele mă costau 100 de mărci pe săptămână. Vărul meu lucra în Stuttgart și avea același traseu, pleca chiar mai devreme decât mine. Vreo lună am prins locuință în căminele studențești, când au plecat titularii camerelor în vacanță și au subînchiriat, ceea ce m-a costat cam la fel, dacă nu mai mult. În perioada navetei am învățat să apreciez orașele mici, cu serviciul aproape și costuri de transport și cazare redus.

Pentru mine Sibiul e locul ideal din România, calitatea vieții e bunicică, îmi ia 4-10 minute să ajung la birou cu mașina, avem un centru plăcut, câteva restaurante bune, evenimente și instituții culturale. Bineînțeles, experiența și opinia sunt strict personale, deși găsesc singur o grămadă de aspecte care nu-mi plac, cel de mai sus și viața socio-familială cântăresc mult în balanță. Nu știu dacă n-aș pleca vreodată, dar nu cred că mi-ar plăcea într-o suburbie.

marți, 19 februarie 2013

Mailbox App

M-am înscris la noua aplicație care promite să revoluționeze emailul. Cică. Era gratis în AppStore. Din păcate serviciul e disponibil doar noilor membri, cu țârăita. Acum o săptămână:


Azi:

Parcă văd că o să mă joc cinci minute cu ea și apoi o să o șterg.

TNT vs. GLS

După ”scandalul” cu GLS, devenit viral, am schimbat firma de curierat pe care o folosim la posterland.ro. Din multitudinea de oferte am ales TNT, așa că în loc de 22 de lei cât costa transportul cu GLS, beneficiem de o ofertă cu 15 lei, plus un spor în cazul în care zonele unde trimitem sunt greu accesibile, ceea ce nu se întâmplă frecvent, de obicei cumpărătorii online sunt de la oraș. 

Deși n-am avut probleme mari cu curierii GLS din Sibiu, cei de la TNT sunt dintr-o altă ligă. Tipul de la GLS mă suna să cobor cu marfa, când i-am spus omului de la TNT că nu trebuie să se deranjeze să urce el, că oricum am coletele în mașină, aproape i-au dat lacrimile, acum îmi strânge mâna cu plecăciune. Au și sistem electronic de realizare a etichetelor și a documentelor de transport, stabilirea unei preluări și urmărirea expediției. GLS avea doar partea de urmărire online, etichetele se completau de mână,  trebuia să sun dimineața la curier și să-l rog să vină, bonus fiind jeluirile despre cât de ocupat e, plus că uneori uita să treacă și trebuia să-l sun și a doua oară sau să duc eu marfa la depozitul situat în capătul unei străzi bombardate. Per total, toată atitudinea e foarte binevoitoare și neblazată, de la cei din birouri la cei din teren.

Sistemul de tracking e foarte detaliat, știi exact ce se întâmplă cu coletul, ne permite un control eficient, putem reacționa rapid dacă e vreo problemă cu adresa sau numărul de telefon al destinatarului:


În concluzie, vă recomand călduros serviciile TNT.

luni, 18 februarie 2013

Saturday Night Live cu Christoph Waltz

Ediția de sâmbătă a SNL a fost peste medie. M-au distrat mai ales cele două sketchuri de mai jos. Din păcate, în calitate bună le găsiți doar dacă locuiți în SUA, restul au fost șterse de pe YouTube. Dați-le totuși o șansă, chiar și așa neclare, tot sunt amuzante:



Filme cu subtitrare pe AppleTV

Lectură introductivă: iPad, AirPlay, AppleTV

Nu mă uit la filmele de la tv, majoritatea serialelor sau filmelor pe care le văd sunt rulate de pe calculator. Până acum un an aveam două cabluri ce atârnau prin cameră între laptop și tv, respectiv între laptop și decodorul surround. Apoi am cumpărat AppleTV-ul 3 și am rezolvat situația wireless: micuțul dispozitiv stă frumos în raft lângă blu-ray player și receiverul Digi, e legat la tv și sistemul audio și vede prin rețeaua wi-fi biblioteca iTunes de pe calculator.

După 10 luni de utilizare trebuie să recunosc că-și merită banii. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost refuzul de a vedea biblioteca de pe calculator, dar încăpățânarea asta se rezolvă cu un restart. În rest merge bine, fără întreruperi, calitatea imaginii e bună și sunt fericit că am scăpat de cabluri în cameră. Ocazional mai pun câte un videoclip YouTube de pe tabletă sau o melodie de pe telefon. 

Bineînțeles, e compatibil doar cu produsele Apple. Dacă aveți o tabletă Android vă recomand să investigați Google TV, iar cei cu televizoare Samsung de ultimă generație pot folosi sistemul AllShare inclus, ce are software doar pentru Windows. E o perioadă interesantă pentru aceste dispozitive, o să apară în curând o soluție de la Intel, apoi mai există posibilitatea de a ”sparge” unele dintre device-uri și instala sisteme multimedia open-source, gen XBMC.

Există totuși câteva trick-uri pentru a putea folosi AppleTv-ul la capacitate maximă, cu aceleași funcții ca și un player multimedia de pe pc. Prima limitare: nu redă decât fișiere în format mp4 sau m4v, codate H.264. Adică avi-urile și mkv-urile nu sunt văzute. A doua limitare: nu știe să folosească subtitrări externe. Cu trei tool-uri software se rezolvă toate aceste probleme:
  • pentru fișiere video mkv sunt mari șansele ca filmul să fie deja codat cu H.264, așa că trebuie doar salvat ca mp4. Un rename nu e suficient, dar procesul durează sub un minut cu Subler;
  • pentru fișiere avi trebuie transcodat filmul din xvid/divx în mp4, vă recomand HandBrake, iar procesul durează cam 45-60 de minute;
  • pentru subtitrări puteți folosi iSubtitle, care costă câtiva dolari și e disponibil și in AppStore, dar își merită banii. Deschideți fișierul video cu el, trageți fișierul cu subtitrarea (.srt, nu știe combinația .idx/.sub), ajustați limba dacă nu o recunoaște automat și salvați. Face automat și o căutare pe IMDB, asignează poza, categoria (film/serial) și genul video-ului, așa că o să fie afișat frumos în meniul AppleTV-ului.
Informațiile de timp de mai sus se referă la un laptop cu procesor Intel Core2Duo. Dacă aveți un Mac fabricat în ultimii doi ani, sunt mari șanse să puteți folosi funcția AirPlay din Mountain Lion și să nu mai trebuiască transcodat fișierul. Sunt curios cât de bine funcționează aceasta și cât durează o trancodare pe un i5/i7.

duminică, 17 februarie 2013

Prima regulă pentru pițipoance

Dacă ieși cu soră-ta din casă, NU te îmbrăca cu aceleași haine ca și ea. În exemplul de mai jos pantalonii sunt identici, chiar dacă poza nu-i grozavă.


sâmbătă, 16 februarie 2013

Căutări Google

  • L-am prins pe net pe ambasadorul Jinga: am si eu o problema la laptop nu pot vedea filmele in bisi pleyer pe tot ecranu numai mici deschise;
  •  bucuresti turnu babilonului distanta hartar gps - faci a doua la dreapa și după aia tot înainte, îl vezi în față;
  • cat este taxa vamala la capucino - taxa la cafea plus taxa la lapte;
  • Your guess is as good as mine: coniac barza neagra pret sticla model sabie;
  • costume de baie cu dublu push up - am văzut pe cineva în Total Recall la care i-ar trebui un triplu... sau nu la aia se referă?
  • cum sa aflu ce intrebare am pus pe yahoo.mail my favorite uncle - Itt, Morticia, Itt!
  • daca am la mine un cutit artizanal intr-un bar pot sa patesc ceva de la politie - nu, Rambo;
  • filme despre apicultura traduse în romaneste din germana - kinky shit! ”bzzzzz, ja ja, bzzzzz, das ist gut”?

vineri, 15 februarie 2013

Șase polițiști pe urmele infractorilor

Un domn mai în vârstă se întoarce acasă și-n fața ușii constată că nu-și găsește cheile. Umblă într-un ascunziș și scoate rezerva. Intră în casă, în sufragerie, se duce ață la șifonierul unde-și ține valorile. Îl deschide și, spre stupefacția lui, polița de sus, aia pe care își ascunsese aurul și economiile sub niște covorașe vechi, dispăruse! Toată polița furată! Rămăsese doar bara pe care erau atârnate umerașele cu haine. Începe să se jeluiască, sună la 112 și cheamă poliția, apoi merge la vecini să le spună pățania. 

Vecinul îl ascultă iar la final scoate tacticos o cheie din buzunar și-l întrebă dacă e a lui. Era. O găsise pe scări. Dar totuși, unde e polița? 

Vin apărătorii legii, încep scenariile: cum au intrat hoții în casă, au furat polița cu valorile și au aruncat cheia când au ieșit. Se apucă cei șase polițiști de treabă, dau cu negru de fum în toată camera, ”prelevează amprente” (I love the lingo), muncesc patru ore. Rețineți cifrele: o sufragerie, patru ore, șase polițiști.

Pleacă cei doisprezece ochi de vultur, se apucă omul să facă curat. Ajunge la șifonier și găsește polița, ruptă în două sub greutatea vechiturilor pe care le tinea, prăvălită în spatele hainelor. N-o văzuse niciun polițist și nici nu le trecuse prin cap că hoții nu prea pleacă cu o scândură pe umăr și bijuterii în buzunar.

joi, 14 februarie 2013

V-day! Îl vrei la Steaua?

Răspunsuri pline de sensibilitate și considerație la întrebarea: ce i-ai luat iubitei de v-day?
- bilet la Steaua-Ajax și apărarea când a venit la meci în roșu, culoarea iubirii și Dinamo (tura de luni aici);
- vopseaua, de pe mașină, cu cheia, în formă de inimioară;
- cardul de credit și dreptul de semnătură;
- numărul de telefon, să o sun mâine;
- gândul de la o cină romantică;
- lasagna cu carne de vită;
- un interviu pentru blog;
- bateria de la telefon;
- banii la poker;
- pulsul.

P.S. Colegul Valentin e catolic, așa că azi am mâncat prăjituri. I-am sugerat să-și schimbe numele de familie, sună interesant Valentin Dragobete, nu?

Backup, backup, backup!

Un client și-a pierdut acum două zile hard-disk-urile serverului. Nu în sensul că nu mai știe unde le-a pus, ci i s-au stricat. M-a sunat să-i instalez baza de date pe alt calculator, ceea ce aș fi făcut cu plăcere, dacă ar fi avut copie de siguranță. Yep, date ajunse în Nirvana. E drept, aveau backup, dar nu și pentru folderul în care arhivam eu fișierele. Informația aceasta se pierduse pe traseul dintre mine, client și furnizorul lor de servicii IT, responsabil cu arhivele. Am găsit mailul în care le detaliam procesul, așa că n-au decât să lămurească ei cine e de vină. Probabil în acest moment cineva se chinue încă să recupereze informația de pe hard-disk-uri defecte. Din fericire am o copie locală veche de două săptămâni, făcută cu alte scopuri, așa că nu pierd un an de muncă ci doar 10 zile.

În ultimii 10 ani am avut două experiențe nefericite cu benzile de backup. La o inundație severă, în care ne-a plouat fix pe server, prin tavan, am restaurat informațiile din copiile aflate pe stațiile de lucru pentru că banda de backup nu mai mergea. La serverul următor, am renunțat după o perioadă să mai facem backup pe niște benzi foarte scumpe pentru că nu terminau până dimineață, deși lucrau toată noaptea. Nu eram niciodată siguri dacă avem informația corectă și completă. Soluția care ne scutește de probleme e un set de 4 plus 4 hard-disk-uri de 1 TB și un cradle USB în care le montăm. Primele patru sunt folosite de luni până joi, iar celelalte patru în fiecare vineri din lună. În plus, cel mai recent hard-disk de backup de vineri e luat acasă de un angajat, adică ajunge off-site. În caz de incendiu devastator sau cataclism, pierdem maxim o săptămână de informații, probabil mult mai puțin pentru că parțial datele se află și pe laptopuri care nu rămân în firmă.

O problemă acută în România e stricarea UPS-urilor, datorită rețelei electrice mizere pe care o avem. Fluctuațiile de tensiune și celelalte depășiri ale parametrilor nominali duc la uzura bietelor echipamente care se chinuie să mențină situația în limite acceptabile. Uneori UPS-urile decedează tăcut, iar atunci încep să se prăjească serverele. În cazul unui client, acum 12 ani, s-a dus o matrice raid de hard-diskuri.

Vă puteți feri de toate aceste probleme cu un pic de disciplină:
- faceți backup des și nu-l lăsați în același loc cu sursa primară de date;
- verificați backupul, încercați să restaurați din când în când informația de pe el, simulați o catastrofă;
- opriți curentul și încercați să vedeți cum se comportă serverele, cât le ține UPS-ul pornite.

Pentru uz privat există câteva alternative simple și relativ puțin costisitoare:
- hard-disk-uri externe;
- stick-uri USB (dar aveți grijă să nu le pierdeți!);
- hard-disk-uri sau NAS-uri legate la router, adică backup în rețea. Apple MacOS oferă TimeMachine, program care știe să facă backup incremental pe un hard-disk legat la un router wireless Airport Extreme/TimeCapsule.

Niște poze antologice aici.

P.S. Dacă țineți laptopul în standby și-l luați de pe birou, asigurați-vă că hard-disk-ul e oprit iar capetele parcate, folosiți mai bine opțiunea hibernate. Știu pe cineva căruia i-a căzut geanta când îl căra și i s-a stricat HDD-ul. Idem, nu-l plimbați cu avionul pornit și nu-l dați la bagajul de cală. Avantaj tablete și SSD-uri, n-au părți în mișcare.

miercuri, 13 februarie 2013

Isn't it ironic?

Noi producem sisteme ERP iar nenea ăsta mă spămuiește duios. N-am înțeles de ce urlă după ce-mi scrie numele :)
Stimate TURCU CALIN NICOLAE!

Mă numesc S(...) Zsolt şi vă contactez din partea D(...) Software. Am găsit firma D-voastră pe internet.
Am dorit să vă contactez telefonic, dar am considerat ca printr-o scrisoare pot comunica într-un moment mai oportun.
Suntem o firmă internatională care se ocupă de 13 ani cu dezvoltarea, implementarea sistemelor informatice de management şi cu creşterea eficacităţii companiilor.
Dacă NU sunteţi mulţumiţi cu sistemul de gestiune actuală, atunci lăsaţi-ne să oferim o analiză gratuită a proceselor companiei dumneavoastre. 
 Iar dacă limba română nu e limbă maternă e bine să dai cuiva să-ți verifice textul:
Consultanţii nostrii analizează fluxul campaniei (ERP Napoleon edition, bag seama)
Sună cunoscut?
"...cum stă producţia pieselor comandate de ?" (spune-i unui director că STĂ producția și vezi ce zice)
"...iară nu am primit comenzile în timp de la agenţii de vânzări care sunt in teren..." (MIB3 / back in time?)
Bonus:
Puteţi să rămăneţi unic şi nu dvs. adaptaţi fluxul de lucru dupa program, programul este adaptat dupa fluxul de lucru a companiei. Eu mă feresc să spun treaba asta vreunui potențial client, unii chiar au niște procese foarte, foarte tâmpite. Good luck with that.

Țară mare și degeaba

Am mai scris despre turneul Mark Knopfler de anul acesta. Deschiderea e chiar la București și e sold-out. M-am mirat și bucurat, în același timp, nu știu mulți fani MK. Apoi m-am uitat pe capacitatea sălii și m-am dumirit: 4000 locuri. Uitându-mă pe lista locațiilor est-europene am văzut că numai bulgarii stau mai prost ca noi (n-au nici site în engleză):

Sala Palatului, București - 4.000 locuri
National Palace of Culture, Sofia - 3.000 locuri (conform wikipedia)
- Sinan Erdem Arena, Istambul - 22.500 locuri (conform wikipedia)
- Kombank Arena, Belgrad - 25.000 locuri
- Arena Zagreb - 24.000 locuri
- O2 Arena, Praga - 18.000 locuri
- Atlas Arena, Lodz - 13.800 locuri
- Sportarena, Budapesta - 14.000 locuri

Ați înțeles ideea. N-avem o nenorocită de sală de concerte modernă, iar noul stadion național n-ajută nici măcar vara, are o acustică imposibilă.

marți, 12 februarie 2013

The Office Café

Pentru că sunt câteva sute de sibieni care lucrează în Centrul de Afaceri Sibiu s-ar putea să ajungeți la un moment dat pe acolo și e bine să știți că la parterul corpului A există cocheta The Office Café, locul ideal pentru o discuție relaxată în fața unei cești de cafea sau ceai. 


Programul nu e restrâns la orele de lucru, în serile de weekend sunt party-uri tematice. Vineri am fost la French Party și, oh là là, ia uitați-vă la poza de mai jos:


Un alt avantaj al locației este lipsa vecinilor supărăcioși, puteți închiria cu doar 400 de lei localul pentru o petrecere privată și n-o să vă deranjeze nimeni, aveți chiar și portar la intrare.

Mai multe poze și detalii găsiți pe pagina lor de Facebook.

Clienți deosebiți

Din fericire am să descriu excepțiile, dar, având un volum mai mare de comenzi la posterland.ro în perioada sărbătorilor, s-a întâmplat să dăm și peste următoarele cazuri:

1. O doamnă din Galați face o comandă, o trimitem prin GLS. Ne vine înapoi. Sunăm clientul să aflăm motivul refuzului. Zice că nu a primit comanda, că n-a căutat-o nimeni. Blestemăm GLS, era chiar în perioada când am renunțat la serviciile lor, așa că retrimitem cu TNT. Se întoarce și această comandă. Clienta nu mai răspunde la telefon.

2. Tânăr oltean din Tg. Jiu, comandă câteva postere. I le trimitem prin TNT. Ne sună curierul că nu răspunde clientul la telefon. Îl rugăm să țină coletul în depozit câteva zile, poate e plecat de sărbători. Îl sunăm și noi de câteva ori, îi dăm mail, sms, ba chiar l-am găsit pe Facebook și i-am trimis și acolo un mesaj. Student la Medicină în București. Nu răspunde pe niciun canal de comunicare. Acum o săptămână lansează o nouă comandă, cu livrare în București. Îi trimitem proforma și-l rugăm să faca plata în avans. Nu răspunde la email.

Foarte clar: e dreptul clientului să refuze o comandă, nu se supără nimeni, dar aș prefera un feedback, să înțeleg și eu ceva. 

P.S. Nu cred că aș vrea să vând frigidere cu ramburs.

luni, 11 februarie 2013

Sfaturi de V-day pentru iubitele de microbiști

Știe toată lumea că anul acesta ”Triunghiului Morții” îi lipsește o latură: nu e V-Day, e S-Day, joacă Steaua! Dacă sunteți prietenă de microbist, există câteva scenarii ce merită luate în calcul pentru a minimiza efectele secundare:

- dacă el e stelist:

1. puteți ieși înainte de meci, ca servitorii, dar el va sta ca pe ace și cu ochii pe ceas. Nu-i recomandat să o lungiți prea mult și nu e indicat ca programul artistic în care îl băgați să aibe întârzieri;

2a. puteți ieși după meci, dacă câștigă Steaua. Lapte, miere și îngerași! Dacă se lungește prea mult petrecerea puteți apela la metoda ”fă ce vrei, dar nu-mi mișca capul”;

2b. ieșitul după meci, dacă pierde Steaua: doar dacă sunteți sinucigașă sau masochistă;

3a. amânatul pe altă dată, dacă câștigă Steaua: weekendul ce începe e alegerea firească, nu stați până de Dragobete (24), returul e pe 21 și nu se știe cum se termină;

3b. amânatul pe altă dată, dacă pierde Steaua: o bătălie pierdută e mai ușor de digerat decât un război pierdut, așa că nici în acest caz nu amânați până la Dragobete. Vineri și sâmbătă e prea devreme, va bea de supărare, încercați să-l scoateți în oraș miercuri, pe 20, o să aibe moralul parțial refăcut.

- dacă el ține cu altă echipă: ca mai sus, dar exact invers, cu excepția 1a, când tot ca o întâlnire între servitori o să fie.

No more: asigurarea telefonului

Când am cumpărat iPhone 4 nu exista pachetul de asigurare a telefonului pentru o sumă suplimentară, la operator. A apărut ulterior, la câteva luni. Nu mi-a căzut bine (manevra, nu telefonul), dar nici n-am avut nevoie de asigurare, o carcasă rezistentă și-a făcut treaba. 

Când am cumpărat 5-ul, am căutat pe site-ul Orange pachetul respectiv. Bineînțeles, nu mai există. O domnișoară de la Orange Shop m-a asigurat că se poate încheia și ulterior, în primele 6 luni, prezentând factura și telefonul în magazinul lor. I-am dat email acum o lună, n-am primit niciun răspuns, așa că am întrebat același lucru pe site-ul companiei, de unde mi s-a comunicat prompt că 
serviciul “Asigurare telefon, modem si card de date” este indisponibil temporar pana la implementarea unei noi oferte.
O să apară, probabil, atunci când vânzările încetinesc, cui îi pasă de clienți fideli și early adopters. Din nefericire pentru următorul posesor, n-am de gând să-l ascund și pe ăsta într-o conservă de plastic doar pentru că se zgârie pe canturi. 

duminică, 10 februarie 2013

Delicios restructurat: McRib

Interesante practici are industria alimentară! Una din ele, inventată în 1995, ne oferă carne restructurată. Nu cred că la noi McDonalds vinde McRib, dar nici producătorii de cârnațuri nu fac lucrurile mult diferit. 

Traducere aproximativă din articolul de mai jos: produsele din carne restructurată au la bază carne de valoare redusă, mărunțită. Mixtura rezultată este amestecată cu sare și apă pentru a extrage proteinele solubile în soluție salină. Aceste proteine sunt necesare producerii unui ”lipici” care ține părțile de mușchi împreună. Prin extragerea lor, bucățile de carne pot fi remodelate în ”trunchiuri” de orice formă. Aceste trunchiuri sunt apoi tăiate sub formă de cotlet, care, atunci când este gătit, arată similar unuia rezultat din mușchi neprocesat. Tipuri de carne folosită: măruntaie, stomac sau inimă, pentru că sunt bogate în proteine, complet comestibile, hrănitoare și nutrivite, fiind deja incluse fără obiecții în cârnați și salamuri.


sâmbătă, 9 februarie 2013

Muzică: Nick Cave is back

Album nou Nick Cave and the very very Bad Seeds. Single depresiv, cum altfel. Din clipul cu ciorna se vede că a schimbat versurile, le-a făcut mai subtile în amenințare: "we know who you are/we know where you live/and we know there's no need to forgive". A omis "we want you to burn", acoperit cu negru. 



Continuăm într-o notă mai optimistă, cu Cayetano / The Secret și alte versuri interesante, n-am reușit să găsesc din ce poveste vin: ”... automatic devices which will do anything, from steering an airplane to keeping the snakes in the zoo happy”.



Plus Audiofly cu 6 Degrees:



vineri, 8 februarie 2013

A Late Quartet și altele

Sunt doi actori care de obicei apar în filme puține și bune, dar în perioada aceasta m-au surprins și răsfățat cu multiple lansări la intervale scurte de timp: Christopher Walken și Philip Seymour Hoffman - în A Late Quartet jucând chiar împreună. Nu vă lăsați prostiți de nota medie de pe IMDB, e un film foarte plăcut, desfășurat pe un fundal de muzică clasică (dar nu despre), cu intrigi amoroase, relativ intelectual. Nu pot să-l declar intelectual, pentru că atunci s-ar călca pe picioare cu The Master

Am citit cronica făcută acestuia din urmă pe MareleEcran și m-a impresionat. Din păcate am citit-o după ce-am văzut filmul. Jocul actorilor e superb, Joaquin Phoenix face un rol mare, dar, băi frate, nu se întâmplă aproape nimic două ore și un sfert! E comparat cu cealaltă capodoperă a lui P.T. Anderson -  There Will Be Blood, dar mie mi se pare că seamănă între ele doar prin lungime. După 90 de minute  începi să speri că poate moare cineva și se mai animă treaba, nu că m-as da în vânt după filme cu crime, dar e așa de static, lung și subtil încât nici măcar performanțele actorilor nu mai ajută. E din același raft cu Melancholia și Pacientul Englez. Da, sunt inginer și nu e musai să ne placă aceleași chestii la toți :)

Fetelor, bucurați-vă: am găsit urmașul filmului vostru preferat, The Notebook! Se numește Robot&Frank, nu vă lăsați influențate de nume, e cu dragoste. Tot cu dragoste e și ”Toată lumea din familia noastră”, numai că de data aceasta în stil românesc. În roluri secundare apar Tamara Buciuceanu-Botez, Stela și Arșinel, dar nu e pentru publicul lor țintă, e pentru românul modern, corporatist, crescut la bloc. Dați-i o șansă, s-ar putea să vă șocheze.

Există și seriale noi: The Americans, după două expisoade nu mi se pare că face pentru anii 80 ce-a făcut Mad Men pentru 60, mă refer la decoruri și ambianță, pentru că scenariul n-are legătură, e cu spionaj, ruși și mult mai subțire. House of Cards îmi place, am văzut mai mult de jumătate din primul sezon. Unele comentarii de pe net spun că dialogurile nu-s la nivelul lui Sorkin; nu mi se pare, unele pasaje sunt delicioase. E drept, aduce câteodată cu Political Animals, în care se marșa tot pe relația dintre jurnalist și sursă, probabil o constantă a politicii. O observație am: ascundeți-i, pentru Dumnezeu, urechile lui Kate Mara, câteodată are o freză de nu-i încap urechile pe ecran, zici că-i Daniel Craig.

P.S. Am văzut și Django Unchained, e ideal pentru o vineri seară.

joi, 7 februarie 2013

Locuri mișto, la țară, în Transilvania

Căutam idei pentru un team-building iar fetili de la TransilvaniaBooking m-au servit prompt și mi-au recomand pensiunile de mai jos. Nu am ajuns încă la ele (pensiunile), dar au site-uri suficient de bine făcute, cu poze frumoase, încât să-mi stârnească cheful pentru a-mi petrece un weekend acolo. Nu-s egoist, vi le arăt și vouă, sunt prea multe magazine, restaurante sau afaceri deosebite care se închid pentru că nu știe lumea de ele ca să țin pentru mine și să risc să nu mai existe.

Castel Haller, Ogra, județul Mureș. Fost conac boieresc distrus de comuniști și refăcut ca-n pozele de mai jos:

(c) castelhaller.ro
Hanul Sf. Gheorghe, Ighiu, jud. Alba. Dacă vreți să vedeți cetatea și nu vă atrag hotelurile:


(c) hanul-sf-gheorghe.ro
Dacă a fost careva dintre voi la vreunul din ele, lăsați vă rog un comentariu cu impresii.

Utilitare pentru Mac OS

Într-o seară cu timp liber mă apuc să fac ordine pe Mac, rulez Onyx, utilitarul de curățat și verificat sistemul. Nu trece de verificarea hard-disk-ului și mă avertizează că trebuie să-i dau Repair Disk din Disk Utility, pentru că partiția are unele probleme (număr incorect de blocuri cu spațiu liber or something). Cer și a doua părere direct Disk Utility-ului, care confirmă problema (cred că intern și Onyx tot la el apelează) și-mi dă toate informațiile necesare: restart, apăsat Cmd și R pentru a accesa partiția de recovery și rulat Disk Utility de acolo. 

După vreo cinci încercări nereușite de a intra în partiția de recovery, îmi aduc aminte că am clonat cu Carbon Copy Cloner doar partiția sistemului atunci când am mutat datele de pe HDD pe SSD, așa că nu mai am nicio altă partiție. Intru pe net ca să aflu cum se re-crează partiția respectivă și dau de o mulțime de sfaturi, relativ complicate, dar și de o variantă fără bătăi de cap: Lion DiskMaker2

Îl instalez, îl pornesc, caută kitul de instalare Mountain Lion, pe care bineînțeles că nu-l mai aveam, așa că intru în App Store și-l downloadez. O jumătate de oră mai târziu, cu download-ul terminat, reapelez Lion DiskMaker2. Găsește imediat kitul de instalare și mă întreabă pe ce să-l pună: un stick de 8 GB, o altă partiție de hard extern sau un DVD de 8 GB. N-aveam stickurile mari acasă iar DVD-ul ar fi fost cam lent, plus că aveam doar unul singur de 8, așa că partiționez rapid un hard disk extern, tot cu Disk Utility, nedureros și nedistructiv pentru datele existente, îi mai fac o partiție de 10 GB. Lion DiskMaker o formatează, o face bootabilă și copiază pe ea fișierele sistem. În final ocupă doar vreo 4 GB, ceea ce mă enervează, că și stick și dvd-uri de 4 GB aveam suficiente. Restartez cu tasta Option apăsată, Startup  Manager vede și partiția de recovery externă, încarcă rapid fișierele și pot face Repair Disk.

Dacă tot vorbim de tool-uri pentru Mac OS, vă mai recomand TextWrangler, editor gratuit de text, are avantaj că e mai flexibil ca TextEdit și nici nu are grețuri în a salva fișierele blocate de SO pentru că n-au fost modificate în ultimele 6 luni.

Alte unelte:
- iStumbler, pentru analiza rețele wireless;
- Monolingual, care șterge fișierele de localizare ale tuturor programelor instalate, poți lăsa doar limba utilizată (la alegere) și economisi spațiu pe disk;
- Versions, manager de source control (SVN), cu bani;
- Xee, viewer de imagini, echivalentul IrfanView;
- Audacity, editor audio open-source;
- Burn, pt înregistrat cd-uri;
- FileZilla, manager FTP open-source;

Aplicații ce există și pe iOS:
- Stanza, un reader primitiv, dar care deschide multe tipuri de ebook-uri;
- Wunderlist, Evernote și Pocket, care nu cred că mai au nevoie de introducere, sincronizează frumos datele între mobil, tabletă și calculator;
- SkyDrive, apare frumos ca folder în Finder;

O să urmeze un post despre modalitatea de a transcoda și rula filme pe AppleTV, mi-am clarificat opțiunile.

miercuri, 6 februarie 2013

Just Beer Pub promo

Se dă un spot radio, se iau niște imagini de pe contul FB, se integrează frumos în iMovie et voila:


Durata: sub 30 de minute cap-coadă (de la primire mp3 și ales poze până la upload pe YouTube).

Să bem!

Fudulii, brad și coapse

Meniul a la Gil lovește din nou, de data aceasta într-un nou și frumos hotel din județul Sibiu.

Dacă aveți chef să încercați ceva deosebit trebuie să dați o tură pe la restaurantul acesta. Puteți lua o supă de pork balls, cu brad, mult brad. De fapt nu e o supă, e corbă, iar în engleză se zice supe, clar? La felul doi vă recomand niște coapse de puișor, aka roasted chicken thighs. Tot cu brad. că românul mănâncă brad la orice.  Alternativ, încercați peasent dish, it might be pleasant.

Vă e sete? Au și lichide de răcire (cooling drinks) sau poate preferați ceva alcoolic, pe bază de blackbarry. O puteți face lată cu SWein Cabernet Sauvignon (you, swine!sau îndulci cu niște Hoeny - nu vă strigați, totuși, prietena hoeny, poate crede că o înșelați cu o unguroaică.


marți, 5 februarie 2013

Încă o promoție fabuloasă românească

De data aceasta de la Tarom, cu ocazia V-Day: Sibiu-München, 2 persoane, 289 euro, ”cele două persoane trebuie să călătorească împreună pe ambele tronsoane, iar călătoria trebuie să aibă loc între 8 februarie şi 8 martie 2013”. Mai multe detalii aici. La cursul de azi: 289 x 4, 3764 = 1265 lei.

Am cumpărat acum două săptămâni de pe site-ul tarom.ro două bilete de avion exact pe această rută, cu aceeași companie, 9-16 februarie. Am plătit 1120 lei.

Concert Partizan și iPhone5 fail

Joi seara am fost la Oldies Pub la concertul Partizan. Dacă la multe evenimente de acest gen de abia se adună lume la mese, indiferent de numele formației, de data aceasta localul a fost ticstit, pentru că intrarea a fost liberă. Se mai confirmă o dată regula că pe sibieni îi convingi cu greu să plătească bilet de intrare, dar sunt mari amatori de muzică gratis.

Au cântat piese noi și clasice, ”Mistrețul galben” a fost prelucrată și sună foarte bine, am avut inspirația să o înregistrez pentru că atât Suedezul cât și Florin Barbu au solo-uri faine, din păcate la al lui Florin s-a dus naibii sonorul, fapt constatat după ce-am pus piesa pe YouTube. Probabil e un bug iPhone5 și/sau iOS 6.1, culmea, nereproductibil acasă, deși am mai tras niște video-uri de probă. Nu, n-am obturat niciunul din microfoane cu degetele, țineam telefonul de canturi.


P.S. I se mai pare cuiva că sub iOS 6.1 ține bateria mai mult? 

luni, 4 februarie 2013

Stardust

PostPanic director Mischa Rozema's new short film, Stardust, is a story about Voyager 1 (the unmanned spacecraft launched in 1977 to explore the outer solar system). The probe is the furthest man-made object from the sun and witnesses unimaginable beauty and destruction. The film was triggered by the death of Dutch graphic designer Arjan Groot, who died aged 39 on 16th July 2011 from cancer.

The entire team at PostPanic (the Amsterdam-based creative company) pushed themselves in their own creative post techniques to produce a primarily CG short film crafted with love.

The film's story centers on the idea that in the grand scheme of the universe, nothing is ever wasted and it finds comfort in us all essentially being Stardust ourselves. Voyager represents the memories of our loved ones and lives that will never disappear.


Continuarea aici.

Formular făcut de americani

Formularul de cerere viză SUA e ușor stupid, are o secțiune de întrebări ce par scrise de o bătrânică care vrea să se mintă singură. Mai mult, la început te anunță că dacă răspunzi ”da” la vreuna din ele nu o să ți se acorde viza. Nu era mai simplu să le formuleze drept o listă de calități cu care poți sta liniștit acasă?

Dacă ai lepră sau vreo boală mintală (și, bineînțeles, realizezi că n-ai toate țiglele pe casă); dacă ești pește sau femeia nopții (sau dacă ai fost în ultimii 10 ani; dacă au trecut 11 e ok); dacă tac-tu-i traficant de carne vie iar tu știai și ai beneficiat de cadouri de la el în ultimii 5 ani (dacă au trecut 6 e ok); dacă ai torturat ceva (nu scrie că om, poate fi și pisica, în copilărie) sau ai participat la genocid (fără limită de ani); dacă ai recrutat sau ai folosit copii-soldați (dacă doar i-ai antrenat e ok); dacă ai violat libertatea religioasă ca oficial (pe persoană fizică e ok) sau dacă ai făcut transplant de organe pe șestache, atunci, my friend, du-te-n Mexic și apucă-te de săpat, că altfel nu pupi USA.


Restul aici.

duminică, 3 februarie 2013

Experiențele mele cu Carpatair

Azi toată lumea își dă cu părerea de accidentul din Italia și de piloții Carpatair. Poate ați uitat că în 2009 au aterizat la Timișoara fără o roată. M-am uitat prin arhivă și am găsit câteva postări mai vechi despre compania asta, am zburat și eu într-o perioadă destul de des cu ei. Impresii și pățanii din 2007, când râdeam de engleza cu accent moldovenesc a stewardeselor, plus afișe din 2011

Mai aveam două întâmplări, cred că am scris la momentul respectiv de ele, dar nu mai găsesc linkurile, așa că le reiau: șeful meu era îmbarcat într-unul din avioanele lor la Dusseldorf, în timpul instructajului dinainte de decolare se uită întâmplător pe geam și vede că un compartiment exterior este deschis. Îi face semn stewardesei, aceasta vine, un pic sictirită că este întreruptă, îi arată ce-a văzut, i se mulțumește călduros, este deschisă ușa și coborâtă scara, iese donșoara și închide compartimentul respectiv.

De obicei procedura de aterizare implică un ocol mare, pe deasupra Sibiului și a satelor limitrofe, pentru a aborda pista dinspre Carpați spre câmpie. Însă o dată, onor piloții moldoveni crescuți și antrenați pe avioane de vânătoare rusești au reușit să reducă acest ocol la un cartier al orașului - Turnișorul. A fost cea mai abruptă coborâre pe care am trăit-o vreodată, comparabilă cu o tură pe rollercoaster. Mă uitam pe geam și vedeam cum se apropie casele, a fost un fel de picaj în spirală ce-a băgat spaima în noi.

Cred că n-o să se angajeze prea curând

Mini-interviul clasic de pe ejobs. Răspunsuri în dorul lelii, ba chiar cu un pic de aroganță. 

Unde vă vedeți peste 5 ani? - Unde vrea bunul Dumnezeu. 

Descrieți compania ideală în care ați dori să lucrați? - A mea!

Care este cel mai mare vis pe care-l aveți? - E personal acest lucru!


sâmbătă, 2 februarie 2013

Lecturi de weekend


vineri, 1 februarie 2013

10 ani la TLBS

La 1 februarie 2003 am început lucrul la Timeline Business Systems Sibiu, firmă proaspăt înființată. Fast forward 10 ani și, ce să vezi, sunt tot acolo.  Cea mai lungă relație pe care am avut-o vreodată. 

Povestea începe un pic mai devreme: absolvisem facultatea în vara 2001 (după eclipsă și Millenium bug, prima pe dreapta), apoi mă angajasem cu normă întreagă la o firmă germano-brașoveană de IT, cu punct de lucru la Sibiu. Muncisem și în facultate, dar mai mult pe proiecte. În primele două săptămâni de om mare am ajuns acasă distrus de trezirea la 7, nu vedeam decât patul, apoi m-am acomodat cu programul, ba mi-am luat și servietă, căram niște pixuri, dischete și naiba mai știe ce. Sandwich nu, sediul era la 5 minute de ai mei. A fost trai, neneacă, șefii erau la Brașov, eu trebuia să fac aplicații web, dar nu prea era nimeni ocupat cu persoana mea, tânăr dornic de afirmare. Am lucrat mai mult mânat de interesul propriu, iar colegul/șeful de la analiză a avut ideea să fac un intranet pentru raportare zilnică a colegilor. Foarte mulțumiți șefii, așa puteau justifica părții germane factura fără să mai centralizeze rapoarte de mână, foarte nemulțumiți colegii, trebuie multă creativitate ca să explici ce-ai lucrat 8 ore în fiecare zi. La un moment dat s-au prins și nemții că rapoartele sunt bune doar la muls bani, au mutat toată dezvoltarea la Brașov, sub supravegherea lor, la Sibiu am rămas doar eu și doi tipi pe suport tehnic. N-am mai așteptat să fiu eu cel care stinge lumina ci mi-am căutat altceva de lucru. Aveam o ofertă de la o firmă olandeză, a unor cunoștințe, dar nu eram încă decis, iar niște colegi de serviciu strângeau cv-uri pentru un investitor neamț, urma să ne întânim într-o sâmbătă.

Ați susținut vreodată un interviu de angajare sâmbătă seara la ora 10, după ce-ați băut o bere în oraș? Nici eu. Am făcut anticamera vreo oră, dar fiind încă suficiente persoane în fața mea, mi-am băgat efectiv picioarele și am plecat înapoi la localul unde mă așteptau prietenii. În dimineața următoare mă sună colegii respectivi să mă duc totuși la interviu, la tura a doua, dacă suntem mai mulți poate alege ”neamțul” Sibiul în dauna Timișoarei. Așa s-a întâmplat, iar eu am fost unul din cei patru angajați. 

De ce am decis totuși să vin la TLBS și nu să merg la olandezi? Simplu, viziunea ”neamțului”. Omul știa clar ce vroia să facă și era pasionat de munca lui, din păcate nu mai am emailul explicativ, merita ținut. He didn't have me at hello, dar până la formula de încheiere eram convins. Asta se întâmpla în toamna 2002, până s-a înființat firma TLBS s-a făcut februarie 2003, lună din care datează poza din stânga, cea din dreapta, pusă pentru comparație, e făcută în decembrie 2012.


Au trecut 10 ani, care n-au fost viață de domnișoară la pension, dar am învățat cam tot ce merită știut despre sisteme ERP, gestiunea unei întreprinderi, planificarea producției și alte domenii conexe ca EDI, sisteme de achiziții de date de la mașini sau terminale industriale. În toamna anului 2003 am devenit Chief Software Engineer și încet, încet, firma sibiană a crescut la 15 angajați (și aproximativ o sută în Germania, unde sunt majoritatea implementărilor). Avem peste 650 de clienți, filiale noi în Slovacia și India, dar dezvoltarea se face în proporție de 95% la Sibiu. Avem de un an de zile și primul client român, o turnătorie elvețiană, plus unul mai vechi în Portugalia, la care mă duc cu plăcere de fiecare dată. O altă reușită a fost că am certificat sistemul în fața autorităților financiare portugheze. La capitolul călătorii, după cum e și blogul martor, stau/stăm bine, am avut delegații în multe locuri interesante. Viziunea și ambiția proprietarului firmei s-au concretizat în 2008 și 2009, când am câștigat ERP of the Year, premiu acordat de Universitatea din Berlin. Impresiile de la aniversarea de 7 ani, aici. De curând ne-am apucat de extins sistemul pe dispozitive mobile, un proiect amuzant și ambițions, de care o să mai scriu.

Bineînțeles, la aniversare nu-ți prea vine să-ți aduci aminte de orele lungi petrecute în diverse fabrici, când veneai cu schimbul întâi și plecai cu schimbul trei, ca să-ți termini treaba. Sau de hotelul mai puțin salubru, singurul din zona unde aveai clientul. Sunt convins că nici creșterea de la 4 la 15 angajați în 10 ani nu vi se pare extraordinară, dar secretul succesului firmei e stabilitatea ei, faptul că nu avem datorii sau leasinguri, nu există investiții nechibzuite și nici oameni care freacă menta. Suntem mai apropiați de filozofia unui startup, în care angajații sunt inteligenți, bine pregătiți și pot executa sarcini diverse, fără un control excesiv. Flexibilitatea aceasta are avantaje și pentru programatori, care nu se trezesc prinși într-o rutină plictisitoare, totdeauna există ceva nou de învățat și pus în practică, probabil principalul motiv pentru care am rezistat atâta timp.

Am învățat că lucrurile cele mai faine se întâmplă spontan, fără roadmap, așa că sunt liniștit, n-o să ne plictisim, iar anul acesta oricum planurile personale sunt pe primul loc. Totuși, mi-am propus să fac ceva nou: să susțin o prezentare la următoarea conferință Techwave/TechEd din Las Vegas, nu poate fi mai rău decât să vorbești în germană.

PS. Poate vă întrebați de ce cuvântul ”neamțul” apare în ghilimele: când am construit mansarda, muncitorii moldoveni l-au scrijelit într-o grindă, șeful l-a văzut și l-a adoptat, e amuzant când îl spune chiar un neamț. La fel și expresia ”hai la review, bă”, rostită cu accent german.